Capitolul V Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi

constituţionale ale cetăţenilor

NOŢIUNEA, CARACTERIZAREA GENERALĂ ȘI TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA

DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ȘI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE
ALE CETĂŢENILOR

În conformitate cu alin. (3) al art. 1 din Constituţia Republicii Moldova, adoptată de

Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.19941, Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertăţile lui, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate
de stat. Capitolele I și II din Titlul II al Constituţiei concretizează și dezvoltă aserţiunea din alin.
(3) al art. 1 privind vocaţia de valoare supremă a drepturilor și libertăţilor omului.
În acest mod, se recunoaște că respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăţilor
fundamentale este o condiţie prealabilă necesară asigurării unui viitor prosper în cadrul unei
Europe unite. Apărarea drepturilor omului reprezintă baza societăţii civile democratice.
Neglijarea acestor drepturi, în discordanţă cu angajamentele asumate în domeniul dimensiunii
umane, constituie cauza principală de instabilitate și conflicte în societate, fiind incompatibilă cu
aspiraţiile proeuropene ale unei naţiuni.
În sistemul de garanţii ale drepturilor și libertăţilor omului, un loc important aparţine
apărării juridico-penale a acestor valori. Astfel, conform art. 2 din CP al RM, legea penală apără
împotriva infracţiunilor, inclusiv, drepturile și libertăţile persoanei. În corespundere cu această
prevedere, în art. 176-1851 din Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal, este stabilită
răspunderea penală pentru cele mai periculoase, din punct de vedere social, încălcări ale
drepturilor constituţionale ale cetăţenilor.
Cu privire la denumirea de drepturi constituţionale ale cetăţenilor, subliniem că aceasta
este folosită într-un sens convenţional, cu o semnificaţie mai mult de prescurtare terminologică,
deoarece, în fapt, prin această denumire se înţeleg, în egală măsură, și libertăţile inerente și
proprii tuturor fiinţelor umane, prevăzute în Constituţie. Vorbind, deci, despre drepturi
constituţionale ale cetăţeanului, vom înţelege, de regulă, drepturile și libertăţile fiinţelor umane –
cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi – care sunt expuse în textul
Constituţiei.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă și altor
drepturi constituţionale ale cetăţenilor este format din relaţiile sociale privitoare la realizarea
drepturilor constituţionale ale cetăţenilor.
Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea unui drept
constituţional concret al cetăţeanului, care sunt supuse lezării prin săvârșirea unei sau altei
infracţiuni (de exemplu: relaţiile sociale privitoare la realizarea dreptului la viaţa intimă,
familială și privată, lezate prin infracţiunea de la art. 177 din CP al RM; relaţiile sociale
privitoare la realizarea dreptului la secretul corespondenţei, lezate prin infracţiunea de la art. 178
din CP al RM; relaţiile sociale referitoare la realizarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului,
lezate prin infracţiunea de la art. 179 din CP al RM etc.)

1
 În unele componenţe de infracţiuni, este necesară stabilirea obiectului material:
trimiterile poștale (în cazul infracţiunii de la art. 178 din CP al RM); localurile secţiilor de
votare, urnele de vot, documentele electorale sau corpul persoanei (în cazul infracţiunii de la art.
181 din CP al RM); corpul persoanei (în cazul infracţiunii de la art. 184 din CP al RM) etc.
Prin prisma laturii obiective a infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă și altor
drepturi constituţionale ale cetăţenilor, să menţionăm că majoritatea componenţelor date de
infracţiuni sunt formale. În unele cazuri, ele sunt construite ca materiale (în cazul infracţiunilor
prevăzute la art. 180, 183; alin (2) al art. 1851 din CP al RM). În cazul infracţiunilor care sunt
prevăzute la art. 176 și 185 din CP al RM, se poate vorbi despre combinarea indicilor unei
componenţe de infracţiune materiale cu indicii unei componenţe de infracţiuneformale. În
situaţia unor componenţe de infracţiuni în general formale, anumite modalităţi agravate iau
forma unei componenţe de infracţiune materiale (de exemplu, modalităţile de la lit. b), d) și e)
din art. 181; lit. c) și d) din alin. (2) al art. 184 din CP al RM).
Cele mai multe dintre infracţiunile din Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal sunt
săvârșite pe calea acţiunii sau inacţiunii. În cazuri mai rare, fapta prejudiciabilă ia numai forma
acţiunii (în ipoteza faptelor de la art. 177, 178 și 182 din CP al RM).
În cazul unor componenţe de infracţiuni, este obligatorie stabilirea mijloacelor de
săvârșire a infracţiunii: mass-media, utilizată la săvârșirea infracţiunii de la lit. a) din alin. (2) al
art. 177 din CP al RM; mijloacele tehnice speciale, destinate pentru dobândirea ilicită a
informaţiei, care sunt utilizate la comiterea faptei de la lit. b) din alin. (2) art. 178 din CP al RM;
armele sau alte obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii, aplicate la comiterea faptei de la lit. a) din alin. (2) al art.
184 din CP al RM etc.
Pentru a intra sub incidenţa art. 176-1851 din CP al RM, faptele descrise în aceste norme
trebuie să fie executate în condiţii de ilegalitate. În conformitate cu art.54 din Constituţie, nu este
ilegală restrângerea exerciţiului unui drept, dacă aceasta se face în interesele securităţii naţionale,
integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii
tulburărilor
în masă și infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor și demnităţii altor persoane,
împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii și imparţialităţii
justiţiei. Totodată, restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o și nu
poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Din punctul de vedere al laturii subiective, infracţiunile prevăzute la art. 176-1851 din CP
al RM se caracterizează prin intenţie: directă – în situaţia în care componenţa de infracţiune este
formală – sau directă ori indirectă – în cazul când componenţa de infracţiune este materială.
În raport cu urmările prejudiciabile ale unor infracţiuni, făptuitorul manifestă imprudenţă
(de exemplu, faptele prevăzute la lit. d), e) din art. 181; art. 183; lit. d) din alin. (2) al art. 184 din
CP al RM).
Subiectul infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă și altor drepturi
constituţionale ale cetăţenilor este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii
infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. În cazul unor componenţe de infracţiuni, este necesară
prezenţa subiectului special: persoana cu funcţie de răspundere (lit. a) din art. 176; art. 180; lit. a)
din alin. (1) al art. 184 din CP al RM); persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care
gestionează o organizaţie comercială, obștească sau altă organizaţie nestatală (lit. b) din alin. (2)
al art. 177; lit. a) din alin. (3) al art. 179; art. 183 din CP al RM.)

2
 Persoana juridică ce desfășoară activitatea de întreprinzător poate fi subiectul infracțiunii
prevăzute la art. 1851 din CP al RM.
În urma trecerii în revistă a elementelor constitutive ale infracţiunilor, prevăzute în
Capitolul V din Partea specială a Codului penal, putem formula următoarea definiţie a noţiunii
acestor infracţiuni: prin “infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă și altor drepturi
constituţionale ale cetăţenilor” se înţeleg faptele prejudiciabile, săvârșite cu intenţie, care
lezează, prin excelenţă, relaţiile sociale privitoare la realizarea drepturilor constituţionale ale
cetăţenilor, răspunderea penală pentru care se prevede în art. 176-1851 din CP al RM.
Punând la bază diferenţierea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, care rezultă din
titulatura Capitolului V din Partea specială a Codului penal, precum și din clasificarea drepturilor
omului, care răspunde concepţiei Pactului internaţional cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale2 și Pactului internaţional cu privire la drepturile civile și politice3, putem
distinge următoarele patru tipuri ale infracţiunilor prevăzute de capitolul nominalizat:
a) infracţiuni contra principiului egalităţii și drepturilor politice ale cetăţeanului
(prevăzute la art. 176, 180, 181, 182, 184 și 185 din CP al RM):
b) infracţiuni contra drepturilor de muncă ale cetăţeanului (prevăzută la art. 183 din CP al
RM);
c) infracţiuni contra drepturilor civile ale cetăţeanului (prevăzute la art. 177, 178 și 179
din CP al RM);
d) infracțiuni contra drepturilor culturale ale cetățeanului (prevăzută la art. 1851 din CP al
RM).

INFRACŢIUNI CONTRA PRINCIPIULUI EGALITĂŢII ȘI

DREPTURILOR POLITICE ALE CETĂŢEANULUI

1. Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor

La art. 176 din CP al RM este prevăzută răspunderea penală pentru încălcarea drepturilor
și libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie și prin alte legi, în funcție de sex, rasă,
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială,
apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naștere sau orice altă situaţie.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 176 din CP al RM îl constituie
relaţiile sociale care ţin de realizarea eficientă, în conformitate cu art.16 al Constituţiei, a
principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
În afară de aceste relaţii și valori sociale, este posibil să fie lezate relaţiile sociale cu
privire la integritatea corporală, sănătatea, libertatea psihică sau fi zică a unei alte persoane (de
exemplu, încălcarea dreptului la integritatea fizică și psihică, proclamat în art. 24 al Constituţiei,
în funcție de unele motive de discriminare (dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă)).
De regulă, încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu presupune prezenţa obligatorie
a unui obiect material. Totuși, dacă această încălcare presupune și o oarecare influenţare directă
asupra corpului persoanei, atunci acesta va forma obiectul material al infracţiunii în cauză.
Victima infracţiunii prevăzute la art. 176 din CP al RM poate fi orice persoană, indiferent
dacă este cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean al unui alt stat sau apatrid.
Latura obiectivă a faptei penale în cauză include:
a) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de încălcare a drepturilor și libertăţilor
cetăţenilor, garantate prin Constituţie și prin alte legi;

3
 b) urmările prejudiciabile sub formă de daune în proporţii considerabile (semn alternativ
obligatoriu);
c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile (semn alternativ
obligatoriu).
Încălcarea drepturilor și libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie și prin alte legi,
poate avea o formă activă sau una pasivă. În cazul formei active, fapta prejudiciabilă se exprimă
în acţiune, și anume în crearea unor piedici pentru realizarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În
cazul formei pasive, fapta prejudiciabilă se exprimă în inacţiune, când victimei nu i se oferă
posibilitatea să-și realizeze drepturile în mod egal cu ceilalţi, deși făptuitorul putea și trebuia să-i
ofere această posibilitate.
Esenţa ambelor forme specificate constă în limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor
persoanelor la: angajarea sau disponibilizarea la (din) muncă; soluţionarea problemelor locative;
înmatricularea sau exmatricularea la (din) instituţia de învăţământ; propunerea de înlesniri
financiare sau de alt gen etc.
Principiul egalităţii în drepturi reclamă ca situaţii egale să fie tratate egal și situaţii
inegale – diferit. De aceea, nu va exista o încălcare în sensul art. 176 din CP al RM, dacă există o
justificare obiectivă și rezonabilă. De exemplu, conform Legii cetăţeniei Republicii Moldova,
adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 2.06.2000, numai cetăţenii Republicii Moldova
au dreptul de a alege și de a fi aleși, de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice și
de a participa la referendum, în modul stabilit de lege. De asemenea, potrivit Legii Republicii
Moldova privind partidele și alte organizaţii social-politice, adoptate de Parlamentul Republicii
Moldova la 30.12.1991, militarii, lucrătorii organelor afacerilor interne, ai securităţii statului, ai
serviciilor vamale, judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, avocaţii parlamentari,
controlorii de stat, precum și lucrătorii presei și radiotele viziunii oficiale nu pot face parte din
partide și din alte organizaţii social-politice.
Asemenea justificări obiective și rezonabile, în exercitarea unui sau altui drept aparţinând
persoanei, pot fi stabilite și de alte acte normative.
După cum rezultă din art. 176 din CP al RM, se are în vedere încălcarea drepturilor și
libertăţilor cetăţenilor, care sunt garantate nu numai prin Constituţie, dar și prin alte legi. Prin
“alte legi” trebuie de înţeles, nu în ultimul rând, pactele și tratatele în materie de drepturi ale
omului, la care Republica Moldova este parte.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de la art. 176 din CP al RM, când aceasta
nu este săvârșită de o persoană cu funcţie de răspundere, se cere survenirea daunelor în proporţii
considerabile. În corespundere cu alin. (2) al art. 126 din CP al RM, caracterul considerabil al
daunei cauzate, în cazul prejudicierii drepturilor, se stabilește luându-se în considerare gradul
lezării drepturilor date.
Dacă cele comise nu implică producerea urmărilor prejudiciabile sub formă de daune în
proporţii considerabile, făptuitorul poate fi tras la răspundere conform art. 346 din CP al RM.
Infracţiunea de încălcare a egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi material (în
condiţiile enunţate la lit. b) din art. 176 din CP al RM) sau formală (în condiţiile enunţate la lit.
a) din art. 176 din CP al RM). Aceasta nu înseamnă că dacă infracţiunea e comisă de o persoană
cu funcţie de răspundere, ea nu poate să se soldeze cu daune în proporţii considerabile.
Infracţiunea dată se consideră încălcată din momentul producerii daunelor în proporţii
considerabile (lit. b) din art. 176 din CP al RM) sau din momentul încălcării dreptu rilor și
libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie și prin alte legi (lit. a) din art. 176 din CP al
RM).

4
 Latura subiectivă a încălcării egalităţii în drepturi a cetăţenilor se caracteri zează prin
intenţie. În ipoteza în care fapta se soldează cu daune în proporţii considerabile, intenţia poate fi
directă sau indirectă. Dacă această urmare prejudiciabilă nu este susceptibilă de a se produce,
însă fapta este săvârșită de o persoană cu funcţie de răspundere, intenţia este directă.
Este obligatoriu ca infracţiunea de la art. 176 din CP al RM să aibă la bază un motiv de
discriminare. Discriminarea trebuie să se datoreze unei situaţii care o caracterizează pe victimă:
sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau
socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naștere sau orice altă situaţie.
Prin “orice alte opinii” se au în vedere: opinia deputatului, exprimată în exercitarea
mandatului; opinia separată a judecătorului; opinia ziaristului, exprimată într-o emisiune sau într-
o publicaţie etc.
Lista motivelor de discriminare din dispoziţia art. 176 din CP al RM nu este exhaustivă.
De aceea, nu trebuie să existe interpretări a contrario în ce privește încălcarea drepturilor și
libertăţilor pe motive neincluse în listă.
Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă, care la momentul
comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Subiectul poate avea calitatea specială de persoană
cu funcţie de răspundere (lit. a) din art. 176 din CP al RM). În această ipoteză nu mai este
necesară calificarea suplimentară conform art. 327 din CP al RM.

2. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie

Art. 180 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru încălcarea intenţionată de către
o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare și de realizare a dreptului de
acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor și
intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea
sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului.
Obiectul juridic special al infracţiunii date este constituit din relaţiile sociale referitoare
la realizarea în conformitate cu art. 34 al Constituţiei, a dreptului la informaţie.
Obiectul material al infracţiunii, prevăzute la art. 180 din CP al RM, există în cazul în
care informaţia este stocată pe un suport material.
În corespundere cu Legea Republicii Moldova cu privire la informatizare și resursele
informaţionale de stat, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21.11.2003, prin
“informaţie” se au în vedere cunoștinţele despre persoane, subiecte, fapte, evenimente,
fenomene, procese, obiecte, situaţii și idei.
Victima încălcării intenţionate a legislaţiei privind accesul la informaţie este persoana
care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la
protecţia mediului.
Dacă sunt solicitate informaţii oficiale, atunci, în conformitate cu Legea Republicii
Moldova privind accesul la informaţie, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
11.05.2000, persoana solicitantă trebuie să facă parte din vreuna din următoarele categorii:
a) orice cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reședinţa pe teritoriul Republicii Moldova;
c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reședinţa pe teritoriul Republicii Moldova.
În cazul solicitării informaţiei cu caracter personal, nu sunt prevăzute asemenea restricţii.
Este necesar de subliniat că doar persoana care a solicitat informaţii de interes public (în
terminologia alin. (8) al art. 8 din Legea privind accesul la informaţie) – adică informaţii

5
referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului – poate fi
victima infracţiunii de la art. 180 din CP al RM. Astfel, de exemplu, conform Legii sindicatelor,
adoptată
de Parlamentul Republicii Moldova la 7.07.2000, sindicatele sunt în drept să primească gratuit
informaţie de la autorităţile administraţiei publice, patroni și asociaţiile lor în problemele ce ţin
inclusiv de starea mediului înconjurător și ocrotirea sănătăţii. De asemenea, potrivit Legii
audiovizualului, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 3.10.19959, lucrătorul de creaţie
al instituţiei audiovizualului, care îndeplinește însărcinarea ei, are dreptul să obţină fără obstacole
informaţia necesară pentru pregătirea emisiunilor (presupunându-se că această informaţie este
cea de interes public).
Dacă a fost încălcat dreptul la informaţie al unei persoane care a solicitat informaţii ce nu
sunt de interes public, atunci calificarea nu se face conform art. 180 din CP al RM, ci potrivit art.
1997 al Codului cu privire la contravenţiile administrative (de exemplu, pacientul și rudele lui,
care solicită informaţii despre starea sănătăţii acestuia; persoana suferindă de tulburări psihice
sau
reprezentantul ei legal, care solicită informaţii despre starea sănătăţii psihice și despre asistenţa
psihiatrică acordată; persoana care solicită informaţii asupra sănătăţii sale repro ductive și
planificării familiei; persoana care solicită, de la organele securităţii statului, informaţii asupra
problemelor ce ţin de interesele ei personale etc.).
Latura obiectivă a infracţiunii de la art. 180 din CP al RM include:
a) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de încălcare a procedurii legale de
asigurare și de realizare a dreptului de acces la informaţie;
b) urmările prejudiciabile sub forma daunelor în proporţii considerabile aduse drepturilor
și intereselor ocrotite de lege ale persoanei;
c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Acţiunea de încălcare a procedurii legale de asigurare și de realizare a dreptu lui de acces
la informaţie se exprimă în: prelungirea neîntemeiată a termenului de furnizare a informaţiei;
prezentarea necorespunzătoare a informaţiei solicitate; atribuirea neîntemeiată a informaţiei la
categoria informaţiilor care conţin secrete de stat, secrete comerciale sau la categoria
informaţiilor
confidenţiale; secretizarea neîntemeiată a unor informaţii; punerea la dispoziţie a unei informaţii
false sau incomplete etc.
Inacţiunea de încălcare a procedurii legale de asigurare și de realizare a dreptului de acces
la informaţie poate consta în: refuzul neîntemeiat de a primi și înregistra cererea; refuzul de a
asigura accesul liber și necondiţionat la registrele publice aflate la dispoziţia furnizorului de
informaţii; neprezentarea informaţiilor solicitate etc.
În conformitate cu alin. (4) din art. 7 al Legii privind accesul la informaţie, nu se vor
impune restricţii ale libertăţii de informare, decât dacă furnizorul de informaţii poate demonstra
că restricţia este reglementată prin lege organică și necesară într-o societate democratică pentru
apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei, sau protecţiei securităţii naţionale, și că
prejudicial adus acestor drepturi și interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoașterea
informaţiei.
Infracţiunea de încălcare intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie este o
infracţiune materială. Ea se consideră consumată din momentul survenirii daunei în proporţii
considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale victimei.

6
 Latura subiectivă a infracţiunii de la art. 180 din CP al RM se caracterizează prin intenţie
directă sau indirectă. Motivele infracţiunii pot fi: excesul de zel; frica de a fi sancţionat de
conducător; răzbunarea; dușmănia sau ura socială, naţională, rasială sau religioasă etc.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.
În afară de aceasta, subiectului trebuie să-i aparţină calitatea special de persoană cu
funcţie de răspundere. Dar nu orice persoane cu funcţii de răspundere, ci doar acelea care sunt
furnizori de informație sau activează în cadrul unor instituții, întreprinderi sau organizații
furnizoare de informație.
Conform art. 5 din Legea privind accesul la informaţie, furnizorii de informaţie sunt
posesorii informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor, adică: autorităţile publice;
instituţiile publice; persoanele fizice și juridice, care, în baza legii sau a contractului cu
autoritatea publică ori instituţia publică, sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice și
culeg, selectează,
posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale.

Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor

electorale

La art. 181 din CP al RM este prevăzută răspunderea penală pentru împiedicarea prin
orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor
electorale:
a) săvârșită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin
orice mijloc și în orice formă;
b) săvârșită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;
c) săvârșită cu periclitarea vieţii persoanei;
d) însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
e) soldată cu alte urmări grave.
Obiectul juridic special al infracţiunii date este un obiect juridic complex.
Astfel, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale privitoare la realiza rea, în
conformitate cu art. 38 al Constituţiei, a dreptului de vot și dreptului de a fi ales. Obiectul juridic
secundar are un caracter alternativ, în funcţie de prevederea concretă de la lit. a)-e) ale art. 181
din CP al RM, și poate consta din relaţiile sociale referitoare la:
a) realizarea, în conformitate cu art.27 al Constituţiei, a dreptului la liberă circulaţie sau
securitatea publică;
b) posesia asupra urnelor de vot sau a documentelor electorale;
c) libertatea psihică a persoanei;
d) sănătatea persoanei;
e) alte valori sociale.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. 181 din CP al RM este format, după
caz, din: localul secţiei de votare; urnele de vot; documentele electorale; corpul persoanei etc.
Prin “localul secţiei de votare” se înţelege imobilul în care își desfășoară activitatea
biroul electoral al secţiei de votare, cu prilejul alegerilor Parlamentului, autorităţilor
administraţiei publice locale sau cu ocazia desfășurării referendumului.
În cazul alegerii Președintelui Republicii Moldova, localul secţiei de votare trebuie
considerat sediul Parlamentului Republicii Moldova.

7
 Prin “urnă de vot” se are în vedere cutia prevăzută cu deschizătură îngustă, pe unde se
introduc buletinele de vot.
Prin “documente electorale” se înţeleg actele care confirmă un fapt de natură electorală
sau un drept electoral, ori prin care se recunoaște o obligaţie electorală, ori se identifică, în
scopuri electorale, o persoană juridică sau o persoană fizică (de exemplu, lista electorală, lista de
subscripţie, buletinul de vot, procesul-verbal sau raportul organului electoral etc.).
Victima infracţiunii în cauză este persoana care face parte din următoarele categorii:
1) electori;
2) observatori;
3) membrii organelor electorale.
Prin “elector” se înţelege titularul dreptului electoral, adică al dreptului constituţional al
cetăţeanului Republicii Moldova de a alege, de a fi ales sau de a-și exprima prin vot, la
referendum, atitudinea faţă de cele mai importante probleme ale statului și ale societăţii în
ansamblu sau faţă de probleme locale de interes deosebit.
Calitatea de elector o are: alegătorul, concurentul electoral, persoana de încredere a
concurentului electoral.
Alegătorul este cetăţeanul Republicii Moldova cu dreptul de a alege. În conformitate cu
art.11 și 13 ale Codului electoral al Republicii Moldova, adoptat de Parlamentul Republicii
Moldova la 21.11.1997, dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit,
inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, cu excepţia celor privaţi de acest drept în modul
stabilit de lege (persoanele recunoscute incapabile prin hotărârea definitivă a instanţei de
judecată; persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărâre definitivă a instanţei de
judecată). Potrivit art.12 și 13 din Codul electoral, dreptul de a fi ales (adică dreptul de a avea
calitatea de concurent electoral) îl au cetăţenii Republicii Moldova care au dreptul de a alege și
care nu sunt: militari cu serviciul în termen, persoane cu antecedente penale nestinse.
Restricţiile speciale cu privire la dreptul de a alege sau de a fi ales sunt stabilite la art. 75,
123, 124 ale Codului electoral, precum și la art. 78 al Constituţiei.
Persoanele de încredere ale concurenţilor electorali îi ajută pe aceștia, fac agitaţie
electorală în favoarea lor și le reprezintă interesele în relaţiile cu terţii.
Persoanele de încredere ale concurenţilor electorali sunt înregistrate la organul electoral
respectiv, și primesc de la acesta legitimaţii.
În afară de electori, și observatorii pot fi victime ale infracţiunii de la art. 181 din CP al
RM. Prin “observator” se înţelege persoana acreditată pe lângă consiliul electoral de
circumscripţie, la cererea concurentului electoral, a Ministerului Afacerilor Externe sau a
Comisiei Electorale Centrale pentru monitorizarea alegerilor în secţiile de votare.
Ca victime pot evalua și membrii organelor electorale, adică membrii Comisiei Electorale
Centrale, ai consiliilor electorale de circumscripţie sau ai birourilor electorale ale secţiei de
votare.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 181 din CP al RM include în fapta
prejudiciabilă:
1) acţiunea (inacţiunea) principală de împiedicare, prin orice mijloace, a exercitării libere
a dreptului electoral sau de împiedicare a activităţii organelor electorale;
2) acţiunea (inacţiunea) adiacentă, care se prezintă în oricare din modalităţile de la lit. a)-
d) ale art. 181 din CP al RM.
Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral se poate exprima în: neînmânarea
nejustificată a buletinului de vot alegătorului înscris în listă; distrugerea, murdărirea, deteriorarea

8
listelor electorale, a programelor și platformelor afișate ori a oricăror altor afișe sau anunţuri de
agitaţie electorală; împiedicarea accesului observatorului în localul secţiei de votare; limitarea
neîntemeiată a participării candidaţilor electorali la întâlnirile cu alegătorii etc.
Împiedicarea activităţii organelor electorale se poate exprima în: nefurnizarea de către
persoanele oficiale a datelor și materialelor necesare organelor electorale sau neîndeplinirea
hotărârilor acestora; refuzul de a îndeplini dispoziţiile președintelui biroului electoral al secţiei de
votare privind asigurarea ordinii în localul secţiei de votare și pe teritoriul din jurul lui etc.
Pentru a antrena răspunderea penală, acţiunea (inacţiunea) principală trebuie, de regulă,
să fie însoţită de acţiunea (inacţiunea) adiacentă. Excepţie constituie cazul când acţiunea
(inacţiunea) principală se soldează cu urmări grave (lit. e) din art. 181 din CP al RM). În celelalte
cazuri, făptuitorul poate fi tras la răspundere conform art. 2001 al Codului cu privire la
contravenţiile administrative.
Referitor la modalităţile acţiunii (inacţiunii) adiacente, menţionăm că prin “blocarea
localurilor secţiilor de votare” se înţelege izolarea localurilor respective, prin împiedicarea
circulaţiei persoanelor care ies din sau intră în localurile secţiilor de votare. Prin “atacarea
localurilor secţiilor de votare” se înţelege acţiunea agresivă, surprinzătoare pentru victimele care
se află în incinta localurilor date, acţiune care e însoţită de violenţă sau de ameninţarea aplicării
violenţei. Violenţa se manifestă prin vătămarea intenţionată medie sau ușoară a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, ori maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. Dacă gradul
violenţei este mai grav, atunci este necesară calificarea prin concurs: art. 181 și 151 sau 145 din
CP al RM.
Cu privire la noţiunea de sustragere, trimitem la explicaţiile de rigoare de la §1 din
Secţiunea II a Capitolului VII din prezenta lucrare.
Analizând sancţiunea de la art. 181 din CP al RM, prin prisma prevederilor de la art. 81
din CP al RM și a sancţiunii de la art. 145 din CP al RM, ajungem la concluzia că, la lit. c) din
art. 181 din CP al RM, prin “periclitarea vieţii persoanei” nu se poate avea în vedere tentativa de
omor. Se poate avea în vedere numai ameninţarea cu omor în lipsa unor variante mai acceptabile.
De asemenea, confruntând sancţiunea de la art. 181 din CP al RM cu cea de la art. 151
din CP al RM, deducem că, la lit. d) din art. 181 din CP al RM, nu se are în vedere vătămarea
intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Pe cale de consecinţă, poate fi vorba
numai de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cauzată din imprudenţă.
La lit. e) art. 181 din CP al RM, se prevede răspunderea pentru împiedicarea, prin orice
mijloace, a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale,
soldată cu alte urmări grave.
Prin “alte urmări grave” se înţelege: decesul persoanei (din imprudenţă); declararea
alegerilor ca fiind nevalabile; anularea alegerilor; destabilizarea situaţiei social-politice din ţară
etc.
Considerăm că, pentru întregirea laturii obiective, este necesar să stabilim și timpul
săvârșirii infracţiunii: timpul perioadei electorale, adică perioada de timp cuprinsă între ziua
aducerii la cunoștinţă publică a datei alegerilor și ziua în care rezultatele finale ale alegerilor sunt
confirmate de către organelle competente.
Infracţiunea prevăzută la art. 181 din CP al RM este o infracţiune: formală (dacă
operează prevederea de la lit. a)); formal-materială (dacă operează prevederea de la lit. c));
materială (dacă operează prevederea de la lit. b), d) sau e)). Respectiv, infracţiunea se consideră
consumată din momentul blocării sau atacării localurilor secţiilor de votare (lit. a)); apariţiei
pericolului real de realizare a ameninţării cu omor (lit. c)); obţinerii de către făptuitor a

9
posibilităţii reale de a se folosi sau a dispune la propria discreţie de urnele de vot sau
documentele electorale (lit. b)); producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii
(lit.d)); producerii altor urmări grave (lit.e)).
Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin prezenţa intenţiei, care este,
după caz, directă sau indirectă. Motivele infracţiunii pot fi: năzuinţa promovării altui concurent
electoral, decât victima; năzuinţa rămânerii în funcţia eligibilă pentru încă un mandat; dușmănia
sau ura socială, naţională, rasială sau religioasă; intenţiile huliganice etc.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii
infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.

10