INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR PUBLICE

ȘI SECURITĂŢII DE STAT
Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERIZAREA GENERALĂ
ȘI TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA
AUTORITĂŢIILOR PUBLICE ȘI SECURITĂŢII DE STAT

Statul, ca o organizare politică a societăţii, are scopul principal de apărare a interesului general.
Statul constituie un sistem organizaţional, care realizează conducerea politică a unei societăţi,
deţinând în acest scop monopolul creării și aplicării dreptului.
Autoritatea publică este o instituţie politică, constituită în mod direct sau indirect de către popor,
investită de Constituţie cu anumită competenţă pentru a îndeplini diverse funcţii de guvernare a
ţării, și care se bucură de o anumită autoritate și prestigiu în societate.
Faptele care sunt de natură să aducă atingere statului, atributelor fundamentale care îi sunt
specifice, condiţiilor necesare îndeplinirii funcţiilor lui, precum și cele care aduc atingere
autorităţii publice prezintă un pericol social sporit. Dreptul penal, care are menirea de a apăra
prin mijloacele sale specific valorile fundamentale ale societăţii, a incriminat aceste fapte ca
infracţiuni
contra autorităţilor publice și securităţii de stat, în Capitolul XVII al Codului penal. Spre
deosebire de Codul penal anterior, care incrimina infracţiunile contra statului și infracţiunile
contra autorităţii în două capitole distincte (cap. I și cap. X), noul Cod penal a inclus toate aceste
infracţiuni într-un singur capitol, ţinându-se cont de faptul că toate aceste infracţiuni au obiecte
de atentare omogene și că între ele există o coeziune strânsă: independenţa, suveranitatea,
inviolabilitatea, autoritatea statului etc.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la
autoritatea publică și securitatea de stat.
Titlul III al Constituţiei Republicii Moldova, intitulat Autorităţile publice, nominalizează aceste
autorităţi într-o ordine ce corespunde principiilor separării puterilor în Republica Moldova:
puterea legislativă – Parlamentul; puterea executivă – Președintele Republicii Moldova și
Guvernul; puterea jurisdicţională – instanţele judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii,
Procuratura.
Fiecare dintre infracţiunile contra autorităţilor publice și securităţii de stat sau grupurile aparte
din categoria acestor infracţiuni, în afară de obiectul juridic generic, au și un obiect juridic
special.
Obiectul juridic special al infracţiunilor contra autorităţilor publice și securităţii de stat îl
constituie relaţiile sociale ce ţin de:
a) autoritatea publică;
b) securitatea statului.
Infracţiunile contra autorităţilor publice reprezintă faptele prejudiciabile (acţiuni sau inacţiuni)
prevăzute de legea penală, care cauzează atingere relaţiilor sociale referitoare la autoritatea
formelor organizaţionale de stat, precum și a acelora care nu au caracter de stat, dar cărora li s-a
oferit prin lege acest atribut al puterii.
Autoritatea este un atribut al puterii specific formelor organizaţionale de stat, dar care este
conferit prin lege și unor forme organizaţionale fără caracter de stat, atunci când acestea au ca
scop promovarea unor interese generale.
Infracţiunile contra securităţii statului reprezintă faptele prejudiciabile (acţiuni sau inacţiuni)
prevăzute de legea penală, care cauzează atingere relaţiilor sociale referitoare la stat, la tot ceea
ce condiţionează existenţa acestuia și îndeplinirea funcţiilor și sarcinilor sale în general, precum
și relaţiilor sociale referitoare la suveranitatea, independenţa și unitatea statului, altor valori
sociale
care, în ansamblul lor, creează climatul general de siguranţă și liniște, necesar statului pentru
îndeplinirea tuturor funcţiilor și sarcinilor care îi revin.
Infracţiunile contra autorităţilor publice și a securităţii de stat pot avea și obiecte juridice
speciale secundare, cum ar fi relațiile sociale cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, posesia
asupra bunurilor, mediul înconjurător etc. (de exemplu, rebeliunea armată, atentarea la viaţa
Președintelui Republicii Moldova, Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului,
diversiunea etc.).
În funcție de obiectul juridic special, infracţiunile contra autorităţilor publice și a securităţii de
stat se clasifică în următoarele categorii:
1. Infracţiuni ce atentează la securitatea externă a ţării: trădarea de Patrie (art. 337 din CP al Rm),
spionajul (art. 338 din CP al RM).
2. Infracţiuni ce atentează la legitimitatea organelor de stat: uzurparea puterii de stat (art. 339 din
CP al RM), rebeliunea armată (art. 340 din CP al RM), chemările la răsturnarea sau schimbarea
prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova (art. 341 din CP al RM).
3. Infracţiuni ce atentează la viaţa și sănătatea înalţilor demnitari de stat: atentarea la viaţa
Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului (art. 342
din CP al RM).
4. Infracţiuni ce atentează la securitatea economică și de apărare a ţării: diversiunea (art. 343 din
CP al RM): divulgarea secretului de stat (art. 344 din CP al RM): pierderea documentelor ce
conţin secrete de stat (art. 345 din CP al RM): eschivarea de la serviciul militar în termen, de la
pregătirea militară obligatorie sau de la concentrările rezerviștilor (art. 353 din CP al RM):
eschivarea de la mobilizare (art. 354 din CP al RM): eschivarea sau refuzul de a îndeplini
obligaţiile serviciului de
alternativă (art. 355 din CP al RM): eschivarea pe timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor
(art. 355 din CP al RM).
5. Infracţiuni ce atentează la principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor: acţiunile
intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase (art.
346 Cod penal).
6. Infracţiuni ce atentează la autoritatea puterii de stat și inviolabilitatea frontierelor: profanarea
simbolurilor naţional-statale (art. 347 din CP al RM); trecerea ilegală a frontierei de stat (art. 362
din CP al RM); folosirea ilegală a însemnelor Crucii Roșii (art. 363 din CP al RM).
7. Infracţiuni ce atentează la activitatea normală a organelor puterii de stat: ameninţarea sau
violenţa săvârșită asupra unei persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care își
îndeplinește datoria obștească (art. 349 din CP al RM); uzurparea de calităţi oficiale (art. 351 din
CP al RM); samavolnicia (art. 352 din CP al RM); organizarea sau conducerea unei greve
ilegale, precum și împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile
stării de urgenţă (art. 357 din CP al RM).
8. Infracţiuni ce atentează la ordinea stabilită de operare cu documentele oficiale: cumpărarea sau
vânzarea documentelor oficiale (art. 359 din CP al RM); luarea, sustragerea, tăinuirea,
degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor (art. 360 din CP
al RM); confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor,
ștampilelor sau sigiliilor false (art. 361 din CP al RM).
Unele infracţiuni contra autorităţilor publice și a securităţii de stat au și obiect material (de
exemplu, la infracţiunile: diversiunea (art. 343 din CP al RM) – obiectul material îl constituie
corpul persoanei sau bunurile distruse ori deteriorate; la infracţiunea de luare, sustragere,
tăinuire, degradare sau distrugere a documentelor, imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor (art.
360
din CP al RM) – obiectul material îl constituie documentele, imprimatele, ștampilele sau sigiliile
etc.
Latura obiectivă a infracţiunilor contra autorităţilor publice și a securităţii de stat se realizează,
de regulă, prin acţiuni, iar în unele cazuri prin inacţiuni.
Prin acţiuni se săvârșesc: trădarea de Patrie (art. 337 din CP al RM), spionajul (art. 338 din CP al
RM), diversiunea (art. 343 din CP al RM), samavolnicia (art. 352 din CP al RM) etc.
Prin inacţiuni se săvârșesc: eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară
obligatorie sau de la concentrările rezerviștilor (art. 353 din CP al RM): eschivarea de la
mobilizare (art. 354 din CP al RM): eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiile serviciului
de alternativă (art. 355 din CP al RM): eschivarea pe timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor
(art. 355 din CP al RM) etc. Unele din aceste infracţiuni pot fi săvârșite atât prin acţiuni, cât și
prin inacţiuni.
Urmările prejudiciabile ale infracţiunilor contra autorităţilor publice și a securităţii de stat
constau într-o stare de pericol pentru autorităţile publice sau securitatea statului, viaţa și
sănătatea oamenilor, proprietate etc. sau în cauzarea de daune concrete acestor valori sociale (de
exemplu, cauzarea vătămărilor ușoare ale integrității corporale sau sănătății, medii sau grave, art.
350 din CP al RM etc.).
Pentru unele infracţiuni contra autorităţilor publice și securităţii de stat sunt caracteristice și
unele semne secundare ale laturii obiective, cum ar fi: timpul săvârșirii infracţiunii (timp de
război, art. 355 din CP al RM), locul săvârșirii infracţiunii (de exemplu, frontiera de stat, art. 362
din CP al RM), mijloacele și metodele (provocarea de explozii, incendii, art. 343 din CP al RM)
etc.
Latura subiectivă. Cele mai multe dintre infracţiunile contra autorităţilor publice și securităţii de
stat sunt infracţiuni intenţionate (de exemplu, trădarea de Patrie (art. 337 din CP al RM),
spionajul (art. 338 din CP al RM), uzurparea puterii de stat (art. 339 din CP al RM), rebeliunea
armată (art. 340 din CP al RM) etc.).
În cazul în care, în dispoziţia articolului respectiv, se conţine un scop special, tipul intenției este
doar intenţia directă (de exemplu, trădarea de Patrie (art. 337 din CP al RM) se săvârșește în
scopul de a dăuna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat și capacităţii de
apărare a Republicii Moldova; diversiunea (art. 343 Cod penal) se săvârșește în scopul de a slăbi
baza economică și capacitatea de apărare a ţării etc.).
Vinovăția an cazul unor infracţiuni contra autorităţilor publice și a securităţii de stat poate
îmbrăca și forma imprudenţei (în ambele sale modalităţi: neglijenţa sau încre derea exagerată).
Din numărul acestor infracţiuni face parte pierderea documentelor ce conţin secrete de stat (art.
345 din CP al RM).
Subiectul la majoritatea infracţiunilor contra autorităţilor publice și a securităţii de stat este
general. Însă unele componenţe de infracţiune au subiect special (de exemplu, la infracţiunea de
trădare de Patrie (art. 337 din CP al RM), subiect poate fi doar un cetăţean al Republicii
Moldova; la infracţiunea de spionaj (art. 338 din CP al RM), doar un cetăţean străin sau apatrid
etc.)
 Secţiunea a II-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA SECURITATEA
EXTERNĂ A ŢĂRII

§1. Trădarea de Patrie

Legea penală (art. 337 din CP al RM) definește trădarea de Patrie ca faptă săvârșită intenţionat
de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a
securităţii de stat și a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, care se manifestă prin trecerea
de partea dușmanului, spionaj, divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii
străine sau reprezentanţilor lor, precum și acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea
activităţii dușmănoase împotriva Republicii Moldova.
Trădarea de patrie este o infracţiune de gravitate excepţională, deoarece, indiferent de forma pe
care o ia, creează nu doar o stare de pericol suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii
de stat și capacităţii de apărare a Republicii Moldova, ci constituie și o încălcare a obligaţiei de
fidelitate pe care fiecare cetăţean al Republicii Moldova o are faţă de patria sa, precum și datoria
lui sfântă de a o apăra.
Obiectul juridic special al infracţiunii de trădare de Patrie îl constituie relațiile sociale cu privire
la securitatea externă a ţării, inviolabilitatea teritorială, securitatea de stat și capacitatea de
apărare a Republicii Moldova.
Conform alin. (1) din art. 2 al Constituţiei Republicii Moldova, suveranitatea naţională aparţine
poporului Republicii Moldova. Suveranitatea are un caracter unitar, însă, în esenţă, ea implică
două ipostaze ce reflectă două dimensiuni în care se manifestă la nivel intern și extern. În acest
sens, se poate vorbi despre suveranitatea internă și suveranitatea externă.
Suveranitatea internă presupune supremaţia puterii de stat, iar suveranitatea externă,
independenţa puterii de stat.
Astfel, în sensul art. 337 din CP al RM, prin suveranitatea ţării se poate înţelege calitatea
supremă a statului de a fi independent, de a se manifesta de sine stătător în relaţiile cu alte state,
de a elabora politica sa internă și externă în funcție de interesele naţiunii sale și de a exercita
atribuţiile specifice puterii de stat asupra teritoriului ţării și a populaţiei ei.
Prin suveranitate externă se înţelege starea de apărare a celor mai importante și vitale interese ale
statului, cum ar fi regimul constituţional, suveranitatea, capacitatea de apărare și inviolabilitatea
teritorială a Republicii Moldova, de ameninţările din exterior. Ţinând cont de aceasta, se poate
de concluzionat că trădarea de Patrie poate fi săvârșită doar în interesul unui stat străin.
Inviolabilitatea teritorială a Republicii Moldova presupune unitatea, integritatea ţării,
inadmisibilitatea dezmembrării unei părţi a ţării fără acordul organelor supreme ale puterii de
stat.
Unitatea, ca atribut și caracteristică a statului, trebuie înţeleasă în sensul că pe teritoriul ţării
noastre există o singură putere statală, ceea ce înseamnă că pe întreg acest teritoriu conducerea
de stat se înfăptuiește printr-un system de autorităţi publice (Parlamentul, Guvernul, Președintele
ţării, autoritatea judecătorească).
Capacitatea de apărare a Republicii Moldova presupune existența capacităţilor economice,
militare, știinţifice și politico-morale ale ţării, menite să asigure pregătirea de luptă a Forţelor
Armate în vederea apărării ţării de atacurile din exterior.
Infracţiunea de trădare de Patrie nu are obiect material.
Latura obiectivă a infracţiunii de trădare de Patrie constă din mai multe acţiuni alternative:
a) trecerea de partea dușmanului;
b) spionaj;
c) divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor;
d) acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii dușmănoase împotriva Republicii
Moldova.
Trecerea de partea dușmanului este posibilă doar pe timp de război sau în condiţii de luptă, adică
în așa situaţii când noţiunea de “dușman” este clară. Prin urmare, este vorba de un dușman
militar, și nu de dușmani în sens politic.
Trecerea de partea dușmanului se realizează prin intrarea cetăţeanului Republicii Moldova în
rândurile dușmanului (în cadrul forţelor armate, în unităţile de cercetare, poliţie etc.). Un criteriu
obligatoriu al trecerii de partea dușmanului constă în scopul făptuitorului de a ajuta dușmanul în
lupta cu statul nostru.
Trădarea de Patrie prin trecerea de partea dușmanului se consideră ca infracţiune consumată din
momentul trecerii făptuitorului de partea dușmanului, irelevant fiind faptul dacă făptuitorul a
ajutat cu ceva dușmanul sau nu. Aceasta are relevanţă doar asupra individualizării pedepsei.

Secţiunea a III-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA LEGITIMITATEA

ORGANELOR DE STAT

§1. Uzurparea puterii de stat

Legea penală (art. 339 din CP al RM) incriminează acţiunile săvârșite în scopul uzurpării sau
menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova.
Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.Obiectul juridic
special al infracţiunii de uzurpare a puterii de stat îl constituie relațiile sociale cu privire la
legitimitatea organelor de stat.
Ca obiect juridic special secundar al infracţiunii de uzurpare a puterii de stat poate servi, în
anumite circumstanţe, relațiile sociale cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, proprietate etc.
Latura obiectivă a infracţiunii de uzurpare a puterii de stat se realizează prin acţiuni de uzurpare
sau menţinere forţată a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova.
Uzurparea puterii de stat înseamnă acapararea puterii de stat în mod ilicit și supunerea,
subordonarea ei ilegală unui anumit subiect, altul decât poporul și statul. Uzurparea puterii de
stat, în sensul art. 339 din CP al RM, se manifestă în mod forţat, și anume prin înlăturarea
forţată, ilegală de la putere a persoanelor însărcinate cu atribuţii ale puterii de stat
(reprezentanţilor puterii
de stat) sau însușirea forţată, samavolnică a acestor atribuţii de stat de către o persoană, o parte
din popor, un grup social, un partid politic sau o altă formaţiune obștească.
Menţinerea forţată a puterii de stat se realizează prin continuarea forţată de menţinere a
atribuţiilor puterii de stat, contrar prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, de către
persoanele care în trecut aveau aceste atribuţii, însă au fost private de ele în mod legal, conform
Constituţiei Republicii Moldova.
Reprezentanţii puterii de stat sunt acele persoane cu funcţie de răspundere, care au, în baza
Constituţiei sau a unor legi organice, atribuții de stat în privinţa unui cerc nelimitat de persoane
sau oricăror întreprinderi, organizaţii și instituţii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau în
limitele unor unităţi teritoriale. Reprezentanţi ai puterii de stat sunt persoanele cu înaltă funcţie
de
răspundere, demnitarii de stat, cum ar fi: Președintele ţării, Prim-ministrul și membrii
Guvernului, deputaţii, primarii, judecătorii, procurorii etc. are un indiciu esenţial, care indică
gradul sporit de pericol social al faptei, și anume aceea că se realizează cu aplicarea forţei,
violenţei fizice sau psihice.
Infracțiunea analizată este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul
comiterii acțiunii prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă: săvârșind acţiuni de uzurpare
sau de menţinere forţată a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii
Moldova, făptuitorul înţelege caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale: că atentează la legalitatea
organelor de stat și dorește săvârșirea acestor fapte, urmărind un scop special, și anume
uzurparea
sau menţinerea puterii de stat.
Dacă acest scop special lipsește, nu vom fi în prezenţa unei infracţiuni de uzurpare a puterii de
stat, ci, eventual, în prezenţa unei alte infracţiuni.
Subiectul infracţiunii de uzurpare a puterii de stat este general: persoana fizică responsabilă, care
a atins la momentul săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani.
Alin. (2) al art. 339 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale infracţiunii de uzurpare a
puterii de stat, și anume acele acţiuni care au provocat:
a) schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova;
b) decesul unei persoane;
c) alte urmări grave.
Prin schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova se înţeleg orice
acţiuni, săvârșite contrar voinţei poporului exprimate prin Constituţie, și care se manifestă și se
realizează cu aplicarea violenţei fizice sau psihice, având scopul de a schimba orânduirea
constituţională a Republicii Moldova. Ea presupune schimbarea orânduirii constituţionale total
sau
parţial, desfiinţarea sau introducerea neconstituţională a unor noi institute în sistemul puterii de
stat, în organizarea de stat etc.
În cazul în care acţiunile de uzurpare sau de menţinere forţată a puterii de stat cu încălcarea
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova sau săvârșirea acţiunilor de schimbare prin violenţă
a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova au provocat decesul unei persoane, acţiunile
făptuitorului vor fi calificate conform lit. b) din alin. (2) al art. 339 din CP al RM.
Prin alte urmări grave, în sensul lit. c) din alin. (2) al art. 339 din CP al RM, se înţelege cauzarea
din imprudenţă a vătămărilor grave ale integrității corporale sau sănătății, cauzarea de daune
materiale în proporţii mari sau deosebit de mari etc.

Secţiunea a IV-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA VIAŢA

ȘI SĂNĂTATEA ÎNALŢILOR DEMNITARI DE STAT

§1. Atentarea la viaţa Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau

a Prim-ministrului
Legea penală (art. 342 din CP al RM) incriminează atentarea la viaţa Președintelui Republicii
Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului, săvârșită în scopul sistării
activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din răzbunare pentru asemenea activitate.
Obiectul juridic special al acestei infracţiunii este multiplu: în primul rând, infracţiunea
atentează la relațiile sociale cu privire la activitatea politică, la direcţiile, principiile și linia
politică a Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-
ministrului, iar, în al doilea rând, la relațiile sociale cu privire la viaţa și sănătatea Președintelui
Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului.
Infracţiunea analizată are un obiect material – corpul persoanei asupra căreia a fost săvârșită
atentarea.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate se realizează prin acţiuni de atentare la viaţa
Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului sau prin
omorul intenţionat al uneia dintre aceste personae sau tuturor acestor persoane.
Atentarea la viaţa Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-
ministrului este o infracțiune formală și se consider infracţiune consumată din momentul când
făptuitorul a atentat la viaţa lor, indiferent de faptul dacă a reușit să atingă scopul scontat sau nu,
din motive independente de voinţa sa.
Lipsirea de viață a Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-
ministrului, săvârșită în scopurile prevăzute la art. 342 din CP al RM, nu va duce la calificarea
faptei, suplimentar, conform art. 145 din CP al RM, însă de aceasta se va ţine cont la
individualizarea pedepsei făptuitorului.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă: săvârșind acţiunile indicate în
art. 342 din CP al RM, făptuitorul înţelege caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale: că atentează
la viaţa Președintelui Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului,
și dorește săvârșirea acestor fapte, urmărind un scop special, și anume omorul acestor persoane
în scopul sistării activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din răzbunare pentru
asemenea activitate.
Dacă acest scop special lipsește (de exemplu, făptuitorul săvârșește omorul Președintelui
Republicii Moldova, a Președintelui Parlamentului sau a Primministrului din alte motive sau cu
alte scopuri, cum ar fi motivul ostilității personale, gelozia etc.), nu vom fi în prezenţa unei
infracţiuni prevăzute de art. 342 din CP al RM, iar acţiunile făptuitorului vor fi calificate
conform
art. 145 din CP al RM.
Subiectul infracţiunii analizate este general: persoana fizică responsabilă, care a atins la
momentul săvârșirii infracţiunii vârsta de 14 ani.

Secţiunea a V-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA SECURITATEA

ECONOMICĂ ȘI CAPACITATEA DE APĂRARE A ŢĂRII

§1. Diversiunea
Legea penală (art. 343 din CP al RM) definește diversiunea ca săvârșirea, în scopul slăbirii bazei
economice și a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni
îndreptate spre exterminarea în masa a oamenilor, spre vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor
și mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau
obștești, precum și provocarea, în aceleași scopuri, a unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii
sau epizootii.
Obiectul juridic special al diversiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la securitatea
economică și capacitatea de apărare a ţării.
Securitatea economică a ţării constituie starea de protecţie a intereselor vitale importante ale
statului în sfera economică.
Ca obiect juridic special secundar al diversiunii poate servi, în anumite circumstanţe, relațiile
sociale cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, integritatea bunurilor, mediul înconjurător etc.
Infracţiunea analizată poate avea și un obiect material, cum ar fi, de exemplu, corpul persoanei,
în cazul vătămării integrității corporale sau a sănătății sau survenirii decesului persoanei, sau
bunurile, în cazul distrugerii sau deteriorării lor etc. Referindu-se la bunurile care pot constitui
obiectul material al infracţiunii, art. 343 din CP al RM enumeră întreprinderile, clădirile, căile și
mijloacele de comunicaţie, mijloacele de telecomunicaţii ori alte bunuri de stat sau obștești.
Enumerarea pe care o conţine textul legii nu are un caracter limitativ.
Aceasta rezultă din expresia “ ori alte bunuri de stat sau obștești”, folosită de legiuitor tocmai
pentru a sublinia caracterul exemplificativ al enumerării.
Totuși, din dispoziţia art. 343 din CP al RM se desprinde ideea că obiectul material al actelor de
diversiune nu-l pot constitui decât bunurile și obiectivele de mare însemnătate (acestea pot fi
poduri, staţii electrice, conducte de apă, depozite de alimente, de armament și muniţii etc.) Ca
obiect material al diversiunii pot fi și animalele: nimicirea animalelor este o formă specifică a
diversiunii, deoarece ea este îndreptată spre subminarea agriculturii. Nu pot fi considerate ca
obiect material al diversiunii bunurilor aflate în proprietatea privată, deoarece legiuitorul nu le-a
inclus în lista obiectelor materiale ale diversiunii, limitându-se doar la bunurile aflate în
proprietate publică.
Latura obiectivă a diversiunii se realizează prin acţiuni alternative: săvârșirea, în scopul slăbirii
bazei economice și a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni
îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor
și mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau
obștești, precum și provocarea, în aceleași scopuri, a unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii
sau epizootii.
Prin “alte acţiuni” se înţelege provocarea în aceleași scopuri a prăbușirilor, avariilor,
accidentelor, folosirea mașinilor și instrumentelor de distrugere și deteriorare a bunurilor,
dispersarea materialelor radioactive în anumite locuri etc.
Exterminarea în masă a oamenilor constă în nimicirea unor mase de oamen i. Spre deosebire de
infracţiunea de omor intenţionat, prevăzută de art. 145 din CP al RM, unde acţiunile făptuitorului
sunt îndreptate spre omorul uneia sau mai multor persoane concrete, exterminarea în masă a
oamenilor este îndreptată spre nimicirea unui număr mare, nelimitat, neconcret de oameni.
Rezultatul acţiunilor diversioniștilor poate fi și vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
mai multor persoane (se are în vedere vătămări ușoare, medii sau grave). Ca și la exterminarea în
masă a oamenilor, aceste fapte sunt îndreptate spre vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
unui număr mare, nelimitat, neconcret de oameni.
În cazurile enumerate infracţiunea este o infracțiune formală se consumă din momentul săvârșirii
unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor,
spre vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, fără ca să fie necesară
survenirea urmărilor prejudiciabile: exterminarea în masă a oamenilor sau vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii mai multor persoane. Survenirea acestor urmări va influenţa la
individualizarea pedepsei făptuitorului.
O altă formă de săvârșire a diversiunii o constituie săvârșirea, în scopul slăbirii bazei economice
și a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre
distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor și mijloacelor de comunicaţie, a
mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obștești.
În acest caz infracţiunea este o infracțiune formală și se consumă din momentul săvârșirii unor
explozii, incendieri sau al altor acţiuni îndreptate spre distrugerea sau deteriorarea
întreprinderilor, clădirilor, căilor și mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii
ori a altor bunuri de stat sau obștești, fără ca să fie necesară survenirea urmărilor prejudiciabile:
distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor și mijloacelor de comunicaţie, a
mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obștești. Survenirea acestor urmări va
influenţa la individualizarea pedepsei făptuitorului.
O altă formă de săvârșire a diversiunii o constituie provocarea, în scopul slăbirii bazei economice
și a capacităţii de apărare a ţării, a unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii sau epizootii.
Privitor la provocarea unor otrăviri, legiuitorul nu concretizează cine sau ce este supus otrăvirii.
Poate fi otrăvită apa, produsele alimentare, animalele, oamenii. Totuși, având în vedere
conţinutul art. 343 din CP al RM, ca acte de diversiune prin provocarea unor otrăviri se poate de
considerat otrăvirea doar a oamenilor.
În acest caz infracţiunea este o infracțiune materială și se consumă din momentul otrăvirii
populaţiei. Otrăvirea populaţiei poate fi provocată prin consumarea apei, a alimentelor sau
aerului otrăvit. În cazul otrăvirii apei, alimentelor sau aerului, în scopul otrăvirii populaţiei, fără
ca rezultatul scontat să survină din cauze independente de voinţa făptuitorului (s-a depistat
otrăvirea acestora la timp și s-au luat măsuri pentru dezintoxicarea lor sau avertizarea populației
de-a nu fi consumate), vom fi în prezenţa unei tentative la infracţiunea de diversiune.
Totuși, în cazul în care vor fi otrăvite alimentele sau apa, animalele în număr mare, putem fi în
prezenţa unei infracţiuni consumate de diversiune, în formele indicate mai sus.
Prin otrăvire se înţelege starea provocată de substanţele toxice ce au nimerit în organismul
omului.
Prin răspândirea unor epidemii se înţelege săvârșirea unor acţiuni care duc la îmbolnăvirea sau
molipsirea oamenilor cu boli contagioase grave (așa boli pot fi ciuma, holera etc.).
Prin epidemii se înţelege un proces neîntrerupt de maladii, care se exprimă prin răspândirea lor
pe teritorii mari.
Diversiunea în această formă este o infracțiune materială și se consider infracţiune consumată,
din momentul molipsirii a două sau mai multor personae cu boli grave sau a maselor de oameni
cu boli mai puţin grave.
Prin răspândirea unor epizootii se înţelege săvârșirea unor acţiuni care duc la îmbolnăvirea
animalelor cu boli infecţioase. Prin epizootii se înţelege răspândirea unor boli infecţioase în
rândurile maselor de animale. Legiuitorul nu indică apartenenţa acestor animale, prin urmare ele
pot aparţine atât sectorului de stat, cât și celui privat.
În cazul dat, infracțiunea adoptă forma unei infracțiuni materiale și se consideră consumată din
momentul molipsirii animalelor cu boli infecțioase.
Latura subiectivă a diversiunii se manifestă prin intenţie directă: săvârșind explozii, incendieri
sau alte acţiuni îndreptate spre exterminarea în masa a oamenilor, spre vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor,
clădirilor, căilor și mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri
de stat sau obștești, precum și provocând, în aceleași scopuri, otrăviri sau răspândirea unor
epidemii sau epizootii, făptuitorul înţelege caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale: că atentează
la baza economică și capacitatea de apărare a ţării, și dorește săvârșirea acestor fapte, urmărind
un scop special, și anume slăbirea bazei economice și a capacităţii de apărare a ţării.
Dacă acest scop special lipsește, nu vom fi în prezenţa unei infracţiuni de diversiune, ci,
eventual, în prezenţa unei alte infracţiuni (cum ar fi, de exemplu, distrugerea sau deteriorarea
intenţionată a bunurilor (art. 197 din CP al RM).
Subiectul diversiunii este general: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani.

Secţiunea a VI-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA PRINCIPIUL

CONSTITUŢIONAL AL EGALITĂŢII CETĂŢENILOR

§1. Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale
sau religioase
Legea penală (art. 346 din CP al RM) incriminează acţiunile intenţionate, îndemnurile publice,
inclusiv prin intermediul mass-media, scrise și electronice, îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau
dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei și demnităţii naţionale, precum
și limitarea, direct sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte,
cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă.
Conform art. 16 al Constituţiei Republicii Moldova, respectarea și ocrotirea persoanei constituie
o îndatorire primordială a statului. Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii și a
autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la coexistenţa
pașnică a tuturor cetăţenilor ţării noastre, indiferent de apartenenţa naţională, rasială sau
religioasă.
Latura obiectivă a infracţiunii constă din mai multe acţiuni alternative:
a) îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise și electronice, îndreptate
spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei și
demnităţii naţionale;
b) limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională,
rasială sau religioasă;
c) stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională,
rasială sau religioasă.
Prin aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase se înţelege tentativa de a crea
conflicte între cetăţeni în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă, care poate fi
însoţită de răfuiala fizică sau ameninţarea cu o asemenea răfuială, limitarea drepturilor sau
insulte și alte fapte ce înjosesc cinstea și demnitatea omului. Aceste fapte au următoarele semne
specifice, obligatorii: ele trebuie să fie săvârșite în public, inclusiv prin intermediul mass-media,
precum și în formă scrisă sau electronică, și să fie îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării
naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei și demnităţii naţionale. În cazul absenţei
acestor semne, nu vom fi în prezenţa unei asemenea componenţe de infracţiune.
Înjosirea demnităţii naţionale constă în exprimarea unei atitudini discriminatorii faţă de o
anumită naţionalitate în formă batjocoritoare. Aceasta se poate realiza prin răspândirea unor
insinuaţii, informaţii tendenţioase despre cultura, istoria, obiceiurile, formatul și starea
psihologică, credinţă sau idei etc., care înjosesc un grup etnic sau confesional ori pe
reprezentanţii unor asemenea grupuri, și se exprimă prin batjocorirea și dispreţuirea lor.
Prin limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor
naţională, rasială sau religioasă se înţelege îngrădirea exercitării drepturilor fundamentale,
constituţionale ale cetăţenilor Republicii Moldova în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială
sau religioasă (de exemplu, refuzul de angajare la serviciu în funcţie de apartenenţa naţională,
rasială sau religioasă a persoanei; interzicerea, pe același temei, a accesului în localurile publice,
mijloace de transport public etc.).
Prin stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor
naţională, rasială sau religioasă se înţelege diferenţierea persoanelor în exercitarea drepturilor lor
în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă, acordarea prioritară de avantaje
unor cetăţeni de o anumită apartenenţă naţională, rasială sau religioasă și dezavantajarea altor
categorii de cetăţeni tot pe motivele indicate (de exemplu, acordarea de premii unor categorii de
cetăţeni și micșorarea salarului altor categorii de cetăţeni, faptă săvârșită de șeful unei
întreprinderi în funcţie de apartenenţa naţională, rasială sau religioasă a persoanei etc.).
Infracțiunea este formală și se consideră consumată din momentul săvârșirii faptei prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracţiunii de aţâţare a vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase
se manifestă prin vinovăţie intenţionată, intenţie directă, deoarece făptuitorul înţelege că
îndeamnă public, inclusiv prin intermediul mass-media, în scris sau în formă electronică, spre
aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei și
demnităţii naţionale, că limitează, direct sau indirect, drepturile ori stabilește avantaje, directe
sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă, și dorește
aceasta.
Infracţiunea analizată are un scop special: aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau
religioase.
Subiectul infracţiunii este general: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani.

Secţiunea a VII-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA AUTORITATEA

PUTERII DE STAT ȘI INVIOLABILITATEA FRONTIERELOR

§1. Profanarea simbolurilor naţional-statale

Legea penală (art. 347 din CP al RM) incriminează profanarea simbolurilor naţional-statale
(drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat.
Conform art. 12 al Constituţiei Republicii Moldova, simbolurile statului sunt drapelul, stema și
imnul și sunt ocrotite de lege.
Drapelul de stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sunt dispuse vertical, în ordinea
următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu. În centru, pe fâșia de culoare galbenă,
este imprimată stema de stat a Republicii Moldova.
Stema de stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală, având în partea
superioară cromatică roșie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour având între
coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în
stânga de o semilună conturată. Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur (galbene).
Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale, purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată)
și ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.
Imnul de stat al Republicii Moldova se stabilește prin lege organică (textul imnului de stat
constituie poemul poetului român A. Mateevici, intitulat “Limba noastră”).
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la autoritatea puterii
de stat.
Infracţiunea analizată are și un obiect material: în cazul profanării drapelului sau stemei
Republicii Moldova sau altui stat, obiectul material îl poate constitui entitatea materială a
drapelului sau stemei Republicii Moldova sau altui stat.
Latura obiectivă a infracţiunii constă din acţiunea de profanare a simbolurilor naţional-statale
(drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau altui stat.
Deoarece dispoziţia alin. (1) al art. 347 din CP al RM este alternativă, infracţiunea se poate
consuma în cazul când au fost profanate toate simbolurile naţional-statale (drapelul, stema și
imnul) ale Republicii Moldova sau ale altui stat, precum și în cazul când a fost profanat doar un
singur simbol: drapelul sau stema, sau imnul.
Prin profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale
altui stat se înţelege batjocorirea acestor simboluri, ce are ca scop lezarea autorităţii și demnităţii
Republicii Moldova. Profanarea se poate realiza prin ruperea sau nimicirea acestor simboluri,
călcarea în picioare sau arderea lor, efectuarea inscripţiilor insultătoare și cinice pe suprafaţa sau
în conţinutul lor, folosirea lor în așa mod încât aceasta ar însemna, în esenţă, batjocorirea lor etc.
Profanarea imnului se poate realiza prin denaturarea intenţionată a muzicii sau textului lui, dacă
aceste acţiuni au avut drept scop lezarea autorităţii și demnităţii Republicii Moldova (despre
practica judiciară cu privire la profanarea simbolurilor naţional-statale, vezi Hotărârea Plenului
Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 6 din 24.06.1991, cu modificările ulterioare,
“Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătorești a legislaţiei despre răspunderea
pentru profanarea simbolurilor statale și despre încălcarea intenţionată a ordinii de folosire a
lor”).
Infracțiunea este formală și se consideră consumată din momentul săvârșirii faptei prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăţie intenţionată, intenţie directă,
deoarece făptuitorul înţelege că prin acţiunile sale profanează simbolurile naţional-statale
(drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat, și dorește săvârșirea acestor
acţiuni.
Infracţiunea analizată are un scop special: lezarea autorităţii puterii de stat și a demnităţii
Republicii Moldova sau altor state.
Subiectul infracţiunii prevăzute de alin. (1) și (2) ale art. 347 din CP al RM este general:
persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani, iar
în cazul alin. (3) al art.347 din CP al RM – special: persoana cu funcţie de răspundere,
responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-statale.
Profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii
Moldova sau ale altui stat, săvârșită în circumstanţe agravante, esteincriminată în alin. (2) al art.
347 din CP al RM: săvârșită în mod:
a) repetat;
b) de două sau mai multe persoane, precum și în alin. (3) al acestui articol: săvârșirea acţiunilor
prevăzute la alin. (1) sau (2) ale art. 347 din CP al RM, de către persoana cu funcţie de
răspundere, responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-statale.
Persoană cu funcţie de răspundere, responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a
simbolurilor naţional-statale, poate fi persoana care întrunește condiţiile prevăzute de art. 123 din
CP al RM și este responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-
statale (de exemplu, șeful instituţiei, organizaţiei sau întreprinderii sau altă persoană cu funcţie
de răspundere, responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-
statale).
 Secţiunea a VIII-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA ACTIVITATEA
NORMALĂ A ORGANELOR PUTERII DE STAT
§1. Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere
Legea penală (art. 348 din CP al RM) incriminează împiedicarea activităţii legale a persoanei cu
funcţie de răspundere, adică neadmiterea efectuării controalelor, neprezentarea documentelor
corespunzătoare sau neexecutarea prescripţiilor și a altor cerinţe legale, doar în cazurile în care
aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de activitatea normală a
organelor puterii de stat și a reprezentanţilor ei: a persoanelor cu funcţie de răspundere, cum ar fi
conducătorii sau alte personae cu funcţie de răspundere, numite în modul stabilit în funcţiile de
control și supraveghere (organele financiare, fiscale sau de control de stat etc.), de către organele
centrale sau ale administraţiei publice locale.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni alternative de împiedicare a
activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere:
a) neadmiterea efectuării controalelor de către persoana cu funcţie de răspundere;
b) neprezentarea documentelor corespunzătoare persoanei cu funcţie de răspundere;
c) neexecutarea prescripţiilor și a altor cerinţe legale ale persoanei cu funcţie de răspundere.
Prin neadmiterea efectuării controalelor de către persoana cu funcţie de răspundere se înţelege
interzicerea, împiedicarea accesului acestor persoane pe teritoriul sau subunităţile agentului
economic, pentru efectuarea controalelor, sau împiedicarea acestora de a efectua lucrările de
control: reţinerea lor, limitarea posibilităţii de a se deplasa etc.
Prin neprezentarea documentelor corespunzătoare se înţelege refuzul direct de a prezenta
persoanelor cu funcţie de răspundere documentele, informaţiile necesare pentru efectuarea
controlului respectiv sau prezentarea parţială a acestor documente și informaţii, sau prezentarea
documentelor false și neautentice, în urma cărora îndeplinirea obligaţiunilor de control ale
persoanelor cu funcţie de răspundere este imposibilă. Astfel, infracţiunea în această modalitate
poate fi săvârșită atât prin inacţiune, cât și prin acţiune.
Prin neexecutarea prescripţiilor și a altor cerinţe legale ale persoanei cu funcţie de răspundere se
înţelege refuzul de a coopera cu această persoană în vederea îndeplinirii de către persoana cu
funcție de răspundere a obligaţiunilor de control: cum ar fi, de exemplu, interzicerea membrilor
colectivului agentului economic de a da lămuriri privind unele sau alte împrejurări ce ţin de
tematica controlului etc.
Infracţiunea de împiedicare a activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, prevăzută de
art. 348 din CP al RM, este o infracțiune materială și se consumă din momentul survenirii
urmărilor prejudiciabile: din momentul în care aceste acţiuni sau inacţiuni au cauzat daune în
proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale
persoanelor fizice sau juridice.
Din considerentele indicate mai sus, pentru prezenţa acestei componenţe de infracţiune este
necesar de constatat existenţa legăturii cauzale dintre acţiunile sau inacţiunile de împiedicare a
activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, adică neadmiterea efectuării controalelor,
neprezentarea documentelor corespunzătoare sau neexecutarea prescripţiilor și a altor cerinţe
legale, și urmările prejudiciabile survenite, cauzarea daunelor în proporţii considerabile
intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau
juridice.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă sau indirectă, deoarece
făptuitorul înţelege că prin acţiunile sale împiedică activitatea legală a persoanei cu funcţie de
răspundere și cauzează daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dorește săvârșirea unor asemenea
acţiuni sau inacţiuni, și dorește sau admite survenirea unor asemenea urmări.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii
infracţiunii vârsta de 16 ani și este responsabilă, conform prevederilor legale, de asigurarea
condiţiilor respective pentru efectuarea controalelor în instituţia, organizaţia sau întreprinderea
respectivă.

Secţiunea a IX-a. INFRACŢIUNI CE ATENTEAZĂ LA ORDINEA

STABILITĂ DE OPERARE CU DOCUMENTELE OFICIALE

§1. Cumpărarea sau vânzarea documentelor oficiale

Legea penală (art. 359 din CP al RM) incriminează cumpărarea sau vânzarea documentelor
oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de activitatea normală a
organelor de stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare cu documentele oficiale.
Infracţiunea analizată are și un obiect material: entitatea materială a documentelor oficiale
cumpărate sau vândute ilegal. Ca obiecte materiale ale infracţiunii analizate apar doar acele
documente care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii.
Documente sunt acele acte care confirmă anumite fapte sau indică anumite drepturi, sau
eliberează de obligaţii. Oficiale sunt acele documente care au importanţă juridică.
Ca documente oficiale, care acordă drepturi, pot fi: diplome, adeverinţe despre absolvirea
studiilor, permisul de conducere, adeverinţa de pensionar, licenţa etc.
Ca documente oficiale, care eliberează de obligaţii, pot fi: adeverinţa de pensionar care
eliberează de plata pentru călătorii cu transportul, certificate cu privire la eliberarea de la plăţile
comunale etc.
Documentele oficiale, care, deși au importanţă juridică, nu acordă drepturi sau nu eliberează de
obligaţii, nu pot fi obiecte materiale ale acestei componenţe de infracţiune.
Documentele oficiale pot fi emise de către organele puterii de stat sau de către persoanele cu
funcţie de răspundere ale acestor organe, de către organele administraţiei publice locale,
persoanele juridice, organizaţii cu caracter commercial sau de alt caracter. Oficiale pot fi
considerate și documentele ce provin de la persoanele private, în cazurile în care statul, în
conformitate cu prevede rile legale, recunoaște statutul lor oficial și importanţa lor juridică, cum
ar fi, de exemplu, documentele autentificate notarial (testamentul, procura etc.).
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârșirea unor acţiuni alternative:
a) de cumpărare ilegală a documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii;
b) de vânzare ilegală a documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii.
Cumpărarea ilegală a documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, în
sensul art. 359 din CP al RM, constă în primirea acestui document în posesie, folosinţă și
administrare prin orice formă: cumpărare, schimb, în dar, ca amanet etc., fără a avea acest drept
legal.
Vânzarea ilegală a documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, în
sensul art. 359 din CP al RM, constă în înstrăinarea acestui document, transmiterea lui altei
persoane, fără a avea acest drept legal (vinderea, transmiterea în dar, în schimbul altui bun etc.).
Infracţiunea analizată este formală și se consumă din momentul săvârșirii acţiunilor indicate în
dispoziţia art. 359 din CP al RM: cumpărarea sau vânzarea ilegală a documentelor oficiale care
acordă drepturi sau eliberează de obligaţii.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă, deoarece făptuitorul înţelege că
cumpără sau vinde ilegal documente oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, și
dorește săvârșirea acestor acţiuni.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii
infracţiunii vârsta de 16 ani.