Tema 1

Cauzele care inlatura caracterul penal al fapte.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.

Legitima aparare.
Starea de extrema necessitate.
Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necessitate.
Retinirea infractorului.
Constringerea fizica sau psihica.
Riscul intemeiat.
Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului.

1.Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa antreneze raspunderea penala aceasta trebuie sa

constituie o infractiune adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al.1 al art.14, lipsa
oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc infractiunea inlatura caracterul penal al faptei.
Legitima aparare starea de extrema necessitate, retinerea infractorului constringerea fizica sau
psihica, riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinta cause care
inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta desi este prevazuta de legea penala
nu intruneste trasatura vinovatiei ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau inactiunea
respectiva nu va constitui o infractiune . Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt
prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale al codului penal capitolul 3 care
contine art.35-40 cu indece 1.

2.Legitima aparare potrivit al.1 art.36 nu constituie o infractiune fapta care fiind prevazuta de
legea penala este savirsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare persoana
care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct imediat, material si real indreptat impotriva
sa a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau
drepturile celui atacat ori interesul public. (al2. Art.36).
Din punct de vedere juridic legitima aparare reprezinta o actiune legala adica o actiune care este
permisa si stimulate de lege precum si de constitutia RM. Din punct de vedere social legitima
aparare este lipsita de pericol social deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si
intereselor persoanei un mijloc de lupta cu criminalitatea si indeosebi cu cea violenta si
indreptata impotriva vietii sanatatii si patrimoniului persoanei.
Mai mult ca atit legitima aparare joaca si rolul de instrument de prevenire a infractiunilor din
reglementarea legitimei aparari rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2 laturi si anume
1) Atacul
2) Apararea
Legea penala instituie anumite conventii atit pentru atac cit si pentru aparare in lipsa carora
legitima aparare devine inexistenta. Legitima aparare presupune in primul rind un atac, o actiune
agresiva care justifica apararea prin mijlocirea carora se inlatura atacul.
Prin atac se intelege o actiune savirsita cu intentia de a vatama valorile sociale enumerate in
continutul al.2 art.36.
Prin atac in sensul legii penale se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra altei
persoane cu intentia de a o vatama sau omori sau cu intentia de a distruge sustrage, delapida
patrimonial acesteia utilizind forta proprie precum si alte instrumente si mijloace capabile de a
produce rezultatul urmarit.

Atacul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

1)
2)
3)
4)
5)
6)

Sa fie material
Sa fie direct
Sa fie imediat
Sa fie real
Sa fie indreptat inpotriva persoanei a unui tert sau impotriva unui interes public
Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.

Atacul trebuie sa fie material adica trebuie sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace
modificari materiale sau fizice valorilor sociale impotriva carora se indreapta. De regula atacul
se produce prin folosirea fortei fizice sau a acesteia asociata cu anumite instrumente si mijloace
capabile sa produca urmarea dorita de atacant. Atacul trebuie sa constea intr-o manifestare
concreta din partea atacantului, atacul savirsit prin violente verbale sau prin amenintari nu
constituie un atac material si deaceea impotriva acestuia nu trebuie sa se reactioneze prin
savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Atacul trebuie sa fie direct atunci cind prin acesta se creaza un pericol ce ameninta direct
valorile ce pot forma obiectul legitimii aparari. Atacul este direct atunci cind intre actiunea
atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit dar in sensul legii penale va exista un atac
direct si atunci cind sub aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in pericol
insa in felul in care se actioneaza aceasta este direct amenintata.
Caracterul imediat al atacului fixeaza in timp desfasurarea acestuia incadrindul intr-un anumit
interval in care poate interveni o aparare legitima, atacul este considerat imediat atunci cind
actiunea lui a inceput sau este gata sa inceapa tinind cont de toate imprejurarile concrete ale
cauzei. (ex: in cazul in care atacantul indreapta mina in buzunar pentru a lua arma, in acest
interval de timp apararea poate intervene pentru a respinge atacul, nu se admite o legitima
aparare dup ace atacul sa consumat).
Atacul este real sau atacul trebuie sa fie real adica in mod obligator trebuie sa ameninte real o
valoare sociala aparata de legea penala, nu se admite legitima aparare contra unui atac care este
doar presupus contra acestuia trebuie sa fie luata masuri de precautie care sa nu constea in fapta
prevazuta de legea penala. Legitima aparare este permisa numai impotriva infractiunii
intentionate savirsite cu intentie directa sau indirecta si este inadmisibila sau ilegala legitima
aparare indreptata contra unei infractiuni imprudente.
Nmai un pericol grav creaza celui ce se apara o stare speciala de constringere sub imperiul caruia
se reactioneaza, caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile grave pe care acesta lea-r
putea produce daca nu sar intervene urmari care ar putea consta in pierderea vietii, vatamarii
corporale sau in distrugerea unui bun. Gravitatea pericolului trebuie apreciata in situatii concrete
nu numai in raport cu importanta valorii atacate ci si cu conditiile de loc, timp in care sa produs
atacul si toate circumstantele cauzei prin a caror interventie se poate spori gravitatea sa.
Prin aparare se intelege actul prin care cel atacat sau persoana ii vine in ajutor incearca sa
inlature atacul cu toate caracteristicile sale, apararea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
1) Sa fie realizata printr-o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune
2) Apararea trebuie sa fie indreptata numai impotriva atacantului
3) Apararea este admisa pentru a respinge un atac indreptat atit impotriva intereselor
personale cit si impotriva unui interes public
4) Fapta savirsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu
imprejurarile in care sa produs atacul.

Pentru a se pune problema legitimii aparari se cere ca apararea prin care se inlatura atacul sa
se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Daca atacul este respins prin
savirsirea unei fapte neprevazute de codul penal nu se mai pune problema legitimii aparari in
calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
Numai cel care ataca prin actiunile sale poate deveni obiect al actelor de aparare, cauzarea de
daune altor persoane (sotului, sotiei, rudelor, copiilor), atacantului nu poate constitui un act de
aparare legitima persoanei atacante in procesul legitimii aparari I se pot cauza atit daune fizice
cit si material iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atacat dar si un tert.
Dreptul la legitima aparare este determinat si in constitutia RM si poate fi realizat numai prin
actiuni active atit din partea victimei cit si din partea altor persoane, contraatacul se admite nu
numai atunci cind reprezinta unicul mijloc de aparare dar si atunci cind persoana atacata ar fi
putut scapa de sub amenintare utilizind alte posibilitati cum ar fi: fuga, alarma etc. Legitima
aparare trebuie in mod obligator sa fie incadrata in limitile acesteia pentru a deveni cauza care
inlatura caracterul penal al faptei, pentru ca apararea sa fie legitima trebuie sa existe un raport de
proportionalitate intre fapta savirsita in aparare si atacul care a determinate. De fapt legitima va
fi considerate apararea care vadit nu a depasit caracterul si pericolul atacului, va fi legitima acea
aparare in rezultatul careea atacantului ia fost provocata o dauna nu numai mai mica sau egala
dar si mai mare in raport cu cea evitata. In procesul aprecierii proportionalitatii intre fapta
savirsita in aparare si atac organelle judecatoresti trebuie sa ia in vedere toate imprejurarile
obiective si subiective ale savirsirii faptei, intensitatea atacului, obiectul asupra caruia acesta sa
indreptat, instrumental utilizat de atacant si modul lui de aplicare forta si posibilitatile atacantului
si aparatorului ( virsta, sexul, starea santasii si altele), precum si timpul si locul comiterii faptei.
Teoria dreptului penal releva existent urmatoarelor forme ale depasirii limitilor legitimii aparari:
1)
2)
3)
4)

Necorespunderea vadita dintre instrumental atacului si apararii.

Necorespunderea vadita dintre intensitatea atacului si apararii.
Necorespunderea vadita dintre metodele atacului si apararii.
Apararea cu mijloace si metode ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea mai multor
pesoane.
5) Apararea dupa momentul consumarii atacului.(daca celui ce se apara ii este clar acest
moment).
Este in drept sa recurga la legitima aparare sic el care este atacat de catre o persoana
iresponsabila sau de catre un minor insa daca cel atacat este in cunostinta de cauza asupra acestor
semene ale atacantului dreptul la aparare apare numai atunci cind nu a fost prezenta o alta
posibilitate pentru lichidarea pericolului.

Starea de extrema necessitate: art.38 CP RM.

Viata a demonstrate ca in realitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite valori
sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol iar salvarea acestora este posibila numai prin
savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Ca si legitima aparare starea de extrema
necessitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, comform dispozitiilor al(2),
art 38, este in stare de extrema necessitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata,
integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei pesoane ori un interes public de la un percol ininent
care nu poate fi inlaturat altfel. Potrivit legii prin stare de extrema necessitate se are in vedere
situatia in care inlaturarea unui pericol ce ameninta interesele personale ale societatii si statului e
posibila numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori sociale ocrotite de lege
penala.

Din punct de vedere juridic actiunea savirsita in stare de extrema necessitate este nondeligventa,
din punct de vedere social actiunea savirsita in starea de extrema necessitate este reglementata in
literature de specialitate sub un dublu aspect, unii autori considera ca aceasta este lipsita de
pericol social altii insa sunt de parerea ca la extrema necessitate exista un anumit pericol social
intrucit in cadrul acesteaia se ciocnesc doua interese ambele aparate de legea penala iar salvarea
unuia dintre acestea uneori se poate face numai provocind vatamari, prejudicii unui alt obiect al
apararii penale.

12.02.2015 (prelegere)
Data de 18.02.2015 inlocuire in loc de dr.familiei prelegere la dr.penal.
Data de 26.02.2015 inlocuire dr.familiei
Data de 04.03.2015 dr.penal
Dreptul la extrema necessitate il au toti cet. Insa exista categorii de personae de pilda : politistii
angajatii serviciului antiincendiar care sunt obligati sa indeplineasca actiuni pentru inlaturarea
unui pericol, neindeplinirea carora atrage dupa sine aparitia unei raspunderi juridice itrucit
actiunile legate de inlaturarea unui pericol cauzeaza anumite daune unor relatii sociale aparate de
legea penala ele pot fi considerate social utile sau nondelegvente numai daca se va constata
prezenta unui sir de conditii ce caracterizeaza isasi pericolul si actiunile indreptate spre
inlaturarea acestuia. Temei pentru stari de extrema necessitate pot servi: cutremurul de pamint,
incendiile devastatoare, inundatiile, starea sanatatii, defectele unor mecanisme lucratoare,
comportamentul neadecvat al animalelor domestic cit si salbatice etc.
Infractiunea ca izvor de aparitie a pericolului social in cazul starii de extrema necesitate poate fi
atit intentionata cit si imprudenta, de pilda: incendiul care provoaca aparitia unei stari de extrema
necesitate poate fi aparea atit din intentie cit si poate fi rezultatul unui comportament neglijent cu
focul.
Condtitiile de extrema necesitate sunt urmatoarele:
1)
2)
3)
4)
5)

Existenta unui pericol ininent

Pericolul dat trebuie sa ameninte interesele persoanei ale statului, societatii.
Actul de salvare trebuie sa constituie singurul mijloc de inlaturare a pericolului.
Dauna cauzata in mod obligator trebuie sa fie mai mica decit cea evitata.
Actul de salvare trebuie sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea
penala.

1.Pericolul este ininent atunci cind ameninta cu producerea sa si este in imediata apropiere a
declansatii sale fara sa mai fie posibila luarea unor altor masuri indreptate spre prevenirea
acestuia, pericolul dat trebuie sa fie real si vadit, osimpla banuiala a declansarii unui pericol nu
poate justifica actul de salvare.
2.Pericolul trebuie sa ameninte viata si sanatatea persoanei, drepturile si libertatile acesteia,
societatea si statul. Evident ca actiunile care sunt realizate prin fapte de extrema necesitate sunt
indreptate sprea apararea acestor valori. Apararea prin extreama necesitate a altor valori sociale
care nu sunt ocrotite de legea penala nu pot fi considerate temei pentru aparitia starii de extrema
necesitate si evident nu sunt savirsite in conditiile acesteaia.
3.Actul de salvare trebuie sa reprezinte unica posibilitate de inlaturare a pericolului, legea
impune conditia ca inlaturarea pericolului sa nu fi fost posibila prin alt mijloc, prin folosirea unui
alt mod decit acela la care a recurs faptuitorul. Pentru a se constata daca persoana a avut si alte
posibilati si ca si a dat seama de ele va fi necesar sa se examineze o serie de imprejurari si

conditii care se refera la persoana faptuitorului, la starea sa psiho-fizica fiind necesar totodata sa
se determine conditiile in care a aparut pericolul.
4.Extrema necesitate exista atunci cind dauna provocata este mai mica sau in cazuri exceptionale
egala cu dauna evitata. (al.3 art.38).
5.Actiunea savirsita in stare de extrema necesitate trebuie sa fie sub aspect normal similara cu o
componenta de infractiune prevazuta in partea speciala a CP RM, daca fapta realizata in
conditiile starii de extrema necesitate nu este prevazuta de CP in calitate de infractiune nu se mai
pune problema existentei starii de extrema necesitate in calitate de cauza care inlatura caracterul
penal al faptei.

Deosebiri dintre starea de extrema necesitate si

Cunoscind cele doua cauze si conditiile ce le contureaza putem constata prezenta unor asemanari
si deosebiri intre ele, in ambele cazuri faptele sunt savirsite pentru inlaturarea unui pericol ce
ameninta persoana proprie, o alta persoana sau un interes public. Si legitima aparare si starea de
extrema necesitate reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei co toate ca in ambele
situatii actiunile savirsite sub imperiul acestora reprezinta infractiuni pedepsite de partea speciala
a CP, cu toate acestea ambele institutii se deosebesc esential una de cea lalta prin urmatoarele.
L.A

Starea de extrema necesitate

Izvor de aparitie a pericolului social

1.Atit actiunile ilegale ale persoanei cit si

calamitatile naturale, sociale, defectele unor
mecanisme
lucratoare
comportamentul
animalelor etc.

Dauna cauzata

Poate fi mai mica egala sau mai mare in Poate fi mai mica, in cazuri exceptionale
raport cu dauna evitata
egala cu dauna evitata

Actiunea de salvare
Este legala chiar si atunci cind cel atacat a
acut si alte posibilati pentru a evita pericolul .
Prejudiciul cauzat
Nu este recuperat potrivit art.1401 CC

Este unica posibilitate pentru inlaturarea

pericolului

Este recuperat in conformitate cu prevederile

art.1402 CC

Regulamentul cu privire la situatiile exceptionale si la modul de acumulare si prezentare a

informatiei in domeniul .. in caz de situatii exceptionale publicat in MF 19 noiembrie 2010.

Retinerea infractorului.
In conformitate cu dispozitiile art.37 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala
savirsita in scopul retinerii persoanei care a comis o infractiune si al predarii ei organelor de
drept. Teoria si practica DP sustin ca actiunile cetatenilor care sunt indreptate spre combaterea
actelor criminale sunt legitime si nu atrag dupa sine raspunderea penala chiar daca prin asemenea
actiuni acestia au provocat infractorilor careva daune, daca actiunile realizate in scopul retinerii
infractorului corespund pericolului atentatului criminal si circumstantelor in care a fost efectuata
retinerea. Savirsirea actiunilor criminale de catre un faptuitor da nastere obligatiei acestuia de a
raspunde penal, de aceea din punct de vedere juridic retinerea infractorului reprezinta o actiune
legala. Dreptul de a retine infractorul reprezinta un drept subiectiv al tuturor cetatenilor pentru
politisti insa si persoanele care au statut special de acest gen aceasta reprezinta o obligatie de
serviciu intrucit retinerea infractorului de cele mai dese ori este legata de provocarea unui anumit
prejudiciu se pune problema care sunt conditiile retinerii in cadrul carora retinerea poate fi
considerata legitima. O prima conditie se refera la comportamentul infractorului si anume este
prezenta unei infractiuni savirsite de cel asupra caruia se indreapta actiunile de retinere. In unele
cazuri acest fapt nu necesita de a fi dovedit intrucit de pilda: suntem in prezenta suntem in
prezenta unei sentinte de condamnarea intrata in vigoare. Cetatenii de rind de obicei pot recurge
la actiuni de retinere nemijlocit in procesul comiterii infractiunii sau imediat dupa consumarea
acesteaia. Retinerea penala nu poate fi aplicata fata de persoanele care au comis un delict
contraventional, care nau implinit virsta raspunderii penale precum si fata de cele iresponsabile.
Temei pentru retinere serveste o fapta prevazuta de partea speciala a codului penal.

17.02.2015 (prelegere continuare)

Al 2-lea semn constitutiv al retinerii infractorului: cea dea doua conditie ce se refera la
comportamentul persoanei se refera la faptul ca cel care urmeaza sa fie retinut in cazul in care
primeste cererea, rugamintea persoanei ce urmeaza sa realizeze retinerea fuge adica se
eschiveaza de la procedura retinerii infractorului. In conformitate cu dispozitiile art.168 cod de
procedura penala al RM orcine este in drept sa prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta
autoritate publica persoana prinsa asupra faptului savirsirii unei infractiuni sau care a incercat sa
se ascunda sau sa fuga imediat dupa savirsirea infractiune, in conformitate cu al.2 aceluiasi
articol persoana prinsa in conformitate cu al.1 persoana poate fi legata in cazul opunerii
rezistentei retinerii daca sunt temeiuri rezonabile de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa
arma ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezinta interes pentru cauza penala persoana
care a prinso poate sai controleze hainele si sa ea obiectele respective pentru a le treansmite
organului de urmarire penala.
In conformitate cu art.166 CPP organul de urmarire penala (OUP), are dreptul sa retina persoana
in unul din urmatoarele situatii:
1. Daca aceasta a fost prinsa in flagrant delict
2. Daca martorul ocular inclusiv victima indica direct ca anume acesta persoana a savirsit
infractiunea.
3. Daca pe corpul sau hainele persoanei la domiciliul ei sau in unitatea de transport sunt
descoperite urme evidente ale infractiunii.
O cerinta esentiala a retinerii consta in retinerea anume acelei persoane care a comis infractiunea.
Greseala admisa in identitatea retinutului exclude dreptul la retinerea acestuia care in prezenta
vinovatiei si a unui subiect special atrage dupa sine raspunderea penala in conformitate cu
dispozitiile art.308 CP

O alta conditie a retinerii se refera la dauna care este realizata in procesul comiterii actelor de
retinere, aceasta poate fi de origine fizica sau materiala si este provocata in mod fortat. Dauna
fizica se exptima in provocarea daunelor corporale, iar cea materiala in deteriorarea mijlocului
de transport distrugera unui bun etc. In timpul comiterii unei infractiuni retinerea este posibila
numai in cazul cind persoana descoperita asupra faptului drept raspuns la cerinta de a merge la
organul de drept corespunzator fuge de la executarea acestei rugaminti, dupa consumarea
infractiunii dupa finalizarea tuturor etapelor acesteaia retinera este legitima daca este realizata
imediat dupa consumarea infractiunii.
Dauana cauzata infractorului in procesul retinerii trebuie sa fie in corespundere cu gradul
prejudiciabil al infractiunii realizate de cel retinut precum si cu circumstantele in care a fost
realizata retinerea, daca reesim din faptul ca infractiunea reprezinta fapta prin care se provoaca
un prejudiciu obiectului ocrotirii penale iar retinerea reprezinta o actiune exprimata in
provocarea unei daune persoanei care a comis infractiunea atunci proportionala va fi retinearea
in cazul in care prejudiciul cauzat infractorului nu depaseste vadit dauna pe care el personal a
cauzato. Cu alte cuvinte retinerea va fi considerata legitima atunci cind infractorului i se va
provoca o dauna mai mica egala sau putin mai mare in raport cu dauna provocata de acesta.
Scopul retinerii consta in aducerea persoanei care a comis o infractiune la organul abilitat ca
mijloc de realizare a sarcinilor justitiei, depasirea masurilor realizate in scopul retinerii constau
in :
Necorespunderea vadita a acestora caracterului si daunelor provocate de infractiune,
precum si in raport cu circumstantele retinerii.
Deasemenea se va considera o depasire a limitelor retinerii atunci cind infractorului ea fost
provocata o dauna in conditiile in care aceasta din urma nu reprezenta unica posibilitate de
realizare a retinerii. In conformitate cu al.1 lit( j ) art.76.
Intre legitima aparare si retinerea infractorului exista multe asemanari ambele provoaca
persoanei daune fizice si materiale, temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale, ambele
contin aceeasi esenta juridica precum si aceeasi caracteristica a proportionalitatii dintre actiune si
depasirea acesteia. Se deosebesc aceste 2 institutii prin urmatorele :
1. Legitima aparare in calitate de temei prevede savirsirea de catre o persoana a unei fapte
prejudiciabile. La retinere pe linga acest temei apare si incercarea infractorului de a se
eschiva de la retinere.
2. In cazul legitimii aparari actiunile realizate in scopul apararii pot fi savirsite atit
impotriva minorilor cit si iresponsabililor. Retinerea acestora insa este absolut interzisa
deoarece acestea nu reprezinta subiecti.
3. Legitima aparare are loc in procesul tentativei. Retinerea insa este posibila in etapa
tentativei cit si cum este de cele mai dese ori la etapa infractiunii consumate.
4. La legitima aparare avind in vedere caracterul si gradul de pericol social al atentatului
este permisa provocarea sau cauzarea oricarei daune atacantului. La retinere insa
omorirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este inadmisibila.
5. Scopul legitimii aparari consta in apararea intereselor persoanei, societatii, statului de
orice atentat criminal. La retinere scopul acesteia consta in aducerea infractorului in fata
organelor de drept.
Omorirea infractorului in scopul retinerii reprezinta un caz exceptie care se admite numai in
situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care opun rezistenta armata.

Subiectul: Constringerea fizica sau psihica

Constringerea fizica cunoscuta si sub denumirea forta majora exista atunci cind o persoana este
determinata de o energie straina umana sau de alta natura, irizistibila sa savirseasca o fapta
prevazuta de legea penala. In conditiile constringerii fizice faptuitorul isi da perfect seama ca
actioneaza ca un simplu instrument sub influenta unei energii straine savirsind o fapta prevazuta
de legea penala dar nefiind in stare sa opuna rezistenta energiei care il oprima adopta conduita
care ii este impusa. In conformitate cu al.1 art.39 nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constringerii fizice sau
psihice daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sasi dirijeze actiunile. Cauzarea de
daune in conditiile constringerii fizice sau psihice are multe puncte de tangenta cu celelalte cauze
care inlatura caracterul penal al faptei si in primul rind cu starea de extrema necesitate. In ambele
situatii este prezenta o circumstanta exceptionala sub imperiul careea persoana este impusa sa
actioneze, autonomia institutiei date prevazute la art.39 reese din conditiile acesteia care sunt:
1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura fizica. aceasta inseamna ca
forta straina care exercita constringerea trebuie sa actioneze direct in momentul savirsirii
faptei asupra fizicului persoanei care comite acea fapta, aceasta care il impiedica pe cel
constrins sa-si dirijeze in mod liber constiina poate consta in energia unei persoane, de
pilda: o persoana forteaza mina unui finctionar pentru ca acesta sa semneze un act fals.
2. Constringerea trebuie sa fie irezistibila
3. Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala.

Constringerea fizica poate constata si intron fenomen natural de exemplu inzapezirea, vint
puternic.
Sau intron process fiziologic care impiedica persoana constrinsa sa actioneze conform
obligatiilor sale de pilda mediccul care sufera un atac de cord.
De alt fel pentru inlaturarea caracterului penal al faptei nu reprezinta nici o importanta faptul
daca persoanele care au efectuat constringerea erau sau nu responsabile.
Constringerea trebuie sa fie irezistibila adica persoana constrinsa sa nu fi putut actiona in scopul
acordarii rezistentei actiunilor de constringere. Pentru existenta constringerii fizice nu este
suficient ca persoana constrinsa sa fi savirsit sub imperiul presiunii exercitate asupra sa o fapta
prevazuta de legea penala ci mai este necesar ca acea persoana sa nu fi putut opuna rezistenta
fara vri-un pericol pentru ea. Daca persoana constrinsa are posibilitatea de a anihila cu mijloacele
proprii ce pot fi utilizate fara pericol presiunea exercitata asupra energiei sale fizice atunci
caracterul penal al faptei savirsite in aceste conditii nu va fi inlaturat si respectivul cetatean va
raspunde penal pentru faptele sale deoarece a avut posibilitatea de asi determina si dirija in mod
liber vointa. In acest context mentionam prevederile al.2 art.39.
Pentru a stabili daca persoana intradevar a fost supusa constringerii fizice obligator este necesar
sa analizam posibilitatea concreta pe care a avuto cel constrins de a inlatura efectele constringerii
acesta posibilitate urmind a fi evaluata in raport cu itensitatea energiei straine precum si cu
circumstantele acelei cauze cu puterea si cu mijloacele de opunere de care dispunea cel constrins.

18.02.2015 (prelegere)
3.(de la constringerea fizica), Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta
de legea penala, pentru a deveni incidenta institutia constringerii fizice este necesar ca fapta
savirsita din cauza ei sa fie prevazuta de legea penala deoarece numai in astfel de situatii se poate
pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei sub imperiul constringerii fizice se pot
savirsi mai ales fapte de omor, de vatamare, distrugere, de incalcare a regulilor circulatiei rutiere,

in cele mai multe cazuri asemenea fapte sunt realizate prin impiedicarea faptuitorului de asi
indeplini anumite obligatii legale, pentru existenta acestei conditii nu prezinta nici o importanta
daca fapta a fost consumata sau a ramas la etapa tentativei, daca este un coautorat sau
participatie. Faptele savirsite in conditiile constringerii fizice pot sa constea fie: intr-o actiune (de
ex: in cazul falsului savirsit prin fortarea miinii unei persoane), fie printr-o inactiune, atunci cind
persoana constrinsa se afla intr-o imposibilitate de asi indeplini la timp obligatia legala, de pilda:
un militar nu se reintoarce din concediu in timpul stabilit din cauza inzepazirii trenurilor sau un
gardian imobilizat de citeva detinuti nu poate impiedica evadarea altor detinuti.
Constringerea fizica sau morala. cu toate ca nu este definita legal separat in continutul CP a
RM in teoriile penale occidentale aceasta este definita ca fiind situatia cind o persoana comite o
fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari cu un pericol grav pentru persoana sa ori
a alteia pericol care nu putea fi inlaturat in alt mod. Constringerea psihica consta in presiunea pe
care o persoana o exercita prin diferite mijloace asupra psihicului altei persoane, presiune care
este soldata cu faptul ca cel constrins nusi mai poate determina in mod liber vointa si este impus
de fapt sa comita o infractiune.
De fapt in cazul constringerii psihice ca si in situatia celei fizice faptuitorul isi da perfect seama
ca actioneaza sub presiunea unei constringeri de natura psihica prin, amenintarea sa sau a altei
persoane cu un pericol grav dar nefiind in stare sa inlature pericolul cel ameninta adopta conduita
care este impusa si comite astfel o infractiune.
Conditiile constringerii fizice sunt:
1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura psihica printr-o amenintare.
2. Cel amenintat trebuie sa fie expus unui pericol grav
3. Pericolul sa nu poata fi inlaturat decit prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.
Ca si in cazul constringerii fizice constringerea psihica este generata de o forta in cazul celei de a
doua aceasta este de natura psihica, anterior cind constringerea psihica nu era prevazuta in CP in
situatiile practice aceasta era atribuita starii de extrema necesitate insa actualmente trebuie sa se
faca o distinctie dintre acestea doua, deoarece: constringerea psihica este generata ca si starea de
extrema necesitate de existenta unui pericol insa de data aceasta pericolul trebuie sa izvorasca
numai dintr-o fapta a persoanei mai precis dintr-o amenintare a acesteia asociata unei cereri de a
comite o anumita fapta prevazuta de legea penala.
Amenintarea vine de la persoana care urmareste realizarea faptei prevazute de legea penala prin
intermediul celui amenintat, acesta poate fi verbala sau scrisa uneori unei amenintari verbale i se
poate asocia o amenintare materiala, de pilda: descarcarea unui foc de arma in aer.
Numai in pericol grav naste urmarea aparitiei unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei,
daca acesta nu este grav inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea presiune
psihica ce caracterizeaza constringerea psihica.
Pentru ca fapta savirsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o infractiune este necesar ca in
conditiile concrete date ea sa fi fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului si totodata sa fi
reprezentat singura cale pentru evitarea acesutia, daca pericolul putea fi inlaturat in alt mod de
pilda: prin chemarea in ajutor a unei alte persoane, prin denuntare din timp inseamna ca
faptuitorul avea sau a avut posibilitatea de a se sustrage presiunii la care a fost supus, folosind
aceasta alta cale astfel evitind incalcarea legii penale. Inevitabilitatea pericolului presupune
ininenta lui, existenta reala a acestuia. ( constringerea psihica ca si cea fizica legal constatata au
ca efect excluderea vinovatiei si odata cu aceasta a caracterului penal al faptei, raspunderea
penala pentru fapte comise in stare de constringere fizica sau psihica este inlaturata, deasemenea
in principiu este inlaturata si raspunderea civila cu exceptia cazurilor cind este constata existenta
unei erori de fapt admisa in comportamentul faptuitorului).

Cu toate ca ambele forme de manifestare ale constringerii prevazute la art.39 CP RM au multe

puncte de tangenta acestea se deosebesc prin urmatoarele: in timp ce in cazul constringerii fizice
faptuitorul este determinat fizic sa comita o infractiune comportinduse ca un simplu instrument
la comanda energiei straine, in cazul constringerii psihice faptuitorul este determinat pe cale
psihica sa comita o asemenea fapta libertatea sa de vointa si actiune fiind complet anihilata de
amenintarea la care este supus el sau alta persoana la un pericol grav care nu putea fi inlaturat
altfel.

Riscul intemeiat.
In conformitate cu dispozitiile al.1 art.40, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru
realizarea scopurilor socialmente utile, pentru atingerea unor anumite scopuri social utile, pentru
perfectionarea rezultatelor in producere, in stiinta, in multiple activitati ale omului uneori sunt
necesare efectuarea unor anumitor experimente insotite de regula de incalcarea regulilor
securitatii si evident admiterea unui risc oarecare. Actiunile insotite de un anumit risc in care nu
exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna sunt capabile sa asigure atingerea scopului
urmarit, dar pot avea drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesele personale sau
publice ocrotite de legea penala.
In continutul al.2 art.40 sunt determinate conditiile unui risc intemeiat si anume:
1. Existenta unui scop social util ceea ce inseamna ca faptuitorul actioneaza in conditiile
unui risc nu pentru atingerea unui oarecare scop, de pilda: (imbogatire proprie), dar in
vederea faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu, un folos intregii societat, de
exemplu: obtinerea unui medicament sau vaccin contra unei maladii.
2. Riscul trebuie sa fie insotit de intreprinderea unor actiuni fortate pentru atingerea
scopului social-util urmarit riscul a fost o fapta fortata intrucit in alt mod nu sa putut
actiona persoana in cauza trebuie sa-si dea seama ca atingerea scopului urmarit este
imposibil in alt mod. Daca faptuitorul isi da seama ca poate ajunge sau obtine ceea ce
doreste si prin alte metode ce nu reprezinta un risc intemeiat atunci in cazul in care vor fi
provocate daune persoana respectiva va raspunde penal.
3. Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unor daune consta in faptul ca
aceasta persoana este obligata in primul rind sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei
daunei si in al doilea rind acestea trebuie sa fiei suficiente, de pilda: atunci cind un
colaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui experiment acesta este obligat sa
respecte si sa execute toate regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz, precum si
diferite instructiuni din domeniul dat, sa obtina permisiunea respectiva, precum si sa
atentioneze asupra eventualelor posibilitati de aparitie a carorva daune in cazului
insuccesului experimentului dat. Nemijlocit in al.3 art.40, sunt stabilite conditiile riscului
considerat neitemeiat si anume:
Daca era cu buna-stiina, imbinat cu pericolul pentru veata persoanei
Exista pericolul provocarii unui dezastru ecologic
Exista pericolul provocarii unui dezastru social.
1.Exista atunci cind faptuitorul coinsteintizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturarea
aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine.
2.Legea nu indica continutul si parametrii unui dezastru ecologic dar probabil ca prin
acesta trebuie sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare atunci cind
aceasta dauna ameninta existenta biologica a omului pe un anumit teritoriu.( catastrofa de
la cernobil).

3.Prin pericolul provocarii unui dezastru social trebuie sa intelegem acele consecinte care
se refera la multiple persoane creindule anumite incomoditati. (ex: o avariere a centralei
electrotermice a mun.Chisinau pe jumatate de iarna in rezultatul unui experiment).
Trebuie sa facem o distinctie dintre risc si extrema necesitate in cazul riscului intemeiat
niciodata nu exista forta a treia in calitate de temei de aparatie a acestuia ca in cazul starii de
extrema necesitate, si mai mult ca atit dreptul la executarea actiunelor de risc intemeiat il au
numai persoanele reesind din obligatiile de serviciu pe care le au, pe cind la starea de extrema
necesitate poate apela orcine.

Executarea ordinului sau a superiorului art.40 indice 1.

In conformitatea cu al.1 art.40 indice 1, orice functionar public este obligat sa execute
dispozitiile si ordinile primite de la superiorii ierarhici insa este in drept sa refuze in scris si
motivat indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale, acest lucru are si suport legislativ
intrucit potrivit al.2 al art.40 indice 1 neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale exclude
raspunderea penala, iar persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii
ordinului sau dispozitie vadit ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale, daca
cel care a emis ordinul sau dispozitia le formuleaza in scris atunci functionarul este obligat sa o
execute cu exceptia cazului cind aceasta este vadit ilegala. Functionarul care in asemenea
conditii a refuzat executarea ordinului este obligat sa aduca la cunostina superiorului ierarhic al
persoanei care a emis ordinul ilegal situatia respectiva, raspunderii penale pentru fapta savirsita
va fi persoana care a emis ordinul sau dispozitia ilegala. Din punct de vedere subiectiv
executarea dispozitiei superiorului care inlatura vinovatia faptuitorului, din punct de vedere
obiectiv aceasta este o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. In cazul executarii ordinului
sau dispozitiei superiorului fundamentul recunoasterii acesteia in calitate de cauza care inlatura
caracterul penal al faptei se bazeaza pe aceea ca executantul(faptuitorul), crede gresit sau eronat
ca activitatea lui este conform legii. Regulile mentionate anterior nu pot fi atribuite situatiei cind
ordinul sau dispozitiile superiorului se refera la comiterea unui genocid sau a unei infractiuni
impotriva umanitatii care apsolut in toate cazurile sunt vadit ilegale sub diferite denumir si
anume: ordinul legii sau autoritatii legitime, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, aceste
cauze sunt prevazute in CP model francez, in CP model american, precum si in CP al federatiei
russe.
03.03.2015.(prelegere)
Tema : etapele activitatii infractionale.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Notiunea de etape ale activitatii infractionale

Pregatirea de infractiune.
Tentativa de infractiune.
Infractiunea consumata sau terminata.
Incriminarea tentativei si pregatirei de infractiune.
Renuntarea de buna voie de la comiterea infractiunii.

1.etapele activitatii infractionale exprima un grad diferit de realizare a intentiei criminale

persoanei, in continutul legii penale exista , in art.25 inciul asupra existentei a trei etape ale
activitatii infractionale si anume: al (1 si 2 art.25.)
-- pregatirea de infractiune
-- tentativa de infractiune

-- infractiunea consumata.
Se considera pregatire de infractiune intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune,
procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor sau crearea intentionata pe
alta cale de conditii pentru savirsirea ei daca din cauze independente de vointa faptuitorului
infractiunea nu sia produs efectul. ( al.1, art.26).
Se considera tentativa de infractiune actiunea sau inactiunea intentionata indreptata nemijlocit
spre savirsirea unei infractiuni daca din cauze independente de vointa faptuitorului acesta nu
sia produs efectul. (art.27 CP)
Infractiunea se considera consumata daca fapta savirsita intruneste toate semnele constitutive
ale componentei de infractiune ( al.1, art.25 CP)
Unii teoreticieni sustin parerea potrivit careea prima etapa a activitatii infractionale este
demascare intentiei adica exprimarea in forma verbala prin mimica, gesturi, a hotaririi de a
savirsi o infractiune concreta. Totusi majoritatea specialistilor nu sunt de acord cu aceasta reesind
din urmatoarele:

Legea penala in continutul al.1 art.14, defineste infractiunea ca fiind fapta prejudiciabila
savirsita cu vinovatie. La demascarea intentiei nu exista fapta, nu avem un atentat asupra
valorilor aparate de legea penala, raspunderea pentru ginduri infractionale, criminale
chiar si exprimate in forma verbala este inadmisibila. In unele situatii legea penala
prevede in calitate de infractiune consumata forma specifica de demascare a intentiei
( art.204, 349, 367 CP RM).

Etapele activitatii infractionale nu trebuie sa existe succesiv in cadrul oricarei componente de

infractiune, in unele cazuri infractorul comite infractiunea respectind succesivitatea data alteori
faptele persoanei formeaza de la bun inceput componenta unei infractiuni, in unele situatii
faptele persoanei pot fi calificate ca pregatire de infractiune, in alte cazuri infractorul incepe
comiterea infractiunii dar nu o duce pina la capat din motive independente de vointa
faptuitorului. Nu putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale vis-a-vis de toate
componentele de infractiune incluse in parte speciala a CP RM. Etapele activitatii infractionale
sunt caracteristice numai infractiunilor intentionate si mai mult ca atit celor comise cu intentie
directa. Nu putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale adica pregatire si tentativa in
cazul infractiunilor imprudente si a celor savirsite cu intentie indirecta. Elementul volitiv al
intentiei indirecte ce consta in admiterea constienta a aparitiilor urmarilor prejudiciabile exclude
activitatea criminala directa.
In ceea ce priveste latura obiectiva majoritatea penalistilor sustin ca si pregatirea si tentativa sunt
posibile in cadrul componentelor materiale savirsite atit prin actiune, furtul, jaful, cit si prin
inactiune al.2 art.162,163 CP RM.
Cu privire la existenta etapelor activitatilor infractionale in cadrul componentelor formale de
infractiune atunci aceasta este posibila vis-a-vis de un cerc restrins de infractiuni cu componenta
formala realizate prin actiune si este imposibila in cazul componentelor formale realizate prin
inactiune. In majoritatea cazurilor tentativa la infractiunea formala este imposibila in rezultatul
constructiei legislative a componentei. Savirsirea faptei prevazute intr-o norma concreta
formeaza de la bun inceput o infractiune consumata, de pilda: pungasia care se considera
consumata din momentul savirsirii actiunii in scopul sustragerii bunurilor altei persoane (al.1,
art.192), tilharia art.188 al.1.
Tentativa la infractiunea savirsita prin actiune mai este posibila daca intre momentul inceputului
activitatii infractionale si momentul consumarii acesteia exista un interval de timp. De pilda:
lasarea unui plic cu bani pe masa unui functionar in calitate de mita sau expedierea banilor prin
transfer bancar in calitate de mita reprezinta tentativa de dare de mita. Tentativa la infractiune

formale realizate prin inactiune este imposibila intrucit isasi actul initial de neindeplinire a
obligatiei juridice, sociale, profesionale formeaza o infractiune consumata. ( al.1 art.162,163 CP
RM).
Stabilirea etapei corecte a savirsirii infractiunii prezinta o mare importanta sub aspect practic, in
primul rind prezenta unei anumite etape determina calificarea infractiunii intucit pregatirea de
infractiune urmeaza a fi calificata in conformitate cu dispozitiile articolului din partea speciala a
codului penal cu trimitere obligatorie la dispozitiile la al.1 art.26. iar calificarea unei tentative de
infractiune se face in conformitate cu dispozitiile partii speciale cu trimitere obligatorie la
dispozitiile art.27 din partea generala.

2.pregatirea de infractiune in calitate de prima etapa a activitatii infractionale. In conformitate cu

al.1 art.26, conchidem ca pregatirea de infractiune consta in comportamentul persoanei care
formeaza sau creaza conditii reale pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete, anume
in aceasta si consta gradul prejudiciabil al pregatirii de infractiune cu toate ca in realitatea
obiectiva nu a fost comis nici un atentat asupra unui obiect al apararii penale. Conform semnelor
subiective pregatirea de infractiune consta in intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune.
Dupa semnele obiective pregatirea de infractiune se caracterizeaza prin:

Procurarea sau fabricarea mijloacelor sau instrumentelor intelegem optinerea acestora

atit prin metode legale cit si ilegale. De pilda: X aobtinut o arma in urma comiterea unui
furt sau poate ca aceasta arma a fost procurata legal, in acest sens trebuie sa se faca o
distinctie dintre instrument si mijloc de comitere a unei infractiuni. Prin instrument se
intelege orice obiect cu care sa comis nemijlocit infractiunea, toate tipurile de arme, si
toate obiectele care au fost comisa infractiunea. Acest obiect va fi considerat obiect de
comitere a infractiune. Mijlocul de comitere a unei infractiuni este ceea cu ce se ajuta la
comiterea unei infractiuni, de pilda: un autovehicul cu care este spart un perete a unui
depozit sau este transportata marfa.
Adaptarea acestora a mijloacelor si instrumentelor trebuie sa intelegem acele actiuni ale
persoanei in urma carora obiectele date sunt supuse unor modificari in asa fel incit cu
ajutorul acestora sa fie savirsita ulterior infractiunea. De pilda: un pistol cu gaze a fost
adaptat si transformat in pistol de lupta.
Crearea intentionata a altor conditii pentru savirsirea infractiunii. trebuie sa se inteleaga
orice actiuni de pregatire cu exceptia primelor doua. (ex: elaborarea unui plan de
comitere a infractiunii, urmarirea presupusei victime, studiera sistemului de semnalizare
etc.).

In conformitatea cu latura obiectiva pregatirea de infractiune poate di realizata numai prin

actiune.
Conform laturei subiective pregatirea de infractiune se caracterizeaza prin intentie directa.
Pregatirea de infractiune constituie prima etapa a activitatii infractionale, o activitate
neconsumata care absolut in toate cazurile este intrerupta din motive ce nu depind de vointa
faptuitorului adica din motive independente. Important este ca aceasta etapa sa fie finalizata din
motive ce nu au nimic comun cu renuntarea de buna voie.
In conformitate cu al.2 art.26 raspunderii penale si pedepsei penale sunt supuse numai persoanele
care au savirsit pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave, deosebit de grave si
exceptional de grave. Exista situatii in legea penala si in practica penala atunci cind in actiunile
de pregatire a unei infractiuni se cuprind semnele unei componente consumate de infractiune, de
pilda: activitatea individului indreptata spre comiterea unui omor intentionat dintr-o arma
procurata ilegal, activitatea stopata la etapa pregatirii de infractiune urmeaza a fi calificata

conform CP RM ca pregatire de omor (al.1, art.26 in cumul cu al.1 art.145 si art.290 CP RM) in
calitate de infractiune consumata. Pentru pregatire de infractiune nu poate fi aplicata detentiunea
pe viata.

3.din definitia tentativei de infractiune indicata in continutul art.27 CP RM, pot fi stabilite
semnele obiective si subiective ale acesteia. De regula se deosebesc 3 semne obiective ce
caracterizeaza tentativa de infractiune.
In primul rind tentativa de infractiune consta in fapta nemijlocit indreptata spre savirsirea unei
infractiuni, inseamna ca tentativa reprezinta inceputul comiterii infractiunii iar obiectul
atentatului a suferit deja o dauna sau este pus in pericolul provocarii unui prejudiciu.
Cel de al 2-lea semn obiectiv al tentativei de infractiune se caracterizeaza prin faptul ca in
situatia tentativei infractiunea nu este dusa pina la capat. In cazul tentativei latura obiectiva a
acesteaia este intotdeauna realizata partial, anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe
aceasta de infractiunea consumata. Pentru componentele de infractiuni materiale caracteristic
pentru tentativa la acestea este faptul lipsei survenirii urmarilor prejudiciabile care de alt fel
constituie semnul principal al componentilor de infractiune. De pilda: in cazul tentativei de omor
persoana trage din arma de foc dar da gres. Prezenta tentativei si nu a infractiunii consumate nu
inseamna ca in toate cazurile obiectului ocrotirii penale nu i se aduce vrio dauna, deseori
tentativa produce o anumita urmare aceasta insa nu reprezinta semnul principal al componentei
asupra careea sa comis tentativa. De pilda: in cazul tentativei de omor, victimei iau fost
provocate vatamari corporale grave sau mai putin grave sau in cazul tentativei de sustragere in
proportii deosebit de mari din patrimoniiul persoanei acesteia iau fost provocate prejudicii
materiale minore, datorita faptului ca in safeul persoanei prejudiciabile nu a fost gasita suma
respectiva.
Al treilea semn obiectiv al tentativei consta in faptul ca aceasta absolut in toate cazurile nu este
dusa pina la capat din motive independente de vointa celui vinovat, ceea ce inseamna ca
infractiunea a fost intrerupta nu din cauza ca faptuitorul a luat hotarirea de a renunta benevol de
la consumarea infractiunii dar de aceea ca au aparut unele obstacole care impiedica realizarea
completa a intentiei criminale. Anume acest semn al tentativei o delimiteaza pe aceasta de
renuntarea de buna-voie de la comiterea infractiunii.
Latura subiectiva a tentativei se caracterizeaza numai prin intentie directa. Faptuitorul isi da
seama ca fapta sa direct este indreptat spre comiterea unei infractiuni, ca ea realizeaza partial
latura obiectiva a acesteia si doreste sa duca pina la capat aceasta infractiune. Daca insa
infractorul comite o tentativa la o componenta materiala de infractiune (omoe,sustrager) atunci
din intentia sa face parte si prevederea aparitiei urmarii prejudiciabile precum si dorinta
survenirii acestora. Particularitatea laturei subiective a tentativei consta in urmatoarele:

Intentia persoanei care comite o infractiune cuprinde toate elementele unei componente
de infractiuni concrete, dar faptuitorul isi da perfect seama ca intentia sa nu a fost
realizata complet.

Cu toate ca legea penala nu clasifica infractiune teoria dreptului penal numeste urmatoarele
forme de manifestare ale acesteia:
Tentativa neconsumata exista atunci cind faptuitorul nu a realizat in intregime latura
obiectiva a unei infractiuni, altfel spus in acest sens acesta numa a inceput realizarea
infractiunii astfel sa finalizat activitatea lui criminala. ( atunci cind hotul este retinut cind
doreste sa intre in garaj pentru a sustrage un autovehicol, in asemenea situatii vorbim de
o tentativa neconsumata).

 Tentativa consumata exista atunci cind faptuitorul a savirsit absolut toate faptele pe
care dorea sa le comita insa urmarea dorita de acesta nu a aparut din motive independente
de vointa lui ( ex: atunci cind infractorul a dat gres in cazul impuscaturii, cind a
administrat victimiei o doza insuficienta de toxina in cazul unui omor, lasarea unui plic
cu bani pe masa unei persoane oficiale in calitate de mita). Particularitatea tentativei
consumate consta in aceea ca vinovatul a realizat tot ce dependea de el pentru obtinerea
rezultatului dorit, care insa nu a aparut din motive independente de cel vinovat.
Clasificarea tentativei in tentativa neconsumata si consumata prezinta importanta in
primul rind pentru infaptuirea justitiei penale si respectiv pentru calificarea corecta a
faptelor itrucit tentativa consumata de regula este mai periculoasa in raport cu cea
neconsumata, itrucit prima este foarte aproape de infractiunea consumata.
Tentativa la un obiect nul se caracterizeaza prin faptul ca infractorul admite o eroare
vis-a-vis de obiectul atentatului, calitatile acestuia sau prezenta reala a lui. De pilda:
sustragerea unui diamant pretios care sa dovedit a fi o piatra falsa, sustragerea unui
pretins tablou de epoca care nu prezinta nici o valoare, sau impuscatura intrun manichin
crezind ca e o persoana vie. Tentativa la un obiect nul de fapt nu produce nici o
modificare obiectului aparat de legea penala, intrucit acesta lipseste in momentul
atentatului sau poseda astfel de caracteristici incit prin faptele intreprinse acesta nu putea
fi vatamat.
Tentativa cu instrumente nule exista atunci cind subiectul foloseste pentru savirsirea
infractiunii instrumente care obiectiv nu pot asigura comiterea ei. Se deosebesc:
instrumente absolut nule si instrumente nule intr-o anumita situatie concreta.
Absolut nule sunt instumentele care nici intro situatie nu pot asigura comiterea umei
infractiuni. De pilda: utilizarea unui praf absolut nevatamator in calitate de toxina.
Nule itr-o anumita situatie concreta -- sunt acelea care itro stare obisnuita trebuie sa
duca la realizarea intentiei criminale, dar in momentul in care au fost utilizate nu poseda
astfel de caracteristici. De pilda: doi vecini in procesul certei unul dintre care a fost la
vinatoare a impuscat din arma era totul bine, ia arma si trage spre vecin iar arma nu
functioneaza.
Tentativa nula atrage dupa sine raspunderea penala intrucit poseda toate semnele tentativei
obisnuite deoarece faptuitorul comite fapte ce atenteaza asupra unui obiect al ocrotirii penale si
care sunt periculoase dar care nu provoaca nici o dauna in pofida erorii de fapt admise mai mult
ca atit faptuitorul actioneaza cu intentie directa si in cazul tentativei nule.
Infractiunea consumata.
In conformitate cu al.1 art.25, infractiunea se considera consumata daca in faptele persoanei se
cuprind toate semnele unei componente de infractiune descrisa in parte speciala a CP RM.
Componentele de infractiuni materiale sunt considerate consumate in momentul aparitiei in fapt
a urmarilor prejudiciabile indicate in articolul respectiv ( omorul, sustragerea etc). Componentele
de infractiune formale sunt considerate consumate din momentul savirsirii faptei prejudiciabile
prevazute in articolul respectiv ( pungasia, dezertarea, huliganismul etc.). in unele cazuri
legiuitorul leaga momentul consumarii infractiunii nu cu momentul aparitiei urmarii dar cu
amenintarea reala de provocare a acestora, aceste componente reprezinta o modalitate a
componentelor formale si este vorba de fapt despre: tilharia (art.188) sau (al.1 art.224). In partea
speciala a CP RM sunt incluse componente de infractiune pe care legea penala le considera
consumata numai din momentul crearii sau formarii unei asemenea organizatii. De pilda:
componentile art.283, 284, 286.
Raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de infractiune
Temeiul legal pentru incriminarea tentativei de infractiune este aratat in continutul art.81 al legii
penale, iar temeiul de facto este reprezentat prin pregatirea sau savirsirea unei fapte care contine

semnele unei componente de infractiune neconsumate. Avind in vedere faptul ca raspunderea

penala pentru pregatirea si tentativa de infractiune apare in cazul cind faptele savirsite de
infractori nu contin toate semnele unei componente de infractiune din partea speciala a CP RM,
calificarea acestora urmeaza sa se faca in conformitate cu normele partii speciale cu trimitere
obligatorie la normele partii generale. Dupa cum urmeaza in cazul pregatirii de infractiune fapta
se va califica in conformitate cu art.145 CP, cu trimitere la al.1 art.26 CP, iar in cazul tentativei
calificarea urmeaza sa se faca in conformitate cu art.145 CP RM cu trimitere la art.27 CP RM.
Stabilind pedeapsa pentru pregatire si tentativa de infractiune instanta trebuie sa porneasca de la
principiile generale de individualizare a pedepsei prevazute in continutul art.75 CP si nu poate fi
neglijat faptul ca infractiunea chiar si independent de vointa faptuitorului nu a fost dusa pina la
capat, acest lucru are temei legal deoarece este stabilit in art.81 al.1 CP. In conformitate cu
dispozitiile al.2 art.81 marimea pedepsei pentru pregatire de infractiune ce nu constituie recidiva
nu poate depasi o jumatate din maximul celei mai aspre pedepse prevazute la articolul
corespunzator din partea speciala a CP RM pentru infractiunea consumata. De pilda: pentru
pregatirea de omor a unei persoane prevazut de al.1 art.145 infractorului i se poate stabili o
pedeapsa maxima cu inchisoare de pina la 7 ani si 6 luni.
Marimea pedepsei pentru tentativa de infractiune ce nu constituie o recidiva nu poate depasi
din maximul pedepsei prevazute la articolul corespunzator din partea speciala a CP pentru
infractiunea consumata. Astfel in cazul tentativei la infractiunea de omor prevazuta de al.1
art.145 infractorului i se poate stabili o pedeapsa maxima de 11,25 ani. Cu privire la al.2 art.145
atunci acestuia i se poate aplica o pedeapsa maxima de 15 ani de inchisoare.
Gradul prejudiciabil al pregatirii si tentativei de infractiune este in dependenta directa de obiectul
atentatului, metoda savirsirii infractiunii, instrumentele si mijloacele utilizate in procesul
comiterii acesteia. Este indiscutabila importanta acelor urmari care au aparut de fapt in realitatea
obiectiva in urma comiterii actelor de pregatire sau tentativa de infractiune.
Sunt situatii cind fata de infractorul care se face vinovat de pregatirea unei infractiuni sau
tentativa la aceasta poate fi aplicata prevederea art.79 si anume aplicarea unei pedepse mai
blinde decit ce prevazuta de lege.
Pentru pregatire si tentativa de infractiune in conformitate cu prevederile al.4 art.81 detentiunea
pe viata nu poate fi aplicata. Iar pentru pregatire de infractiune poate raspunde numai acea
persoana care se face vinovata de pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grave, deosebit de
grave si exceptional de grave.
Renuntarea de buna voie de comitere a unei infractiuni
In conformitate cu dispozitiile al.1 art.56 CP RM, se considera renuntare de buna voie la
savirsirea infractiunii incetarea de catre persoana, a pregatirii de infractiune sau incetarea
faptelor indreptate nemijlocit spre savirsirea infractiunii ( tentativa de infractiune), daca persoana
era constienta de posibilitatea reala de consumare a infractiunii. Potrivit teoriei si legii penale,
persoana care a inceput savirsirea unei infractiuni si a renuntat de buna voie de la consumarea
acesteia urmeaza a fi liberata de raspundere penala pentru toate faptele ilegale savirsite pina in
momentul adoptarii deciziei de renuntare. Existenta acestei institutii in continutul CP
demonstreaza respectarea principiului umanismului legii penale.
Pentru existenta in fapt a acestei institutii este necesara intrunirea a doua conditii:
In primul rind renuntarea trebuie sa fie benevola exista atunci cind faptuitorul este
constient de faptul ca consumarea infractiunii este posibila si acesta este convins de
faptul ca poate sa duca pina la sfirsit infractiunea, motivele adoptarii unei astfel de decizii
pot fi diferite ( ex: frica de pedeapsa, mila fata de victima, cainta etc.), insa principalul
este ca toate acestea motive sa reprezinte rezultatul uni imbold intern a unei hotariri
constiente primita din proprie vointa. Exista renuntare benevola si in cazurile cind

initiatorul acesteia este o ruda apropiata, un prieten etc. In cazul renuntarii de buna voie
decizia de renuntare trebuie sa nu fie influentata de un factor extern, de pilda: atunci cind
persoana a inceput comiterea unei infractiuni, a fost fortata sa inceteze activitatea data
( de pilda: a fost observata de cineva, adescoperit ca este urmarit de politie, sau este
chemat de organul competent pentru a da declaratii vis-a-vis de infractiunea pe care o
pregateste), in asemenea situatii renuntarea nu este benevola deoarece este impusa.
Aceasta trebuie sa fie definitiva, irevocabila. intreruperea temporara a activitatii
criminale indiferent de cauzele si durata acesteia nu inseamna renuntare de buna voie. Nu
va exista renuntarea de buna voie atunci cind faptuitorul coinsteintizind ca in situatia
concreta data nu va fi posibila consumarea infractiunii o suspenda, o amina pe aceasta cu
scopul de a se pregati mai minutios de ia. De pilda: atunci cind infractorul patrunde intrun depozit si are asupra sa niste chei cu scopul de a jefui, la un momend dat nu reuseste si
trebuie sa mearga acasa sa se pregateasaca in acest caz nu este renuntarea de buna voie.
Si nu va exista renuntarea de buna voie atunci cind infractorul renunta de la comiterea
actiunii repetate criminale. De pilda: a dat gres la prima impuscatura si renunta la a 2-a
impuscatura.
Liberarea de raspundere penala in cazul renuntarii de buna voie are la baza faptul ca in astfel de
situatie se intrerupe dezvoltarea atit a laturii obiective ( nu se mai comit fapte ce formeaza
semnul obiectiv al atentatului), cit si a celei subiective ( inceteaza realizarea intentiei criminale).
Renuntarea de buna voie poate avea loc numai la etapa pregatirii de infractiune si tentativa la
aceasta. Renuntarea de buna voie la etapa de pregatire a infractiunii poate avea loc absolut in
toate cazurile si se poate manifesta atit in forma activa cit si in cea pasiva.

Forma activa ca exemplu exista atunci cind faptuitorul procura o arma legal cu scopul de
a omori si renunta ulterior la comiterea acelui omor iar arma se duce si o arunca in riu
etc.
Renuntarea este pasiva atunci cind el procura o arma de foc, o pune in safeu si atit.

Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei de infractiune insa in cazul dat
aceasta depinde de forma de exprimare a acesteia. Astfel la etapa tentativei neconsumate
renuntarea poate avea loc oricind si se poate manifesta tit in forma activa cit si pasiva ( similar ca
la pregatirea de infractiune). Renuntarea de buna voie poate avea loc si la etapa tentativei
consumate insa in acest caz obligator trebuie sa fie intrunite urmatoarele 2 cerinte:

Forma renuntarii poate fi numai activa

Renuntarea este posibila numai atunci cind faptuitorul mentine puterea asupra
desfasurarii evenimentelor in continuare si este capabil sa previna consumarea
infractiunii.

Atunci cind suntem in prezenta unei tentative de omor realizata prin impuscatura sau o distrugere
intentionata a unui imobil art.197, cu utilizarea unui explozibil renuntarea de buna voie este
imposibila. Daca insa intre momentul inceputului savirsirii faptelor criminale si momentul
consumarii infractiunii exista un anumit interval de timp in cadrul caruia faptuitorul savirseste
actiuni active pentru incetarea si neadmiterea aparitiei urmarilor, ( de pilda: se adreseaza
medicului atunci cind victima a fost otravita cu toxina), si subiectul a fost in stare sa previna
consumarea infractiunii ( moartea victimei), renuntarea este posibila. Daca insa necatind la faptul
ca victimei ia fost asigurata asistenta medicala calificata de urgenta insa aceasta totusi a decedat
atunci renuntarea este absenta iar faptele comise de infractor vor fi examinate in calitate de
circumstante atenuante ale cauzei. Daca insa persoana data nu a decedat insa a fost vatamata
corporal grav sau mediu, faptuitorul dat raspunde pentru vatamare grava sau medie dar este
liberat de raspundere penala pentru tentativa de omor.

In cadrul renuntarii de buna voie raspunderea penala pentru infractiunea de la care sa renuntat
este inadmisibila, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal numai atunci cind prin faptele sale a fost
comisa o alta infractiune.
Terbuie sa delimitam renuntarea de buna voie de cainta sincera, ultima consta in actiuni active
din partea faptuitorului realizata dupa momentul consumarii infractiunii. Actiuni indreptate spre
prevenirea aparitiei urmarilor prejudiciabile fara succes sau compensarea pagubei, repararea
prejudiciului precum si contributia activa la descoperirea infractiunii. Se deosebesc prin
urmatoarele:

Renuntarea are loc la etapele de pregatire si tentativa de infractiune, cainta insa numai
dupa consumare infractiunii.
Renuntarea poate avea loc si in forma pasiva de exprimare a acesteia, cainta insa prezuma
numai existenta formei active.
Renuntarea de buna voie constituie temeiul liberarii de raspundere penala indiferent de
tipul infractiunii de la care sa renuntat, cainta insa poate constitui temei pentru liberarea
persoanei de raspundere penala numai atunci cind aceasta a comis pentru prima data o
infractiune usoara sau mai putin grava. (Al (1).art.57).

Organizatorul si instigatorul infractiunii nu se supun raspunderii penale daca acestea persoane

printr-o instiintare din timp a organelor de drept sau prin alte masuri realizate au preintimpinat
consumare infractiunii de catre autor.

Tema: Participatia.
1)
2)
3)
4)
5)

Notiunea participatiei si particularitatile acesteia.

Participantii la infractiune.
Formele participatiei.
Raspunderea penala a participantilor la infractiune.
Implicarea la infractiune.

1.la ora actuala prin participatie sunt comise majoritatea infractiunilor. Infractiunile savirsite in
participatie poseda trasaturi si caracteristici specifice care ne permit sa desemnam participatia in
calitate de institutia separata in cadrul DP. Actualmente in continutul art.41 CP, participatia este
definita ca fiind cooperarea cu intentie a doua sau mai multor persoane la savirsirea unei
infractiuni intentionate. Reesind din aceasta definitie putem deduce semnele obiective si
subiective ale participatiei, dupa cum urmeaza:
-- participarea la savirsirea uneia si aceleiasi infractiuni a doua sau mai multor persoane
-- activitatea comuna a participantilor la savirsirea infractiunii
-- comunitatea de intentii a participantilor.
Reesind din art.41 CP, rezulta ca despre participatie vorbim numai atunci cind la savirsirea
infractiunii au participat doua sau mai multe persoane. Participarea in procesul comiterii unei si
aceleiasi infractiuni a doua sau mai multor persoane presupune ca fiecare dintre acestea au atins
virsta raspunderii penale in conformitate cu prevederile al.1 si 2 al art.21, precum si faptul ca
fiecare dintre acestea sunt responsabili ( in conformitate cu art.22), nu va exista participatie
atunci cind in calitate de autor al infractiunii este implicata o persoana iresponsabila sau minora.
Atunci cind in calitate de autor al infractiunii este implicat un minor instigatorul sau
organizatorul acestei infractiuni va raspunde penal pentru faptele comise de acest minor in cumul
cu prevederile art.208.

Al doilea semn obiectiv ce caracterizeaza participatia consta in activitatea comuna al

participantilor la infractiune. In teoria dreptului penal acest semn cuprinde si litera a) rezultatul,
urmarea comuna si b) raportul cauzal sau legatura cauzala dintre fapta fiecarui participant si
urmarea comuna. De fapt activitatea comuna reprezinta nu numai semnul obiectiv ci si subiectiv
al participatiei, aceasta concluzie apare pe baza comunitatii psihice de interese a participantilor.
Participatia exista atunci cind activitatea fiecarui participant completeaza activitatea celor lalti
participanti, fapt ce ne permite atingerea sau obtinerea unei consecinte comune. Daca aceasta
activitate are numai caracter exterior fiind lipsita de cel interior atunci nu suntem in prezenta
participatiei la infractiune, in asemenea cazuri indiferent de faptul ca din punct de vedere
obiectiv activitatea subiectilor la infractiune a provocat aparitia unei urmari comune acestea vor
purta raspundere penala individuala. Spre exemplu: nu exista participatie la infractiune in
activitatea cetateanului X care a provocat o rana de cutit, arma de foc, cetateanului Y si actiunile
cetatenului Z care in momentul a acordat ajutor medical victimei a introdus o infectie, fapta
soldate cu decesul victimei. Aici lipseste participatia deoarece activitatea fiecarui participant este
considerata prejudiciabila indiferent de ceea ce a comis cea lalta persoana, nu avem aici o
coordonare intentionata a actiunilor lor si nici nu exista o comunitate psihica minimala de
interese. Legatura cauzala in cazul participatiei se exprima prin determinarea acelui fapt ca in
realitatea obiectiva urmarea prejudiciabila aparuta reprezinta rezultatul activitatii comune
infractionale sau criminale a tuturor participantilor, urmarile criminale in cazul participatiei
reprezinta rezultatul activitatii autorului, instigatorului, organizatorului si complicelui. Cu toate
ca in cazul participatiei la infractiune faptele realizate si care se contin in partea speciala a CP
sunt comise numai de catre autor faptele celor lalti participanti pregatesc, ajuta, faciliteaza
comiterea infractiunii de catre acesta. Nu prezinta nici o dificultate stabilirea participatiei in
cazul in care participantii au actionat in urma unei intelegeri prealabile. Stabilirea comunitatii
psihice de interese este mai dificila in cazul lipsei unei intelegeri prealabile, in asemenea situatii
analiza activitatii fiecarui participant ce a cauzat aparitia urmarilor prejudiciabile impreuna cu
analiza activitatii celor lalti participanti ne permite sa determinam prezenta sau apsenta legaturii
psihice necesare pentru stabilirea comunitatii. Continutul legaturii psihice se caracterizeaza prin
faptul ca fiecare participant este constient despre activitatea celorlalti participanti si doreste
aparitia urmarilor prejudiciabile in rezultatul activitatii criminale comune.
In cazul participatiei aceasta nu poate exista in cazul comiterii infractiunilor imprudente,
informatia reciproca dintre participanti nu este obligatorie insa autorul de regula este informat
despre activitatea ilegala a celorlalti participanti. Motivile si scopurile cu care actionaeaza
participantii pot sa coincida insa de regula acesta nu reprezinta un semn obligator, principal al
participatiei. In conformitate cu dispozitiile lit.c) al.1 art.77 CP RM, savirsirea infractiunii prin
orice forma de participatie se considera circumstanta agravanta iar potrivit lit.g) aceluiasi articol
savirsirea infractiunii prin intermediul minorilor, persoanelor aflate in dificultate, persoanelor
retardate mental sau dependente de faptuitor reprezinta de asemenea circumstanta agravanta.
2.in legislatia penala a RM art.42 CP, clasifica participantii la infractiune in dependenta de
caracterul faptelor comise si rolului obiectiv pe care il au acestea in procesul comiterii
infractiunii, astfel potrivit al.1 art.42 CP participantii la infractiune se clasifica in:
* autorul infractiunii
*organizatorul infractiunii
*instigatorul infractiunii
*coplicele la infractiune.
Astfel in conformitatea cu al.2 acestui articol se considera autor persoana care a savirsit
infractiunea precum si cel care a comis infractiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt
pasibile de raspundere penala din cauza virstei, iresponsabilitatii sau din alte cauza prevazute de

CP. Autorul infractiunii este persoana care poate raspunde penal adica, cuprinde toate semnele
subiectului general virsta,responsabilitatea iar in cazurile necesare semnele subiectului special.
Autoru al infractiunii este si persoana care implica in scopul realizarii gindului criminal alte
persoane care nu detin trasaturile subiectului infractiunii. In unele situatii apare institutia
coautoratului, in DP coautori sunt considerate persoanele care desi nu savirsesc nemijlocit fapte
ce contin semne ale unei infractiuni insa in momentul comiterii ei acorda ajutor nemijlocit
autorului infractiunii. De pilda: tin victima pentru ca aceasta sa nu raspunda rezistenta la
infractiunea de viol, vatamare corporala etc. Autorul si coautorul raspund penal in conformitate
cu litera aliniatul si articolul respectiv din partea speciala din CP fara tirmitere la articolul ce
stabileste participatia. In dependeta de momentul consumarii infractiunii de catre autor este
rezolvata problema privind calificarea celor realizate de cei lalti participanti la infractiune. Daca
autorul este tras la raspundere penala pentru tentativa de infractiune atunci cei lalti participanti
vor raspunde pentru tentativa la infractiune comisa in participatie, respectiv art.27, 41, 145 al.1).
Latura subiectiva a infractiunii savirsita de autor este caracterizata prin intentie directa sau
indirecta, autorul prevede caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevede posibilitatea aparitiei
unui rezultat comun pentru participanti si doreste sau constient admite aparitia urmarilor.
Se considera organizator persoana care a organizat savirsirea unei infractiuni sau a dirijat
realizarea ei precum si persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizatie
criminala ori a dirijat activitatea acestora ( al.3 art.42). latura subiectiva caracteristica
organizatorului este exprimata prin intentie directa, organizatorul isi da seama de caracterul
faptelor pe care le comite si de faptele care urmeaza a fi comise de cei lalti membri ai
organizatiei crimina sau de cei lalti participanti. Prevede posibilitatea comiterii infractiunii de
catre acestea si doreste aparitia rezultatului prejudiciabil in urma faptelor sale. Organizatorul
infractiunii este acea persoana care nu numai provoaca intentia altor participanti spre comiterea
unei infractiuni concrete dar si conduce aceasta activitate.
Cel de al treilea participant este vorba despre instigator, in conformitate cu dispozitiile al.4
art.42, se considera instigator persoana care prin orice metoda determina o alta persoana sa
savirseasca o infractiune adica intentionat provoaca hotarirea unei persoane de a savirsi o
infractiune concreta. In continutul art.42 nu sunt prevazute metodele si mijloacele instigarii
deoarece a le prevedea pe toate este pur si simplu imposibil, in fiecare caz concret instigarea
poseda trasaturi individuale, metoda instigarii este aleasa in dependenta de necesitati, posibilitati,
calitatile personale ale celui instigat etc. Astfel in functie de calitatile subiective ale autorului
presupus instigatorul poate purcede la santaj, amenintare, ordin, abuz de serviciu, gesturi etc. Din
punct de vedere a laturei obiective instigarea se caracterizeaza prin ,,actiuni active indreptate
spre provocarea la autor a hotaririi de a savirsi o infractiune concreta. In rezultatul admiterii unei
inactiuni este imposibil de a instiga o persoana spre comiterea unei infractiuni. Pentru a se stabili
daca a avut loc instigarea si care a fost rolul acesteia in procesul comiterii infractiunii este
necesar sa stabilim in fiecare caz concret metoda sau mijlocul utilizat de instigator, stabilirea
acestora permite sa se inteleaga care a fost motivul sau scopul de care sa condus instigatorul,
care la rindul sau contribuie la calificarea corecta a faptei comise si la individualizarea pedepsei.
Instigarea este posibila numai in raport cu o infractiune concreta, nu poate fi considerata
instigare la infractiune un sfat, un indemn general spre comiterea unor actiuni criminale ( ex:
agitatia, propaganda ), acestea pot fi considerate drept infractiuni numai in cazurile cind conform
legii penale contin componentele unor norme concrete din partea speciala a CP, ( ex.art.208).
Latura subiectiva a instigarii se manifesta prin intentie directa, vinovatul isi da seama ca prin
actiunile sale provoaca hotarirea unei alte persoane spre comiterea unei infractiuni si doreste
comiterea de catre acea persoana a infractiunii respective. Intentia directa in cazul instigarii poate
fi si nedeterminata ( ex: atunci cind instigatorul provoaca autorului decizia spre comiterea
infractiunii de vatamare corporala care poate fi de diferit grad sau se poate solda si cu decesul
victimei), in cazul repectiv calificarea faptelor se va face in dependenta de dauna real cauzata

motivul si scopul instigatorului si faptuitorului pot sa nu coincida dupa continut acest lucru insa
nu influenteaza calificarea faptelor de catre acestea .
Complicele. In conformitate cu dospozitiile al.5 art.42 se considera complice persoana care a
contribuit la savirsirea infractiunii prin sfaturi, indicatii, prestare de informatii, acordare de
mijloace sau instrumente ori inlaturare de obstacole precum si persoana care a promis din timp
ca il va favoriza pe infractor, va tainui mijloacele sau instrumentele ale infractiunii, urmele
acesteia sau obiectele dobindite pe cale criminala, ori persoana care din timp a promis ca va
procura sau va vinde atare obiecte. Acest tip de participant este cel mai des intilnit in cazul
participatiei complexe acelei in care exista impartirea rolurilor. De regula activitatea acestuia este
mai putin periculoasa el este mai putin activ si nu conduce cu activitatea ilegala, nu instiga spre
savirsirea infractiunii. Prevederile al.5 al art.42 determina metodele si mijloacele contribuirii la
activitatea criminala, acestea pot fi ( fizice sau materiale, intelectuale sau psihice ), anume in
functie de aceasta in teoria dreptului penal complicitatea se clasifica in fizica si intelectuala.
Complicitatea ( ajutorul ), fizic se caracterizeaza prin actiunile care ajuta autorul sa comita
latura obiectiva a infractiunii, si anume ajutorul cu instrumentele si mijloacele pentru comiterea
infractiunii ( de pilda a unui autovehicol in cazul furtului ), in inlaturarea obstacolelor pentru
comiterea infractiunii ( de pilda: a lasat usa de la depozit fara lacat).
Complicitatea intelectuala este exprimata prin actiunea psihica a complicelui asupra constiintei
si vointei autorului presupus aceasta consta in consolidarea deciziei autorului spre comiterea
infractiunii concrete, la aceasta atribuim: sfaturile, indicatiile precum si promisiunea facuta din
timp de a tainui infractorul instrumentele si mijloacele, urmele infractiunii si obiectele dobindite
pe cale criminala. De instigator complicele se deosebeste prin aceea ca el nu provoaca hotarirea
de a comite o infractiune, el numai o sustine pe aceasta. In cazul in care complicele in momentul
comiterii infractiunii actioneaza in scopul executarii laturii obiective a acesteia atunci vom fi in
prezenta coautoratului.
Latura subiectiva cu care actioneaza complicele se caracterizeaza prin intentie directa sau
indirecta, motivul si scopul autorului si complicelui pot sa nu coincida. Complicele raspunde
penal in conformitate cu componenta articolului care stabileste vinovatia autorului cu trimitere
obligatorie la dispozitiile art.42 CP RM.
Formele participatiei. In dependenta de gradul de coordonare a actiunilor participantilor, in
conformitate cu art.43 CP se deosebesc urmatoarele forme ale participatiei:
1)
2)
3)
4)

Participatie simpla
Participatie complexa
Grup criminal organizat
Organizatie ( asociatie) criminala.

1.In conformitate cu art.44 CP, infractiunea se considera savirsita cu participatie simpla daca la
savirsirea ei au participat in comun in calitate de coautori doua sau mai multe persoane fiecare
realizind latura obiectiva a infractiunii. Aceasta forma a participatiei este caracteristica
infractiunilor de vatamare corporala, de lipsire de viata si de omor. Pentru forma data este
caracteristic faptul ca posibilitatea unei intelegeri apare numai dupa inceputul savirsirii
infractiunii.
2.Participatia complexa in conformitate cu art.45 infractiunea se considera savirsita cu
participatie complexa daca la savirsirea ei au participat in comun autorul, organizatorul,
instigatorul sau complicele. Potrivit al.2 al aceluiasi articol latura obiectiva a infractiunii cu
participatie complexa poate fi realizata de un singur autor precum si de doi sau mai multi autori.
In rezultatul comiterii infractiunii in participatie complexa, participantilor le este cunoscuta nu
numai informatia generala cu privire la comiterea infractiunii dar si unele aspecte ale activitatii
criminale ulterioare. Intelegerea poate fi verbala sau scrisa uneori unei intelegeri verbale i se

asociaza o intelegere scrisa cu privire la obiectul atentatului presupus si a metodei de realizare a

acestei infractiuni. Pentru calificarea faptei ca fiind comisa in participatie complexa nu prezinta
nici o importanta care a fost perioada de timp dintre momentul intelegerii de a comite o
infractiune si momentul realizarii laturei obiective a acesteia, timpul se poate manifesta in
intervale mai mari sau mai mici adica in ore, minute, zile si respectiv foarte rar ani. Participatia
complexa se clasifica in grup criminal organizat, si asociatie sau organizatie criminala.
3.In conformitate cu art. 46, grupul criminal organizat se considera reuniunea stabila de persoane
care sau organizat in prealabil pentru a comite una sau mai multe infractiuni. Grupul criminal
organizat are trasaturile specifice care sunt:
1. intelegerea prealabila
2. elaborarea planului de comitere a infractiunii
3.impartirea rolurilor intre participanti
4. determinarea metodei de comitere a infractiunii si elaborarea planului de actiuni pentru
realizare scopului propus.
4.Organizatia (asociatia) criminala in conformitate cu al.1 art.47 se considera organizatie
( asociatie) criminala o reuniune de grupuri criminale organizate intr-o comunitate stabila a carei
activitate se intemeiaza pe diviziune intre membrii organizatiei si strructurile ei, a functiilor de
administrare, asigurare si executare a intentiilor criminale ale organizatiei in scopul de a
influenta activitatea economica si de alta natura a persoanelor fizice si juridice sau de a o
controla in alte forme in vederea obtinerii de avantaje si realizari de interese economice,
financiare sau politice. Pentru asemenea forma de exprimare a participatiei sunt caracteristice
infractiunile de luare de ostatici ( art. 280), banditismul (art.283), art.284, precum si pirateria
( art.289). reesind din gradul prejudiciabil sporit pe care il prezinta aceasta forma a participatiei
infractiunea, se considera savirsita de o organizatie criminala daca a fost comisa de un membru
al acesteia in interesul ei sau de o persoana care nu este membru al organizatiei respective la
insarcinarea acesteia. Semnele organizatiei criminale sunt:
1) impartirea rolurilor
2) stabilitatea
3) este formata dintro reuniune de grupari criminale
4) ii sunt caracteristice savirsirea infractiunilor deosebit de grave si exceptional de grave
5) existenta pe baza bunurilor dobindite pe cale criminala
6) intreprinderea sau realizarea unor actiuni permanente in scopul eschivarii de la raspundere si
pedeapsa penala.
Organizator sau conducator al organizatiei criminale se considera persoana care conduce sau care
a creat o organizatie criminala.
Raspunderea penala a participantilor la infractiune
Participatia la infractiune nu naste temeiuri adaugatoare pentru raspunderea penala. Participantii
la infractiune raspund penal in egala masura cu persoanele care au comis infractiunea
unipersonal, cu alte cuvinte fiecare participant raspunde nemijlocit pentru faptele sale comise de
el. Articolele din continutul partii speciale a CP contin dispozitii care stabilesc infractiuni ce pot
fi savirsite de catre un singur autor sau de catre mai multi autori. In cazul in care latura obiectiva
a infractiunii este savirsita de catre mai multi coautori acestea urmeaza sa raspunda penal in
conformitate cu prevederile sau dispozitiile articolului din partea speciala a CP. In alt mod este
solutionata problema cind suntem in prezenta participatiei complexe a participatiei cu impartirea

rolurilor. Analizind participatia in calitate de forma desinestatatoare a activitatii criminale este

necesar sa menitionam ca faptele tuturor participantilor nu pot fi privite izolat de faptele
autorului. Daca autorul infractiunii independent de vointa sa a intrerupt activitatea criminala la
etapa pregatirii de infractiune atunci si ceilalti participanti vor raspunde penal pentru participare
la pregatire de infractiune. In cazul in care infractiunea este savirsita in rezultatul activitatii
comune a mai multor participanti, obligator organizatorul, instigatorul si complicele vor
raspunde penal in conformitate cu dispozitiile partii generale ( art.41, 42 in cumul cu art partii
speciale ) in conformitate cu care raspunde autorul acelei infractiuni. Atunci cind avem o
raspundere diferentiata a participantilor si a autorului urmeaza sa fie repectat cu strictete
principiul individualizarii raspunderii si pedepsei penale. De pilda: atunci cind autorul anterior a
mai comis o infractiune de omor instanta de judecata este obligata sa califice faptele acestuia
conform semnului calificant al infractiunii de omor prevazut la litera O, al.2 art.145 iar ceilalti
participanti vor raspunde penal numai pentru participatie la infractiunea de omor a unei
persoane. Daca faptele unuia dintre participanti sunt lipsite de importanta atunci aceasta va fi
liberat de raspundere si pedeapsa penala, potrivit dispozitiilor al.2 al art.14 CP RM.
Activitatea organizatorica instigarea si complicitatea sunt considerate nereusite in cazurile cind
aceasta au ramas fara rezultat ( sau autorul nu a acceptat sa comita infractiunea sau a fost de
acord dar ulterior a renuntat si nu a comis fapta prejudiciabila ), in astfel de situatii autorul nu va
raspunde penal intrucit acesta nu a comis nici o fapta prejudiciabila si ilegala, iar organizatorul,
instigatorul si complicele au savirsit de fapt fapte de atragere spre comiterea ulterioara a unei
infractiuni, sau au promis un ajutor pentru comiterea ulterioara a unei infractiuni concrete, fapte
ce constituie pregatire in participatie la o infractiune concreta.
Instigarea si complicitatea nereusita va exista si atunci cind instigatorul si complicele au savirsit
tot ce dependea de ei pentru comiterea ulterioara a infractiunii, insa autorul acesteia nu a
savirsito in legatura cu survenirea decesului sau cu pierderea responsabilitatii. Infractiunea
comisa in participatie ca si toate cele lalte savirsite de o singura persoana se caracterizeaza prin
prezenta circimstantelor atenuante sau agravante. Toate circumstantele ce caracterizeaza fapta
propriuzisa si personalitatea tuturor participantilor urmeaza in mod obligator sa fie luate in
considerare in procesul calificarii faptelor realizate de fiecare participant, si nu sunt luate in
vedere la calificarea faptelor comise de ceilalti participanti. Circumstantele care se refera la
caracteristica infractiunii vor fi incriminate tuturor participantilor daca acestia siau dat seama de
ele, de pilda: daca autorul comite infractiunea cu mijloace ce pun in pericol viata si sanatatea mai
multor persoane atunci toti ceilalti participanti vor raspunde penal in conformitate cu dispozitiile
literii ,,m al.2, art.145, + art.41, 42 CP RM. In conformitate cu dispozitiile art.83 CP,
organizatorul, instigatorul si complicele la o infractiune urmeaza sa raspunda penal in
dependenta de contributia fiecaruia la savirsirea infractiunii precum si in stricta conformitate cu
dispozitiile art.75 CP.
Se considera exces de autor savirsirea de catre autor a unor actiuni infractionale care nu au fost
cuprinse de intentia celor lalti participanti. Pentru excesul de autor poarta raspundere penala
numai autorul infractiunii iar participantii raspund penal numai pentru fapta care a fost
coinsteitizata de ei. Excesul de autor este posibil numai in raport cu latura obiectiva a infractiunii
si in raport cu obiectul acesteia. Teoria DP clasifica excesul de autor in :
1) Excesul cantitativ exista atunci cind autorul infractiunii comite o infractiune de acelasi
gen cu cea care urma sa fie comisa potrivit intentiei celorlalti participanti. De pilda: furtul
si tilharia. va fi si excesul care a provocat daune unor doua obiecte al apararii penale,
atunci cind intentia celorlalti participanti a fost indreptata spre cauzarea de daune unui
singur obiect al apararii penale. De pilda: A la instigat pe B spre comiterea unei
infractiuni de sustragere prin furt ( un singur obiect ), iar B a comis cu alte persoane o
actiune de tilharie ( 2 obiecte, patrimoniul si sanatatea victimei ).

2) Excesul calitativ autorul savirseste o infractiune care nu este de acelasi gen cu acea
fapta la care a fost instigat, in asemenea situatii autorul atenteaza asupra unui alt obiect
care nu a fost prevazut de intentia celorlalti participanti. De pilda: A trebuia sa comita un
omor, dar atunci cind a patruns in imobil si nu a gasit presupusa victima a comis o
infractiune de furt. In aceasta situatie autorul infractiunii va raspunde pentru furt si
pregatire de omor in participatie, instigatorul va raspunde pentru pregatire de omor in
participatie.
Renuntarea de buna voie a autorului de infractiune de la comiterea ei exclude raspunderea penala
a acestuia dar nu si raspunderea penala a celorlanti participanti. Renuntarea de buna voie a
participantilor nu-l libereaza pe autor de raspunderea penala. Renuntarea de buna voie a
organizatorului, instigatorului si complicelui de la savirsirea infractiunii va avea drept rezultat
liberarea acestora de raspundere penala numai atunci cind aceste persoane au realizat tot ce a
depins de ei pentru a preveni comiterea infractiunii de catre autor si evident aparitia urmarilor
prejudiciabile. Activitatea acestora trebuie sa fie caracterizata de urmatoarele semne:
1) Aceasta trebuie sa fie oportuna ( svoevremeno )
2) Definitiva pentru participanti ea trebuie sa fie eshaustiva.
Activitatea organizatorului, instigatorului si a complicelui nu prezinta temei pentru tragerea la
raspundere penala a acestora in cazul renuntarii benevole numai atunci cind faptele savirsite de
acestea nu cuprind semnele unei alte componente de infractiune din partea speciala a CP RM.
Implicarea la infractiune:
Prin implicare la infractiune in teoria DP se intelege activitatea intentionata legata de o
infractiune consumata sau la etapa de pregatire dar care nu a contribuit la savirsirea acesteia.
Implicarea are o legatura cu infractiunea insa aceasta nu reprezinta o legatura cauzala, ea apare in
legatura cu comiterea infractiunii de catre autorul (coautorul) acesteia. Anterior formele
implicarii prevazute in teoria dreptului penal erau:
1) Favorizarea
2) Nedenuntarea
3) Tolerarea infractiunii
Actualmente teoria penala si codul penal stabileste in calitate de forma de manifestare a
implicarii la infractiune numai favorizarea acesteia.
Prin favorizare potrivit art.49 CP RM, se intelege orice favorizare a infractorului precum si
tainuirea mijloacelor sau a instrumentelor de savirsire a infractiunii, a urmelor acesteia sau a
obiectelor dobindite pe cale criminala. Aceasta activitate este desfasurata dupa momentul
consumarii infractiunii de catre autori sau coautori.
Favorizarea infractiunii atrage dupa sine raspunderea penala numai in cazurile favorizarii
infractiunii grave, deosebit de grave sau exceptional de grave. Latura obiectiva a favorizarii este
caracterizata prin actiuni active, latura subiectiva--intentia directe, motivul si scopul
favorizatorului nu prezinta nici o importanta pentru calificarea acestuia. Nu vor raspunde penal
pentru favorizarea infractiunii: sotul (sotia), si rudele apropiate a persoanei care a savirsit
infractiunea, art.134, 133 indice 1. CP RM.
Tema: Pluralitatea de infractiuni
1) Notiunea si formele infractiunii unice ca element constitutiv al pluralitatii de infractiuni
2) Notiunea si semnele pluralitatii de infractiuni
3) Formele pluralitatii de infractiuni

1.Savirsirea a doua sau mai multor infractiuni de catre o singura persoana prezinta un grad sporit
de pericol social, reesind din aceasta CP contine o serie de norme ( art. 28-34 CP), care
reglementeaza institutia pluralitatii de infractiuni. Pluralitatea de infractiuni de fapt contine doua
sau mai multe infractiuni unice. In teorie se intelege......inactiune sau un sistem de actiuni
(inactiuni) care se califica conform dispozitiei unei singure norme a legii penale.
Dupa continutul legislativa infractiunea unica poate fi simpla si complexa. Infractiunea unica
simpla presupune savirsirea unei singure fapte infractionale prin care se atenteaza asupra unui
singur obiect al apararii penale si este prezenta o singura forma de vinovatie, in asemenea situatii
fapta savirsita se incadreaza intr-o singura componenta de infractiune si urmeaza a fi calificata in
conformitate cu o singura norma din partea speciala a CP RM. Ex: art.149, 146.
Infractiunea unica complexa la fel formeaza o singura componenta de infractiune si este
calificata conform unui singur articol din partea speciala a CP, insa spre deosebire de infractiunea
unica simpla latura obiectiva a acesteia este caracterizata printr-un continut complex. De pilda:
suntem in prezenta mai multor actiuni sau inactiuni sau a mai maultor urmari etc. Potrivit teoriei
si CP distingem urmatoarele tipuri de infractiuni complexe:
1) Infractiuni alternative specificul acestora consta in faptul ca savirsirea oricarii actiuni
(inactiuni) prevazute in dispozitia normei penale formeaza o componenta consumata de
infractiune. Ex: art.216, 250, 251, 292.
2) Infractiunea complexa care exista atunci cind acestea se compun din doua sau mai
multe fapte prejudiciabile. Fiecare dintre acestea fiind prevazute in continutul CP al RM
in calitate de componente separate de infractiune. De pilda: al.1, art.188 (tilharia),
componenta careea cuprinde doua fapte criminale care sunt prevazute separat in
continutul al.1 al art.187 (jaful), adica sustragerea deschisa a bunurilor altei persoane, si
art.151,155 care prevad vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a
sanatatii precum si infractiunea de amenintare cu omor ori cu vatamarea grava a
indemnitatii corporale sau a sanatatii. Fiecare din aceste fapte constituie separat o
componenta de infractiune de sinestatatoare insa luata in ansamblu sunt prevazute de CP
ca infractiuni complexe si nu constituie o pluralitate de infractiuni fiind calificate cu un
singur art din partea speciala a CP. La aceasta categorie se mai atribuie componenta
huliganizmului a evadarii din locurile de detinire lit.c) al.2, art.317, excesul de putere sau
depasirea atributiilor de serviciu art.328.
3) o alta categorie de infractiune unica complexa este ,,infractiunea cu consecinte
prejudiciabile complimentare acestea sunt infractiunile care sunt comise printr-o
singura fapta dar care a provocat aparitia mai multor urmari prejudiciabile. De pilda:
lit.d) al.2, art.127, care prevede distrugerea sau deteriorarea intentionata a bunurilor
soldata cu decesul persoanei. Astfel aceasta infractiune consta din doua fapte
independente:
a) deteriorarea bunului
b) cauzarea mortii din imprudenta
infractiunile prelungite sunt faptele savirsite cu intentie unica, caracterizata prin doua sau
mai multe actiuni infractionale identice comise cu un singur scop alcatuind in ansamblu o
infractiune(al.1 art.30). infractiunile prelungite se caracterizeaza printr-o legatura
organica interna dintre actiunile criminale. Fiecare dintre acestea reprezentind in parte un
element absolut necesar a rezultatului final, aceste actiuni sunt indreptate impotriva unuia
si aceluiasi obiect aparat de legea penala si sunt realizate printr-o unitate de metode,
unitate de consecinte survenite si intentie criminala. Existenta infractiunilor prelungite
este determinata se insasi constructia legislativa a normelor respective ( art. 211, 212 etc).
Infractiunea prelungita se consuma din momentul savirsirii ultimei actiuni sau inactiuni
infractionale al.2 art.30.

Infractiunea continua se considera fapta care se caracterizeaza prin savirsirea

neintrerupta timp nedeterminat a activitatii infractionale in cazul infractiunii continue nu
exista pluralitate de infractiuni ( al.1 art.29). art.244 , 249,291. Infractiunea continua se
consuma din momentul incetarii activitatii criminale, autodenuntarii sau datorita
survenirii unor evenimente care impiedica aceasta activitate art,29.

2.Pluralitatea de infractiuni prin complxitatea structurii sale este strins legata atit de
institutia infractiunii cit si de institutia pedepsei. Este legata de institutia infractiunii
intrucit existenta sa in oricare dintre formele consacrate de catre CP este conditionata de
reunirea mai multor infractiuni comise de catre acelasi faptuitor, este legata de institutia
pedepsei intrucit pluralitatea de fapte penale ridica problema stabilirii unor pedepse care
sa constituie sanctionarea intregului ansamblu de fapte savirsite capabila sa asigure o
justa sanctionare a acestora.
Prin pluralitate de infractiuni se intelege savirsirea mai multor infractiuni de catre o
singura persoana cu conditia ca cel putin doua dintre ele sa nu existe piedici procesuale
pentru urmarirea penala, si ca persoana sa nu fi fost condamnata pentru vrio una dintre
ele. Semnele :
1) faptuitorul comite cel putin doua fapte prejudiciabile prevazuta la diferite articole din
partea speciala a CP
2) fiecare dintre aceste fapte prejudiciabile este pasibila de pedeapsa penala si contine
elementele unei componente concrete de infractiune. Nu va constitui pluralitate de
infractiuni doua fapte una dintre care constituie o contraventie iar cea lalta o
infractiune sau atunci cind faptele sunt prevazute la diferite aliniate ale unuia si
aceluiasi articol.
3) Toate faptele care formeaza o pluralitate de infractiune isi pastreaza importanta lor
juridica fie in calitate de temei de tragere la raspundere si pedeapsa penala sau in
calitate de temei pentru inasprirea regimului de executare al pedepsei.
4) Nu exista piedici procesuale pentru pornirea procesului penal ( nu a trecut termenul
de prescriptie, nu avem lege cu privire la amnistie).
3.Formele pluralitatii de infractiuni: in dependenta de caracterul infractiunilor savirsite precum si
de prezenta sau absenta antecedentului penal la faptuitor legislatia si doctrina penala stabileste
existenta a doua forme a pluralitatii de infractiuni si anume:
1) concursul de infractiuni
2) recidiva
Se considera concurs de infractiuni savirsirea de catre o persoana a doua sau mai multor
infractiuni daca aceasta nu a fost condamnata definitiv pentru vrio una dintre ele si daca nu a
expirat termenul de prescriptie de tragere la raspunderea penala cu exceptia cazurilor cind
savirsirea a doua sau mai multe infractiuni este prevazuta in articolele partii speciale a CP in
calitate de circumstanta care agraveaza pedeapsa ( circumstante sau semn calificant) al.1 art.33.
potrivit al.2 art.33 concursul de infractiuni se clasifica in :
1) Concurs real
2) Concurs ideal
Concursul real exista atunci cind persoana prin doua sau mai multe actiuni(inactiuni) savirseste
doua sau mai multe infractiuni. Una dintre particularitatea cumulului real consta in faptul ca
majoritatea infractiunilor care formeaza concursul dat sunt savirsite intr-o perioada mare de timp
rezulta ca in cazul concursului real este necesar ca o infractiune sa preceada in timp obligator cea

lalta infractiune. De regula cumulul real prezinta un grad prejudiciabil mai sporit in raport cu cel
ideal. Concursul real datorita modului specific de constituire prezinta urmatoarele caracteristici:
1) Infractiunile pe care le reuneste apar in mod succesiv intre ele intercalinduse perioade de
timp diferite, nu se exclude insa nici posibilitatea ca faptele desi generate de actiuni sau
inactiuni diferite sa apara simultan aceasta insa constituind o exceptie de la regula
generala. : de pilda o pers loveste si ameninta in acelasi timp.
2) Infractiunile ce formeaza concursul real sunt savirsite de regula in locuri diferite datorita
faptelor ce intra in concurs nefiind exclusa insa posibilitatea savirsirii lor in acelasi loc.
3) Modul de constituire specific al concursului real permite posibilitatea ca unele infractiuni
sa apara sub forma consumata altele in forma tentativei sau sub diferite forme de
participatie de pilda: coautorat, instigare sau participatie.
Prin concurs ideal in conformitate dispozitiilor al.4 art.33, intelegem cazul in care o persoana
savirseste o actiune (inactiune), care intruneste elementele mai multor infractiuni. De pilda: A a
dorit sa omoare pe B trage din arma in directia acestuia intr-un loc de circulatie a pietonilor ca
rezultat omorindul pe B si provocind vatamari corporale unei alte persoane, unind actiunea
materiala cu diferite urmari prin savirsirea sa stabilind legatura acesteia cauzala in raport cu
diferite consecinte separate aparute in realitatea obiectiva si analizind atitudinea psihica a
faptuitorului fata de fiecare rezultat produs observam ca fapta desi unica are capacitatea de a da
nastere mai multor infractiuni. In acest caz se impune savirsirea faptei in imprejurari anumite
intrucit numai in prezenta acestora se poate ajunge la comiterea mai multor infractiuni.
Trasaturile concursului ideal sunt urmatoarele:
1) Este o forma a concursului intilnita mai rar in practica judiciara comparativ cu
concursul real.
2) Infractiunile concurente care alcatuiesc concursul pot fi de natura diferita sau de
aceeasi natura juridica.
3) Infractiunile se pot prezenta sub forma faptei consumate insa in anumite cazuri una
dintre infractiunile ce formeaza concursul ideal poate ramine la etapa tentativei iar
alta poate ajunge la etapa consumarii. De pilda : A dorind sal omoare pe B trage
asupra acestuia un foc din arma dar este impiedicata producerea mortii actiune care
duce si la aparitia unei infractiuni de vatamare corporala grava sau medie din
imprudenta sau uneori poate fi si cu intentie indirecta a unei alte persoane.
4) In raport cu momentul nasterii lor, infractiunile din cadrul concursului ideal apar de
regula simultant deodata.
5) Sub aspect subiectiv, infractiunile concurente pot fi comise atit itentionat cit si din
imprudenta.
6) Pe linga pluralitatea de fapte si unitate de faptuitor concursul ideal impune si conditia
ca faptele sa fi fost comise inainte sa intervina o condamnare definitiva pentru vrio
una dintre ele. Intre aceste doua forme ale concursului de infractiuni nu exista o
deosebire esentiala intrucit ambele reprezinta o modalitate ale aceleiasi institutii
juridice. Deosebirea dintre ele apare dupa modul nasterii acestora, dupa modalitatea
specifica de constituire a fiecarei forme separat. Astfel concursul real apare in
rezultatul savirsirii mai multor actiuni sau inactiuni, fiecare in parte dind nastere unei
infractiuni ce face parte din alcatuirea concursului. Concursul ideal se constituie prin
savirsirea unei singure actiuni sau inactiuni care datorita imprejurarilor in care sa
produs si urmarilor care au aparut in realitatea obiectiva a generat aparitia mai multor
infractiuni. Trasatura specifica concursului real si anume savirsirea infractiunilor prin
actiuni sau inactiuni diferite constituie de fapt unicul criteriu de delimitare de
concursul ideal.
Recidiva de infractiuni.

In conformitate cu prevedirelie al.1 art.34, se considera recidiva comiterea cu intentie a uneia sau
mai multor infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru o infractiune savirsita cu
intentie. Semnele din art.34 permit delimitarea concursului de infractiuni de recidiva. In sensul
acestui articol prin antecedent penal se are in vedere starea juridica a persoanei care apare din
momentul raminerii definitive a sentintei de condamnare generind consecinte de drept
nefavorabile pentru condamnat pina la momentul stingerii antecedentelor penale sau
reabilitarii(art.110 CP). Se considera ca neavind atecedente penale aratate in cuprinsul art.111
CP.
In conformitate cu teoria si legea penala recidiva se clasifica in:
1) Periculoasa
2) Deosibit de periculoasa
Se considera recidiva periculoasa situatia in cadrul careea persoana anterior condamnata de doua
ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate a savirsit din nou cu intentie o infractiune.
Anterior condamnata pentru o infractiune condamnata grava sau deosebit de grava, a savirsit din
nou cu intentie o infractiune grava sau deosebit de grava(al.2 art.34). Termenul pedepsei cu
inchisoare anterior stabilit precum si cel determinat prin noua infractiune nu prezinta nici o
importanta.
In conformitate cu al.3 art.34, recidiva se considera deosibit de periculoasa daca persoana
anterior condamnata de trei sau mai multe ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate a
savirsit din nou cu intentie o infractiune .
Daca persoana anterior condamnata exceptional de grava a savirsit din nou o infractiune deosebit
de grava sau exceptional de grava.
La stabilirea starii de recidiva urmeaza sa se tina cont de hotaririle definitive de condamnare
pronuntate in strainatate si recunoscute de instanta de judecata a RM in cazul stabilirii starii de
recidiva nu se va tine cont de antecedentele penale pentru infractiunile savirsite in timpul
minoratului ( 14-18 ani).
Pentru infractiunile savirsite din imprudenta.
Pentru faptele care nu constituie infractiuni conform prezentului cod.
Stinse sau in caz de reabilitare in conformitate cu art.111, 112 CP.
Daca persoana a fost condamnata cu suspendarea conditionata.

Tema : Pedeapsa penala.

1) Notiunea si semnele pedepsei penale.
2) Scopul pedepsei penale.
1.Cuvintul pedeapsa in limba noastra ni sa transmis de la romani care denumeau sanctiunea
penala ,,poena, cuvintul insa are o origine si mai veche deoarece romanii lau preluat de la
greci ,,poini, ultimii la rindul lor din limba sanscrita si anume termenul ,,coena care insemna
verificare, socotire. In perioada comunitatii gentilice excesele individuale si incalcarea regulilor
de convetuire erau sanctionate prin excluderea individului din sinul comunitatii ceea ce de fapt
se echivala cu pedeapsa cu moartea. Mai tirziu odata cu aparitia statului sarcina de a pedepsi a
fost preluata de acesta, stabilinduse primile reguli de aplicare a pedepsei astfel incit societatea sa
nu mai fie sfisiata de razbunari singeroase. Pedeapsa na incetat sa ramina un instrument de
razbunare impotriva infractorului insa de asta data ea se limita la gravitatea faptei si nu era lasata
la discretia victimei asa a aparut legea talionului, in sensul ca infractorul era obligat sa sufere o

dauna identica cu ce el a provocato victimei. Asemenea dispozitii gasim in codul lui Hamurabi
(anii 1792-1750 inaintea erii noastre), la greci si in cele XII table la romani. Cu timpul alaturi de
practica alpicarii pedepsei ca mijloc de razbunare isi face aparitia si conceptia potrivit careea
pedeapsa nu ar trebui sa intruneasca numai razbunarea ci sa constituie o pilda pentu cei lalti.
Acest scop al pedepsei il gasim aratat la filosofii greci Democrit, Protagoras, Platon si Aristotel,
aceasta idee al utilitatii pedepsei o gasim si la juristii evului mediu precum si in inscriirile
filozofilor pina in epoca noastra.
Pedeapsa penala constituie mijlocul principal de realizare a raspunderii penale, in conformitate
cu dospozitiile al.1 art.61, pedeapsa penala este o masura de constringe statala si un mijloc de
corectare si reeducare a condamnatului ce se aplica de instantele de judecata in numele legii
persoanelor care au savirsit infractiuni cauzind anumite lipsuri si restrictii drepturilor lor.
Pedeapsa penala constituie masura cea mai aspra din totalitatea masurilor de constringere din
partea statului, politica penala in cazul stabilirii pedepsei pentru savirsirea infractiunilor se
caracterizeaza prin doua tendinte principale:
1) Consta in faptul ca in situatia comiterii infractiunilor deosebit de grave si exceptional de
grave precum si fata de recidivistii deosebit de periculosi sau periculosi sa fie aplicate
pedepse drastice.
2) Este caracterizata de faptul ca in cazul savirsirii infractiunilor usoare sau mai putin grave
sa se stabileasca liberarea de raspundere sau pedeapsa penala in conformitate cu
prevederile art.89-97 sau 53-60 CP RM.
Pedeapsa fiind exprimata conform legii in inchisoare sau prin restrictiile drepturilor si intereselor
condamnatului dupa continutul sau constituie o masura de constringere precum si un mijloc de
corectare si reeducare a condamnatului. Se caracterizeaza:
a) Ea se aplica pentru infractiunea savirsita
b) Corespunde gradului prejudiciabil al infractiunii si persicolului social pe care il prezinta
condamnatul.
c) Ea implica totusi o suferinta de natura morala, fizica si materiala.
Sistemul pedepselor penale incluse in legea penala permite diferentierea reaspunderii
persoanelor care au comis infractiuni si acorda posibilitatea de a alege fata de infractori o
pedeapsa ce ar corespunde caracterului si gradului prejudiciabil al infractiunii, motivul ei,
caracterului acesteia marimii daunei cauzate etc. Pentru diferite tipuri de infractiuni sunt
caracteristice anumite restrictii, de pilda: restrictiile cu caracter materialse exprima in cazul
aplicarii amenzii ca pedeapsa penala; restrictiile in sfera relatiilor de mulca apar in cazul aplicarii
pedepsei cu privare de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate.
Retragerea gradului militar sau special atrage dupa sine lezarea drepturilor materiale ale
cetateanului. Insa totusi cele mai multe restrictii apar in cazul stabilirii pedepsei cu inchisoare
care modifica completamente modul precedent de viata a condamnatului limitind de fapt nu
numai libertatea personala a acestuia dar si alte drepturi. Pedeapsa penala are doua caracteristici:
1) Din punct de vedere calitativ fiecare tip de pedeapsa se exprima prin anumite restrictii, de
pilda: pedeapsa cu inchisoarea prin izolarea condamnatului intr-un penitenciar.
2) Din punct de vedere cantitativ anumite tipuri de pedeapsa se caracterizeaza prin limite
minimale si maximale stabilite de CP RM. De pilda: art.64 (amenda de la 150 1000,
exceptional de la 1000 la 10000 UC, pentru pers jur. De la 500-20000), pentru privarea
de dreptul de a ocupa anumite functii potrivit art.65 limita este de la unu la cinci ani sau
in cazuri expresse prevazute in partea speciala a CP RM pe un termen de 1-15 ani. In
conformitate cu art.70.
Este supusa raspunderii penale numai persoana care in conformitate cu dispozitiile al.1 art.3 CP,
este declarata vinovata de comiterea unei infractiuni in baza unei sentinte judecatoresti elaborata

in stricta conformitate cu legea. In cazul in care infractiunea a fost comisa de catre o persoana
iresponsabila fata de aceasta in conformitate cu legea penala urmeaza sa se aplice masuri de
constringere cu caracter medical care sunt prevazute in continutul art.100-101.102 CP RM.
Legea penala contine dispozitii care stabilesc nu numai institutia aplicarii pedepsei penale dar si
care se refera la institutiile liberarii de raspundere si de pedeapsa penala, de pilda: in
conformitate cu art.97 sentinta de condamnare nu se pune in executare daca acest lucru nu a fost
facut in termenele stabilite in continutul acestui articol. Potrivit art.384 din continutul codului de
procedura penala sentinta se adopta in numele legii, in afara de aceasta potrivit dispozitiilor
art.18 din acelasi continut in toate instantele judecatoresti sedintele sunt publice cu exceptia
cazurilor prevazute de CP, toate acestea demonstreaza caracterul public a pedepsei penale.
Pedeapsa penala se deosebeste de alte masuri de constringere cum sunt: contraventionale, civile,
dupa urmatoarele criterii:
1) Pedeapsa penala constituie o urmare juridica a comiterii unei infractiuni, celelalte masuri
de constringere reprezinta consecintele comiterii unor altor delicte sau abateri de lege.
2) Pedeapsa penala dupa continutul sau este mai grava in raport cu celelalte sanctiuni
pronuntate in alte delicte .
3) Pedeapsa penala aduce dupa sine aparitia antecedentului penal.
4) Pedeapsa penala este aplicata numai de catre o instanta de judecata in numele legii, altele
masuri de constringere insa pot fi stabilite si de catre alte organe.
5) Caracterul procesual de stabilire a unei pedepse penale deasemenea este diferit intrucit
procedura penala este reglementata numai de catre codul de procedura penala iar celelalte
reprezinta obiectul de studiu al altor ramuri din domeniul dreptului penal.
Caracteristicile pedepsei penale :
1) Pedeapsa are un caracter legal ea trebuie sa fie prevazuta de lege ca natura si durata.
2) Pedeapsa are un caracter determinat, pedeapsa prevazuta de lege are un caracter relativ
determinat iar cea pronuntata inculpatului este absolut determinata.
3) Pedeapsa penala este o sanctiune cu caracter public. Prin savirsirea unei infractiuni ia
nastere un raport juridic penal de conflict dintre stat si infractor care consta de fapt in
dreptul statului de a pedepsi si dreptul infractorului de a suporta consecintele faptei sale
sub forma executarii pedepsei penale
4) Pedeapsa penala are un caracter personal, ia poate fi aplicata numai persoanelor care au
savirsit infractiuni precum si celor care au participat la savirsirea ei.
5) Pedeapsa penala totusi implica o suferinta de natura fizica, morala si materiala.
6) Prin aplicarea pedepsei se urmareste corectarea condamnatului, refacerea sa morala, in
cazul stabilirii pedepsei cu inchisoare realizarrea acestui caracter depinde in primul rind
de organizarea regimului de executare si de ansamblul de actiuni realizate in perioada
executarii detentiei.
7) Pedeapsa penala are si un caracter uman, diversitatea pedepselor in functie de gradul
prejudiciabil al faptei savirsite conditiile variate de executare existenta institutiei
suspendarii executarii pedepsei, a liberarii conditionate reflecta conceptia umanista care
sta la baza instituirii si aplicarii pedepsei.
Scopul pedepsei penale, potrivit al.2 art.61 pedeapsa are drept scop
a)
b)
c)
d)

restabilirea echitatii sociale

corectarea condamnatului
prevenirea savirsirii de noi infractiuni atit dein partea condamnatilor ( preventia speciala)
prevenirea savirsirii de noi infractiuni din partea altor persoane (preventia generala).

Prin aplicarea unei pedepse penale se urmareste corectarea condamnatului si integrarea ulterioara
a acestuia in societate in calitate de element util ce ar da dovada de un comportament conform
exigentelor si regulilor de convetuire sociala. Penalistii moderni considera functia condamnatului

in calitate de scom principal al pedepsei, primul congres al natiunilor unite a votat o rezolutie in
care a fost aratata necesitatatea corectarii condamnatilor prin aplicarea pedepselor cu detentie,
scopul de corectare al infractorului il gasim si in alte legislatii cum sunt cea franceza care in
art.268 stabileste ca regimul inchisorii este instituit in vederea corectarii condamnatilor si a
pregatirii replasarii sociale a acestora. Penalistii moderni considera ca tratamentul penitenciar
trebuie organizat in scopul eficientii functiei de corectare si realizarea acesteia depinde de
tratamentul penitenciar aplicat. Preventia speciala reprezinta scopul imediat al pedepsei si este
caracterizata prin faptul ca prin executarea unei pedepse penale se urmareste ca adresatul
acesteia sa nu comita ulterior alte infractiuni, cu alte cuvinte preventia speciala se refera
nemijlocit la conduita condamnatului supus pedepsei nu numai in penitenciar dar si conduita
ulterioara a acestuia. Intre preventia speciala si scopul corectarii infractorului exista o legatura
strinsa in sensul ca prin intermediul acestor scopuri care sunt valabile pe toata perioada detentiei
se urmareste prevenirea comiterii unor noi infractiuni din partea celui ce executa pedeapsa
penala. In acest sens trebuie sa mentionam ca numai o pedeapsa bine individualizata, adecvata
corespunzator ca natura si durata gradului prejudiciabil al faptei si persoanei infractorului,
necesitatilor de corectare ale acestuia va asigura in bune conditii atit functiile cit si scopurile
sale.
Preventia generala constituie un scop al pedepsei prin care se realizeaza obtinerea unui
comportament care consta in respectarea legii din partea tuturor membrelor societatii , in acest
caz actiunea de prevenire generala se realizeaza prin doua momente:
1) in primul rind odata cu adoptarea unei legi penale care prevede sistemul de pedepse in
partea generala si nemijlocit in fiecare sanctiune din cadrul fiecarei norme din partea
speciala a CP.
2) Odata cu punerea in aplicare a legii penale cind pedeapsa aplicata inafara de actiunea de
prevenire exercitata nemijlocit asupra infractorului actioneaza asupra tuturor persoanelor
cu eficienta acordata de legiuitor.
Pentru realizarea preventiei generale este absolut necesar ca continutul legii sa fie cunoscut iar
reactia represiva a statului in cazul savirsirii infractiunilor sa fie promta si sigura in sensul ca cei
ce actioneaza incalcind legea penala sa fie convinsi ca organele abilitate vor interveni promt si
vor aplica pedeapsa penala corespunzatoare.

Tema: Sistemul Pedepselor Penale:

1) Notiunea
2) Pedepsele principale si complimentare
3) Pedepsele aplicate persoanelor juridice.
1.sistemul pedepselor penale reprezinta ansamblul pedepselor consacrate in CP intrun cadru
general in care sunt aranjate dupa anumite criterii categoriile de pedepse, felurile acestuia si
limitile lor generale. Sistemul pedepselor poate fi caracterizat prin urmatoarele semne:
1) in primul rind el este constituit dintr-o totalitate de pedepse stabilite de CP
2) sistemul pedepselor reprezinta o categorie statistica deoarece in orice moment componenta
acestuia este completa, eshaustiva faptul respectiv insa nu exclude posibilitatea ca legiuitorul in
anumite conditii sa intervina cu modificarea acestuia.
3) sistemul pedepselor penale este obligator pentru instantele judecatoresti in sensul ca acestea
nu pot aplica o pedeapsa care nu se contine in sistemul dat.
4) sistemul pedepselor penale aranjeaza pedepsele intro anumita consecutivitate de la cele usoare
(amenda), spre cele mai grave (detentiunea pe viata)

5)Raportul corelatia in care se afla felurile pedepselor cuprinse in sistem determina faptul ca
unele pedepse pot fi aplicate numai in calitate de pedepse principale ( pedeapsa cu inchisoare si
detentiunea pe viata al.2 art.62), unele dintre ele numai in calitate de pedepse care pot fi aplicate
fata de toate categoriile de condamnati altele numai fata de un cerc ingust de condamnati iar
altele numai fata de persoana juridica. Toate pedepsele prevazute de CP RM, pot fi impartite in
conformitate cu anumite criterii nemijlocit in continutul CP in dependenta de ordinea aplicarii
pedepsei sunt mentionate:
1) pedepse principale
2) pedepse complimentare (al.5 art.62).
3) pedepse care pot fi aplicate atit ca pedepse principale cit si ca pedepse complimentare.
(al.4 art.62).
4) pedepse aplicate persoanelor juridice (art.63)
inafara de aceasta toate pedepsele pot fi clasificate in:
a) privative de libertate
b) neprivative de libertate
in functie de destinatarul fata de care este pronuntata pedeapsa penala avem:
1) pedepse generale care pot fi aplicate la toate categoriile de codamnati
2) pedepse speciale care pot fi aplicate fata de un cerc determinat de condamnati cum sunt
cele prevazute de art.65,66,67.
Avem pedepse:
1) Materiale ( amenda ).
2) Nemateriale ( celelalte).
Sistemul pedepselor penale prevazut de legiuitor prezinta o deosebita importanta, in primul rind
acesta denota prezenta si respectarea principiului legalitatii intrucit activitatea instantelor
judecatoresti vis-a-vis de aplicarea pedepselor penale este subordonat acestuia, fapt care nu
permite admiterea abaterilor de lege acesta constituie temeiul legal pentru realizarea justitiei,
pentru individualizarea pedepsei penale tinind seama de toate circumstantele cauzei si de
personalitatea celui fata de care urmeaza sa se pronunte o pedeapsa penala.
2.Pedepsele principale si coplimentare: In conformitate cu dispozitiile art.62 CP RM, toate
pedepsele prevazute de CP a RM aplicabile persoanelor fizice sunt grupate in trei categorii si
anume:
1) pedepsele principale
2) pedepsele complimentare
3) pedepsele ce pot fi aplicate atit in calitate de pedepse principale cit si coplimentare
Pedepsele principale sunt pedepsele ce pot fi aplicate desinestatator. Unele infractiuni prevad in
sanctiunile acestora posibilitatea aplicarii unei pedepse dintre mai multe pedepse principale, de
pilda : se pedepseste cu inchisoare de pina la 2 ani sau cu munca neremunerata de pina la 120 ore
sau cu amenda de pina la 500 uc. Daca in sanctiunea normei sunt descrise doua si mai multe
pedepse principale acestea obligator sunt aplicate alternativ si nu cumulativ. In conformitate cu
dispozitiile al.2 art.62 CP inchisoarea si detentiunea pe viata sunt aplicate numai in calitate de
pedepse principale.
Pedepsele complimentare sunt pedepsele ce pot fi aplicate numai pe linga o pedeapsa principala
cumulativ, astfel acestea niciodata nu pot fi aplicate desinestatator la aceasta categorie se atribuie

retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare ( calsificare ),
si a distinctiilor de stat, acestea sunt aplicate numai in calitate de pedepse complimentare.
In CP a RM in continutul al.4 al art.62 se contin pedepsele care pot fi aplicate atit ca pedepse
principale cit si ca pedepse complimentare:
a) Amenda este reglementata ca o categorie de pedeapsa principala in cazul sanctiunii
articolelor 347, 371.
b) Privarea de drepturi de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate
Aplicarea pedepsei in calitate de pedeapsa complimentara se face numai la discretia instantei
judecatoresti, privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita
activitate se aplica chiar daca in sanctiunea normei de incriminare aceasta nu este prevazuta, spre
deosebire de amenda care poate fi stabilita condamnatului numai atunci cind sanctiunea normei
de incriminare o prevede sau o stabileste. In conformitate cu dispozitiile al.3 aart.62 CP munca
neremunerata in folosul comunitatii poate fi aplicata ca pedeapsa principala sau in cazul
condamnarii cu suspendarea condentionata a executarii pedepsei ( art.90 CP), in calitate de
obligatie pentru perioada termenului de proba.
In cazul aplicarii pedepsei complimentare orice instanta de judecata trebuie sa respecte
urmatoarele cerinte:
1) Neaplicarea acesteia in cazul in care ea este prevazuta in sanctiunea normei in calitate de
obligatorie poate avea loc numai in prezenta unor circumstante exceptionale ale cauzei
aratate in continutul art.79 si acestea urmeaza a fi temeinic motivate.
2) Pedeapsa complimentara nu poate fi de acelasi gen cu ace principala sau mai grava
intrucit astfel sar incalca esenta acesteia.
3) Este imposibila aplicarea concomitenta pe linga o singura pedeapsa principala a mai
multor pedepse complimentare cu exceptia aplicarii pedepsei in cazul savirsirii mai
multor infractiuni (art.84), sau stabilirea pedepsei in cazul mai multor sentinte ( art.85).
4) Este interzisa aplicarea pedepsei complimentare fata de persoanele care potrivit legii
penale nu pot fi destinatarii acestei pedepse, de pilda: al.4 art.67 CP RM, care stabileste
munca neremunerata in folosul comunitatii....
2.2. In conformitate cu al.1 art.70, inchisoarea consta in privarea de libertate a persoanelor
vinovate de savirsirea unei infractiuni prin izolarea impusa acesteia de mediul normal de viata si
plasarea ei in baza sentintei instantei de judecata pe un anumit termen intrun anumit penitenciar.
Potrivit al.2 art.70, pe teritoriul RM pedeapsa cu inchisoare se stabileste cu limitile de la 3 luni la
20 ani, in conformitate cu al.3 al aceluiasi articol la stabilirea pedepsei cu inchisoare pentru
persoana care in momentul savirsirii infractiunii nu a implinit virsta de 18 ani, termenul pedepsei
cu inchisoare se stabileste reesind din termenul maximal prevazut de sanctiunea normei de
incriminare redus la jumatate. In cazul aplicarii pedepsei penale pentru concurs de infractiuni
( art.84), pedeapsa penala pentru adulti nu poate depasi limita de 25 ani de inchisoare, pentru
minori in acest caz 12 ani si 6 luni, iar in cazul aplicarii pedepsei pentru cumul de sentinte in
conformitate cu art.85, termenul pedepsei pentru adulti nu poate depasi limita de 30 ani, iar
pentru minori 15 ani. In cazul in care pedeapsa cu detentiune pe viata este inlocuita cu o
pedeapsa mai blinda cu titlu de gratiere termenul de inchisoare se aplica pe un termen de 30 ani.
Pedeapsa cu inchisoarea se calculeaza in ani, luni si zile, deasemenea in cazul aplicarii
pedepselor principale de diferite categorii cum ar fi cazurile art. 84, 85 prin metoda transformarii
sau cumularii diferitelor pedepse aceasta poate fi stabilita si in zile ( art.87, 88 ). In continutul
sentintei de condamnare este necesar sa se indice momentul din care incepe calcularea
termenului executarii pedepsei penale, in cazul in care sanctiunea normei aplicata inculpatului pe
linga pedeapsa cu inchisoarea prevede si alte categorii de pedepse mai blinde, alt.2 art.246 indice
2, in procesul elaborarii sentintei de condamnare trebuie sa fie examinata problema aplicarii unei
pedepse neprivative de libertate , aceasta rezulta si din codul de procedura penala care indica ca

instanta de judecata este obligata sa motiveze stabilirea pedepsei privative de libertate atunci
cind sanctiunea normei penale prevede si alte pedepse nelegate de privatiunea de libertate,
instanta de judecata in sentinta de condamnare este obligata sa numeasca si tipul penitenciarului
in care urmeaza sai execute pedeapsa cu inchisoarea condamnatul. Pe teritoriul RM in
conformitate cu al.1 art.72 avem penitenciare:
1) de tip deschis
2) de tip semiinchis
3) de tip inchis
In penitenciare de tip deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru
infractiuni savirsite din imprudenta.
In penitenciare de tim semi inchis isi executa pedeapsa persoane condamnate la inchisoare pentru
infractiuni usoare, mai putin grave si grave savirsite cu intentie.
In penitenciare de tip inchis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru
infractiuni, deosebit de grave si exceptional de grave precum si cei care au comis infractiuni ce
constituie recidiva.
Minorii si femeile isi executa pedeapsa in penitenciare speciale.
Penitenciarul nr.1 din Taraclia tip inchis, suplimentar pe linga penitenciar functioneaza un
sector de tip deschis cu dislocarea acestuia in or.Basarabeasca, aici isi executa pedeapsa
condamnatii care au savirsit infractiuni deosebit de grave si exceptional de grave precum si
infractiuni ce constituie recidiva infiintat in 1981.
Penitenciarul nr.2 or.Lipcani penitenciar de tip inchis si semiinchis pentru detentia condamnatilor
contingent special, anul 1956.
Penitenciarul nr.3 Leova penitenciar de tip inchis, grave deosebit de grave exceptional de grave,
1963, 27 mai.
Penitenciarul nr.4 Cricova, tip semiinchis , usoare, mai putin grave, grave savirsite cu intentie, 3
iunie 1958.
Penitenciarul nr.5 Cahul izolator de urmarire penala, institutie de tip inchis suplimentar in acest
penitenciar functioneaza un sector de tip semi-inchis pentru detentia condamnatilor antrenati la
lucrarile de deservire a penitenciarului 1968.
Penitenciarul nr.6 Soroca, tip inchis, momentul infiintarii 1886.
Penitenciarul nr.7 localitatea Rucsa (Hincesti) pentru femei cu toate regimurile de inchisoare,
1994, avem o incapere specializata pentru minorele condamnate.
Penitenciarul nr.8 Bender tip semiinchis, 6 octombrie 1
Penitenciarul nr.9 Pruncul, tip inchis 1960.
Penitenciarul nr.10 Goeni, pentru minori, 1973
Penitenciarul nr.11 Balti, izolator de urmarire penala este de tip inchis, primele atestari tin de
anul 1810.
Penitenciarul nr.12 Bender, izolator de urmarire penala, prima cladire dateaza cu anul 1914
Penitenciarul nr.13, izolator de urmarire penala tip inchis, suplimentar aici functioneaza un sector
de tip semiinchis pentru cei antrenati la lucrarile de deservire.1812.

Penitenciarul nr.14 Branesti, tip semiinchis, 1965.

Penitenciarul nr.15, Cricova tip inchi, 1956
Penitenciarul nr.16 Pruncul, penitenciar statut special de spital penitenciar din 1987.
Penitenciarul nr.17 Rezina, izolator de urmarire penala, iar suplimentar in acesta institutie
functioneaza un penitenciar de tip inchis pentru persoanele cu detentiune pe viata. 1995.
Tema 7: Individualizarea pedeselor penale(aplicarea pedepsei penale)
1. Notiunea si principiile(criteriile) generale de individualizarea a
pedepsei
2. Notiunea si sitstemul circumstantelor atenuante
3. Notiunea si sitemul circumstantelor agravante
4. Aplicarea pedepsei in cazul savarsirii mai multor infractiuni
5. Stabilirea pedepsei in cazul mai multor sentinte
6. Aplicarea unei pedepse mai blande decat cea prevazuta de lege
1.
In conformitate cu prevederele Constitutiei RM ,art 21,orice persoana se considera
nevinovata pana la intrarea in vigoare a unei sentinte judecatoresti de
condamnare in vigoare.Aceste prevederi constitutionale ii corespunde dispozitia art
3(1) CPRM .Vedem ca dreptul de a declara o persoana vinovata de savarsirea unei
infractiuni apartine in exclusivitate instantei de judecata .Acesteia ii apartine in
exclusivitate si dreptul de a stabili condamntatului categoria si limita de pedeapsa
,aplicata acestuia .Stabilind pedeapsa penala,judecata face un bilant al dezbaterilor
judiciare stabilind in sentinta de condamnare tipul si marimea pedepsei ,executarea
careia ar face posibila atingerea scopurilor pedepsei penale .
In conformitate cu dispozitiile art 30 (2,3,4) Cod de Procedura Penala,in toate
instantele de judecata de gradul I,cauzele penale se judeca de un singur judecator
cu exceptia cazurilor prevazute de prezentul articol.Alin 2: cauzele penale asupra
infractiunilor exceptional de grave pentru savarsirea carora legea prevede
pedeapsa cu detentiune pe viata se judeca in prima instanta la decizia motivata a
presedintelui acesteia de un complet format din 3 judecatori.La fel,din complet
dformat din 3 judecatori,sunt examinate si cauzele penale deosebit de complicate
precum si cele care prezinta o mare importanta sociala,insa in aceste situatii,orice
instanta judecatoreasca e obligata sa aplice pedeapsa in limitele prevazute de art
din partea speciala a CPRM in stricta conformitate cu prevederile partii generale a
CPRM.
LA stabilirea categoriei si termenului pedepsei,instanta de judecata tine cont de
gravitatea infractiunii savarsite,de motivul acesteia ,de persoana celui vinovat,de
circumstatele cauzei care atenueaza sau agraveaza raspunderea ,de influenta
pedepsei aplicate asupra corectarii si reeducarii vinovatului,precum si de conditiile
de viata ale familiei acestuia .
In procesul stabilirii edepsei penale ,instanta de judecata trebuie sa ia in
consideratie urmatoarele principii(criterii) generale de individualizare a pedepsei si
anume:
1. Pedeapsa se stabileste in limitele determinate in partea speciala a CPRM.
(Aceasta inseamna ca judecata ,mai intai de toate,are obligatia sa califice
corect fapta potrivit literei,aliniatului,articolului respectiv din partea speciala
a CPRM.CU toate ca aceasta invinuire/aceste trimiteri /incriminarea o
regasim in rechizitoriul de invinuire a persoanei si in ordonanta de punere sub
invinuire a acesteia,instanta e in drept sa modifice calificarea
faptei,considerand-o incorecta.Stabilind pedeapsa,instanta se conduce de
sanctiunea normei de incriminare.Daca aceasta e alternativa ,instanta decide
tipul de pedeapsa care urmeaza sa fie aplicat din totalitatea acestora ,iar
dupa aceasta determina /stabileste marimea pedepsei.
IN conformitate cu art 75(2),o pedeapsa mai aspra din numarul celor

alternative prevazute pt savarsirea infractiunii,se stableste numai in cazul in

care o pedeapsa mai blanda din numarul celor aratate in sanctiunea normei
nu va asigura atingerea scopului pedepsei.Pentru savarsirea unei
infractiuni,usoare sau mai putin grave,pedeapsa (cu inchisoare)se aplica
minorului numai daca se apreciaza ca luarea masurii cu caracter educativ
nu va fi suficienta pentru corectarea acestuia .Instanta de judecata ,nu poate
stabili o pedeapsa mai aspra in raport cu pedeapsa maxima prevazuta in
continutul sanctiunii de incriminare .In cazuri exceptionale,judecata e in drept
sa aplice condamnatului o pedeapsa mai blanda decat cea prevazuta de lege
in conformitate cu dispozitiile art 79 CPRM.Stabilind pedeapsa principala
inculpatului,insatna de judecata rezolva problema cu privire la aplicarea
/neaplicarea unei pedepse facultative/complementare.Atunci cand se ajunge
la concluzia necesitatii aplicarii acesteia ,nestabilirea
ei/inexistenta,neaplicarea i fata de respectivul condamnat poate avea loc
numai in cazul in care se aplica art 79.Daca,insa,in continutul sanctiunii nu e
aratata o pedeapsa complementara ,atunci daca se ajunge la concluzia
necesitatii stabilirii acesteia ,atunci instanta se conduce de prevederile partii
generale a CPRM.
2. Instanta d ejudecata ,la stabilirea pedepsei,tine cont de dispozitiile partii
generale a CPRM,ceea ce inseamna ca in procesul examinarii cauzei penale
,instanta tre sa porneasca de la intrebarea :daca in faptele persoanei se
contin elementele unei componente de infractiune,adica daca exista temeiul
raspunderii penale .Analizand aeasta,instanta porneste de la art partii
generale care reglementeaza infractiunea,etapele ei,participatia,cauzele art
35-40 cu indice 1 etc.Daca se raspunde afirmativ la intrebarea anterioara
,instanta e obligata sa examineze problema referitoare la prezenta
temeiurilor pendru liberarea de raspundere si pedeapsa penala a individului.
3. La stabilirea pedepsei penale,instanta de judecata va tine cont de gravitatea
infractiunii.Caracterul infrzctiunii savarsite depinde de valoarea obiectului
atentatului,aceasta reprezentand ,de fapt,caracteristica calitativa a
infractiunii.Carecaterul gradului prejudiciabil depinde si de motiv,de scop,de
metoda si de alte circumstante,de ex: omorul savarsit in legatura cu
indeplinirea de catre victima a obligatiilor de serviciu sau obstesti sau e mai
putin periculos comparativ cu omorul comis cu o deosebita cruzime precum
si din motive sadice ,cu toate ca ambele fapte sunt prevazute la acelasi
alineat si anume,litera d si litera j al art 145.
Gradul prejudiciabil al unei infractiuni constituie si caracteristica cantitativa a
infractiunii.Acesta e in dependenta directa de marimea daunei cauzate prin
savarsirea infractiunii ,forma vinovatiei ,etapa comiterii infractiunii si gradul
de participare a fiecarui participant la infractiune.
4.
La aplicarea pedepsei,instanta de judecata va lua in vedere motivul
infractiunii,care bineinteles influenteaza direct asupra gradului prejudiciabil al
faptei.De ex: art 151 (2,c,i).Scopul infractiunii ,la fel,influenteaza asupra
gradului prejudiciabil al unei infractiuni ,de ex,in caz art 166 cu scopul de a-si
returna banii dati cu imprumut,comparativ cu privarea de ibertate ilegala a
uni individ in scopul realizarii cerintelor sale ilegale.
5. La aplicarea pedepsei,instana de judecata va lua in cosiderare persoana
vinovatului.Instanta de judecata aplica pedeapsa fata de un individ concret
care poseda anumite particularitati psiho-biologice si sociale.Formele
denaturarii constiintei persoanei determina tipul infractiunilor savarsite ,iar
profunzimea acestei denaturari ,stabilitatea,statornicia comportamenului
criminal .La stabilirea pedepsei,instanta se va conduce ,va lua in vedere si
particularitatile biologice ale inculpatului,cum ar fi de ex: sexul,varsta ,staea
sanatatii s.a.Evident,ca urmeaza sa fie luate in vedere comportamentul

acestuia la locul de munca ,in familie,in societate si nu in ultimul

rand,prezenta/absenta antecedentului penal.
6. La aplicarea pedepsei,instanta de judecata va lua in vedere circumstantele
cauzei care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala .
7. La aplicarea pedepsei,instanta de judecata se va conduce de influenta
pedepsei aplicate asupra corectarii si reeducarii vinovatului si de conditiile
de viata ale familiei acestuia.
2.Notiunea si sistemul circumstantelor atenuante
In conformitate cu art 76(1) ,la stabilirea pedepsei sunt atribuite la aceasta
categorie urmatoarele circumstante atenuante:
a) Savasirea pt prima data a unei infractiuni usoare sau mai putin grave[ art
16(2,3)]
b) Savarsirea infractiunii de catre un minor .ceea ce inseamna ca In calitate de
subiect al infractiunii avem o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani.
c) Savarsirea infratiunii a urmare a unui concurs de imprejurari grele de ordin
personal sau familial .La aceasta se refera o maladie cronica a vinovatului
sau a rudelor acestuia ,unele conflicte serioase la locul de munca ,unele
necesitati de ordin material,locativ generate de calamitati naturale.
d) Savarsirea faptei de o persoana cu responsabilitate redusa(art 23 cu indice 1)
e) Prevenirea de catre vinovat a urmarilor prejudiciabile ale infractiunii
savarsite.repararea benevola a pagubei pricinuite sau inlaturarea daunei
cauzate.Acest comportament al vinovatului poate aparea in urma unor
diferite motive (mila fata de victima,frica de pedeapsa,dorinta de a nu mai
cauza suferinte apropiatilor etc.).Preintampinarea de catre vinovat a
unrmarilro prejudiciabile a infractiunii savarsite trebuie delimitat de refuzul
benevol de la savarsirea infractiunii.Atunci cand infractorul de buna-voie
renunta sa duca pana la capat comiterea infractiunii in cazul in care s
prezente toate conditiile necesare pentru renuntarea la ea(art 56).
In cazul savarsirii unei infractiuni formale ,momentul consumarii acesteia e
cnsiderat momentul comiterii laturii obiective a infractiunii,iar aparitia
consecintelor in cazul dat nu face parte din continutul laturii obiective a
infractiunii .In cazul acestor infractiuni prin prevenirea aparitia urmarilor
prejudiciabile trebuie sa intelegem luarea unor masuri care nu vor permite
aparitia acestora(de ex.in cazul comiterii unei infractiuni de huliganism,la
aceasta categorie de circumstanta atenuanta s-ar referi ajutorul medical
acordat victimei,fapt care a prevenit aparitia unei vatamari corporale.In
cadrul componentelor coplexe ce-s caracterizate prin 2 urmari
prejudiciabile ,prevenirea aparitiei urmarii grave se poate exprima prin
luarea ,adoptarea unor masuri suficiente pt excluderea aparitiei celei de-a
doua urmare,consecinte(de ex,in cazul in care se comite o infractiune de
deturnare a unei garnituri de tren cu scopul de a o jefui,infractorul
savarseste fapte cu scopul de a nu avaria mijlocul de transport .Legea
impune conditia ca luarea masurilor de prevenire a aparitiei urmarilor sa fi
fost interprinse nemijlocit de catre faptuitor,de catre vinovat.Repararea
benevola a pagubei cauzate sau inlaturarea daunei provocate inseamna ca
aceasta (dauna) poate fi reparata imediat dupa producerea infractiunii ,dupa
momentul pornirii urmaririi penale ,in timpul acesteia sau in perioada
dezbaterilor judiciare insa pana in momentul pronuntarii sentintei de
condamnare.
f) Autodenuntarea .Cntribuirea activa la descoperirea infractiunii sau la
identificarea infractorilor ori recunoasterea vinovatiei.Aceste circumstante se
aseamana foarte mult,insa,totusi ele sunt diferite .Autodenuntarea,de ex,
poate avea loc si fara cainta sincera .In partea speciala a CPRM exista
componente de infractiuni care in continutul sau prevad situatii de liberare
de raspundere si pedeapsa penala dupa momentul consumarii

infractiunii.Este vorba despre art 217(5);278(6);282(2);290(3);art

325(4);334(4);art 337(2);art 47(6)
g) Recunoasterea vinovatiei prezinta o actiune procesual-penala care e
realizata la etapa urmaririi penale in cadrul careia vinovatul in comiterea
unei infractiuni recunoaste vinovatia sa
h) Ilegalitatea sau imoralitatea actiunilor victimei daca ele au provocat
infractunea .Afectul fiziologic care apare la persoana vinovata in rezultatul
actiunilor ilegale ale victimei provoaca aparitia unor dificultati in procesul
conducerii /dirijarii faptelor infractorului.Posibilitatea coordonarii de catre
infractor a faptelro sale scade brusc cu toate ca nu se exclude complet
.Atunci cand suntem in prezenta afectului patologic,suntem in prezenta starii
de iresponsabilitate(ex. art 146,art 147)
i) Savarsirea infractiunii ca rezultat al constrangerii fizice sau psihice care nu
inlatura caraterul penal al faptei sau data fiind dependenta materiala de
serviciu sau de alta natura .CIrcumstantele date formeazaa situatia in
cadrul careia persoana ,savarsind infractiunea ,intr-o oarecare masura
actioneaza in constrangere.Faptuitorul in acest caz se paote impotrivi ,anume
de aceea raspunderea nu se exclude,insa numai se atenueaza,deoarece
,aceste circumstante reprima vointa faptuitorului insa nu in intregime.Atunci
cand amenintarea sau constrangerea reprezinta cauze ce inlatura caracterul
penal al faptei se exclude posibilitatea aplicarii pedepsei
penale.Constrangerea,precum si amenintarea se poate exprima in forma
verbala ,scrisa sau prin gesturi a intentiei de a provoca o dauna fizica
(moartea de x)matteriala(distrugerea averii),morala (amenintarea
judecatorului).Constrangerea reprezinta acea influenta care conduce
faptuitorul spre savarsirea unei infractiuni .Dependenta materiala exista
cand persoana primeste de la o alta persoana sume de bani,alte mijloace
materiale pentru asigurarea sa proprie ,a rudelor sale etc,iar aceasta nu are
alte mijloace pentru existenta.
Dependenta de serviciu se bazeaza pe supunerea persoanei la serviciu unei
alte persoane.Oalta dependenta poate aparea in diferite relatii,de ex:
dependenta bazata pe suprafata locativa comuna ,a banuitului fata de
ofiterul de urmarire penala etc
j) Savarsirea infractiunii in stare de ebrietate art 24 fara a fi constienta de
efectul substantelor consumate precum si consumarea involuntara sau
fortata a acestora.
k) Savarsirea infractiunii uc depasirea limitelor legale ale legitimei aparari
,retinerii infractorului,starii de extrema necesitate,riscului intemeiat sau u
care rezultat al executarii ordinului sau dispozitiei superiorului.Conditiile
legale ale acestor circumstante ,cauze sunt prevazute in continutul art
36,37,38,40,40 prim,iar actiunile ce depasesc aceste lmite legale urmeaza a
fi examinate in raport cu fiecare cauza in parte si cel mai important e ca
faptuitorul sa-si fi dat seama prezenta acestora
l) Afectarea grava prin infractiunea savarsita a faptuitorului acesteia sau
prioritatea aplicarii pedepsei din cauza varstei inaintate a acestuia ,starii
sanatatii lui sau altor cirumstante
m) Expirarea din momentul comiterii infractiunii a cel putin a 2/3 din termenul de
prescriptie de tragere la raspundere penala pt infractiunea data sau
depasirea termenului rezonabil pt examinarea cazului daca tergiversarea
acesteia nu a fost provocata de faptutor art 60.
Aceasta lista poate fi completata daca avocatul sau insasi persoana banuita
aduce argumente pt a atribui o alta stare,alta situatia la categoria
circumstantelor atenuANTE.

Stabilirea pedepsei in cazul unui concurs de infractiuni:

In conformitate cu dispozitiile al.1 art.84 CP RM daca o persoana este declarata vinovata de

savirsirea a doua sau mai multor infractiuni fara sa fi fost condamnata pentru vri-o una dintre ele
instanta de judecata pronuntind pedeapsa pentru fiecare infractiune aparte stabileste pedeapsa
definitiva pentru concurs de infractiuni prin cumul total sau partial al pedepselor aplicate dar pe
un termen nu mai mare de 25 ani de inchisoare, iar in privinta persoanelor care nu au atins virsta
de 18 ani pe un termen nu mai mare de 12 ani si 6 luni. In cazul in care pesoana este declarata
vinovata de savirsirea a doua sau mai multor infractiuni usoare si sau mai putin grave pedeapsa
definitiva poate fi stabilita prin absorbirea pedepsei mai usoare de pedeapsa mai grava.
Alin.1 art.84 CPRM
1. Alin.1 art.287 (pina la 3 ani de inchisoare) 3 ani.
2. Alin. 1 art.151 ( de la 5 la 10 ani) 7 ani.
In acest caz absorbtia este inadmisibila.
Cumul total (3+7)=10 ani de inchisoare
Cumul partial (3+7) = 8;9 ani ( se cumuleaza in parte, nu putem fi sub limita de 7 ani
adica maximala, si nici sub acea minimala, adica minim 7 ani si o luna, pina la 9 ani si 11
luni).
In cazul stabilirii pedepsei pentru cumul de infractiuni la pedeapsa principala aplicata poate fi
adaugata oricare dintre pedepsele prevazute la articolele corespunzatoare din partea speciala a
CP RM, insa pedeapsa complimentara definitiva stabilita prin cumul total sau partial nu poate fi
mai mare decit limita maximala a categoriei respective de pedeapsa stabilita de partea generala a
CP, daca pentru infractiunile care intra in concurs sunt stabilite pedepse principale de diferite
categorii a caror cumulare nu este prevazuta de dispozitiile art.87 CP iar instanta judecatoreasca
nu va gasi temeiuri pentru aplicare absorptiei unei pedepse decit cea lalta acestea urmeaza sa fie
executate de sine statator. In conformitate cu dispozitiile art.87 CP RM, la cumularea diferitor
pedepse principale aflate in concurs o zi de inchisoare este egala cu doua ore de munca
neremunerata in folosul comunitatii.
1) De la 15 la 20 ani -- 17
2) De la 12 la 20 ani 15
Cumul total 17 + 15 = inadmisibil
Cumul partial 17 + 15 = 25 ani.
Absorptia = inadmisibila.
Cind vorbim de absorptie:
1) 1-5 =2
2) Pina la 1 an = 1
Absorptia pedeapsa este de 2 ani, se absoarbe 1 an.
Alin.4 art.84
Conform acelorasi reguli este stabilita pedeapsa in conformitate cu dispozitiile al.4 al art.84,
atunci cind dupa pronuntarea sentintei sa constatat ca persoana condamnata este vinovata si de
comiterea unei alteia infractiuni savirsite inainte de pronuntarea sentintei in prima cauza, in acest
caz in termenul pedepsei se include durata pedepsei executate complet sau partial in baza primei
sentinte.
1) 5 12 ani = stabilit 12 ani, a executat 5 ani.
2) 3 7 ani = 7 ani.
12+7=19 5 = 14 ani inchis ( cumul total)
19 4 = 15 ani ( cumul partial)
Art.85

Potrivit al.1 art.85 CP RM, daca dupa pronuntarea sentintei dar inainte de executarea completa a
pedepsei condamnatul a savirsit o noua infractiune instanta de judecata adauga in intregime sau
partial la pedeapsa aplicata prin noua sentinta partea neexecutata a pedepsei stabilite de sentinta
anterioara, in acest caz pedeapsa definitiva nu poate depasi termenul de 30 ani de inchisoare
pentru adulti iar pentru minorii care nu au implinit virsta de 18 ani termenul este de 15 ani.
1) 15 ani, a executat 7 ani.
2) 10 15 a= 13 ani(au fost stabiliti)
13+8=21 ani.