Aplicarea în timp a legii penale

Principiile aplicării în timp a legii penale

• A) Principiul activității legii penale – art. 3
C.pen. „Legea penală se aplică infracțiunilor
săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare”
• B) Principiul neretroactivității legii penale –
art. 15 (2) Constituție, art. 1 (2) și art. 2 (2)
C.pen.
• C) Principiul retroactivității obligatorii a legii
penale mai favorabile – art. 15 (2) Constituție,
art. 4-6 C.pen.
 A) Activitatea legii penale
• Limitele de incidență temporală a unei legi
penale:
– a) perioada de timp cât o lege se află în vigoare –
a1) momentul intrării în vigoare; a2) momentul
ieșirii din vigoare a legii;
– b) momentul săvârșirii infracțiunii.
 a2) momentul ieșirii din vigoare a legii
penale
• abrogare expresă;
• aborgare tacită;
• ajungere la termen;
• pierderea aplicabilității cu titlu temporar –
concursul de calificări; legile temporare
• norma penală nu iese din vigoare prin
desuetudine
 b) momentul săvârșirii infracțiunii
• Infracțiunile de rezultat
– teoria acțiunii
– teoria rezultatului
– teoria mixtă
• Infracțiunile omisive – ex. art. 243 C.pen. (însușirea
bunului găsit)
• Infracțiunile cu durată de consumare – infracțiunea
continuă, continuată sau de obicei – momentul epuizării
• Infracțiunile progresive – legea aplicabilă este cea din
momentul comiterii acțiunii
B) Principiul neretroactivității legii penale

• Art. 15 (2) Constituție: legea dispune numai pentru

viitor – consecințele constituționalizării principiului
• I. Legi care și-au pierdut retroactivitaea obligatorie:
– 1. potrivit art. 12 (2) C.pen. 1969, erau de
aplicabilitatea retroactivă legile care prevedeau măsuri
de siguranță și măsuri educative
• CEDO – măsura confiscării speciale este o sancțiune penală
în sensul art. 7 din Convenție
• CCR – art. 1182 C.pen. 1969 – aceste dispoziții referitoare la
măsura de siguranță a confiscării extinse sunt
constituționale, în măsura în care permit aplicarea legii
penale mai favorabile
 I. Legi care și-au pierdut retroactivitaea
obligatorie
• 2. Legile interpretative – retroactivitatea este permisă
doar în cazul în care interpretarea crează o situație
mai favorabilă pentru inculpat
• 3. Legile care prevăd regimul de executare a
pedepselor
– ICCJ – RIL 2007: „în cazul cererilor de liberare condiționată
formulate potrivit art. 59 și 60 din Codul penal anterior
pentru infracțiuni comise anterior adoptării Legii nr.
140/1996, fracțiunile din pedepsele aplicate ce trebuie
executate sunt cele prevăzute de dispozițiile legale mai sus
arătate nemodificate prin actul normativ indicat”
 I. Legi care și-au pierdut retroactivitatea
obligatorie
• 4. dispozițiile privind prescripția
– legea nouă care prelungește termenul de prescripție
nu este aplicabilă și faptelor comise anterior intrării
ei în vigoare, pentru care termenul prevăzut de legea
veche nu s-a împlinit
– CCR – dispozițiile privind prescripția specială din art.
124 C.pen. 1969, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 63/2012, sunt constituționale în măsura în
care nu împiedică aplicarea legii penale mai
favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi.
 II. Incidența pp. neretroactivității în cazul
schimbărilor de jurisprudență
• Schimbările de jurisprudență nu pot fi
retroactive decât dacă sunt mai favorabile
situației juridice a inculpatului
C) Principiul retroactivității obligatorii a legii
penale mai favorabile
• «Lege penală mai favorabilă» – orice
dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi
sau decrete, intervenită ulterior comiterii
faptei și care, prin efectele sale, duce la
crearea unei situații mai ușoare pentru
făptuitor
• ! legile de procedură sunt de imediată aplicare
 C1. Legea de dezincriminare
• Art. 4 C.pen.: „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub
legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest
caz, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor
educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate
consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la
aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”
• Sistemul aprecierii in concreto – vom fi în prezența legii de
dezincriminare când, sub legea nouă, fapta comisă de inculpat nu
mai întrunește elementele unei infracțiuni; ex.: legea veche nu
prevedea o limită de vârstă a subiectului pasiv la infracțiunea de
seducție; sub legea nouă fapta nu putea fi comisă decât de un
funcționar, iar această calitate lipsea la comiterea faptei;
prevederea unei limite mai mari de vârstă pentru răspunderea
penală a minorului.
• Art. 3 (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C.pen:
dispozițiile art. 4 din C.pen. sunt aplicabile și în situațiile în care o
faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie
infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor
constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de
legea nouă pentru existența infracțiunii
• Situații în care ne aflăm în prezența legii de dezincriminare:
– 1. când este suprimată o incriminare din legea veche, aceasta nemaiavând
corespondent în legea nouă. Ex. Infracțiunea de prostituție sau cea de
tulburare a folosinței locuinței
• nu există dezincriminare atunci când incriminarea din legea veche nu se mai
regăsește în legea nouă, conținutul ei a fost preluat de o altă normă nouă: art. 215
(4) C.pen. 1969 – înșelăciunea comisă prin emiterea unui cec fără acoperire, în
C.pen. intră sub incidența art. 244, înșelăciunea
• art. 256 C.pen. 1969 – primirea de foloase necuvenite se regăsește în conținutul
luării de mită, art. 289 C.pen.
– 2. când, prin prevederile noii legi, se restrânge
sfera de incidență a unui anumit text, fapta comisă
nemaiîntrunind condițiile impuse de acesta:
Ex.:
• sub legea veche fapta se putea comite atât cu intenție
cât și din culpă, dar legea nouă nu mai incriminează
fapta comisă din culpă; nedenunțarea (art. 266 C.pen.);
• tulburarea de posesie comisă fără a utiliza
constrângerea sau desființarea ori mutarea semnelor
de hotar (art. 220 C.pen. 1969, nu mai este infracțiune
sub imperiul noului Cod art. 256)
 Efectele legii de dezincriminare
• Executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a
măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi,
precum și toate consecințele penale ale hotărârilor
judecătorești privitoare la aceste fapte încetează
prin intrarea în vigoare a legii noi.
• Dezincriminarea nu are ca efect o repunere în
situația anterioară a condamnatului.
• Dezincriminarea nu produce efecte asupra
obligațiilor civile care ar putea decurge din fapta
comisă.
C2. Legea de amnistie sau grațiere
• Acte normative prin natura lor cu caracter
retroactiv
• Ex.: art. 13 (1) din Legea nr 546/2002 privind
grațierea și procedura acordării grațierii –
grațierea colectivă poate avea ca obiect numai
pedepse aplicate de instanță pentru fapte
săvârșite anterior datei prevăzute în legea de
grațiere
C3. Aplicarea legii penale mai favorabile în
cazul infracțiunilor nedefinitiv judecate
• Art. 5 C.pen. – în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii
până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una
sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă
• Condiții de aplicare a legii penale mai favorabile:
– a) succesiunea de legi penale să intervină între momentul
comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului
– b) toate legile succesive să incrimineze fapta comisă
– c) să existe continuitate în incriminare; ex.: art. 256 C.pen.
1969-primirea de foloase necuvenite și art. 289 C.pen.-luarea
de mită
– d) legile succesive să incrimineze sau să sancționeze diferit
fapta comisă
 Criterii de determinare a legii penale mai
favorabile
• Aprecierea in concreto este preferată celei in abstracto
– a) modificarea condițiilor de incriminare
• Ex.: legea nouă renunță la o agravantă prevăzută de legea veche
legea veche incrimina fapta ca infracțiune complexă, legea nouă o
prevede în texte distincte – concurs de infracțiuni
– b) modificarea condițiilor de tragere la răspundere
• ex.: va fi mai favorabilă legea care prevede o condiție suplimentară
pentru tragerea la răspundere penală a infractorului, iar condiția nu e
îndeplinită – faptă urmărită la plângerea prealabilă, legea care permite
împăcarea, care prevede o cauză de nepedepsire sau de reducere a
pedepsei, prevede un termen de prescripție mai scurt
– c) modificarea regimului sancționator
• Se ia în considerare mai întâi pedeapsa principală și ierarhia pedepselor
 Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor complementare și accesorii
• Art. 12 (1) din Legea nr. 187/2012: în cazul
succesiunii de legi penale intervenite până la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,
pedepsele accesorii și complementare se aplică
potrivit legii care a fost identificată ca lege mai
favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
• Ex.: art. 218 C.pen., viol în forma de bază, pedeapsa
principală rămâne aceeași ca în vechea
reglementare, trebuie deci determinată legea mai
favorabilă în materia pedepselor complementare
 C4. Aplicarea legii mai favorabile în cazul
pedepselor definitive
• Art. 6 C.pen. – legea nouă, intervenită după rămânerea definitivă
a hotărârii de condamnare, prevede pentru fapta comisă o specie
de pedeapsă mai ușoară decât cea aplicată de instanță sau, deși
prevede o pedeapsă de aceeași specie, aceasta are un maxim
special mai redus decât pedeapsa concret aplicată.
– a) după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa
închisorii sau a amenzii, intervine o lege nouă care prevede un maxim
special mai redus decât pedeapsa concret aplicată
– b) dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la
pedeapsa detențiunii pe viață intervine o lege nouă care prevede
pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii, detențiunea pe viață se
înlocuiește cu maximul special al pedepsei închisorii prevăzut pentru
acea faptă
– c) dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare la pedeapsa închisorii intervine o
lege nouă care prevede pentru aceeași faptă doar
pedeapsa amenzii, închisoarea se înlocuiește cu
amenda, fără a se putea depăși maximul special al
pedepsei amenzii prevăzute pentru acea
infracțiune
• Art. 6 (4) C.pen., măsurile educative
neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu
se mai execută, iar cele care au corespondent
în legea nouă se execută în conținutul și
limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai
favorabilă
• Art. 6 (5) C.pen., când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.
(1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate
și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au
corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute
de aceasta
• art. 6 (6) C.pen., dacă legea nouă este mai favorabilă doar sub aspectul
pedepselor complementare sau al măsurilor de siguranță, acestea se
execută în limitele legii noi
• Art. 6(7) C.pen., reducerea sau înlocuirea pedepsei în temeiul legii mai
favorabile operează și atunci când pedeapsa a fost deja executată în
momentul intrării în vigoare a legii noi – efecte asupra împlinirii mai
rapide a termenului de reabilitare, poate exclude existența primului
termen al recidivei, poate înlătura un impediment la dispunerea
amânării aplicării pedepsei sau al suspendării sub supraveghere
 Legea penală temporală
• Art. 7 C.pen., legea penală temporală se aplică
infracțiunilor săvârșite în timpul cât era în
vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită
sau judecată în acest interval de timp
 Aplicarea în timp a legii penale în cazul O.U.G.
respinse sau aprobate cu modifcări sau
completări
• Art. 5 (2) C.pen., dispozițiile alin. (1) se aplică (...) și
ordonanțelor de urgență aporbate de Parlament cu
modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul
cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții
penale mai favorabile
• Ipoteze:
– a) dacă ordonanța care a incriminat o nouă faptă este
respinsă, vom fi în prezența unei dezincriminări
– b) dacă ordonanța respinsă a abrogat o incriminare
existentă, respingerea ei va avea ca efect reintrarea în
vigoare a textului de incriminare abrogat
– c) dacă ordonanța a modificat o incriminare existentă și a fost
ulterior respinsă de Parlament, vom avea o succesiune de legi în
timp, adică legea inițială, O.U.G. și legea inițială repusă automat
în vigoare
– d) dacă O.U.G modifică o incriminare existentă și este, la rândul
ei, aprobată cu modificări de către Parlament, vom avea o
succesiune de legi, care se va soluționa potrivit regulilor legii
penale mai favorabile
• Astfel, dacă infracțiunea a fost comisă anterior ordonanței, dar se
judecă după aprobarea cu modificări a acesteia, vom avea de
comparat trei legi: legea anterioară, ordonanța și legea de aprobare.
Dacă însă fapta a fost comisă sub imperiul ordonanței și se judecă
după adoptarea legii de aprobare cu modificări, vom compara doar
ordonanța și legea de aprobare.
 Aplicarea în timp a legii penale în cazul actelor
normative declarate neconstituționale
• Problema efectelor deciziilor CCR
• Ca urmare a declării neconstituționalității,
dispozițiile legale respective își încetează efectele,
ceea ce nu semnifică revenirea la prevederile
legale anterioare actului declarat neconstituțional.
• Astfel, declararea neconstituționalității unei legi de
abrogare nu are ca efect reintrarea în vigoare a
prevederilor legale care au format obiectul
aborgării
• Atunci când legea constatată ca
neconstituțională a introdus o incriminare
nouă, declararea neconstituționalității atrage
efectele unei legi de dezincriminare
• Efectele se produc ex nunc – în cazul
neconstituționalității unei circumstanțe
atenuante, ea va trebui să fie în continuare
reținută în cazul faptelor comise anterior
publicării deciziei CCR.