MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE
SPECIALIZAREA: ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

Modele de guvernanță corporativă.

Modelul american

CORDONATOR ŞTIINŢIFIC, ABSOLVENT,

Conf. univ. dr. Ivan Raluca Mițcul Oxana

ALBA IULIA
2020
Cuprins

1.0 Guvernanța corporativă. Introducere.....................................................................................................3

1.1 Principiile OECD cu privire la guvernanța corporativă.........................................................................4
2.1 Modele de guvernanță corporativă.........................................................................................................5
2.2 Modelul american de guvernanță corporativă........................................................................................6
2.3 Caracteristicile modelului american de guvernanță corporativă............................................................7
2.4 Comparație între modelul american de guvernanță corporativă și alte modele....................................10
3.0 Concluzii.............................................................................................................................................13
4.0 Bibliografie..........................................................................................................................................14

2
 Capitolul 1.

1.0 Guvernanța corporativă. Introducere

Guvernanța corporativă reprezintă un sistem de reguli, practici și procese prin intermediul

cărora se realizează dirijarea și controlul unei firme. Guvernanța corporativă implică, în esență,
echilibrarea intereselor mai multor părți interesate ale unei companii, precum acționari, directori
de conducere, clienți, furnizori, finanțatori, guvern și comunitate. Întrucât guvernanța corporativă
oferă, de asemenea, cadrul pentru realizarea obiectivelor unei companii, aceasta cuprinde practic
fiecare sferă a managementului, de la planuri de acțiune și controale interne până la măsurarea
performanței și divulgarea corporativă.
Guvernanța corporativă apare în țările dezvoltate ca răspuns la eșecurile unor mari
companii, situație ce a dus la pierderea încrederii investitorilor de a-și primi remunerația pentru
fondurile oferite. În literatura de specialitate, două modele de guvernanță corporativă sunt
abordate cu o frecvență preponderentă: modelul bazat pe investitori (shareholders) și modelul
bazat pe părțile interesate (stakeholders). Conform modelului hareholders, principiile de
guvernanță corporativă protejează interesele investitorilor care sunt interesati de recuperarea
investițiilor făcute dar și de beneficiile aferente acesteia. Modelul stakeholders asociază
guvernanța corporativă cu un sistem care asigură utilizarea optimă a resurselor în beneficiul
părților interesate.1
Rădăcinele guvernanței corporative pot fi urmărite până în anii 1930 la lucrarea
fundamentală a lui Adolf Berle și Gardiner Means, însă domeniul cunoscut în prezent a apărut
abia în anii 1970.
Conceptul de guvernanță corporativă a cunoscut noi dezvoltări drept răspuns la
evenimentele produse în economia mondială. În prezent, guvernanța corporativă reprezintă un
sistem de protecție în dispoziția acționarilor pe de o parte și încredere durabilă și dezvoltare
sporită a societății, iar potrivit OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică),
guvernanța corporativă reprezintă unul dintre elementele cheie pentru îmbunătățirea eficienței și
creșterii economice, precum și pentru extinderea încrederii investitorilor.2

1
SEA- „Practical Application of Science” nr.2/2013
2
www.oecd.org - „ OECD principles of corporate governace 20044”, pag. 11-12.

3
 1.1 Principiile OECD cu privire la guvernanța corporativă

OECD (Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare) a stabilit o serie de

principii menite să contribuie la eficiența sistemului de guvernanță corporativă. Trebuie
menționat faptul că pentru eficiența sistemului de guvernanță corporativă, OECD atrage atenția
asupra respectării întocmai a tutror principiilor eleborate de aceasta.
Principiile guvernanței corporative potrivit OECD sunt următoarele:
1. Asigurarea unui cadru efficient de guvernanță corporativă ( Promovarea unor pieţe
transparente şi corecte, alocarea eficientă a resurselor, concordanţă cu statul de drept
şi susţinerea unei supravegheri eficiente);
2. Drepturi și tratament corect pentru acționari ( Protejarea şi facilitarea exercitării
drepturilor acţionarilor, asigurarea unui tratament corect pentru toti acționarii,
inclusiv pentru minorităţi şi acţionari străini, posibilitatea de a obţine căi de atac
eficiente pentru încălcarea drepturilor tuturor acționarilor);
3. Investitori instituționali, piețe bursiere și alți intermediari ( Stimulente sigure de-a
lungul lanţului de investiţii, asigurea unui mod de funcționare pentru stocurile de
piaţă, care să contribuie la buna guvernare corporativă);
4. Rolul depozitarilor în guvernarea corporativă ( Recunoaşterea drepturilor
depozitarilor stabilite prin lege sau prin acorduri reciproce, încurajarea activă a
cooperarii dintre corporaţii şi depozitari în crearea de avere, de locuri de muncă şi de
durabilitate a siguranţei financiare);
5. Dezvăluire și transparență ( Divulgare corectă şi în timp util a problemelelor,cu care
se confrunt ianclusiv la situaţia financiară, performanţa, proprietatea şi guvernarea
societăţii);
6. Responsabilități ai Consiliului de Conducere ( Orientare strategică a companiei,
monitorizarea eficientă a managementului de catre consiliul de conducere, precum şi
responsabilitatea faţă de companie şi faţă de acţionari).
Aceste principii au fost adopate în anul 1999, și sunt respectate în totalitate deoarece au
dat dovadă de o contribuție eficientă prin sporirea încrederii în mediul economic
În România, guvernanța corporativă implică: principiul egalității de tratament pentru
acționari, adoptarea principiilor OECD, armonizarea celor două componente de bază pe piața de
capital: rentabilitatea și riscul, pachetul legislativ actualizat( Legea valorilor mobiliare, Legea
serviciilor financiare, Legea piețelor reglementate). Ca obiective importante se impun a fi
menționate: fundamentarea pachetului legislativ, crearea de resurse pentru economie, formarea
capitalului autohton, protecție, informare și transparență pentru capitalul străin și dreptul de
proprietate pentru valori mobiliare ( tranzacționarea, înregistrarea, transferul).3

3
https://www.academia.edu/36574131/Guvernanta_Corporativa_in_Romania

4
 Capitolul 2.

2.1 Modele de guvernanță corporativă

În practica globală de guvernanță corporativă, datorită diferențelor dintre structura

guvernanței corporative, diferitele țări urmează diverse modele de guvernanță corporativă. Deși
toate modelele de guvernanță corporativă se practică, în realitate, ele au o natură diferită datorită
perspectivelor lor naționale, socio-economice, culturale și religioase.
Diferite modele de guvernanță corporativă diferă în funcție de varietatea capitalismului în
care sunt încorporate. „Modelul” anglo-american tinde să sublinieze interesele acționarilor.
Modelul coordonat sau multiparticipant asociat cu Europa continentală și Japonia recunoaște, de
asemenea, interesele lucrătorilor, managerilor, furnizorilor, clienților și comunității. O distincție
conexă este între modele de guvernanță corporativă orientate spre piață și orientate spre rețea. 4
Forma de afaceri corporativă este în general administrată de Consiliul de administrație,
iar membrii consiliului sunt aleși de acționari. La rândul său, Consiliul numește manageri
profesioniști pentru a gestiona afacerea. Diferite țări au reglementări diferite, iar modelele de
guvernanță corporativă diferă în funcție de aceste diferențe.
Diferite studii identifică șase modele diverse de guvernanță corporativă, cum ar fi
modelul anglo-saxon, modelul germanic, modelul japonez, modelul latin, modelul confucian și
modelul islamic. În țările europene și în celelalte câteva țări urmează modelul european de
guvernanță corporativă. Mai mult, unele țări, adică Franța, China și India, au propriile modele
distincte de guvernanță corporativă. Modelul specific de guvernanță corporativă al unei țări este
identificat în propriul cod, însă acesta își are rădăcinile în shareholder model (model anglo-
saxon) sau în stakeholder model (modelul european continuu) sau cel mai bun dintre ambele
modele și anume modelul hibrid.
Însă putem identifica pe larg trei modele de guvernanță corporativă și responsabilitate
socială. Și anume - model anglo-american, model japonez și model german. Există și model
indian, care este un amestec de model anglo și german.
În continuare vom pune accentul pe modelul american de guvernanță corporativă.

4
 Sytse Douma & Hein Schreuder (2013) Economic Approaches to Organizations, 5th edition, chapter 15, London:
Pearson

5
 2.2 Modelul american de guvernanță corporativă

Modelul de guvernanță corporativă american este cunoscut sub diferite nume, cum ar fi
modelul acționarului, modelul american, modelul centrat pe piață, modelul bazat pe capitalul
propriu, modelul agentului principal, modelul extern și modelul financiar. Este specific țărilor
anglo-saxone ( U.K, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia).
Acest model de guvernanță corporativă se bazează pe dominația persoanelor
independente și acționarilor individuali care nu sunt legați de corporație prin relații de
afaceri(“outsiders”). Capitalul social este dispersat la o multime de actionari care se intereseaza
preponderentde dividende. 5 Legăturile organizaționale ale întreprinderii sunt formalizate în două
categorii de raporturi de mandat: cele stabilite între acționari și administratori, și respectiv cele
instituite între administratori și manageri. Astfel, ia naștere o structură ierarhizată pe trei niveluri:
acționari – administratori – manageri.6
Teoria acționarilor susține că obligația managerilor este de a maximiza activele
acționarilor, deoarece aceștia sunt proprietarii și suportă riscul maxim al companiei. În calitate de
reprezentant al acționarului, obligația fiduciară a consiliului de administrație este de a proteja
interesul acționarilor. Mai mult, membrii directorilor executivi și neexecutivi sunt angajați și
concediați de acționari în adunarea generală.

Acționari

Consiliul de Administrație
Manageri

Fig.1 Modelul american de

guvernanță corporativă
Angajați

Sursa: International Journal of Management and Sustainability, 2019, 8(4): 181-195

5
Marcel Ghiță, Guvernanța corporativă, Editura Economică, 2008, p. 54
6
Onofrei, M., Guvernanța financiară corporativă, Wolters Kluwer, 2009, p.73

6
 Figura prezentată mai sus, reprezintă structura de acționare al modelului american de
guvernanță corporativă. După câte observăm, consiliul de administrație este alcătuit în principal
din directori neexecutivi, care la rândul său sunt aleși de către acționari, și tot aici se pot forma
mai multe consilii unilaterale, constând atât din directori executivi cât și din directori
neexecutivi. În Regatul Unit, în general, directorul executiv nu funcționează și în calitate de
președinte al consiliului, în timp ce în SUA rolul dublu al acestuia este o normă, în ciuda
îndoielilor majore cu privire la efectul asupra guvernanței corporative. Aceste structuri și practici
diverse fac diferențe între puterea și capacitatea managerului de a ajusta și extrage resurse.
Figura centrală o reprezintă acționarii, deoarece aceștia au o mulțime de drepturi și
acestea sunt respectate cu strictețe. Ei au dreptul de a alege toți membrii consiliului de
administrație, iar consiliul de administrație conduce conducerea companiei. Dat fiind faptul că
rolul central îl au acționarii, acest model de guvernanță corporativă este denumit unul „unitar”.
Dintre toate drepturile acționarilor recunoscute în modelul tradițional, cel mai puternic
este un drept politic – dreptul la vot – care îndrituiește acționarii să numească și să revoce
administratorii. Structura acționarială dispersată ar face inoperabil un eventual drept de a hotărî
asupra administrării societății, ceea ce explică interesul preponderent pentru dividende al
acționarilor întreprinderilor aflate sub acest model și, în consecință, preocuparea unei masive
literaturi de specialitate americane pentru problema dividendelor.7

2.3 Caracteristicile modelului american de guvernanță corporativă

Printre caracteristicile specifice modelului american de guvernanță corporativă se

enumeră:
1. Este un model orientat către acționari. Este, de asemenea, numit drept modelul anglo-
saxon de guvernanță corporativă, fiind baza guvernanței corporative în Marea
Britanie, Canada, America, Australia și țările din Commonwealth, inclusiv India;
2. Directorii sunt rareori independenți de conducere;
3. Companiile sunt conduse de manageri profesioniști care dețin o participație
neglijabilă. Există o separare clară a proprietății și a conducerii;
4. Investitorii instituțiilor precum băncile și fondurile mutuale sunt investitori de
portofoliu. Când nu sunt mulțumiți de performanța companiei, ei își vând acțiunile pe
piață și renunță. Investițiile în corporații sunt posibile dacă există încredere în
eficacitatea modelului de guvernanță corporativă, prin urmare, potențialii investitori
analizează piața de valori pentru a determina calitatea modelelor de guvernanță
corporativă;
5. Normele de divulgare a informațiilor sunt cuprinzătoare și regulile împotriva
tranzacțiilor privilegiate sunt strânse;

7
Ioana E.Nistor, Adrian C.Popa, Modele de guvernanță corporativă și sursele de finanțare externă, p.585

7
 6. Companiile vînd acțiuni, în scopul de a atrage investiții suplimentare, care contribuie
la dezvoltarea afacerilor;
7. Micii investitori sunt protejați, iar investitorii mari sunt descurajați să își asume un rol
activ în guvernanța corporativă.
8. Lichiditate ridicată a pieței de valori.
Principalele tipuri de control al pieței sunt realizate prin absorbție, fuziune și
răscumpărări a întreprinderilor. Astfel de formulare asigură un control eficient al pieței asupra
activității managerilor corporativi. Normele legislative și bursele de valori propun cerințe pentru
nivelul de transparență a informațiilor cu privire la situația financiară a întreprinderilor.
Încălcarea unor astfel de norme duce la responsabilitatea judiciară a managerilor. Participanții la
modelul de guvernanță corporativă au îndatoriri fiduciare specifice, în cazul încălcării cărora
investitorii au posibilitatea de a bloca deciziile luate de directorul executiv, de a depune cereri în
instanță pentru despăgubiri etc. Particularitățile economiilor acestor țări, în special ale Statelor
Unite, determină nesemnificativitatea rolului sistemului bancar în modelele de guvernanță
corporativă.
Statele, care se caracterizează prin modelul american de guvernanță corporativă, au un
sistem stabilit de investitori instituționali. Acest sistem are un impact semnificativ asupra
proceselor de management ale întreprinderilor. În acest model de guvernanță corporativă,
principalul organ de conducere este adunarea anuală a acționarilor, la care se formează
componența directorilor și se iau cele mai importante decizii pentru companie. Acționarii care
dețin mai mult de 10% din capitalul corporației au, de asemenea, dreptul de a convoca o adunare
extraordinară a acționarilor.
În acest model de management, principalele sarcini ale consiliului de administrație includ
protejarea intereselor investitorilor, asigurarea creșterii capitalului acestora printr-o creștere a
valorii companiei. În acest model, directorii sunt pe deplin responsabili (până la sancțiuni penale)
pentru calitatea managementului. Numărul lor este determinat de necesitatea managerială. În
fiecare stat, numărul minim de membri ai consiliului de administrație este determinat la nivel
legislativ (de la 1 la minim 3). Componența consiliului de administrație este alcătuită din membri
externi și interni. Directorii interni fac parte din managementul corporativ, în timp ce membrii
consiliului independent (extern) nu au interese personale în corporație (prin urmare, pot contribui
la soluții mai obiective la problemele de guvernanță corporativă). Pentru a gestiona eficient o
companie, numărul directorilor independenți trebuie să fie mai mare de 1, dar mai puțin de
jumătate din toți membrii consiliului de administrație. O excepție de la această regulă poate fi
făcută pentru instituțiile bancare și corporațiile de asigurări, în ale căror consilii de administrație
directorii interni și independenți sunt responsabili în egală măsură de activitățile corporației.
Dacă modelul de guvernanță corporativă folosește o structură a consiliului de
administrație cu o reprezentare predominantă a directorilor interni, atunci problema apare în
controlul lor asupra propriei activități. Extinderea reprezentării membrilor independenți ai
consiliului de administrație va ajuta la rezolvarea acestei situații. Întrucât directorii interni
acționează în două roluri simultan (ca manageri ai uneia dintre direcțiile de activitate ale

8
corporației și directori responsabili pentru întreprindere în ansamblu), este posibilă o situație de
substituire a funcțiilor (în consiliu se pot comporta ca manageri, iar în munca într-o direcție
specifică pot folosi subconștient directorii capacități).
Modelul de guvernanță corporativă anglo-americană pune un accent deosebit pe
responsabilitatea angajaților față de consiliul de administrație, care, la rândul său, este pe deplin
responsabil în fața consiliului de acționari. Structura investitorilor corporației afectează
eficacitatea funcțiilor de supraveghere ale consiliului de administrație. Dacă cercul acționarilor
este limitat, atunci reprezentanții acestora pot intra în consiliul de administrație și pot dezvolta
cele mai eficiente și obiective sisteme de control. Cu un număr mare de acționari, reprezentanții
acestora sunt directori externi care nu sunt asociați cu conducerea corporației.
Modelul american de guvernanță corporativă este caracterizat de prezența unor comitete
permanente în consiliile de administrație, a căror sarcină este de a elabora recomandări cu privire
la principalele decizii luate de consiliu. Cele mai frecvent formate comitete de guvernanță
corporativă de acest tip sunt: management, financiar, audit, salarii și relații publice. Comisia
americană a titlurilor de valoare necesită comitete obligatorii de remunerare și de audit.
Sarcinile consiliului de administrație al întreprinderii sunt, de asemenea, selecția
președintelui, vicepreședintelui, administratorului superior și a altor funcții prevăzute de statutul
întreprinderii. Administratorul principal (CEO), care se supune consiliului de administrație și
răspunde în fața investitorilor, are puteri largi.
În Statele Unite, corporațiile sunt înregistrate și încorporate într-un anumit stat, iar legile
acelui stat formează baza cadrului legal pentru drepturile și obligațiile unei corporații.
Comparativ cu alte piețe de capital, Statele Unite au cele mai stricte reguli de divulgare și
un sistem clar de relații între acționari. După cum sa menționat mai devreme, acest lucru are mult
de-a face cu dimensiunea și importanța pieței valorilor mobiliare din SUA în economia țării și în
arena internațională.

Aspecte pozitive ale modelului american de guvernanță corporativă:

1. Nivel ridicat de atracție a economiilor private, care asigură piața de valori.

2. Accentul acționarilor pe căutarea unor industrii cu profitabilitate ridicată.
3. Sarcina întreprinderii este de a asigura creșterea valorii afacerii.
4. Transparență informațională suficient de ridicată a companiei.

Aspecte negative ale modelului american de guvernanță corporativă

1. Costul ridicat al capitalului atras (dividende mari).

2. Activitatea bursieră duce la denaturări semnificative ale prețului real al activelor.
3. Nu există o separare strictă a funcțiilor de management și control.

9
 2.4 Comparație între modelul american de guvernanță corporativă și alte modele

Fiecare dintre modelele analizate mai sus are propriile sale puncte forte și puncte slabe,
propriile sale caracteristici. Este important de remarcat faptul că un singur model de management
funcționează în cadrul unei singure corporații. Fiecare dintre ele are propriile sale trăsături
caracteristice care permit analize comparative:
În modelul american, există o monitorizare externă a controlului asupra guvernanței
corporative a companiilor publice, în care sunt susținute interesele acționarilor. Mai mult, sub
modelul american de guvernanță corporativă, managerii de vârf ai companiilor au privilegii
extrem de mari și pot acționa exclusiv în scopuri personale.

Particularitățile principale:
1. Persoanele externe sunt reprezentate pe scară largă.
2. Rolul pieței joacă un rol important.
3. Drepturile și obligațiile participanților la piață sunt consacrate în legislație.
4. Intrarea și ieșirea sunt ușoare pentru investitori.
5. Nivel ridicat de transparență al companiilor.
6. Un grad ridicat de mobilizare a economiilor personale prin bursă.
7. Costul ridicat al capitalului strâns.

Organul suprem de conducere din modelul european este adunarea generală a

acționarilor, a cărei sarcină este de a crea un consiliu de administratori al cărui mandat este de
până la 5 ani. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în comparație cu modelul american de
guvernanță corporativă, rolul principal nu îl joacă piața de valori, ci băncile comerciale. În
același timp, există participarea personalului la procesul de gestionare a companiei conform
modelului sistemului de determinare a codului.
Diferențele principale față de modelul american sunt:
1. Băncile sunt acționari pe termen lung ai corporațiilor.
2. În comparație cu modelul american, costul strângerii de capital este mai mic aici.
3. Investitorii companiei se concentrează pe dezvoltarea pe termen lung.
4. Rezistența corporativă este ridicată.
5. Corelație mai mare între valoarea fundamentală a unei companii și valoarea stocului
acesteia.
6. „Intrare” și „ieșire” mai complexă a investițiilor investitorilor în companie (în
comparație cu modelul american).
7. Nivelul de transparență al companiilor este scăzut.
8. O atenție insuficientă acționarilor minoritari și drepturilor acestora.

10
 Aspectele formale ale structurii organelor de guvernanță corporativă din Japonia sunt
similare cu modelul anglo-american, dar aspectele informale (practice) ale activităților lor diferă
semnificativ. Diferite tipuri de asociații informale din Japonia (sindicate, cluburi, asociații
profesionale) sunt de o importanță deosebită.
Caracteristicile acestui model sunt următoarele:
1. Procent ridicat de bănci și corporații ca acționari.
2. Accentul pus pe controlul și reprezentarea bancară și inter-corporativă.
3. Costul strângerii de capital este semnificativ redus.
4. Companiile își propun să fie extrem de competitive.
5. „Intrarea” și „ieșirea” foarte dificile a investițiilor investitorilor.
6. Nu se acordă suficientă atenție randamentului investiției.
7. Finanțarea bancară domină.
8. O atenție redusă la drepturile acționarilor minoritari și un nivel scăzut de protecție a
drepturilor acestora.
9. Sistem de angajare pe viață

Astfel, comparând modelele de guvernanță corporativă, se pot distinge următoarele

caracteristici:
Caracteristicile Modelul american Modelul german Modelul japonez
modelului

Sistemul de valori individualism, libertate interacțiunea socială și interacțiune și încredere

sociale de alegere consimțământul

Rolul colectivelor de pasiv activ implicare activă

muncă
Principala metodă de bursa de valori băncile băncile
finanțare

Asimetrie administrația administrația banca principală

informațională

Costul capitalului ridicat mediu scăzut

Piața de capital foarte lichid lichid relativ lichid

Unitatea economică întreprindere holding grup industrial financiar

principală(în marile
afaceri)

11
Tipul investiției radicale complexe sporite

Plata de gestiune ridicată medie scăzută

Structura capitalului sistem dispersat substanțial concentrat concentrat

propriu

12
 Capitolul 3.

3.1 Concluzii

Guvernanța corporativă este un amestec de politici organizaționale, proceduri, structuri,

obiceiuri, reguli și reglementări care au un efect asupra monitorizării și controlului unei instituții
pentru îmbunătățirea performanței afacerii și asigurarea responsabilității. O bună guvernanță
corporativă minimizează costurile și conflictele de agenție.
După cum am menționat mai sus, rolul central în acest model de guvernanță corporativă îi
este atribuit acționarilor care se bucură de un număr mare de drepturi, precum și îndatorirea
managerilor de a asigura satisfacerea intereselor acestora.
Elementul pozitiv al acestui model este asigurarea mobilitatii investitiilor si plasarii lor
din domeniile neeficiente si aflate in stagnare in cele care se dezvolta eficace. O latura negativa a
acestui model este focalizarea excesiva asupra profitabilitatii in detrimentul dezvoltarii si
implementarii strategiilor de dezvoltare. 8
În urma cercetării subiectului propus, pot trage concluzia că modelul anglo-american
diferă de restul modelelor de guvernanță corporativă prin transparență în activitățile corporațiilor,
acordând importanță pe termen scurt interesele acționarilor, precum și prin măsuri mai stricte în
ceea ce privește divulgarea informațiilor.
Având în vedere rolul important pe care îl joacă astăzi modelul de guvernanță
corporativă, este necesar ca fiecare corporație să creeze în mod constant un sistem de guvernanță
corporativă bazat pe descoperiri științifice moderne și tehnologii inovatoare. Astfel de acțiuni vor
asigura succesul întreprinderii și vor facilita intrarea acesteia pe piețele internaționale.

8
https://www.coursehero.com/u/file/30570265/C3-modele-de-GCdocx/?justUnlocked=1#question

13
 Capitolul 4.

4.1 Bibliografie

1. Ioana E.Nistor, Adrian C.Popa, Modele de guvernanță corporativă și sursele de

finanțare externă
2. Marcel Ghiță, Guvernanța corporativă, Editura Economică, 2008
3. Onofrei, M., Guvernanța financiară corporativă, Wolters Kluwer, 2009
4. Sytse Douma & Hein Schreuder (2013) Economic Approaches to Organizations, 5th
edition, chapter 15, London: Pearson
5. SEA- „Practical Application of Science” nr.2/2013
6. www.coursehero.com
7. www.academia.edu
8. www.oecd.org - „ OECD principles of corporate governace 20044”

14