Examenul VCA: Pregătește-Te Pentru

PREGĂTEȘTE-TE PENTRU
Examenul VCA
CONȚINUT
Capitolul 1 Legi
Capitolul 2 Pericole, riscuri și prevenire
Capitolul 3 Comportament preventiv
Capitolul 4 Proceduri, instrucțiuni și alerte
Capitolul 5 Pregătirea pentru situații de urgență
Capitolul 6 Substanțe periculoase
Capitolul 7 Foc și explozie
Capitolul 8 Echipament de lucru
Capitolul 9 Operaţiuni și circumstanțe specifice
Capitolul 10 Electricitate
Capitolul 11 Spaţiu de lucru ergonomic
Capitolul 12 Echipament individual de protecție
Anexe
INTRODUCERE
Siguranța începe cu dumneavoastră și se bazează pe asumarea

unor riscuri în cunoștință de cauză.
Vor fi deciziile luate întotdeauna bine gândite?Deseori, totul
decurge bine; din nefericire, deseori decurge și rău, cu rezultate
posibil dezastruoase!
Prefață
Sistemul VCA a fost dezvoltat de către Colegiul Central al Experților VCA (Cen-
traal College van Deskundigen VCA; CCvD-VCA) și Colaborarea pentru Fundația
pentru Siguranță (Stichting Samenwerken voor Veiligheid; SSW) pentru a
evalua contractanții conform unor criterii fixe pentru siguranța lucrărilor lor.
Acest lucru oferă clienților contractanților mai multă încredere în conducerea
sigură și fiabilă a activității.
VCA provine din industria (petro)chimică, unde din motive rezonabile, sunt
Criterii de stabilite cerințe înalte pentru a lucra într-un mod sigur. Este logic că această
siguranță industrie solicită contractanților admiși în sediile și instituțiile lor pentru a lu-
cra să îndeplinească criteriile de siguranță care se aplică totodată propriilor lor
angajați. Prin urmare, la începutul anilor 90, o listă de cerințe a fost întocmită
pentru evaluarea contractanților. Una dintre întrebările de pe listă este aceea
dacă contractantul va necesita de asemenea un furnizor (a se citi : subcon-
tractant) pentru a obține certificatul companiei VCA. Acest lucru a condus la o
mare expansiune a VCA și în afara industriei (petro)chimice.
VCA nu are niciun temei legal. Este o cerință pe care clientul o poate impune
contractanților. Este de asemenea o metodă prin care o companie poate im-
plementa o politică de muncă structurată.
Diploma VCA
VCA este abrevierea pentru ‘VGM Checklist voor Aannemers’ (‘VGM Listă de
verificare pentru contractanți’). VGM = ‘Veiligheid, Gezondheid en Milieu’
(‘Siguranță, Sănătate și Mediu’). Lista de verificare constă într-un număr de
întrebări la care contractantul trebuie să răspundă pentru a fi eligibil pentru
un certificat. VCA
Listă de Două dintre întrebări, 3.2 și 3.3, privesc cursurile de siguranță pentru personal:
verificare Siguranța de Bază (B-VCA) este destinată angajaților operaționali și Siguranța
pentru Supervizori Operaționali (Veiligheid voor Operationeel Leidinggeven-
pentru den; VOL-VCA) este destinată supervizorilor care pornesc de la nivelul de
contractanți maistru. Fiecare supervizor care este (uneori) prezent în proiecte trebuie să fi
urmat cursul. Cursurile se vor finaliza cu un examen oficial care va fi dat la un
centru de examinare independent și recunoscut. Candidații care trec exam-
enul primesc o diplomă care este valabilă 10 ani. Apoi, un alt examen trebuie
dat. Începând din 01.01.2004, toți candidații care trec examenul sunt incluși în
registrul central al diplomelor VCA. Registrul este public și poate fi consultat
pe www.vca.ssvv.nl.
Certificatul companiei VCA
Registrul Există trei niveluri de certificare: VCA * (o stea), VCA ** (două stele) și de la 1
iulie 2008 VCA-Petrochemical. VCA-Petrochemical este echivalent cu VCA**
central al cu un număr de cerințe adiționale. Pentru cele trei sisteme, contractantul
diplomelor trebuie să poată demonstra că sistemul a funcționat timp de cel puțin trei
luni și că numărul de accidente a fost redus într-un mod ce poate fi
VCA demonstrat.
Certificatul companiei VCA va fi acordat în urma unui audit realizat de o Insti-

tuție de Certificare independentă de pe lângă Consiliul de Acreditare pentru
trei ani. În fiecare an, un audit intermediar are loc. După trei ani, se realizează
un alt audit inițial ca cel dintâi.
Audit Printr-un audit, se va verifica, printre altele, dacă fiecare angajat care a fost
angajat mai mult de trei luni a urmat pregătirile corespunzătoare pentru
siguranță. Se vor solicita (copii) ale diplomelor VCA valabile, aplicabile. Pen-
tru companiile/ instituțiile ale căror proiecte au fost realizate de contracta-
nții certificați de VCA, există o Listă de verificare pentru clienți VGM (VGM
Checklist Opdrachtgevers ; VCO. În sfârșit, există un VCU : Lista de verificare
a Companiilor de Recrutare VGM (VGM Checklist Uitzendorganisaties) pentru
utilizarea lucrătorilor temporari în cadrul companiilor certificate de VCA/VCO.
Fiecare capitol are aceeași structură. Începe cu o introducere, apoi urmează

materialul lecției. Se va încheia cu un sumar și întrebări de testare. Răspun-
surile sunt incluse la finalul cărții. Pentru a vă pregăti în mod corespunzător
pentru examen, puteți susține un examen practic după ce parcurgeți material-
ul lecției. Acesta constă, precum examenul real, în 40 de întrebări cu câte trei
variante de răspuns. Dacă aveți mai puțin de 13 greșeli, ați trecut examenul.
Succes la studiat!
1. LEGI
Pentru majoritatea legilor olandeze, se aplică principiul conform

căruia o persoană este nevinovată până la proba contrarie. În
cazul legislației de muncă, denumită Arbowet, principiul este
diferit. Angajatorul este considerat vinovat și trebuie să
furnizeze dovezi ale nevinovăției, arătând că a luat toate
măsurile pentru a preveni un accident și/ sau afectarea sănătății
angajaților. În astfel de cazuri, vorbim despre inversarea sarcinii
probei. Acest lucru nu înseamnă ca angajatul nu este vinovat.
Deoarece Arbowet a ales această construcție, care are consecințe
asupra politicii de siguranță a fiecărei companii.
1.1 Originea legislației de muncă

Legea privind copii Van Houten din 1874 a fost piatra de temelie a actulului
nostru Arbowet. Aceasta avea ca scop protejarea „lucrătorilor săraci” de „rich
industrialist”. Copiii erau mai întâi protejați de influențele negative ale
climatului de lucru nevoiaș de la acea vreme. În ciuda bunelor intenții,
Arbowet implementarea legii a fost un eșec, deoarece monitorizarea era insuficientă.
În 1919 a fost implementată prima Lege privind munca, și un an mai târziu a
fost înființat Inspectoratul de muncă.
Cei trei inspectori monitorizau respectarea acestor legi. Pe lângă interzicerea
muncii pentru copiii cu vârstă sub 12 ani, Legea privind munca reglementa
programul de muncă și odihnă. Astăzi, aceste norme se regăsesc în legea
privind orele de muncă.
Legea privind siguranța din 1934 reglemena chestiuni legate de siguranță,

sănătate și igienă. Astfel, au fost stabilite norme pentru circumstanțele în
care munca putea fi efectuată. Această lege s-a aplicat fabricilor, locurilor de
muncă, în construcții, agricultură și trafic maritim național.
Actuala lege privind condițiile de muncă a înlocuit această lege privind
siguranța. Această lege a fost concepută în beneficiul angajatului, iar acest
lucru se observă încă în răspunderea angajatorului. Obiectivul constă în a
executa cât mai bine posibil o politică de lucru (siguranță, sănătate și
bunăstare) și în a oferi protecție pe durata desfășurării activității.
Directivele Uniunii Europene prevăd de asemenea norme legate de
desfășurarea unei activități în mod sigur și sănătos. Prin urmare, legea
olandeză privind sănătatea și siguranța trebuia modificată. Odată cu aceste
schimbări, au fost stabilite și câteva norme ce abordau concediul medical.
Legea privind verificarea prezenței (Wet Poortwachter) este un exemplu.
1.2 Fundamentul legii privind sănătatea și
siguranța
Legea privind condițiile de muncă, cunoscută ca Arbowet,
este cea mai importantă lege dintre legile noastre
Drepturi și naționale privind siguranța și sănătatea (Veiligheids en
Gezondsheids; V&G). Arbowet include instrucțiuni privind
responsabilități drepturile și obligațiile angajatorului, dar și ale
angajatului. Ambii sunt responsabili pentru
îmbunătățirea constantă a siguranței și sănătății, adică a condițiilor în care se
desfășoară munca.
Responsabilitatea revine initial angajatorului, dar angajatul este de aseme-

nea responsabil pentru un număr de aspecte. Lucrătorii temporari și lucrătorii
similari, cum ar fi internii și voluntarii, vor fi considerați de asemenea
angajați. Acest lucru înseamnă că angajatorul va fi obligat să organizeze
activitatea nu doar pentru ca aceasta să fie sigură, dar și ca sănătatea să nu
fie influențată negativ. Legea se aplică oriunde se desfășoară o activitate.
Alte obiective ale legii sunt prevenirea și limitarea bolilor în rândul angajaților
prin implementarea unei politici de acordarea a concediilor medicale, de obicei
în colaborare cu un serviciu pentru sănătate profesională, și prin asigurarea
protecției împotriva intimidării sexuale, agresiuni și violenței.
Pentru a îndeplini aceste obiective, ipotezele Arbowet sunt:
U
• Angajatorul asigură siguranța și sănătatea
• Îmbunătățirea siguranței și sănătății angajaților la muncă.
• Eforturi pentru cele mai bune condiții de lucru posibil.
1.3 Asistență specializată

Angajatorul trebuie să asigure asistența pentru protecție și prevenire. Acest
lucru e posibil prin numirea unuia sau mai multor angajați specializați și
bazându-se pe asistență externă suplimentară, dacă întreprinderea nu
dispune de expertiza necesară la nivel intern. Această asistență externă este
de obicei un serviciu pentru sănătăte ocupațională.
În contextul supravegherii sănătății, angajatorul trebuie să asigure periodic
Control angajaților un control pentru prevenirea și limitarea riscurilor pentru sănătate.
Obligațiile angajatorilor conform Arbowet

- Realizarea unei Evaluări și Aprecieri a Riscurilor (în olandeză: RI&E).
Toate riscurile din cadrul uzinei și al locului de activitate trebuie trasate și
clasificate în funcție de importanță;
- Pentru a realiza RI&E, angajatorul trebuie să recunoască fiecare risc și să
determine modul de eliminare și control al riscului, cât și un plan de acțiune
(cine, ce, când).
- Politica companiei trebuie să se concentreze asupra condițiilor de bună
funcționare care sunt adaptate noilor tehnologii sau dezvoltărilor științifice;
- Acordarea informațiilor și instrucțiunilor necesare angajaților privind
postul de muncă, posibilele riscuri și măsurile adoptate pentru a urmări și/
sau controla riscurile.
1. LEGI
- Angajatorul trebuie să înregistreze și să investigheze accidentele.
Accidentele grave trebuie raportate (la Inspectoratul SZW).
- Furnizarea unor unelte, mașini sigure (e.g. ex. un camion cu stivuitor când
sunt implicate încărcături mari), EIP și metode de lucru.
Dreptul de a face apel la „clauza de raționament” : angajatorul nu trebuie să

ia măsuri de siguranță și sănătate, dacă poate dovedi că aceste măsuri sunt
imposibil de executat
TRA
Analiza riscurilor sarcinilor (TRA) este o metodă populară utilizată de
angajatori în contextul obligațiilor lor legale.
O analiză a riscurilor sarcinilor trasează riscurile pe care anumite activități
profesionale (riscante) le implică. Obiectivul unei astfel de analize este să
determine riscurile și nivelul acestora, pentru a fi luate măsurile adecvate în
vederea asigurării siguranței și sănătății angajaților cu sarcini riscante și/ sau
într-un mediu riscant.
Obligațiile angajaților conform Arbowet

Conform legilor privind sănătatea și siguranța, angajatorul este responsabil
Drepturile pentru siguranța și sănătatea angajaților. În cazul afectării sănătății
angajatorilor angajaților, angajatorul va răspunde, cu excepția cazului în care se dovedește
altfel. Acest lucru nu înseamnă că angajatul este întotdeauna nevinovat.
privind Angajatul are de asemenea responsabilități legale. Când se consultă reciproc,
Arbowet angajatorul și angajatul trebuie să mențină un cadru de lucru sigur și sănătos.
Angajatul are de asemenea anumite drepturi.
Conform Arbowet, angajatul are următoarele obligații generale:

- Asigurarea propriei sănătăți și siguranțe și a celorlalte persoane vizate;
- Utilizarea corectă și îngrijirea echipamentului de protecție (individual), a
mașinilor, dispozitivelor, uneltelor, substanțelor periculoase, mijloacelor de
transport și altor resurse;
- Raportarea incidentelor către supervizor;
- Raportarea pericolelor grave și inevitabile legată de siguranță și sănătate;
- Cooperarea cu angajatorul și serviciile de prevenire pentru promovarea
siguranței și sănătății la locul de muncă;
- Contribuirea într-un mod pozitiv la politica de prevenire;
- Abținerea de la violență, agresiune sau comportament sexual nedorit la
muncă.
- Respectarea instrucțiunilor, indicațiilor și pregătirilor. Trebuie să participați
la adunări legate de siguranță și instruire;
- Abținerea de la modificarea sau eliminarea măsurilor de siguranță și
utilizarea acestora în mod corect;
- Dacă a avut loc un accident grav și Inspectoratul SZW desfășoară o
investigație, trebuie să cooperați (de exemplu fiind interogat ca martor).
În cazul unui pericol grav și imediat, angajatul trebuie:

- Să informeze imediat supervizorul.
- Să înceteze activitatea și/ sau să se apere.
- Ținând cont de propriile cunoștințe tehnice și resurse, să ia măsurile
adecvate pentru a preveni consecințele unui astfel de pericol.
1.4 Monitorizarea respectării sănătății și siguranței
‘InspectoratulSZW’guvernamental,anterior Inspectoratul de muncă, este un
serviciu de inspecție al Ministerului de SZW (Afaceri Sociale și Muncă)și, în
numele guvernului, monitorizează respectarea legii privind sănătatea și
siguranța și legea privind orele de muncă. Inspectoratul SZW poate, de
asemenea, ca urmare a unor reclamații, accidente sau solicitări, să desfășoare
inspecții din proprie inițiativă. Angajatorii și angajații sunt obligați să
coopereze în cadrul investigațiilor accidentelor și monitorizării.
Inspectoratul SZW poate consolida respectarea legii cu diverse instrumente.
Acesta poate:
• Să acorde un avertisment.
• Să emită o solicitare pentru respectarea legii privind sănătatea și siguranța.
• În urma unei infracțiuni sancționabile, să depună un raport oficial.
• Să întrerupă activitatea, dacă există un pericol grav față de oameni.
O combinație a acțiunilor de mai sus este de asemenea posibilă. Angajații

trebuie să poată dovedi identitatea și să respecte întreruperea activității,
instrucțiunile și măsurile luate.
Drepturile În cazul contractanților colaboratori, este mai dificilă atribuirea
angajatorilor responsabilității pentru sănătate și siguranță. Mai mulți angajatori într-o
singură locație trebuie să colaboreze pentru aplicarea măsurilor privind
privind sănătatea și siguranța angajaților și trebuie să își coordoneze operațiunile în
Arbowet acest domeniu.
Drepturile generale ale angajaților sunt:
U
• Dreptul la informare și pregătire
• Dreptul la încetarea activității în cazul amenințărilor și
pericolelor grave față de oameni
• Dreptul la un mediu sigur și sănătos de muncă.
1.5 Consultări privind siguranța, sănătatea și mediul

Angajatul se consultă cu angajatorul cu privire la siguranță și sănătate.
Această consultare poate avea loc în mai multe moduri:
• Discuție între angajator și un reprezentant al angajaților. La aceasta sunt
prezenți : președintele (angajatorul), un delegat al angajatorului(lor), un
delegat al angajaților și experților, cum ar fi specialiști în prevenire. Un raport
al acestei discuții trebuie întocmit. Această consultare are de obicei forma
unui consiliu de lucru.
• Discuție de lucru între angajați și supervizorii lor.
• Adunări legate de sănătate și siguranță sau adunări legate de setul de
instrumente, în care este discutată tema siguranței (pe scurt).
1.6 Fundamentul legii privind mediul
!
Obiectivul legii privind mediul este protejarea oamenilor și al
mediului împotriva efectelor dăunătoare ale activităților,
limitarea fluxurilor de deșeuri și eliminarea corectă a reziduurilor.
1. LEGI
1.7 Fundamentul legii privind orele de muncă
Obiectivul legii privind orele de muncă este fixarea unui program de lucru și
odihnă pentru a preveni punerea în pericol a sănătății și siguranței angajaților.
Un alt obiectiv este promovarea combinației dintre muncă și sănătate/
familie.
1.8 Orientări europene pentru legislația națională

Uniunea Europeană a stabilit Directivele Europene. Aceste directive stabilesc
cerințele pentru legislațiile statelor membre.
Promovare Acestea trebuie să respecte cel puțin directivele, incluzându-le în legislația
națională. Toate legile care sunt în conflict cu Directivele Europene trebuie
modificate sau eliminate din legislațiile naționale.
Conformitatea Europeană(CE) înseamnă: în acord cu

reglementările europene. Pentru monitorizarea cer-
Conformitate ințelor minime de siguranță privind echipamentul indi-
vidual de protecție, vehiculele de lucru, macaralele de
Europeană ridicare, hainele și uneltele de siguranță, a fost înființat
marcajul CE.
1.9 Sumar
Obiectivul Arbowet este îmbunătățirea durabilă a condițiilor de muncă.
Angajatorul și angajații răspund pentru sănătatea și siguranța angajaților, dar
și a terțelor părți.
Drepturile și obligațiile angajatorului și angajatului sunt enumerate în legile

privind sănătatea și siguranța. Acestea trebuie să îndeplinească Orientările
Europene. Angajatul trebuie să fie susținut în demersurile pentru prevenire și
protecție de către experți interni și/ sau externi. Inspectoratul guvernamen-
tal V&G monitorizează respectarea Arbowet și a legii privind programul de
muncă.
Conform reglementărilor legate de sănătate și siguranță, angajatorul și anga-

jații au sarcini, obligații și drepturi. În cadrul consultărilor reciproce organizate,
acestora trebuie să li se confere o formă, cu scopul îmbunătățirii siguranței și
sănătății la locul de muncă. Un drept important al angajatului este dreptul,
în condiții stricte, de a întrerupe activitatea în cazul unui pericol imediat, grav
față de oameni.
Legea privind mediul trebuie să protejeze oamenii și mediul, iar legea privind
programul de muncă urmărește o combinație sigură și sănătoasă de muncă,
odihnă și sănătate. Simbolul CE este aplicat pe produse pentru a indica faptul
că acestea îndeplinesc cerințele minime de siguranță.
1.10 Întrebări de verificare pentru Capitolul 1
1. Care este unul din obiectivele legii privind sănătatea și siguranța (V&G)?
A Protejarea angajatorului împotriva riscurilor activității.
B Îmbunătățirea siguranței și a sănătății angajaților la muncă.
C. Îmbunătățirea reglementările privind siguranța în Orientările
Europene.
2. În ce locuri se aplică legea privind sănătatea și siguranța (V&G)?

A. În toate locurile unde se lucrează.
B. În toate locurile unde există mașini și unelte.
C. În toate companiile și instituțiile.
3. Cine supraveghează respectarea legii privind sănătatea și siguranța

(V&G)?
A. Serviciul pentru sănătate ocupațională.
B. Inspectoratul guvernamental pentru sănătate și siguranță (V&G).
C. Departamentul de Poliție și Justiție.
4. Cum poate fi angajatorul asistat în aria de prevenire și protecție?

A. Angajatorul poate solicita sfaturi inspectoratului guvernamental
pentru sănătate și siguranță (V&G).
B. Angajatorul poate apela la serviciul de prevenire al unei companii co-
lege.
C. Angajatorul poate numi unul sau mai mulți angajați specializați.
5. Ce este angajatorul obligat să facă când este vorba de monitorizarea

sănătății?
A. Angajatorul trebuie să supravegheze personal sănătatea angajaților.
B. Angajatorul trebuie să ofere periodic angajaților oportunitatea de a
efectua un control medical.
C. Angajatorul poate cere tuturor angajaților să efectueze un examen
medical anual.
6. Cine este responsabil pentru respectarea legii privind sănătatea și sigu-

ranța, când există mai mulți contractanți într-un singur sediu?
A. Angajatorul care dă instrucțiuni, supraveghează și furnizează echipa-
mentele.
B. Angajatorul prin care sunteți angajat și care vă plătește salariul.
C. Angajatorul care are cei mai mulți angajați lucrători în acea locație.
7. Care sunt obligațiile generale ale angajatului conform reglementărilor

legate de sănătate și siguranță?
A. Să participle la adunarea consiliului de lucru, să procure unelte sigure
și să asigure inspectarea mașinilor.
B. Să participe la pregătiri, informări și instruiri și să contribuie pozitiv la
politica de prevenire.
C. Să fie la lucru la timp, să efectueze muncă de calitate și să facă ordine
după ce lucrează.
8. Ce NU se cere angajaților conform reglementărilor legate de sănătate și

siguranță?
A. Să ia măsuri pentru combaterea riscurilor la sursă.
1. LEGI
B. Să asigure propria siguranță și pe cea a altor persoane implicate.
C. Să raporteze accidentele, tentativele de accidente și pericolele față de
sănătate și siguranță către supervizor
9. Ce este un drept al angajatului conform reglementărilor legate de

sănătate și siguranță?
A. Dreptul la a primi în continuare salariulîn caz de boală.
B. Dreptul la un loc de muncă curat
C. Dreptul de a întrerupe munca.
10. Pentru cine există dreptul la un loc de muncă sigur și sănătos conform
reglementărilor legate de sănătate și siguranță?
A. Pentru angajat.
B. Pentru angajator.
C. Pentru angajat și angajator.
11. Cine este implicat în discuțiile de lucru?

A. Angajatorul și angajații.
B Angajatorii și sindicatele.
C. Angajații și supervizorii lor imediați.
12. În ce privință poate reprezentantul angajaților să fie consultat în cadrul

consiliului de lucru?
A. În privința echipamentului individual de protecție, a substanțelor peri-
culoase și a metodelor de lucru.
B. În privința măsurilor politice, concedierilor și dezvoltării de noi pro-
duse.
C. Despre investiții, alegerea furnizorilor și reorganizări.
2. Pericole, riscuri și prevenire
Angajații se confruntă uneori cu mai multe pericole și riscuri la locul de

muncă decât realizează. Doar cunoscând și identificând pericolele și riscu-
rile pot fi luate măsurile corecte în timp util pentru a lucra în mod sigur și
sănătos. În mod particular, angajatul trebuie să încerce să evite situațiile și
acțiunile periculoase și să efectueze o evaluare rapidă înainte de a începe
să lucreze pentru a vedea dacă desfășurarea muncii în condiții sigure este
posibilă.
2.1 Concepte
• Pericol: Un pericol este un fenomen care poate amenința sănătatea oame-
Pericol nilor. Un vehicul de pe sensul opus al unui drum cu două benzi este un pericol.
Când sunteți pe drum, trebuie să țineți cont în mod serios de acest pericol, cât
și de alte pericole. Trebuie să vă concentrați atenția și comportamentul asupra
acestora.
• Risc: Un risc este șansa (gradul de probabilitate) ca un efect nedorit să se
Risc producă. Pe scurt: ȘANSĂ x EFECT. În determinarea riscurilor, ne uităm întâi
la posibilele efecte negative și apoi la șansa producerii efectului. Frecvența
(de câte ori) și momentul de expunere vor fi incluse în determinarea riscului.
Șansa unei coliziuni cu un vehicul pe un drum cu două benzi depinde, prin-
tre altele, de cât de des utilizați acel drum, câte vehicule sunt pe sens opus,
starea tehnică a vehiculului dumneavoastră și abilitățile dumneavoastră de
conducere. Efectul nedorit al unei coliziuni frontale nu este de obicei mic –
răni numeroase și pagubă mare.
Grad de probabilitate
=
Șansă x Efect
2.2 Identificarea pericolelor și riscurilor

Pentru a putea face ceva în privința siguranței dumneavoastră, trebuie să știți
mai întâi ce pericole vă amenință și ce riscuri vă asumați. Câteva dintre peri-
colele de la locul de muncă sunt:
• Înălțimea (căderi).
• Foc și explozie.
• Substanțe toxice.
• Zgomot.
• Radiații.
• Obiecte care cad și părți care se mișcă.
• Vehicule și trafic.
Sursele de pericol la locul de muncă sunt tipul activității, locul activității și/
sau mediul, echipamentele care vor fi utilizate pentru activitate (unelte și
mașini), produsele/ materialele cu care se lucrează și, nu în cele din urmă,
competența și comportamentul angajatului. Totul poate fi reglementat 100%,
ca toți angajații să lucreze în mod sigur și sănătos, însă dacă pregătirea și
mentalitatea angajaților nu conectează cu acest lucru, riscurilor nu vor putea
fi gestionate.
Comportament Pentru a înțelege activitățile de lucru sau circumstanțele ce includ pericole și

riscuri, urmează un sumar pe care îl puteți completa și dumneavoastră:
• Folosirea substanțelor periculoase.
• Folosirea uneltelor și mașinilor periculoase.
• Folosirea presiunilor ridicate.
• Folosirea surselor de radiație.
• Efectuarea unei excavații.
• Folosirea electricității.
• Desfășurarea activității în condiții de frig și căldură.
• Desfășurarea activității într-un mediu zgomotos.
• Desfășurarea activității la înălțime.
2.3 Ordinea de prevenire

Ordinea de prevenire înseamnă ordinea în care trebuie luați pașii necesari pent-
ru prevenirea accidentelor și afectarea sănătății.
Când pericolele și riscurile sunt cunoscute, următorul pas este luarea măsu-
rilor pentru eliminarea sau reducerea riscurilor. O abordare practică pentru
prevenire – prevenirea accidentelor – este prevenirea activităților care nu sunt
sigure și a situațiilor care nu sunt sigure. O activitate care nu e sigură este o
activitate care nu este desfășurată conform instrucțiunilor și poate conduce la
un accident. Un accident se poate produce dacă este efectuată o acțiune sau
nu. Studiile arată că 80% din totalul de accidente vor fi provocate de activi-
tății care nu prezintă siguranță. Exemple sunt:
Activități • Desfășurarea unei activități nepermise.
• Neutilizarea EIP recomandat.
• Excluderea sau dezactivarea dispozitivelor de securitate.
• Folosirea uneltelor în alte scopuri decât cele destinate.
• Utilizarea unor unelte stricate.
• Ridicare sau elevație incorectă.
• Manevrarea incorectă a unei încărcături.
• Amplasarea și utilizarea incorectă a scărilor.
Dacă vedeți că cineva execută o activitate nesigură, atunci trebuie să opriți

sau să vă asigurați că este oprită acea activitate nesigură. Apoi, raportați
acest lucru supervizorului imediat.
Situațiile nesigure sunt situații în care activitatea este desfășurată fără a
Situații respecta condițiile unei activități sigure, și acest lucru poate conduce la un ac-
cident sau la afectarea sănătății. E vorba despre lucruri care pot fi observate;
nu au loc activități.
Exemple sunt:
• Iluminat absent sau insuficient.
• Ventilație absentă sau insuficientă.
• Mașini sau echipamente nesecurizate sau insuficient securizate
(securizate absente sau insuficiente).
• Sisteme de alarmă absente sau insuficiente.
• Rute de evacuare absente sau blocate.
• Sursă deschisă de tensiune în apropiere.
• Spațiu insuficient pentru mutarea echipamentului.
• Podele de lucru care nu au fost eliberate de obiecte.
• Pericol de incendiu și explozie.
Dacă descoperiți o situație ce nu prezintă siguranță, îndepărtarea

(cauzei) acelei situații nesigure este primul lucru pe care trebuie să
il faceți. Apoi, trebuie să securizați situația periculoasă și să îi
avertizați și să îi implicați pe ceilalți.
2.4 Accidente
Toate accidentele pot fi prevenite. Acesta este singurul punct corect de porni-
Metodă re în determinarea și aplicarea politicii de lucru. Știm, de asemenea că nu
există siguranță absolută. Prin urmare, ne îndreptăm atenția asupra prevenirii
practică accidentelor. Pentru a putea face acest lucru cu succes, trebuie să știm ce tip
de accident este, cu precizie, și care sunt cauzele și rezultatele unui accident.
Investigând și înregistrând accidentele, putem înțelege cauzele și tendințele.
Când acestea sunt cunoscute, politica poate fi aliniată în conformitate și acci-
dentele pot fi prevenite.
Accident: Un accident este un eveniment nedorit cu pagube

(materiale, de mediu, pierdere a timpului) și/ sau vătămare.
U
Accident evitat: Un accident evitat este un eveniment
nedorit fără pagube materiale și/ sau răni, care în
circumstanțe ușor diferite ar fi condus la pagube și/ sau
vătămare. Astfel, aproape a decurs bine. Acest tip de incident
cauzează un șoc, dar poate fi o lecție. Deci, un accident evitat,
ca orice accident, va fi întotdeauna raportat supervizorului.
2.5 Teoria accidentului

Un accident este un eveniment care are loc în mod spontan. Este adesea re-
zultatul unei suite de evenimente mici, care au avut loc înaintea accidentului.
Când se cunoaște modul în care au loc accidentele, acestea pot fi prevenite
mai bine. După un accident, se va investiga modul în care s-a produs și care
sunt urmările. Este vorba de principiul cauză-efect. Cele două cauze imediate
ale unui incident sau accident sunt activitățile care nu prezintă siguranță și
situațiile care nu prezintă siguranță. Prin combaterea activităților și situațiilor
care nu sunt sigure, multe necazuri pot fi evitate. Iar acest lucru este mai bun
decât vindecarea!

2.6 Gestionarea incidentelor
Puteți învăța din greșeli. Pentru a preveni
repetarea accidentelor, un număr de pași
trebuie urmați. Acționați imediat pentru a
preveni agravarea situației și raportați acci-
dentul supervizorului direct. Apoi, accidentul
trebuie înregistrat și investigat. Acest lucru
va conduce la un plan de acțiune sau un plan de abordare. Acesta include mă-
surile care vor fi luate pentru a preveni accidentele în viitor, persoana care este
responsabilă pentru acea acțiune, intervalul de timp în care acțiunile trebuie
luate și orice costuri aferente.
Cum trebuie gestionate accidentele?

- Raportați accidentul supervizorului direct.
- Însoțiți victima la serviciile medicale.
- Luați măsuri imediate pentru a preveni repetarea accidentului
- Respectați instrucțiunile interne.
Cum trebuie gestionate accidentele evitate, activitățile nesigure și situațiile

nesigure?
- Luați măsuri imediate precum marcarea situației, oprirea activității sau
asigurarea opririi acesteia.
- Să le raportați supervizorului direct
2.7 Metodă de prevenire: LMRA

LMRA: Această abreviere reprezintă Last Minute Risk Analysis, Analiza Riscu-
rilor în Ultimul Moment. Este o metodă practică prin care angajatul stabileşte
imediat înainte de a începe activitatea în spaţiul de lucru, dacă sunt îndeplin-
ite toate condiţiile pentru realizarea sigură a sarcinilor atribuite. Acest lucru
nu înseamnă că trebuie să vă asiguraţi că totul este pregătit corespunzător, ci
doar să verificaţi pentru dumneavoastră dacă totul este în regulă. Dacă apar
modificări ale activităţii, faceţi acest lucru din nou. Pericolul stă în special în
activităţile desfăşurate ca o rutină, deoarece mulţi oameni presupun că totul
este bine. Atunci este importantă LMRA ! Gândiţi înainte de a începe.
2.8 Sumar
Pericolele şi riscurile ameninţă siguranţa şi sănătatea la locul de muncă. Pot
avea loc accidente. Pentru a preveni accidentele, trebuie cunoscute cau-
zele acestora. Cauzele directe ale accidentelor sunt activităţile nesigure şi
situaţiile nesigure. Acestea sunt lucruri pe care le controlaţi adesea chiar
dumneavoastră şi/ sau pe care le puteţi evalua. Mai important decât atât este
luarea unor măsuri în acest sens. Dacă totuşi se produce un accident, acesta
trebuie gestionat rapid şi corect şi poate constitui o lecţie pentru a prevenirea
repetării lui. Vor urma raportarea, înregistrarea, investigarea şi stabilirea unui
plan de abordare. Chiar înainte de a începe activitatea, trebuie să verificaţi
personal dacă totul este în regulă : LMRA.
2.9 Întrebări de verificare pentru capitolul 2
1. Care este descrierea corectă a conceptului de risc?

A. Cauză x rezultat.
B. Șansă x efect.
C. Pagubă x siguranță.
2. Care sunt pericolele la locul de muncă?

A. Căderile, otrăvirea, zgomotul și traficul.
B. Tăieturile, rănirea la spate, arsurile și oasele rupte.
C. Marcaje, semnele de avertizare, siguranța pe marginea acoperișului și
extinctoarele de incendiu.
3. Care sunt posibilele surse de pericol?

A. Activitățile și situațiile care nu prezintă siguranță.
B. Legile și supravegherea neadecvată de către inspectoratul guverna-
mental pentru sănătate și siguranță (V&G).
C. Tipul activității și comportamentul angajatului.
4. Ce activități sau circumstanțe de la locul de muncă pot include peri-

cole sau riscuri?
A. Lucrul cu presiuni ridicate, electricitate și surse de radiație.
B. Insuficienți ofițeri pentru situații de urgență și un coleg atrăgător.
C. Amenințarea unui faliment și a personalului.
5. Ce este o activitate nesigură?

A. O activitate care e desfășurată conform instrucțiunilor și care poate
conduce la un risc.
B. O activitate care nu e desfășurată conform instrucțiunilor și care poate
conduce la o situație nesigură.
C. O activitate care nu e desfășurată conform instrucțiunilor și care poate
conduce la un accident.
6. Ce trebuie făcut întâi în cazul constatării unei activități nesigure?

A. Trebuie oprită activitatea.
B. Trebuie informat supervizorul.
C. Trebuie întreruptă electricitatea.
7. Ce este un accident?
A. Un eveniment nedorit cu pagube și/ sau vătămări.
B. Un eveniment nedorit fără pagube sau vătămări.
C. Un eveniment nedorit cu sau fără pagube sau vătămări.
8. Ce este un accident evitat?

A. Un eveniment nedorit cu pagube și/ sau vătămări.
B. Un eveniment nedorit fără pagube sau vătămări.
C. Un eveniment nedorit cu sau fără pagube sau vătămări.
9. Care sunt cauzele imediate ale unui accident?

A. Acțiuni și situații nesigure.
B. Vătămări și pagube.
C. Raportarea, înregistrarea și investigarea.
10. Cum pot fi prevenite accidentele?

A. Cu bune facilități medicale, extinctoare de incendiu și planuri de evac-
uare.
B. Prin combaterea activităților și situațiilor ce nu prezintă siguranță.
C. Lucrând mai puțin cu salarii mai mari.
11. Ce este un exemplu de activitate nesigură?

A. Lucrul pe o schelă fără balustradă.
B. O schelă fără balustradă.
C. Lucru cu cuțite ascuțite.
12. Ce este un exemplu de situație nesigură?

A. Lucrul pe o schelă fără balustradă.
B. O schelă fără balustradă.
C. Lucrul cu cuțite ascuțite.
3. Comportament preventiv
Dacă susțineți examenul VCA și primiți diploma, atunci meritați

felicitări! Cu atât mai important decât diploma VCA este să în-
vățați să o puneți în practică. Cu mentalitatea potrivită combi-
nată cu informațiile și abilitățile dobândite, puteți lucra în mod
sigur și sănătos. Cunoașterea măsurilor de siguranță nu are nicio
valoare fără comportamentul preventiv.
3.1 Comportament și siguranță

Siguranța poate fi promovată de un comportament sigur:
• În primul rând, asigurați-vă propria siguranță și pe a celorlalte per-
soane implicate.
• Să aveți o atitudine pozitivă față de munca în siguranță.
• Să respectați recomandarile de siguranță și să urmați indicațiile și
instrucțiunile.
• Să vă adresați colegilor cu privire la acțiunile și comportamentul care
nu prezintă siguranță.
• Să raportați situațiile nesigure supervizorului dumneavoastră direct și
să interveniți în mod corespunzător.
• Să acordați atenție igienei personale și ordinii și curățeniei la locul de
muncă.
Cei care sunt sub influența alcoolului și/ sau a drogurilor experimentează
realitatea într-un mod diferit. O viziune clară asupra activității desfășurate în
Alcool siguranță nu mai există în acest caz. Astfel, utilizatorul nu se pune doar pe el
în pericol, ci și pe ceilalți. Alcoolul și/ sau drogurile reduc starea de alertă, de
operare și abilitatea de a evalua situațiile. Bariera impusă comportamentului
neadecvat este coborâtă, și îl face pe utilizator să creadă că poate mai mult
decât este cazul în realitate. Mai mult, pune mai multă presiune asupra
colegilor și perturbă organizarea activității. Deci fără alcool și droguri la
muncă!
Dacă prezentați semne de consum problematic de alcool și/ sau droguri,

raportați acest lucru supervizorului dumneavoastră. Angajații cu consum
problematic de alcool și/ sau droguri, o dependență, trebuie asistați pentru a
găsi ajutor din partea experților.
3.2 Ordine și curățenie

Un mediu curat de lucru nu doar face munca mai frumoasă, dar și mai sigură
Mediu curat de decât atunci când materialele, reziduurile, cablurile și uneltele se află peste
tot pe podea.
lucru Asigurarea ordinii și curățeniei previne incidentele, contaminarea și afectarea
mediului. Munca poate fi efectuată mai rapid și mai eficient cu mai puține
unelte și materiale pierdute.
Toate motivele, deci, pentru a vă asigura că spațiul de lucru este curățat în
timp util. Englezii numesc acest lucru ‘good housekeeping’.
Exemple sunt: curățarea împrejurimilor, stocarea sau eliminarea materialelor
rămase, stocarea sistematică a uneltelor și materialelor, agățarea cablurilor în
cârlige de siguranță sau ascunderea acestora și o bună prezentare a spațiului
de lucru sau a curții.
Nu puteți face acest lucru singur. Trebuie efectuate aranjamente bune pentru
a asigura împreună un spațiu de lucru și un mediu de lucru plăcut, curat și
deci, sigur.
3.3 Împiedicări, alunecări și căderi

Deplasarea pe o podea inegală, alunecoasă sau instabilă este principala cauză
a împiedicărilor, alunecărilor, respectiv a căderilor.
O diferență mică de înălțime va cauza mai degrabă o împiedicare decât o

Comportament diferență mai mare. Alte cauze sunt călcarea pe furtunuri sau țevi și mersul
pe o podea în pantă. Nu toată lumea este la fel de flexibilă sau atletică. Abil-
itățile și limitările fizice determină de asemenea posibilitatea ca o persoană
să se împiedice mai repede, să alunece sau să cadă. Plăcile instabile sau
alunecoase de gresie, podelele lustruite sunt o amenințare. Alergatul (com-
portament!) și mersul în papuci strigă după pericol.
Pericolele deplasării pot fi eliminate la sursă prin:
• O amenajare corespunzătoare pentru a preveni situațiile nesigure, o
bună întreținere și asigurarea unei podele plate, antiderapante.
• Soluționarea situațiilor nesigure în cel mai scurt posibil.
• Urmarea rutelor de deplasare care sunt indicate pe podea.
• Comportament:fără a alerga, fiind atent și fără a permite distragerea
atenției. Nu călcați niciodată pe un obstacol, ci ocoliți-l sau călcați peste el.
Călcați drept peste un obstacol lung.
• Nu purtați obiecte care vă împiedică să vedeți pe unde mergeți.
• Purtați încălțăminte adecvată:pantofi sau

Iluminat ghete de protecție.
Măsurile pentru gestionarea riscurilor de deplasare

sunt: separarea oamenilor și pericolelor cu o barieră
fizică (gard, marcaje, lanț) și iluminat bun, pentru a
vedea pe unde mergeți.
3.5 Sumar
Comportamentul preventiv este un plus necesar pentru profesionalism. Aces-
ta include o bună întreținere și igienă personală, și nu include alcool și droguri.
Pentru a preveni împiedicarea, alunecarea și căderea, trebuie luate măsuri mai
întâi la sursă, dar puteți contribui mult și prin comportamentul dumneavoas-
tră.
3.6 Întrebări de verificare pentru capitolul 3
1. Ce comportament promovează siguranța?

A. Raportarea la supervizor a colegilor care nu lucrează în siguranță și nu
curăță niciodată.
B. Îmi asigur propria siguranță. Dacă toți ceilalți fac la fel, atunci nu se
poate întâmpla nimic.
C. O atitudine pozitivă privind siguranța și atenția față de ordine și
curățenie.
2. Ce se întâmplă cu persoanele care sunt sub influența alcoolului și/

sau a drogurilor la locul de muncă?
A. Cred că pot face orice și fac unele lucruri cu mai multă ușurință decât
în mod normal.
B. Sunt foarte atenți și operează mai bine.
C. Pot evalua mai bine situațiile, asigurând o atmosferă relaxată.
3. Cum influențează ordinea și curățenia lucrul în condiții sigure?

A. Ordinea și curățenia previn utilizarea echipamentelor individuale de
protecție.
B. Ordinea și curățenia previn incidentele.
C. Ordinea și curățenia limitează expunerea la substanțe periculoase.
4. Ce poate cauza împiedicarea?

A. O podea antiderapantă.
B. O podea alunecoasă.
C. O podea inegală.
5. Ce poate cauza alunecarea?

B. O podea alunecoasă.
C. O podea inegală.
6. Ce este o măsură la sursă pentru prevenirea împiedicării, alunecării

și căderii?
B. Purtarea încălțămintei de protecție.
C. Raportarea situațiilor nesigure la discuția săptămânală de lucru.
4. Proceduri, instrucțiuni și alerte
Pentru o activitate sigură și un mediu sigur de lucru, este

necesară o clarificare privind ce operațiuni, unde și în ce condiții
pot, nu pot sau trebuie să aibă loc. Acestea pot fi descrise în
proceduri și reglementări sau pot fi clarificate cu marcaje sau
semne/ alerte. Indicațiile corecte sunt de asemenea necesare.
4.1 Protejarea spațiului de lucru și a instalației (vedeți și 9.6)

Înainte de a începe lucrul, trebuie asigurat faptul că spațiul de lucru și
instalația sunt sigure. Una dintre măsuri este
amplasarea flanșelor în conducte. Separarea cu
flanșe este necesară la separarea secțiunilor,
cuvelor/ rezervoarelor și echipamentelor. Acest
lucru poate fi necesar și la curățarea, repararea,
inspectarea, clătirea, eliminarea gazelor sau
aburilor din conducte, cuve/ rezervoare și la
înlocuirea închiderilor și echipamentelor.
Flanșe
Conductele de alimentare și evacuare sunt deseori situate într-un spațiu
închis. Pentru a fi 100% sigur că nu au loc scurgeri de gaze sau lichide din
conducte, acestea trebuie închise cu flanșe. Fiecare flanșă are propriul loc.
Există flanșe de legătură, o placă rotundă care va fi amplasată între două părți
ale conductei și flanșe duble. Cu cele din urmă, partea deschisă sau închisă a
flanșei poate fi întoarsă în conductă. Astfel este întotdeauna clar dacă con-
ducta este deschisă sau închisă, și dacă este utilizată flanșa corectă. Flanșele
pot fi montate sau îndepărtate doar de instalatorii de flanșe pregătiți. Pentru
a preveni circularea reziduurilor în spațiul închis, închiderea conductelor cu
flanșe trebuie să se situeze cât mai aproape posibil de spațiul închis.
Prevenire
Rolul funcțiilor de securitate ale echipamentelor și instalațiilor este preveni-
rea echipamentelor și părților de instalațiilor de la mișcarea neintenționată și
prevenirea expunerii neintenționate a ehipamentelor, mașinilor și părților de
instalații la Tensiune electrică.
Securizarea se realizează prin închiderea instalațiilor și a echipamentelor,

prevenind reconectarea lor și marcajul (de exemplu indicând cu semne ce se
petrece și ce poate fi sau nu poate fi făcut sau ce trebuie făcut). Securizarea
trebuie efectuată de o persoană autorizată. O măsurătoare trebuie să demon-
streze că instalația este într-adevăr fără Tensiune.
Eliminarea presiunii din instalații și/ sau echipamentelor trebuie verificată.
4.2 Permise de lucru
Procedură Activitatea care este riscantă și/ sau trebuie efectuată într-un mediu riscant
standard solicită extra atenție la pregătire și în organizare. Cu ajutorul unui permis de
lucru, este posibil să aranjați acest lucru într-o procedură standard.
Există premise de muncă generale și specifice. Obiectivul unui permis de lucru
general este să asigure desfășurarea unei consultații și se acordă un permis
formal pentru a desfășura activitatea la sediu și în instalații. Permisul de
muncă specific vizează riscurile specifice, iar activitatea impune pregătire sau
informații specifice. Condițiile pentru a primi permisiunea de a desfășura acti-
vitatea este ca aceasta să fie declarată în scris, cu informații, și ca permisul de
muncă să fie semnat.
Permisele de lucru specifice pot fi necesare pentru:

Permise de • Accesul în spații închise.
lucru specifice • Lucrul la înălțime.
• Lucrul cu risc de incendiu: permis pentru lucrul cu focul sau permis de lucru
în condiții de căldură ridicată, precum sudatul, tăiatul cu flacăra sau polizare.
• Lucrul pe sau cu surse periculoase de radiație.
• Lucrări de excavație în sol contaminat, subsol cu conducte, podele și străzi
cu decupări
• Operațiuni de ridicare deasupra sau în apropierea unei instalații importante.
• Lucrul cu sau demolarea materialelor care conțin azbest.
• Lucrul cu substanțe periculoase.
Funcție Funcția unui permis de lucru este:

• Ca toate părțile implicate să ajungă la un
acord clar privind desfășurarea activității și
riscurile implicate.
• Stabilirea condițiilor în care TREBUIE
desfășurată activitatea.
• Acordarea unei permisiuni formale
pentru desfășurarea anumitor activități.
• Încheierea unor acorduri cu caracter
obligatoriu cu toți cei implicați în activitate.
Un permis de lucru trebuie să conțină cel puțin

următoarele:
• Durata de valabilitate: de obicei 1 zi
• Solicitantul: ce activități vor fi necesare și cine, ce și cum
!
va lucra. Măsuri care se vor lua de cel care aprobă permisul de
lucru. Măsuri care se vor lua de angajații operaționali care vor
desfășura activitățile.
• Măsurile necesare pentru a lăsa mediul de lucru în sigu-
ranță la finalul activității.
• Avizarea și semnăturile.
• Condiții pentru prelungirea permisului de lucru.

Persoanele care sunt implicate în acordarea permiselor de lucru au obligații.
Obligațiile celui care aprobă permisul:
• Să verifice distribuirea instalației înainte de a semna permisul de lucru.
• Să discute natura activității, condițiile și măsurile ce trebuie luate cu
deținătorul permisului înainte de a semna permisul.
• Să semneze permisul de lucru.
• Să furnizeze orice măsurători și detectări necesare (EX-OX-TOX).
• Să ofere siguranță: flanșe de legătură, închizători electrice și/ sau mecanice.
• Cu părțile colaboratoare, să asigure coordonarea și acordurile dintre părți.
Obligațiile deținătorului permisului:

Deținătorul este de obicei supervizorul angajaților
U
operaționali Acesta oferă explicații angajaților.
• Acesta semnează permisul de lucru.
• Acesta veghează dacă activitatea este
desfășurată conform permisului de lucru.
• Acesta se asigură că permisul de lucru este
conform.
Obligațiile deținătorului permisului:

Deținătorul este de obicei supervizorul angajaților
W
operaționali Acesta oferă explicații angajaților.
• Acesta semnează permisul de lucru.
• Acesta veghează dacă activitatea este
desfășurată conform permisului de lucru.
• Acesta se asigură că permisul de lucru este
conform.
4.3 Alerte și markeri

Alertele cu semne sunt stabilite în mod legal. Principiile pe care se întemeiază
legea sunt posibilele pericole, măsurile impuse, obligația de a purta echipa-
ment individual de protecție, materiale de prim ajutor, echipamente de stin-
gere a incendiului, evenimentele nedorite pot fi prevenite, sau consecințele
acestora pot fi limitate.
Există diferite grupuri de semne de avertizare:
• Semne de interzicere.
Semne de • Semne instructive.
avertizare • Semne preventive.
• Semne de siguranță.
• Echipamente de stingere a incendiului.
• Semne de interzicere: Acestea sunt semne ce interzic ceva,
indicând ce nu trebuie făcut. Este un semn alb rotund, cu margine
roșie și o linie diagonală roșie. În porțiunea albă, ceea ce se inter-
zice este reprezentant printr-un simbol negru.
• Semne instructive: Semnele instructive indică ce se impune.

Este o instrucțiune. Acestea sunt niște semne rotunde albastre cu
un simbol alb care indică ce se impune. Un exemplu este obligația
de a purta un anumit echipament individual de protecție.
• Semne preventive: Acest semn avertizeaza persoanele prez-

ente despre existența unui pericol. Acestea sunt semne triunghi-
ulare galbene. Pot însemna: pericol, avertisment sau prevenire.
• Elemente de siguranță: Un element de siguranță va fi indicat

cu un pătrat sau un dreptunghi verde cu un simbol alb ce indică el-
ementul. Simbolurile folosite indică ieșirea (de urgență) și punctul
de asistență și rutele de evacuare.
• Echipament de stingere a incendiului: Semnele pentru stingerea

incendiilor sunt pătrate sau dreptunghiulare, au culoare roșie și un simbol alb
ce indică echipamentele. Acestea indică unde se află echipamentul
de stingere a incendiilor și ruta pentru a ajunge la el. Un semn este
agățat de asemenea în locul unde acesta se află.
Marcaje
Marcajele sunt indicații care au rolul de a arăta sau de a atrage atenția asupra
riscurilor și pericolelor. Acestea pot fi benzi sau dungi/ marcaje pe podea sau
pe perete. Banda nu reprezintă un element de protecție în sensul că nu te poți
Indică un sprijini pe ea, ca o barieră sau un gard, ci indică un pericol sau un risc. Benzile
pericol sau un sunt de culoare roșu cu alb sau galben cu negru. Marcajele în culorile galben și
negru semnalează pasaje mici/ joase, elemente care lovesc sau de care cineva
risc se poate lovi (blocuri de macara) și zone cu substanțe periculoase.
Marcaje se găsesc adesea pe scări: prima și ultima treaptă este deseori sem-
nalizată cu bandă de vopsea într-o culoase contrastantă (de obicei galben sau
alb). Aceeași măsură se aplică și când există o mică diferență între podea și
scară, și indică pericolul de împiedicare.
În pasaje și spații de depozitare, se indică cu benzi albe și/ sau galbene porți-
unile de mers, pe unde pot circula stivuitoarele, unde pot fi amplasate materi-
alele și ce pasaje trebuie să rămână goale.Marcajele trebuie să fie întotdeauna
vizibile din toate unghiurile.

Tip Formă Culoare Pictogramă Exemplu
Semne de Rotundă Alb Roșu Negru
interzicere
Semne Triunghiulară Negru Galben Negru

preventive
Semne Rotundă Albastru Alb

instructive
Prevederi de Pătrată/ Verde Alb

siguranță Dreptunghiulară
Echipament Pătrată/ Roșu Alb

de stingere a Dreptunghiulară
incendiului
4.4 Sumar
În multe companii există reguli de menținere a siguranței și sănătății.
Înaintea începerii activității, instalația trebuie securizată. Conductele pot
fi sigilate cu flanșe, astfel încât substanețele periculoase să nu prezinte o
amenințare. Pentru a ajunge la un bun acord în cazul activităților riscante,
există permise de lucru în siguranță. Acest lucru presupune o diferențiere
între un permis general pentru activități normale și un permis suplimentar
pentru activități cu risc deosebit. Pericolele și riscurile pot fi marcate cu benzi
și indicate folosind tipuri variate de semne.
1. Ce măsură este potrivită pentru a preveni ca o mașină / un utilaj să

înceapă în mod accidental să se miște pe durata mentenanței?
A. Amplasarea unui semn de avertizare.
B. Informarea tuturor angajaților implicați.
C. Întreruperea alimentării cu energie electrică.
2. Care este cea mai sigură metodă de întrerupere a alimentării cu energie

electrică?
A. După comutarea declanșatorului, securizarea acestuia cu o
închizătoare.
B. După comutarea declanșatorului, amplasarea unui afiș pe care scrie:
‘Oprit’.
C. Este suficientă comutarea declanșatorului.
3. Care este rolul permisului de lucru?

A. Să asigure faptul că angajații operaționali primesc și utilizează echipa-
mentul individual corect de protecție.
B. Să asigure că o consultație are loc și că se acordă o permisiune formală
de lucru în sediu și la instalații.
C. Să asigure faptul că activitatea este finalizată la timp și îndeplinește
cerințele legate de calitate.
4. Pentru ce este necesar un permis de lucru suplimentar?

A. Pentru operațiuni de ridicare pe un vas cargo și pentru operațiuni în
zone cu radiații laser.
B. Pentru activități ce durează mai mult de o zi și trebuie efectuate de
persoane special pregătite.
C. Pentru demolarea materialelor ce conțin azbest și să află la înălțime și
pentru excavarea în sol contaminat.
5. Care este una din obligațiile unui deținător de permis de lucru?

A. Să informeze angajații operaționali despre conținutul permisului de
lucru.
B. Să acorde permisul de lucru unuia dintre angajații operaționali înainte
de începerea activității.
C. Să verifice de două ori pe zi dacă activitatea este efectuată conform
permisului de lucru.
6. Ce indică semnele de siguranță?

A. Cel mai sigur loc din sediul companiei.
B. Departamentul de siguranță, sănătate și mediu.
C. Locul unde se află produsele de prim ajutor.
5. Pregătirea pentru situații de urgență
În cazul situațiilor de urgență, este important ca toată lumea să știe ce

trebuie, ce nu trebuie și ce pot face. Asigurarea propriei siguranțe primează,
fiind urmată de limitarea consecințelor situației de urgență cât mai mult
posibil.
5.1 Concepte
Situație de urgență: O situație de urgență este cauzată de accidente, incendii,
explozii, scurgeri necontrolate de lichide, agenți biologici sau radioactivitate.
Amenințările situațiilor de urgență pot varia de la vreme rea la dezastre na-
turale, tulburări sociale, (amenințări cu) atacuri teroriste și pierderi ale infra-
structurii.
5.2 Gestionarea și controlarea situațiilor de urgență

În procesul de gestionare și controlare a situațiilor de urgență se disting trei
faze:
Informare • Primul raport al unei situații de urgență: Primul raport al unei situații de ur-
gență este descrierea modului în care o situație de urgență poate fi raportată
și ce informații trebuie incluse.
• Acțiunile și măsurile adoptate: Aceasta este o descriere a tot ce trebuie
efectuat ca urmare a unui raport al unei situații de urgență, în funcție de
gravitatea situației de urgență variind de la evacuare la intervenție (stingere,
securitate și evacuare), operațiuni de salvare și acordarea ajutorului.
• Finalul: În această fază se indică cine este împuternicit să declare situația de
urgență și cum va fi comunicat finalul
5.3 Evacuare
U
Pentru o evacuare, toată lumea trebuie să cuno-
ască instrucțiunile și cum să reacționeaze la o
alarmă.
lnstrucțiuni
Când intră într-o locație, toată lumea trebuie să cunoască:
• Locurile de adunare unde vor avea loc apelurile nominale: verificați cine
poate fi lăsat în urmă.
• Opțiunile de evacuare, precum ieșirile de urgență, scările și rutele de
evacuare.
• Instrucțiunile din partea clientului care pot fi făcute cunoscute prin intercom,
difuzoare și/ sau semnale luminoase.

Se cere în mod legal ca cel puțin o dată pe an, un
exercițiu de evacuare să aibă loc. Toată lumea trebuie
Exercițiu de să participe la exercițiu, inclusiv personalul împrumutat
și vizitatorii. Obiectivul este pregătirea personalului
evacuare pentru situații de urgență, testarea planului de urgență
și verificarea dacă personalul este suficient de pregătit
pentru situații de urgență.
Ce trebuie făcut în cazul unei alarme:
În cazul unei alarme de evacuare, toată lumea trebuie să

procedeze respectând următoarea ordine:
• Să înceteze imediat activitatea.
• Să înceteze comunicarea externă.
Ce trebuie făcut • Să urmeze instrucțiunile clientului.
în cazul unei • Să meargă la punctul de adunare conform planului de
evacuare.
alarme: • Să nu utilizeze ascensoarele.
• Să realizeze evacuarea perpendicular cu direcția
vântului, departe de sursă.
• Să raporteze la sosirea la punctul de adunare .
5.4 Sumar
Într-o situație de urgență, se așteaptă ca toată lumea să știe ce are de făcut
și ca toată lumea să facă acel lucru în modul reglementat. După un raport
initial, urmează un număr de acțiuni și măsuri pentru atenuarea situației de
urgență și pentru a limita consecințele acesteia cât mai mult posibil. În caz de
evacuare se va utiliza un plan de evacuare. Toată lumea prezentă trebuie să se
deplaseze către punctul de adunare. Doar o persoană autorizată în acest sens
poate încheia starea de urgență.
1. Ce este o situație de urgență?

A. O situație de nesiguranță căreia nu i se acordă atenție.
B. O situație sigură care poate deveni cu ușurință o situație nesigură.
C. O situație care este cauzată, de exemplu, de o explozie sau un nor de
gaze.
2. Ce poate cauza situații de urgență?

A. Un incendiu, un accident soldat cu vătămări și radioactivitatea.
B. Falimentul, reorganizarea și concedierile.
C. O schelă defectă sau o bandă de ridicare deteriorată.
3. Ce reprezintă o explozie?
A. O situație nesigură.
B. O situație de urgență.
C. O acțiune nesigură.
4. Ce consecințe poate avea o situație de urgență?

A. Un cutremur, un tsunami și o tornadă.
B. Vătămări și pagube.
C. Evacuarea și oprirea activității.
5. Care sunt cele trei faze ale gestionării și controlării unei situații de
urgență?
A. Primul raport, al doilea raport și al treilea raport.
B. Explozia, evacuarea și măsurile.
C. Primul raport, acțiunile/ măsurile și finalul.
6. Ce trebuie să faceți în cazul unei alarme de evacuare?

A. Să finalizați lucrul, să sunați supervizorul și să mergeți în direcția
opusă vântului către punctul de adunare.
B. Să opriți activitatea, să nu dați niciun apel telefonic și să mergeți per-
pendicular cu direcția vântului către punctul de adunare.
C. Să raportați situația de urgență, să salvați victimele și să alergați la
punctul de adunare.

6. Substanțe periculoase
Substanțele periculoase constituie un pericol pentru sănătate și/ sau pentru

mediu. Când activitatea implică substanțe periculoase, este foarte
important ca angajații să știe că sunt implicate substanțe periculoase, care
sunt proprietățile acelor substanțe, ce influență pot avea asupra sănătății și
cum se pot apăra împotriva efectelor dăunătoare. Producătorii substanțelor
periculoase și angajatorii au sarcina importantă de a informa utilizatorii
în mod corect cu privire la pericolele ridicate de substanțe și la măsurile de
gestionare aferente. Gestionarea la sursă este întotdeauna prima
măsură: investigarea posibilității de a exista o substanță inofensivă care să
înlocuiască substanța periculoasă. Din nefericire, acest lucru nu este mereu
posibil.
6.1 Pericolele concentrațiilor prea ridicate și prea scăzute din aer

pentru oameni și mediu
Presupunem din start că aerul pe care îl respirăm are concentrația corectă.
Aerul din mediu care este inhalat conține 21% oxigen. Restul este alcătuit din
Oxigenul aproape 79% nitrogen și câteva zecimi de procent de gaze nobile. Procentajul
minim de oxigen din aerul inhalat în spațiul unde un angajat are permisiunea
de a lucra este de 19%. Sub acest procentaj se înregistrează o deficiență de
oxigen care, în funcție de nivelul deficienței, poate conduce la stare de
inconștiență sau deces. Cauzele unei concentrații de oxigen prea ridicată în
aer poate fi:
• Lipsa ventilației.
• Coroziunea(formarea ruginei).
• Alte reacții în care oxigenul este consumat, de exemplu, reacțiile
bacteriale și biologice sau incendiile.
• Substanțele care sunt eliberate într-un spațiu și care înlocuiesc
oxigenul, ex. Nitrogenul sau alte gaze inerte.
Ventilația Pentru a preveni deficiența de oxigen, spațiile de lucru cu oxigen insuficient

trebuie să fie ventilate/ aerate mecanic și trebuie purtat un aparat de
protecție respiratorie autonom (aparat de respirație sau cagulă cu aer
proaspăt).

Un nivel prea ridicat de oxigen în aer este de
asemenea periculos. Nu îl observăm când
respirăm, dar dacă procentajul de oxigen în
aer este mai mare de 21%, substanțele pot
arde mai ușor, și ard cu mai multă intensitate.
Excesul de oxigen poate fi cauzat de linii de
oxigen și/ sau butelii de oxigen fisurate.
Excesul de oxigen poate fi prevenit prin
aplicarea unei protecții pe furtun între furtun
și buteliile de oxigen și fără a păstra buteliile de oxigen în spații încuiate sau
închise.
6.2 Clasificarea și pericolele substanțelor periculoase
Substanțele care prezintă un pericol pentru sănătate și/ sau mediu se nu-
mesc substanțe periculoase. Există o clasificare pe categorii a substanțelor
periculoase. Lucrul cu substanțe periculoase implică pericole inerente. Mai
jos, acestea vor fi prezentate pe categorii, cu pericolele specific și exemple de
substanțe.

• Explozive: Substanțele explozice pot exploda cu ușurință,
chiar și fără oxigen la o anumită temperatură, în contact cu
Exploziile alte substanțe, cu șocuri sau fricțiune, de exemplu, muniții,
TNT și praf de pușcă.
• Oxidante: Substanțele oxidante sau care produc incendii

eliberează oxigen și prin urmare reacționează violent cu alte
substanțe (inflamabile). Aceastea prezintă un pericol pen-
tru piele și îmbrăcăminte, iar focul se intensifică cu aceste
substanțe. Exemple sunt peroxidul de hidrogen, ozonul și
oxigenul.

• Extrem de inflamabil, foarte inflamabil și inflamabil:
Lichidele extrem și foarte inflamabile iau rapid foc, chiar și
la temperaturi ambiante normale. Petrolul, acetona și white
spirits (numele comercial pentru terebentină) sunt exemple
de astfel de lichide.
• Toxic și foarte toxic: Substanțele toxice și foarte toxice

pot avea consecințe grave când sunt inhalate, înghițite sau
absorbite în piele. Exemple sunt monoxidul de carbon (din
gazele de eșapament), acidul sulfhidric (H2S), uneori numit
Prin piele hidrogen sulfurat (în gaze naturale și flatulență și foarte
toxic în concentrații mici), metanolul (alcool care cauzează
pierderea vederii și este letal în consumul a 25 grame) și
benzenul.

• Pericol pentru sănătate pe termen lung: 3 tipuri de
substanțe periculoase:
- cancerigene:cauzând diferite forme de cancer (ex. azbest,
benzen și particulate);
- mutagene: afectând direct ADN-ul;
- periculoase pentru organele umane de reproducere.

• Caustice sau corozive: Produsele caustice sau corozive au
efecte în contact cu piele, plămânii, ochii și membranele mu-
coase. Acizii și bazele sunt un exemplu. Acizii și bazele pot
afecta materialele. Uneori, acest lucru poate cauza eliberarea
de gaze toxice sau inflamabile.

• Iritanți: Substanțele iritante pot cauza inflamații în con-
Inflamații tact cu pielea, ochii, plămânii și membranele mucoase.
Acestea sunt deseori întâlnite în produsele de curățenie
(acizi/ baze slabe/ diluate, solvenți și poliesteri). Acestea
sunt mai puțin periculoase decât produsele caustice.
• Cancerigene: Substanțele cancerigene aparțin substanțelor.
Azbestul, petrolul, clorura de vinil și emisiile diesel sunt un
exemplu. Aceasta este pictograma pentru azbest. Conține
azbest; pe termen lung poate cauza azbestoză și/ sau cancer
la plămâni. Tipuri: azbest alb, maro, albastru, albicios și gri.
Inflamații • Periculoase pentru mediu: Aceste substanțe reprezintă un

pericol pentru mediu și animale. Pesticidele care sunt
utilizate pentru îndepărtarea buruienilor și controlul
insectelor și CFC care sunt utilizate în instalațiile de răcire
sunt un exemplu al acestora.
• Sensibilizare: Agenții de sensibilizare pot cauza reacții aler-

gice. Acestea sunt anumite rășine, agenți de colorare,
anumite tipuri de vopsea, agenți de tratare a metalului și agenți de colorare a
părului.
• Gaze comprimate în butelii de gaz: La încălzire poate

exploda.
6.3 Etichetare, pictograme ale pericolelor și informații privind

produsele
Ca substanțele periculoase să poată fi recunoscute și pentru a putea ști ce
conțin, producătorul trebuie să aplice o etichetă pe ambalaj, care să indice:
• Numele produsului: Este important de știut ce se află în pachet. În cazul
unui accident ce implică substanța, furnizorii de prim ajutor și doctorii pot
oferi rapid ajutorul potrivit, atunci când știu ce substanță este implicată. Prin
urmare, substanțele posibil periculoase nu pot fi puse niciodată într-un alt
ambalaj decât ambalajul original.
• Pictograme cu privire la pericole: Scopul pictogramelor cu privire la pericole

este de a permite detectarea dintr-o privire a celei mai importante proprietăți
periculoase a unei substanțe. Este indicația pentru substanțe periculoase la
locul de muncă. Veți găsi pictogramele la 8.2.
• Informații pentru furnizor și/ sau importator
• Frazele R și S (eticheta veche) sau fraza de pericol GHS (eticheta nouă):

Etichetele vechi conțin frazele R și S. Frazele R (de risc) indică pericolele
generale ale substanței în cauză și frazele S (de siguranță) prezintă măsurile
de siguranță împotriva acelor pericole. Pe noile etichete, sut indicate frazele
H(azard)-și P(revenire), ca parte a frazei de pericol unificate GHS. Toate fra-
zele R și S și frazele H și P au un număr. Uneori, doar numerele sunt indicate
pe etichetă. În ghidul chimic și alte manuale, frazele asociate pot fi găsite.
Exemple de fraze H: Exemple de fraze P:
• H270: Poate cauza un • P405: Ținut încuiat.
incendiu. • P222: Evitați contactul cu
• H332: Dăunător prin aerul.
inhalare. • P270: Nu fumați atunci când
• H311: Toxic în contact cu îl folosiți.
pielea. • P280: Purtați mănuși potri-
• H319: Iritant pentru ochi. vite.
• H340: Poate afecta o sar- • P221: Nu amestecați cu...
cină (malformații) (a se specifica de către
W producător)
W
6.4 Expunerea la, absorbirea și acțiunea substanțelor periculoase
O substanță toxică este o substanță care, absorbită în cantități relative de
mici, conduce la otrăvire. În cazul unei otrăviri, capacitatea corpului uman este
Otrăvire redusă. Cu ajutorul unui monitor personal, gradul de expunere la substanțe
periculoase ale unui angajat pe durata activității poate fi măsurat. Monitorul
personal trebuie purtat la înălțimea pieptului (nu sub îmbrăcăminte) și
trebuie testat înainte de utilizare.
Substanțele toxice și dăunătoare pot pătrunde în corpurile noastre în diferite
moduri.
• lngerare (sistemul digestiv): Multe substanțe toxice sunt înghițite. Uneori,

acest lucru se întâmplă în mod conștient (alcool sau pastile), alteori în mod
inconștient, de exemplu prin depozitarea alimentelor în zona de chimicale
sau prin manipularea alimentelor și/ sau a băuturilor cu mâinile murdare sau
tacâmuri murdare. Spălarea mâinilor înainte de a mânca, a bea sau a fuma și
mâncatul într-o cameră specială pot preveni otrăvirea.
• Absorbție prin piele: Anumite produse sunt absorbite rapid în piele, de

exemplu solvenții și degresanții.Pielea noastră este poroasă, respiră și poate
transpira. Pielea noastră nu împiedică apa sau aerul. Spălarea mâinilor cu
solvenți este un exemplu de activitate nesigură. Un bun echipament
individual de protecție poate preveni absorbția în piele.
• lnhalare (sistemul respirator): În cazul inhalării prin

organele respiratorii, substanțele periculoase ajung
Aparat de în sânge prin plămâni. Calea respiratorie superioară
servește ca un filtru. Particulele mari vor fi filtrate.
protecție Particulele mici înaintează și în cele din urmă intră
respiratorie în sânge. Pe lângă particule, otrăvirea poate avea loc
prin inhalarea prafului, a gazului, a fumului,
a vaporilor sau a aburilor, de exemplu acidul
clorhidric sau azbestul. În aceste cazuri, purtați
întotdeauna aparat de protecție respiratorie
și asigurați suficientă ventilație pentru a preveni
inhalarea.
• Pătrundere directă în sânge:
Substanțele periculoase pot pătrunde direct în sânge prin răni. În cazul
zgârieturilor în mod special, pielea este deteriorată pe o suprafață mare și
substanțele periculoase pot intra rapid și ușor în corp. Călcatul pe un cui sau
mușcătura unui șarpe sunt de asemenea exemple de pătrundere directă a
substanțelor periculoase în sânge.
• Strategia pentru sănătate ocupațională: Pentru aplicarea măsurilor de

prevenire sau de limitare a expunerii la substanțe periculoase sau procese
chimice, este utilizată o ordine fixă:
1. Trebuie verificat mai întâi dacă substanța periculoasă în forma vizată este
necesară. Aceasta este abordarea sursei. Scenarii variate sunt posibile:
a. Eliminare fără a utiliza substanța periculoasă.
b. Înlocuire cu o substanță fără sau cu mai puține riscuri (grave) pentru
sănătate. Exemple sunt vopseaua pe bază de apă (fără solvenți) și plăcuțele
de frână fără azbest ale vehiculelor.
c. Modificarea, de exemplu, fără a utiliza substanța sub formă de pudră,
ci sub formă de tabletă.
2. Dacă nu este posibilă abordarea sursei, trebuie aplicată o protecție

colectivă împotriva substanțelor periculoase. Cu o ventilație bună (aer
contaminat eliminat și aer curat furnizat), preferabil cât mai apropiată de
Ventilație bună sursă, acest lucru poate fi realizat. Un exemplu este extracția punctuală în
timpul sudurii.

3. Dacă pasul doi are rezultate nesatisfăcătoare,
oamenii și sursa trebuie separate. Acest lucru e posibil
cu ajutorul unui perete, cuva unui reactor sau un
cabinet cu extracție (cagulă de fum/ cagulă de oxigen).
4. Dacă niciuna din cele trei măsuri de mai sus nu are

rezultate adecvate, o ultimă măsură poate fi luată:
echipamentul individual de protecție
6.5 Igienă personală

Pentru a împiedica pătrunderea substanțelor periculoase în corp, este
importantă atenția față de igiena personală. Așadar, trebuie luate măsurile
următoare:
• Consumarea alimentelor și a băuturilor într-o zonă specială.
• Îndepărtarea îmbrăcămintei murdare de lucru, întrucât praful și murdăria se
depun pe haine.
• Curățarea mâinilor și a feței.
• În cazul unei răni, curățați, îngrijiți și acoperiți rana cât mai repede posibil.
• Utilizarea unui echipamentul individual de protecție bun.
6.6 Rolul observării mirosului și a valorilor limită

Otrăvirea depinde, printre altele, de toxicitatea și cantitatea substanței toxice
în aerul ambient din spațiul de lucru. Pentru a afla dacă o situație afectează
Concentrație sau nu sănătatea, o valoare limită este stabilită pentru multe substanțe.
maximă Această listă este revizuită anual cu noi informații. Valoarea limită este con-
centrația maximă a substanței periculoase ca medie timp-greutate pe baza
unei perioade de referință, deasupra căreia niciun angajat nu trebuie
expus la acea substanță. Dacă această valoare nu este depășită, nu există
niciun pericol pentru sănătatea oamenilor, din cele cunoscute.
Prin stabilirea acestei valori limită, se presupune că această concentrație nu

va avea niciun efect negativ asupra sănătății angajatului în cazul utilizării
repetate și pe termen lung. Pentru anumite substanțe, valoarea limită nu este
cunoscută. Acest lucru nu înseamnă ca aceste substanțe nu sunt periculoase.
Înseamnă doar că nu se știe dacă sau în ce măsură sunt periculoase.
Valoarea limită standard este o medie timp-greutate. Mai exact, această
valoare esta validă doar în anumite condiții:
• O zi normală de lucru (8 ore).
• O săptămână normal de lucru (40 ore).
• Efort fizic normal.
• Adult sănătos în condiții normale de lucru.
Simțul olfactiv nu e un mijloc sigur de detectare a substanțelor periculoase.

Multe substanțe pot fi inodore sau miros neplăcut, limitele mirosului poate
Mascare depăși valoarea permisă, mirosul substanțelor periculoase poate fi mascat de
alte substanțe netoxice. Mirosul este foarte subiectiv sau specific unei
persoane.
6.7 Monitorizare și examinare medicală

Cei care lucrează cu substanțe periculoase trebuie verificați în mod regulat
pentru detecta orice efecte negative ale acelor substanțe asupra sănătății.
Aceasta este monitorizarea. Prin urmare, o examinare medicală periodică
este necesară. Nivelul substanțelor periculoase în sânge și starea generală de
sănătate vor fi examinate.
Acestea vor fi comparate cu rezultatele anterioare ale aceleiași persoane.

Rezultate Astfel, se poate stabili dacă angajatul este apt și rămâne apt pentru
anterioare activitatea sa. Un examen medical va determina dacă un candidat poate
continua să lucreze cu substanțele periculoase sau nu. Frecvența acestui
examen depinde de produs, tipul substanțelor periculoase și expunerea – cât
de des și cât de mult. De obicei, acest lucru presupune o verificare medicală
anuală.
6.8 Substanțe periculoase specifice

• Solvenții organici sunt deseori produse cu petrol, precum terebentina din
vopsele și lacuri. Aceștia sunt foarte toxici când sunt inhalați. Pe termen scurt
cauzează dureri de cap și pe termen lung afectează creierul.
• Compușii ciclici precum petrol (de asemenea cancerigen) și fenolul sunt
toxici. Alte exemple sunt toluenul și xilenul.
Iritații • Metalele grele precum plumbul, mercurul și zincul sunt foarte toxice atunci
când sunt inhalați vapori de metal.
• Monoxidul de carbon este inhalat și este foarte toxic. Acesta reduce
oxigenul din sânge și este exploziv pentru că este un gaz care rezultă din
arderea incompletă a combustibililor fosili (gaz natural, cărbune, lemn).
• Cimentul irită căile respiratorii și pielea. În plus, poate afecta ochii și în stare
umedă cauzează arderi chimice în cazul contactului prelungit.
• Azbestul afectează interiorul plămânilor când fibrele de azbest sunt
inhalate. Rezultatul este azbestoza și în majoritatea cazurilor cancerul
pulmonar și mezoteliomul. Înghițirea azbestului este de asemenea
periculoasă.
• Acidul sulfhidric (H2S) este foarte toxic
chiar și în concentrații scăzute și expunerea
progresează rapid de la dureri de cap la deces.
• Praful de silice poate conduce la
pneumoconioz în cazul inhalării prelungite.
Nu doar substanțele industriale pot fi periculoase; există și ân gospodării sub-

stanțe care amenință sănătatea. În primul rând, substanța însăși
prezintă un pericol, dar este important și modul în care e manevrată pentru a
Nu amestecați evita orice efecte negative ale acelor substanțe. Prin urmare, este importantă
citirea etichetei și a instrucțiunilor înainte de utilizare și să nu se amestece
substanțele în ideea că vor funcționa mai bine.
Uitați-vă în dulapul din bucătărie, sub blat și la îndemâna copiilor (!). Există
deseori un agent caustic puternic de curățarea a scurgerilor. Detergentul de
vase pentru mașina de spălat conține substanțe iritante ce cauzează
afecțiuni grave dacă intră în contact cu ochii. Solvenții organici precum
terebentina (white spirits) degresează pielea, sunt (foarte) inflamabili și
afectează creierul dacă sunt utilizați timp îndelungat.
Cine nu are soluții extrem de inflamabile acasă? Vopselele și lacurile pot

conține solvenți organici. Ținând cont de acest lucru. Depozitați aceste
substanțe departe de copii și păstrați-le în ambalajul original, pentru a fi clar
și pentru a rămâne clar ce substanțe sunt.
Lucrul cu materiale suspecte ce conțin azbest

Există prevederi legale asociate manevrării azbestului și materialului ce
conține azbest. Fiecare companie trebuie să realizeze un inventar al
Inventar azbestului prezent în întreprindere. Dacă există azbest, angajatorul stabilește
un plan strategic pentru a menține expunerea la azbest la un nivel cât mai
mic posibil. O nouă prelucrare sau lucrul cu azbest este interzis și reziduurile
care conțin azbest trebuie să fie colectate separat. Acolo unde există riscul de
a intra în contact cu azbest, trebuie aplicată o etichetă.
Dacă există suspiciunea că ar exista azbest, atunci activitatea trebuie oprită

Mostră imediat. Supervizorul operațional și clientul trebuie avertizați. Clientul trebuie
să preleveze o mostră și să o investigheze, pentru a stabili dacă este azbest.
Dacă este, acesta trebuie eliminat conform condițiilor legale.
6.9 Scurgeri și substanțe biologice

Rezultatele scurgerilor
Scurgerile în rezervoarele de stocare, conducte și echipamente, dar și
împrăștierea în timpul procesării solidelor, lichidelor și gazelor periculoase,
pot conduce la: contaminarea aerului de către produs, incendii, contaminarea
mediului și abateri.
Cauzele scurgerilor se regăsesc adesea în mentenanța slabă a instalațiilor

Cauzele sau flanșele instalate incorect (sigilii în conducte). Robinetele și sigiliile pot
scurgerilor permite scurgeri și lucrurile se pot agrava în timpul transfuzării lichidelor. Pa-
gubele pot fi cauzate, de exemplu, de coliziune cu un camion cu stivuitor.
Măsurile pot fi luate când cauza este cunoscută. Măsurile de prevenire a
scurgerilor includ verificări regulate ale instalației, dar și mentenanța și rep-
ararea defectelor de către personalul instruit. Măsurile corective ce trebuie
luate dacă apare sau a apărut o scurgere sunt:
• Raportarea apariției oricărei scurgeri noi.
• Un colector adecvat scurgerii sub rezervor.
• Remedierea scurgerii de către un expert.
• Îndepărtarea corectă a produsului eliminat
la scurgere.
Lucrul cu substanţe biologice

Produsele naturale sunt recomandate pentru că sunt sănătoase. Acest lucru
e adevărat, dar acest lucru nu înseamnă că tot ce este natural este şi sănătos.
Există multe substanţe biologice care sunt nocive pentru sănătate. Gândiţi-vă
la întregul proces de prelucrare a deşeurilor de la colectare la ardere. În in-
dustrii precum agricultura, industria medicală şi industria alimentară, activ-
itatea se desfăşoară cu substanţe biologice. Activităţile ce implică animale,
sol contaminat, cu scurgeri, instalaţii de purificare a apei, industria bioteh-
nologică şi industria farmaceutică aduc angajaţii în contact cu substanţele
biologice. Acest lucru reprezintă o ameninţare pentru sănătatea sub formă de
infecţii/ boli, otrăvire, alergii şi paraziţi. Pentru apărare împotriva pericolelor şi
riscurilor, mâinile trebuie spălate frecvent, iar oamenii trebuie să fie vaccinaţi
periodic.
Îmbrăcăminte Protecţia individuală poate fi de asemenea sub formă de îmbrăcăminte de

protecţie, protecţie pentru mâna dreaptă, ochi şi respiraţie şi uneori o cremă
de protecţie protectoare este de folos.
6.10 Cilindrii de gaz industrial

Cilindrii de gaz industrial conţin toate tipurile de gaze şi se pot distinge unul
de celălalt cu ajutorul unui cod de culori, astfel încât o culoare indică în mod
clar ce este în cilindru. Există un sistem vechi de coduri şi un sistem nou. Când
este utilizat sistemul nou de coduri, este adăugată litera N. Fiecare gaz are
caracteristicile sale specifice, care implică anumite riscuri. Prin urmare, este
foarte important să fie clar ce este într-un cilindru.
Câteva exemple sunt:

• Oxigenul este într-un cilindru cu capac alb.
• Nitrogen: capac negru.
• Dioxid de carbon: capac gri.
• Aer: capac verde deschis.
• Acetilenă: capac maro.

În alegerea gazului potrivit, trebuie să vă uitaţi mai întâi la capacul cilindrului

şi apoi la etichetă pentru a vă asigura că folosiţi gazul necesar activităţii.
ADR Pentru a putea utiliza gazele industriale, sunt necesare transportul şi
depozitarea. Transportul este reglementat de ADR. Pentru depozitare,
următoarele măsuri trebuie luate în consideraţie:
• Securizarea corectă a recipientelor / sticlelor / cilindrilor.

• Protejarea sticlelor împotriva efectelor negative ale vremii.
• Protejarea sticlelor împotriva razelor solare şi a altor surse de căldură.
• Nu stocaţi sticlele de gaz în spaţiul de lucru.
• Asiguraţi suficientă ventilaţie.
• Nu depozitaţi în pivniţe şi boxe (multe gaze sunt mai grele decât aerul şi se
pot acumula).
• Nu puneţi sticlele de oxigen lângă sticlele cu gaz inflamabil.
• Lângă zona de depozitare trebuie să existe echipament corespunzător de
stingere a incendiilor şi apă pentru răcire.
6.11 Sumar
Când lucraţi cu substanţe periculoase trebuie să
ştiţi ce pericole şi riscuri există şi ce măsuri
trebuie luate pentru protejarea sănătăţii
angajaţilor.
Aerul în care se desfăşoară activitatea trebuie s
ă conţină minim 19% oxigen. Prea mult oxigen în
aer provoacă un incendiu. Există multe tipuri de
substanţe periculoase, fiecare cu propriile
caracteristici. Etichetele de pe ambalaje care
conţin, printre altele, frazele H şi P (fraze de pericol GHS) şi simboluri ale
pericolelor oferă informaţii despre produse.
Strategia pentru sănătate ocupaţională este un ordin obligatoriu pentru

luarea contramăsurilor. Igiena personală contribuie la reducerea riscurilor.
Deoarece oamenii nu se pot baza mereu pe simţul olfactiv, guvernul a stabilit
valori limită pentru multe produse, sub care se poate lucra. Prin
monitorizare, agajaţii care lucrează cu substanţe periculoase vor fi evaluaţi
medical şi, dacă e nevoie, se va interveni în timp util. Dacă există incidente cu
substanţe periculoase, cum ar fi scurgerile, trebuie urmate procedurile
concepute pentru gestionarea acestora, însă trebuie luate măsuri de
prevenire. Cilindrii de gaz industrial au un cod de culori pentru a indica în mod
clar ce se află în sticlele cu gaz. Transportul, depozitarea şi utilizarea sticlelor
de gaz fac obiectul reglementărilor.
1. La ce procentaj de oxigen în aerul ambiant nu mai poate fi desfăşurată

activitatea în spaţiul de lucru?
A. La 21 % sau mai mult.
B. La 19%.
C. La 18% sau mai puţin.
2. Care poate fi rezultatul unui procentaj prea scăzut de oxigen în aerul

ambiant?
A. Sufocarea, inconştienţa şi moartea.
B. Pericol ridicat de incendiu.
C. Reacţii alergice şi nelinişte.
3. Ce este un exemplu de substanţă oxidantă?

A. O soluţie concentrată de curăţare.
B. Peroxid de hidrogen.
C. Metanol.
4. Cum pot fi riscurile substanţelor periculoase gestionate la sursă?

A. Prin separarea oamenilor de sursă.
B. Prin modificarea substanţei periculoase.
C. Prin nefolosirea substanţei periculoase.
5. Ce informaţii sunt furnizate de frazele H şi P de pe eticheta unei

substanţe periculoase?
A. Cercetarea şi selectarea substanţei.
B. Măsuri de siguranţă/ prevenire ce trebuie luate pentru a lucra în
siguranţă cu substanţa.
C. Normele pe care produsul trebuie să le respecte.
6. În ce condiţii se aplică valorile limită pentru substanţe periculoase?

A. La temperatura camerei, în spaţiul normal de lucru şi în timpul orelor
de lucru.
B. Pentru persoane peste 18 ani care nu sunt însărcinate şi nu lucrează în
ture.
C. Pentru o zi şi o săptămână normală de lucru şi pentru persoane adulte.
7. Foc şi explozie
Focul este util şi este folosit zilnic pentru încălzire, gătit, apă caldă, spălat
sau pentru a fi privit (şemineu). Focul poate fi un element controlat şi dorit,
dar poate fi şi invers. Focurile necontrolate nu sunt dorite. Prin urmare,
există diferite mijloace de stingere a unui foc, şi este important ca toată
lumea să ştie ce să facă în cazul unui foc necontrolat.
7.1 Pericole de foc şi explozie

Focul este o reacţie chimică între un combustibil şi oxigen. Din aceasta
rezultă fum, căldură şi adesea flăcări. Crearea ruginii este de asemenea o
reacţie chimică ce implică oxigen. O maşină care rugineşte arde astfel mai
mult sau mai puţin. Diferenţa este că atunci procesul chimic este atât de încet
încât nu produce flăcări, căldură (semnificativă) sau fum. Din acest motiv, nu
vorbim de un ‘incendiu’ în acet caz. Nu orice ardere este un incendiu. Diferenţa
stă în velocitatea arderii.
În cazul exploziei, reacţia chimică se produce mult mai rapid decât în cazul
unui incendiu. Este produsă foarte multă căldură într-o perioadă foarte scurtă
Explozie de timp. Ca urmare a acestei călduri, aerul apasă subit în afară şi un val de
presiune este generat. Valul de presiune va fi auzit ca un bubuit şi împinge
orice se află în cale. În principiu, o explozie nu este nimic mai mult decât
foarte mult aer care este deplasat foarte rapid.
Există (în mod normal) două substanţe necesare pentru un incendiu sau o
explozie: o substanţă inflamabilă sau explozivă şi oxigen. Dar acest lucru nu
Energie este suficient. Este de asemenea necesară energia pentru a produce reacţia:
temperatura de aprindere sau o sursă de aprindere. Exemple de surse de
aprindere sunt flăcările (foc deschis) şi gazele calde, scânteile mecanice şi
scânteile de sudură, instalaţiile electrice şi iluminatul. Din această descri-
ere, rezultă că pentru un foc sau o explozie sunt necesari
următorii factori:
• O substanţă inflamabilă sau explozivă.
• Oxigen.
• O sursă de aprindere sau temperatura de aprindere.
Aceşti trei factori formează împreună triunghiul de foc. Există alte două ele-
mente importante pentru un foc:
Triunghi de foc • Rata de amestec.
• Un catalizator.
Există un total de cinci factori care influenţează un

foc: pentagonul de foc.
7. Foc şi explozie
Rata de amestec
Rata de substanţă inflamabilă şi oxigen este de asemenea importantă pentru
evoluţia unui foc. Dacă este prea puţin oxigen, nu se va declanşa focul. Ca un
foc să progreseze rapid, rata dintre cantitatea de substanţă inflamabilă şi
oxigen trebuie să fie cea corectă. Aceasta este rata de amestec. Rata de
Limita amestec este esenţială pentru declanşarea unui foc sau a unei explozii. Exisă
o concentraţie minimă de gaz, vapori, aburi sau material necesar ca o explozie
Inferioară de să se producă. Cantitatea minimă necesară este Limita Inferioară de Explozie
Explozie (LIE).
Limita În cele mai multe cazuri, există o cantitate maximă de gaz, vapori, aburi sau
material în aerul ambient care poate cauza o explozie. Dacă nivelul maxim
Superioară de este depăşit, atunci va fi prea puţin oxigen ca o explozie să se producă. O
Explozie numim Limită Superioară de Explozie (LSE). LSE este concentraţia maximă
care poate să conducă încă la explozie.

Limitele de explozie pentru gaze diferă enorm. Dacă diferenţa dintre limita
inferioară şi cea superioară de explozie este mare, avem de-a face cu o rază
mare de explozie şi există un pericol foarte ridicat. Dacă limita inferioară şi
cea superioară de explozie sunt apropiate, raza de explozie este mai mică, şi
pericolul de explozie este mai mic.

Catalizator
Un catalizator este o substanţă care are o influenţă asupra

vitezei cu care se produce o reacţie. Un catalizator poate să
Negativ accelereze şi să încetinească procesul. Dacă o substanţă
grăbeşte o reacţie, este un catalizator pozitiv. Dacă o substanţă
încetineşte o reacţie, este un catalizator negativ. Pudra de
stingere a incendiilor este un catalizator negativ. Ceea ce este
ciudat în legătură cu catalizatorul este că are un efect asupra
vitezei de reacţie, dar nu arde.
Factori care pot contribui la pornirea unui foc:
• Lichidele cu un punct de ardere scăzut se vor aprinde mai
rapid decât cele cu cu unul crescut.
• Gazele şi vaporii cu rază mică de explozie sunt mai puţin
periculoase ca gazele cu rază mare de explozie.
• Cu cât e mai joasă temperatura de autoaprindere, cu atât e
mai ridicat pericolul.
• Dacă rata de oxigen în aer e mai mare de 21 %,
inflamabilitatea creşte.
• La căldură mare, cazanele şi rezervoarele cu substanţe
inflamabile pot exploda.
Punct de aprindere
Temperatura cea mai scăzută la care un lichid produce suficienţi vapori care,
în condiţii atmosferice normale, în prezenţa aerului, să se poată aprinde se
numeşte punct de aprindere. Cu cât e mai scăzut punctul de aprindere, cu
atât mai uşor se produce combustia, şi cu atât mai mare este pericolul de foc
pentru lichid.
Temperatură de autoaprindere
Cea mai Temperatura de autoaprindere a unei substanţe este cea mai mică
scăzută temperatură la care o substanţă va lua foc fără o sursă externă de aprindere,
măsurată în condiţii normale. În contrast cu punctul de aprindere, aceasta se
temperatură aplică tuturor substanţelor solide, lichide şi gazelor – şi nu este necesară nicio
sursă de aprindere pentru combustie. Energia va fi furnizată de temperatura
ridicată.
Oxigen
Unul din elementele din triunghiul de foc şi pentagonul de foc este oxigenul.
Fără oxigen, nu este posibil niciun incendiu sau explozie.
Când oxigenul este ţinut sub presiune (200 bari), ca în cazul sudurii sau tăierii,
trebuie utilizată o protecţie pentru furtun pentru a preveni ruperea furtunului
şi pierderea de oxigen, sporind pericolul de foc. Recipientele de oxigen şi gaz
nu pot fi păstrate în spaţii închise, deoarece opţiunile de ventilaţie sunt
limitate şi se poate produce rapid o explozie sau un amestec inflamabil..
Efectul focului asupra spaţiului înconjurător

Focul reduce vizibilitatea şi poate conduce la eliberarea substanţelor toxice
sau dăunătoare. Deoarece gazele de ardere sunt calde şi mai uşoare decât
aerul, mai întâi se ridică. Apoi, când s-au răcit şi coboară, ajung la sol în
diferite locuri. Din cauza căldurii unui foc, şi alte substanţe din mediu pot
ajunge la temperatura lor de aprindere şi începe subit să ardă. Din cauza
radiaţiei termice, recipientele de gaz şi rezervoarele se pot încălzi şi exploda.
Căldura face dificilă apropierea de foc şi stingerea acestuia.
7.2 Echipament de stingere a incendiului

Dacă se ştie motivul declansării incendiului, este uşor de înţeles cum poate fi
stins. Există cel puţin trei factori necesari pentru producerea unui foc:
Trei factori triunghiul de foc. Dacă unul din cei trei factori este eliminat, focul este stins.
7. Foc şi explozie
Principiile de stingere ale unui incendiu derivă din:
Deconectarea sau eliminarea unei substanţe inflamabile poate avea loc, de
exemplu, prin sigilarea scurgerii sau închiderea unui robinet de gaze. Agenţii
de stingere pot reduce energia de aprindere şi elimina căldura prin răcire, pot
înlocui oxigenul şi exclude oxigenul. În final, sursa de aprindere poate fi elimi-
nată.
Pericole şi dezavantaje ale extinctoarelor

• Apa: Apa este cel mai familiar agent de stingere. Răceşte, coborând astfel
temperatura. Prin crearea aburilor, oxigenul va fi înlocuit.
Dezavantajele extinctoarelor cu apă sunt:

• Pagubele produse de apă pot fi mai mari ca pagubele
produse de foc.
• Apa este un conductor electric.
• Apa poate îngheţa.
• Câteva chimicale reacţionează puternic cu apa.
• Afectarea mediului din cauza apei contaminate.
• Multe lichide inflamabile, precum uleiul şi produsele cu ulei,
plutesc deasupra apei, astfel încât focul se extinde. În plus, o
reacţie explozivă are loc dacă apa este pulverizată în sau pe
un lichid, ulei sau grăsime care arde.
• Spumă: Spuma formează un strat pe substanţa inflamabilă, coborând

tensiunea suprafeţei şi asigurând astfel sigilarea alimentării cu oxigen.
Spuma Apoasă Formatoare de Pelicule (SAFP), sau “Apa Uşoară”
funcţionează ca spuma, prin formarea unui strat de spumă apos.
Dezavantajele sunt: spuma cauzează pagube limitate, poate îngheţa şi poate
fi un conducător electric (cu excepţia spumei pulverizate).
• Nisip: Nisipul are un efect de răcire şi sufocă focul: exclude oxigenul. Un

Efect de răcire dezavantaj al nisipului ca agent de stingere este că se lipeşte şi se întăreşte la
temperaturi ridicate.
• Pudră: Pudra de stingere este un catalizator negativ. Aceasta este o

substanţă care încetineşte reacţia chimică, astfel încât combustia este
suprimată. Pudra funcţionează şi într-un grad limitat la excluderea oxigenului
şi reducerea temperaturilor.
Dezavantajele sunt că pudra reduce vizibilitatea în spaţii mici, contaminează
mult şi produce multe pagube.
Pudra trebuie, în contrast cu ceilalţi agenţi
de stingere, să fie îndreptată către flăcări.
• Dioxid de carbon: Dioxidul de carbon (CO2) mai este numit gaz de acid
Un fel de carbonic. Acesta se găseşte şi în băuturi răcoritoare şi bere. Gazul de acid
carbonic înlocuieşte oxigenul, astfel încât focul se stinge. Deoarece este un
zăpadă gaz comprimat ce răceşte o porţiune bună când este eliberat din extinctor şi
formează un fel de zăpadă, este numit şi zăpadă carbonică.
Datorită temperaturii joase (în jur de minus 80’ C) la care
Un fel de vaporii ies din lichid, are un efect limitat de răcire. Dacă
zăpadă atinge pielea, arde. Stingerea unui foc într-un spaţiu mic cu
CO2 poate înlocui atât de mult oxigen că poate apărea o
deficienţă de oxigen pentru persoana care stinge focul şi
pentru celelalte persoane prezente. Asiguraţi-vă în cazul
stingerii unui foc cu CO2 că există echipament de protecţie
respiratorie şi asigurați o bună ventilaţie după ce focul este
stins.
• Pături ignifuge: Cu o pătură ignifugă poate fi oprită alimentarea cu oxigen a

produselor în ardere, a oamenilor şi a focurilor pe o suprafaţă dreaptă. De-
zavantajul este că focul trebuie abordat de aproape. Dacă focul nu este bine
sau complet acoperit cu o pătură ignifugă, acesta constituie un pericol pentru
persoana care stinge focul, şi există mai multe şanse de vătămare şi produc-
ere a pagubelor.
7.3 Clasificarea incendiilor şi a echipamentelor de suprimare

conexe
Incendiile vor fi divizate în clase:
• Incendii Clasa A: sunt incendii de substanţe solide

(combustibili comuni), precum lemnul, hârtia, bumbacul,
Substanţe plasticul şi cărbunele, care pot fi pornite uşor. Aceste incendii
vor fi stinse cu apă, pudră de stingere a incendiilor (ABC) şi
solide spumă. Păturile de foc vor fi utilizate pentru produsele care
ard, oameni şi foc pe o suprafaţă dreaptă. Explozia de praf
este un tip special de incendiu clasa A.
• Incendii Clasa B: sunt incendii de lichide sau substanţe care

formează lichide (‘incendii de grăsime’), precum petrolul,
Lichide uleiul, asfaltul, bitumul, ceara (lumânări), plasticul, alcoolul,
vopseaua, cauciucul, parafinaşi solvenţii. Aceste incendii vor fi
stinse cu spumă, nisip pudră de stinere clasa B sau dioxid de
carbon (CO2).

Incendii de • Incendii Clasa C: sunt incendii de gaze (gaze naturale, propan,
butan, metan şi acetilenă) şi vor fi stinse prin închiderea sursei
gaze de gaze sau cu pudra de stingere clasa C.
• Incendii Clasa D: sunt incendii de metale (magneziu,

aluminiu, potasiu, sodiuşi aliaje metalice) şi nu sunt des
Incendii de întâlnite. Aceste incendii nu sunt uşor de stins. Există
metale mijloace speciale de stingere a incendiului care sunt potrivi-
te pentru incendiile de metale, de exemplu pudra de stingere
clasa D.
7. Foc şi explozie
• Incendii neclasificate: sunt incendii precum incendiile electrice (cutii de con-
toare, întrerupătoare, carcase cu tensiune ridicată, scurt circuituri, computere
şi alte dispozitive electrotehnice). Aceste incendii vor fi stinse cu dioxid de
carbon (CO2) sau spumă modificată.
7.4 Reacţie la incendiu

În cazul declanşării unui incendiu trebuie luate următoarele măsuri în ordinea
prezentată mai jos:
• Asiguraţi întâi propria siguranţă.
• Raportaţi incendiul.
• Avertizaţi oamenii din zonă despre incendiu.
• Închideţi uşile şi geamurile.
• Aduceţi oamenii într-un loc sigur.
• Stingeţi incendiul, dacă e posibil.
Stingerea unui incendiu:

• Asiguraţi-vă întâi siguranţa
U
• Alegeţi agentul de stingere corespunzător.
• Stingeţi focul.
• Atenţie: focul se poate reaprinde!
• Dacă incendiul pare sau devine prea mare,
opriţi-vă şi părăsiţi acel loc.
Dacă există arsuri extinse, trebuie să le calmaţi cel puţin 15 minute cu apă
curată. Dacă nu e disponibilă, atunci poate fi folosită şi apă de canal sau apă
Cât mai repede de clătire. Pielea trebuie răcorită cât mai repede posibil. Atenţie la suprară-
cire! Nu utilizaţi niciodată alifie sau ceva asemănător, deoarece nu calmează
posibil pielea. Deseori, alifia trebuie îndepărtată mai târziu de doctor pentru a evalua
rana.
7.5 Mediu exploziv

Într-un mediu exploziv, este posibil să se creeze un
amestec exploziv. Prin urmare, trebuie luate măsuri
EX speciale într-un astfel de mediu pentru a preveni
prezenţa acestor amestecuri explozive. Un mediu
exploziv va fi marcat cu un semn de prevenire cu
simbolul:EX
Există mai multe ramuri sau sectoare în care există riscul de explozie:
industria chimică, gropi de gunoi, instalaţii de energie, companii de prelucrare
a deşeurilor, companii de gaze, industria de prelucrare a lemnului, companii
agricole (biogaz), companii de prelucrare a metalului, industria alimentară şi
de hrănire a animalelor, industria farmaceutică, rafinării şi companii de
reciclare.
Atât gazele, cât şi solidele pot crea un mediu exploziv.
Acesta este cazul în care există gaze inflamabile şi vapori, lichide cu un punct
de ardere mai mic decât temperatura ambiantă şi nori de praf. În mediile
explozive poate fi utilizat un contor individual al exploziei. Când acest contor
Nivelul este utilizat, este important:
pieptului • Contorul de explozie trebuie purtat la nivelul pieptului, dar nu sub îmbrăcă-
minte.
• Contorul de explozie trebuie testat înainte de a fi utilizat.
• Se cunosc procedurile aplicabile în caz de alarmă.
7.6 Sumar
Focul şi exploziile sunt pericole mari. Pentru foc, sunt necesare cel puţin com-
bustibil, oxigen şi o temperatură(sursă) de aprindere. Eliminând una din aces-
tea, focul poate fi stins. Prin urmare, există agenţi de stingere care sunt sau
nu sunt potriviţi în funcţie de categoria focului. Persoana care stinge incendiul
trebuie să ia întotdeauna în considerare propria siguranţă când se luptă cu
focul. Într-un mediu exploziv trebuie luate măsuri speciale.
7. Foc şi explozie
1. Care sunt cei trei factori minimi necesari pentru a porni un foc?
A. Hidrogenul, oxigenul şi nitrogenul.
B. Oxigenul, combustibil şi o temperatură de aprindere.
C. Apă, pudră şi spumă.
2. Care este temperatura de autoaprindere?

A. Temperatura la care un lichid eliberează suficient gaz încât să se pro-
ducă un amestec.
B. Temperatura la care o substanţă inflamabilă începe în mod spontan să
ardă.
C. Temperatura la care o sursă de aprindere furnizează suficientă energie
pentru a cauza un foc.
3. Care este caracteristica unui lichid inflamabil de clasa 2?

A. Acest lichid este extrem de inflamabil.
B. Acest lichid este foarte inflamabil.
C. Acest lichid este inflamabil.
4. Ce semnifică abrevierea LSE?

A. Raza de explozie: raza dintre limita inferioară de explozie şi cea supe-
rioară.
B. Limita inferioară de explozie: limita sub care amestecul de aer şi gaz
inflamabil nu poate produce o explozie.
C. Limita superioară de explozie: limita peste care amestecul de aer şi
gaz inflamabil poate produce o explozie.
5. Cum poate fi stins un incendiu clasa B?

A. Cu o pătură ignifugă.
B. Cu nisip.
C. Cu pudră de stingere.
6. Care sunt primele două măsuri luate la descoperirea unui incendiu?

A. Asigurarea propriei siguranţe şi stingerea incendiului.
B. Raportarea incendiului şi stingerea acestuia.
C. Asigurarea propriei siguranţe şi raportarea incendiului.
8. Echipament de lucru
Uneltele şi maşinile facilitează munca şi permit mai multe rezultate într-un

timp scurt. Acest lucru înseamnă o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi a
veniturilor. Un alt aspect îl reprezintă riscurile asociate utilizării uneltelor şi
maşinilor. Doar luând măsurile corecte, acest beneficiu poate fi utilizat din
plin.
Arbowet cere angajatorului să furnizeze unelte bune şi sigure. Multe
accidente pot fi prevenite dacă acestea sunt întreţinute corect. La
achiziţionarea unor maşini noi, angajatorul trebuie să ia în considerare şi
aspectul siguranţei atunci când le alege şi trebuie să informeze angajaţii
despre pericolele pe care le presupun şi măsurile de gestionare. Mutarea
încărcăturilor poate fi realizată cu sau fără asistenţă mecanică. Greutatea
şi forma încărcăturii determină metoda de mutare. Pentru articolele grele
care nu pot fi ridicate cu mâna, avem nevoie de asistenţă mecanică precum
motostivuitoarele, macaralele şi uneltele de ridicare.
8.1 Maşini, unelte de mână electrice şi unelte de mână

Pericole generale, riscuri şi posibile vătămări:
• Prinderea în părţile mobile.
• Lovirea de materiale/ părţi suspendate.
• Prinderea în echipamentul de fixare.
• Temperatura ridicată sau scăzută a elementului de lucru.
Neatenţie • Supraîncărcarea fizică din cauza posturii incorecte.
• Întreruperea comenzilor sau a sursei de energie.
• Neatenţia operatorului.
• Întreţinere insuficientă.
• Dislocarea mâinii şi a încheieturii şi arsuri cauzate de utilizarea
incorectă.
• Vătămări cauzate de unelte “în mers”.
• Opriri îndelungate ale maşinilor.
• Inhalarea substanţelor dăunătoare.
• Împuşcarea capselor, cuielor dintr-un capsator/ pistol cu cuie.
• Reculul şi deformarea provocate de materialele dure ale unui capsator/ pis-
tol cu cuie.
• Trecerea prin piesa de lucru a capsatorului/ pistolului cu cuie.
• Probleme fizice cauzate de vibraţii.
• Vătămări cauzate de un furtun de aer care se zbate.
Electrocutare • Electrocutare.
• Incendiu sau explozie provocată de scântei.
• Răni provocate de părţi trase, tăieturi, pilituri sau aşchii.
• Afecţiuni auditive provocate de zgomot.
Acest sumar, care desigur că nu este complet, indică faptul că folosirea

maşinilor şi a uneltelor este periculoasă şi riscantă. Prin urmare, sunt stabilite
anumite cerinţe pentru maşini şi reguli generale de siguranţă pentru acestea.
Bineînţeles, sunt stabilite şi anumite cerinţe pentru operator.
Cerinţe pentru maşini şi unelte electrice:
• Inspecţie periodică, conform sistemului VCA,
anual.
• Marcarea perioadei aprobate cu un abţibild sau
!
culoare. Instrucţiuni de utilizare şi mentenanţă în
limba ţării unde maşina/ unealta va fi utilizată.
• După 1995 însoţite de marcaj CE.
• Părţile mobile sunt oprite.
• Maşina/ unealta este în stare bună de
funcţionare şi este adecvată pentru activitatea
desfăşurată.
Măsuri generale de siguranţă pentru utilizarea maşinilor şi a uneltelor elec-

trice:
• Trebuie oprite pe durata mentenanţei.
• Nu pot funcţiona niciodată cu o cabină deschisă.
• Podeaua din jurul maşinilor trebuie să fie liberă, curată, plată, uscată şi
Protecţie antiderapantă.
• Trebuie să existe suficient spaţiu de mers şi mişcare pentru operarea
personală maşinii.
• Echipamentul individual de protecţie trebuie să fie disponibil şi utilizat.
• Trebuie operate în mod corect.
• Trebuie să existe ghid de instruire pentru operarea maşinii disponibile.
• Zonele periculoase trebuie închise.
• O frână trebuie să contracareze perioadele lungi de oprire.
• Trebuie să existe un declanşator automat/ întrerupător de urgenţă (dacă e
cazul).
• Pulberile trebuie evacuate în mod corespunzător (dacă e cazul).
Există mai multe măsuri care pot preveni accidentele sau limita consecinţele
acestora cât mai mult posibil. Acestea sunt declanşatorul automat de pe un-
elte electrice de mână şi întrerupătorul de urgenţă, cât şi întrerupătorul fără
încărcătură sau fără tensiune de pe maşinile fixe.
Declanşator automat
Acest buton trebuie să rămână apăsat pe durata operării, ca maşina sau
unealta să funcţioneze. Dacă declanşatorul este comutat, maşina/ unealta
se opreşte. Gândiţi-vă la o foarfecă electrică. Aceasta trebuie operată cu două
mâini. Imediat ce o mână dă drumul maşinii, foarfeca se opreşte. Astfel,
mâna nu poate fi prinsă niciodată în foarfecă. Declanşatoarele nu pot şi nu
trebuie să fie blocate.
Oprire de urgenţă

Acesta are scopul de a lăsa maşinile conectate să se oprească
Recunoaştere imediat în caz de urgenţă. Oprirea de urgenţă trebuie să fie
recunoscută uşor, vizibilă şi la îndemână. După utilizarea
opririi de urgenţă, maşina poate fi repornită conform
procedurii normale de pornire.
Întrerupător fără tensiune/ fără sarcină
Acest întrerupător asigură faptul că atunci când o maşină rămâne fără tensi-
une, aceasta nu va porni când tensiunea va reveni. Maşina trebuie pornită în
mod deliberat.
Măsuri de siguranţă pentru operare şi cerinţe pen-

tru operatorul maşinilor şi al uneltelor electrice:
• Operatorul maşinilor periculoase trebuie să aibă
cel puţin 18 ani.
• Nu trebuie purtate mănuşi lângă părţile rotative
U
şi unde există pericolul de a fi prins.
• Măsurile de securitate trebuie să rămână intacte.
• Operatorul trebuie să aibă suficientă pregătire şi
experienţă. Hainele largi, părul desfăcut şi
bijuteriile sunt interzise.
• O mașină în funcțiune nu trebuie lăsată
nesupravegheată.
• Operatorul trebuie să cunoască locaţia şi modul
de funcţionare al opritorului de urgenţă.
8.2 Maşini fixe

Maşinile montate permanent sunt deseori maşini mari, grele care sunt prinse
în podea. Exemple sunt : fierăstraiele industriale, rabotezele, presele cu
burghiu, polizoarele şi altele similare. Buna pregătire şi cunoştinţele în
domeniu sunt necesare pentru a putea lucra în siguranţă cu aceste maşini.
Fierăstrău circular fix

Pericolele şi riscurile specifice pentru această maşină sunt prinderea sau
lovirea de fierăstrău sau alte părţi mobile, lovirea de părţile tăiate sau
aruncate ale produselor sau probleme de sănătate provocate de inhalarea
Înveliş substanţelor dăunătoare. Cerinţe de siguranţă pentru această maşină:
• Înveliş protector (preferabil transparent) pe un braţ solid deasupra
protector fierăstrăului.
• Toc potrivit pentru lamă şi suport.
• Ghid de ajustare.
• Una sau mai multe legături pentru evacuarea pulberilor.
Măsuri de prevenire pentru folosirea maşinii:

• Trebuie să fie disponibil un sistem de blocare cu mâner interschimbabil pen-
tru împingerea piese mici.
• Piesele mari trebuie împinse de două persoane sau cu role de şenilă.
• Pânza fierăstrăului trebuie potrivită cât mai sus posibil pentru a preveni
reculul piesei de lucru.
Burghiu fix (presă)

Pericolele şi riscurile specifice acestei maşini sunt:
• Vătămări cauzate de ruperea burghiului.
• Scăparea piesei de lucru.
• Vătămări cauzate de bucăţi mici.
• Infecţii cauzate de stropi de uleiuri folosite pentru răcire şi tăiere.
O cerinţă de siguranţă pentru această maşină este montarea unui panou
transparent între operator şi maşină.
Măsurile de prevenire pentru folosirea acestei maşini: Asigurarea
corespunzătoare a piesei de lucru şi îndepărtarea aşchiilor cu o perie sau un
cârlig.
Polizor fix
Pericolele şi riscurile specifice acestei maşini sunt:
• Spargerea pietrei polizorului.
• Rănirea ochilor din cauza părţilor zburătoare.
• Vătămări cauzate de atingerea pietrei polizorului în funcţiune.
• Lipirea piesei de lucru de piatra polizorului.
• Inhalarea pulberilor produse prin polizare.
Cerinţe de siguranţă pentru maşină

Închidere Trebuie montat un panou protector. Distanţa maximă permisă între suport
uneltei şi piatra de polizor este de 3 mm. Părţile laterale ale maşinii trebuie
închise. Partea polizoare a pietrei trebuie să fie netedă. Două pietre de polizor
pe o maşină nu trebuie să difere prea mult ca dimensiune. Pietrele de polizor
trebuie să fie suficient de rotunde şi nedeteriorate.
Măsuri de prevenire pentru folosirea acestei maşini

Suportul uneltei trebuie să fie ajustat în mod regulat, doar când maşina este
oprită. Deoarece piatra de polizor se deteriorează, suportul uneltei nu poate
fi în formă de U. Doar personalul expert poate monta sau schimba piatra de
polizor. Panoul protector trebuie utilizat mereu.
8.3 Unelte electrice de mână

Uneltele electrice de mână uşurează
munca, însă pericolele curentului electric nu
trebuie ignorate. Majoritatea dispozitivelor
funcţionează la 230 Volţi.
Riscurile pot fi reduse lucrând la o tensiune
de siguranţă: maxim 50-Volţi AC sau 120-Volţi
DC. Această tensiune se va aplica în spaţii
Tensiune sigură mici, umede şi reci, precum pivniţele şi spaţiile
auxiliare.
În locurile unde riscul este mai scăzut, aparatul poate fi folosit la 230 Volţi.
Utilizarea unor unelte dublu izolate este atunci necesară. Aceste unelte au
avantajul unei izolaţii suplimentare, încât şansa de electrocutare este
redusă. Două pătrate vor indica faptul că unealta este dublu izolată. Uneltele
dublu izolate nu pot fi utilizate niciodată în spaţii umede, iar carcasa de
plastic trebuie să fie complet intactă. Dispozitivele dublu izolate au un cablu
neîmpământat. Când cablul se strică sau deteriorează, trebuie instalat un
cablu nou.
Polizorul unghiular/ polizorul manual/aparat polizor

Un polizor are două tipuri de disc: discuri de tăiere şi discuri de abraziune. Cu
Abraziune discul subţire de tăiere pot fi tăiate pietre şi metale. Este mai rapid decât cu
fierăstrăul. În principal, partea discului care acţionează este marginea
exterioară. Partea laterală nu poate fi utilizată. Discul gros de abraziune are
scopul de a îndepărta bavurile. Pentru abraziune este folosită partea laterală
a discului. Acesta e motivul pentru care discul trebuie să fie mai gros.
În funcţie de tip, discurile de abraziune vor fi folosite pentru:

• Tăiere şi abraziune până lamaxim 3 - 4mm.
• Pilirea sau abraziunea unei suduri până la maxim 4 - 4.5mm.
• Toate tipurile de abraziuni mai mari de 4.5mm.
Următoarele trebuie specificate corespunzător

pe discurile de polizor:
• Numele producătorului.
W
• Torsiune maximă admisibilă.
• Data.
• Materialele pentru care este destinat discul.
• Dimensiunile discului.
• Aplicabilitate
Riscurile utilizării unui polizor unghiular sunt: vătămări cauzate de părţi

zburătoare ale discului şi ale piesei de lucru, un disc de polizor care se sparge
sau atingerea discului în funcţiune. Pot fi provocate incendii sau explozii (ap-
rinse de căldură şi scântei). Mai mult, pot fi cauzate afecţiuni auditive şi prob-
leme de sănătate din cauza vaporilor şi a pulberilor rezultate în urma pilirii.
Polizorul trebuie prevăzut cu un înveliş protector, în funcţie de putere: un

mâner lateral şi un declanşator automat. Torsiunea maximă admisibilă a
Polizor manual discului de polizor nu poate fi niciodată mai mică decât torsiunea aparatului
polizor. Utilizarea ochelarilor şi protecţiilor auditive sunt necesare, iar piesa
de lucru trebuie să fie securizată. Aparatul polizor poate fi pus jos doar când
discul nu se mai învârte.
Aparate pneumatice de mână

Pentru a evita riscurile electricităţii în anumite activităţi, se vor utiliza apa-
rate pneumatice. Aceste aparate funcţionează cu aer comprimat. Acest lucru
cauzeazăvibraţii. Vibraţiile pot conduce la probleme grave ale încheieturilor,
dureri muscular şi întreruperea circulaţiei sângelui. “Degetele albe” sunt un
Vibraţii exemplu. Vibraţiile cauzează tulburări ale nervilor, care pot conduce la sen-
zaţii de înţepătură ale degetelor şi mâinilor. Mănuşile moi de piele pot captura
vibraţiile. Vibraţiile corpului cauzează oboseală. De aceea mulţi oameni dorm
foarte bine în maşină sau în tren. Din cauza oboselii, performanţa, reacţiile
şi concentraţia sunt afectate. În cazul activităţilor cu nivel ridicat de vibraţii,
precum nituirea şi demolarea, trebuie luate pauze regulate.
În timpul utilizării maşinii trebuie purtaţi ochelarii de protecţie sau o mască.

După utilizarea aparatului, opriţi alimentarea cu aer.
Fierăstrăul circular manual
În cazul fierăstrăului circular manual, un înveliş

protector trebuie să acopere complet partea
fierăstrăului care nu taie.
Învelişul protector rămâne automat deasupra
părţii care taie la momentul tăierii. Tocul lamei
trebuie să fie potrivit diametrului şi grosimii
lamei de fierăstrău.
Pentru a lucra în siguranţă cu un fierăstrău
Asistare circular manual, lama fierăstrăului şi ghidul trebuie potrivite astfel încât lama
fierăstrăului să se extindă cât mai puţin posibil sub piesa de lucru ce va fi
tăiată. Dacă e necesar, o a doua persoană trebuie să asiste la tăiere.
Fierăstrăul nu trebuie să fie prins, şi cablul/ firul electric trebuie să rămână în
spatele fierăstrăului întotdeauna.
Maşină de nituit şi capsat/ pistol cu cuie

Aceste maşini vor fi acţionate pneumatic şi sunt securizate împotriva
incendiilor accidentale. Presiunea aerului nu va fi mai mare decât cea indicată
pe maşină.
Presiune de Când sunt folosite aceste maşini, presiunea de lucru din furtunul de aer
trebuie să fie monitorizat. Când este amplasat un alimentator, gardul trebuie
lucru să fie gol.
Alegerea niturilor/ capselor depinde de dispozitiv, material şi forma piesei de
lucru. Mâna liberă trebuie ţinută mereu cât mai departe posibil de maşină.
Capătul maşinii trebuie apăsat ferm contra piesei de lucru la momentul
nituirii/ capsării. Dacă acest lucru nu se întâmplă, maşina nu va funcţiona.
Aceasta este o măsură de siguranţă integrată.
Fierăstrăul
Fierăstrăul este o unealtă periculoasă. Prin urmare, trebuie să îndeplinească o
întreagă serie de cerinţe de siguranţă:
• Mânerele nu trebuie să vibreze şi să fie prevăzute cu o suprafaţă
antialunecare.
• Vibraţiile trebuie să fie atenuate la interior.
• Mânerul din spate trebuie protejat împotriva efectelor oricărei rupturi ale
lanţului.
Braţ protector • Deasupra mânerului din faţă trebuie să fie un braţ protector.
• În cazul eliberării comutatorului de operare/ mânerului de gaz, mişcarea
lanţului trebuie frânată cu protecţie la recul.
• Trebuie să fie instalat un mecanism de captură a lanţului.
• Aparatul trebuie operat întotdeauna cu ambele mâini. Dacă o mână sau
ambele sunt luate de pe aparat, acesta se va opri: declanşator automat.
• Un înveliş protector trebuie să protejeze lanţul când fierăstrăul nu este
utilizat.
• Maşina trebuie echilibrată pentru a preveni vibraţiile şi “loviturile” maşinii.
• Blocarea comenzilor cu decuplarea automată a butonului de control.
Măsurile de prevenire pentru utilizarea unui fierăstrău sunt:
Pregătire • Operatorul a urmat o pregătire specială, iar cunoştinţele şi aptitudinile sale
au fost vertificate.
specială • Operatorul trebuie să poarte pantaloni speciali
şi mănuşi cu fibre de protecţie împotriva tăierii.
• Operatorul stă astfel încât în cazul unui recul,
lanţul să nu îi atingă corpul.
• Operatorul trebuie să utilizeze combinaţia
potrivită de lamă/ lanţ de fierăstrău şi să ţină
maşină bine cu două mâini.
8.4 Unelte de mână

Uneltele de mână sunt unelte fără putere electrică care nu sunt montate
într-un loc fix şi vor fi folosite manual. Lipsa mentenanţei şi utilizarea
incorectă sunt cele mai important cauze de accidentare cu aceste unelte.
Cerinţele de siguranţă pentru unelte sunt:

Uneltele trebuie să fie intacte şi curate. Mânerele de lemn nu trebuie să
Intact şi curat prezinte crăpături sau cioplituri şi nu trebuie vopsite. Capătul ciocanului
trebuie să fie intact şi bine securizat; oţelul trebuie să fie neted şi intact.
Uneltele de impact precum dălţile (cu protecţie pentru mâini!) şi cheile de
impact nu trebuie să prezinte niciun fel de bavuri. Deoarece devin mai dure cu
fiecare lovitură, trebuie înlocuite în mod regulat. Capetele dălţilor făcute din
metal extrem de greu pot arunca în jur aşchii de metal. Pentru a putea aplica
mai multă putere, cheile trebuie extinse, dar doar cu accesoriile
potrivite. Cheia trebuie să fie intactă şi ghearele trebuie să se potrivească
perfect (fără plăci de umplere) în jurul şurubului. O cheie cu cârlig sprijină
întregul şurub şi este mai bună decât o cheie cu capăt deschis.
Un număr de cerinţe suplimentare sunt stabilite pentru cheile de impact:

• Trebuie să existe o linie ataşată pentru a preveni cheia împotriva aruncării
sau căderii în urma unei lovituri.
• Cheia de impact nu poate fi ţinută cu o mână când este lovită.
• Doar o persoană poate opera cheia de impact.
• Operatorul trebuie să fie o persoană pregătită, de exemplu un instalator de
flanşe.
• În direcţia loviturii nu trebuie să există membre sau obstacole.
• Spaţiul de lucru trebuie golit.
• Cheia de impact nu este o unealtă standard şi trebuie raportată în permisul
de lucru de siguranţă.
Este deseori tentantă utilizarea, de exemplu, unei şurubelniţe ca o un levier

Securizare sau o daltă. Acest lucru cauzează multe accidente. Utilizaţi uneltele doar în
scopul destinat. O şurubelniţă trebuie să se potrivească perfect cu şurubul şi
nu poate fi ascuţită. Piesele mici de lucru trebuie securizate/ fixate.
Fişele trebuie potrivite cu un mâner nedeteriorat şi solid care trebuie să se

potrivească fără ajutor. Pentru cleşti, ghearele şi balamaua trebuie să fie
intacte şi curate.
Cuţitele trebuie să fie ascuţite şi adecvate tipului de activitate. Tăiaţi
întotdeauna departe de corp. Nu glisaţi lama prea departe şi nu rupeţi partea
uzată cu un dispozitiv de rupere a lamelor sau cu cleştele.
Folosiţi fierăstrăul potrivit cu o pânză de fierăstrău bine ascuţită pentru
operaţiunea pe care o veţi desfăşura. Fierăstrăul trebuie să fie bine poziţionat
(poziţia dinţilor), securizat corespunzător în braţ sau mâner şi dinţii trebuie
îndreptaţi înainte la momentul tăierii.
8.5 Ridicare în general

Echipamentul de ridicare este echipamentul montat şi potrivit pentru
mişcarea orizontală şi verticală a unor încărcături suspendate. Există diferite
tipuri de echipamente de ridicare.
• Macarale mobile.
Orizontal • Macarale-portal, macarale-pod şi macarale rulante.
Vertical • Automacarale pentru încărcare.
• Macarale pentru construcţii.
• Ridicări manuale.
Se interzice ridicarea cu ajutorului unui obiect care nu este special conceput în

acest sens. În Comunitatea Europeană se aplică Directiva Uniunii Europene
privind utilajele. Scopul acestora este de a aduce maşinile și utilajele de oper-
are în siguranţă pe piaţă.
Pentru echipamentele de ridicare cu o cerinţă de inspecţie sunt necesare

următoarele documente:
• Un caiet al macaralei în care sunt marcate toate inspecţiile şi reparaţiile.
Dovada Detaliile inspecţiilor trebuie să fie aplicabile echipamentelor de ridicare;
• Tabelele şi graficele ridicărilor din care poate rezulta ce greutate pe ce
inspecţiei distanţă (forţă x braţ) poate fi mutată. Pentru instalaţiile de ridicare, acelea
sunt tabelele de ridicare.
• Dovada inspecţiei pentru vinciuri, trolii, catarge de ridicare, lanţuri
(suplimentare), nituri, cârlige, cabluri şi grinzi de ridicare.
Expertiza operatorului privind echipamentul de ridicare trebuie demonstrată

prin testare, licenţa de ridicare. O licenţă de ridicare este necesară pentru
toate macaralele mari şi instalaţiile de ridicare cu o capacitate mai mare de 10
tone/km (forţă x braţ). În dosarul de înregistrare al maşinistului sunt
enumerate pregătirile acestuia, cât şi echipamentul de ridicare cu care a lucrat
şi cât timp. Pentru a lucra în siguranţă cu echipamentul de ridicare, nu doar
macaralele, ci toate troliile, vinciurile, cârligele şi alte accesorii de ridicare şi
unelte de ridicare trebuie să fie inspectate anual.
Pericolele generale ale folosirii unui echipament de ridicare sunt căderea

echipamentului de ridicare şi căderea încărcăturii. Măsurile generale de
siguranţă prevăd atunci ca încărcătura maximă de lucru (forţă x braţ) să nu fie
depăşită, ca încărcătura să fie ţinută în mod corespunzător, să existe verificări
vizuale regulate ale materialului de ridicare şi ca unghiul de repartizare pentru
un ataşament cu două sau trei picioare să fie menţinut cât mai mic posibil
(max. 120 de grade). Informaţii despre încărcătura maximă a accesoriilor de
Ştampilare pe ridicare pot fi găsite pe accesoriile de ridicare sub forma unei plăcuţe sau inel
material sau ştampilate material. Pentru a şti dacă ridicarea poate fi efectuată sau
nu pe baza forţei vântului, trebuie consultat ghidul utilizatorului furnizat de
producător.
8.6 Maşini de ridicare

Echipamentul de ridicare trebuie verificat în mod regulat pentru a detecta
posibilele uzuri şi deteriorări. Când sunt utilizate multiple maşini de ridicare
într-o singură locaţie, este necesară o bună coordonare. Operatorul
macaralei şi oricine conectează şi manevrează încărcătura (instalatorul)
trebuie să se înţeleagă reciproc. Aceştia trebuie să se vadă şi preferabil să
Ghidul se audă unul pe celălalt. Pentru o bună înţelegere, există anumite gesturi
utilizatorului agreate pentru operaţiunile de ridicare
Pentru a şti dacă ridicarea poate fi sau nu efectuată pe baza forţei vântului,
ghidul utilizatorului furnizat de producătorul macaralei trebuie consultat.
Pentru a distribui greutatea pe o suprafaţă cât mai mare şi pentru a spori
stabilitatea, o macara mobilă trebuie stabilizată pe sol ferm cu plăci de lemn/
scânduri sub picioare.
Încărcătura trebuie securizată în mod corect, maşinistul şi instalatorul
verificând ataşamentul în mod regulat. Pentru echipamentul de ridicare
utilizat trebuie pusă la dispoziţie dovada inspecţiei.
Riscurile şi pericolele operaţiunii de ridicare sunt:

• Căderea încărcăturii (sau a unei părţi din aceasta).
• Căderea echipamentului de ridicare.
• Contactul cu obiectele din apropiere în timpul manipulării încărcăturii.
• Contactul în raza de întoarcere a echipamentului de ridicare.
• Vremea nefavorabilă.

8.7 Accesorii de ridicare

Sunt accesorii de ridicare sau uneltele de ridicare, toate materialele
interschimbabile care nu sunt montate pe maşina de ridicare ca
standard sunt incluse, de exemplu lanţurile, cablurile, cârligele,
dispozitivele de suspendare inelele, pivoturile, niturile, benzile,
curelele, curelele de ridicare şi grinzile de ridicare. Unealta care
trebuie utilizată depinde de:
• Dimensiunile şi forma încărcăturii.
• Distanţa mutării.
Lanţuri
Setul de prindere implică:

• Lanţuri;
Indicat pe lanţ
• Cârlige;
• Pivoturi;
• Inele;
• Dispozitive de suspendare;
• Nituri
Pot fi utilizate individual, dar şi împreună. Setul de prindere există în variate

tipuri de oţel. Cele mai puternice (şi cele mai scumpe) sunt tipurile de oţel
înnobilat. Încărcătura maximă este indicată pe setul de prindere. Aceasta
Testat la poate fi ştanţată în lanţ, pe o placă de metal pe lanţ sau într-o zală liberă.
Pentru fiecare lanţ, trebuie să existe un certificat care să indice următoarele:
fiecare 4 ani • Sarcina de siguranţă.
• Sarcina de încercare.
• (Orice) sarcina de călire.
• Numărul de înregistrare.
• Data testării şi numele instituţiei care a efectuat inspecţia.
Toate seturile de prindere trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe an de
o companie specială de inspecţie. Lanţurile vor deveni casante de la utilizare
în timp. Singura cale de a combate acest lucru este călirea lanţului, făcându-l
moale şi apoi dur din nou. După călire, lanţul trebuie să fie testat
întotdeauna. Dacă setul de prindere este respins după testare (şi călire),
trebuie distrus. Setul de prindere trebuie testat cel puţin o dată la patru ani.
Sarcina de lucru care este indicată pe un lanţ se aplică doar când lanţul este
încărcat drept (pe direcţia lungă a zalelor). Dacă înfăşuraţi lanţul pe ceva,
acesta va fi încărcat pe lateral şi forţele exercitatea asupra lanţului vor creşte
semnificativ, iar lanţul se poate deforma. Prin urmare, este periculos să faceţi
o buclă într-un lanţ cu un cârlig. Înnodarea lanţurilor este de asemenea
interzisă.
Pentru lanţurile de ridicare se aplică următoarele reguli:
• Strângeţi complet niturile.
• Nu încărcaţi niciodată vârful cârligului.
• Verificaţi dacă sarcina de lucru este suficientă pentru încărcătură.
• Verificaţi lanţurile şi accesoriile pentru a detecta posibilele deteriorări
(rugină consistentă sau zale şi închideri deteriorate).
• Încărcaţi setul de prindere în sens longitudinal.
• Nu forţaţi setul de prindere lovindu-l cu un ciocan.
• Protejaţi lanţul cu scânduri sau o bucată de pneu în cazul încărcăturilor cu
muchii ascuţite.
• Un lanţ excesiv de greu încărcat cu zale întinse sau foarte trase trebuie
respins.
• Utilizarea unei extensii pentru un lanţ doar cu o zală specială de prindere
care este la fel de puternică sau mai puternică decât lanţul însuşi.
Cabluri de oțel
Cablurile de oțel sunt cabluri cu nucleu dur, cu oțel împletit în jurul lui.
Cablurile de oțel necesită de asemenea certificate de inspecție. O bună men-
tenanță este importantă pentru
cablurile de oțel. Prin urmare, se aplică
următoarele reguli:
• Depozitați cablurile în spații uscate, bine
Protejați oțelul ventilate pentru a evita ruginirea.
• Evitați contactul cu umezeala și substanțele
corozive.
• Protejați cablul de oțel cu un opritor sau un
pneu de mașină împotriva muchiilor ascuțite ale încărcăturii.
• Grăsimea trebuie îndepărtată regulat, astfel încât cablul să poată fi verificat
de rugină și uzură. Apoi, ungeți-l din noi cu grăsimi fără acizi.
• Nu faceți niciun fel de noduri.
Cablurile de oțel trebuie respinse în următoarele cazuri:

• Cablul este destrămat.
• Fire rupte, așa-numitele „cârlige de carne” pe o bună lungime.
• Mai multe fire rupte în același loc.
• Cablul foarte îndoit sau curbat.
• Foarte ruginit sau uzat.
• Legături rupte sau destrămate.
• Scădere în diametru.
Între lanț și cablu, cablul este de obicei cea mai bună alegere. Pentru fiecare
sarcină grea sau dacă există ochiuri de ridicare aplicate încărcăturii, lanțul este
mai bun.
Benzi și curele
Benzile sunt bucăți de cablu sau lanț ce conține bucle la ambele capete care
sunt sufficient de mari pentru a trece celălalt capăt prin ele. În cazul curelelor,
ochiul este prea mic pentru legare sau încercare.
Șufe de suspendare
Benzile de ridicare seamănă cu benzile, dar sunt plate. Au cel puțin 5 cm
Etichetarea lățime, buclele au cel puțin 20 cm lungime și sunt făcute din oțel topit sau
plastic. Interiorul buclei este protejat uneori cu piele. Pe eticheta cusută pe
banda de ridicare sunt înscrise sarcina de lucru sigură maximă admisibilă,
materialul benzii, data inspecției și instituția care a efectuat inspecția.
Reguli de siguranță pentru utilizarea șufelor de suspendare:

• Fiți atenți la muchiile ascuțite, protejați banda cu protecții speciale pentru
muchii sau cu un pneu de mașină.
• Verificați eticheta pentru a vedea dacă banda este suficient de puternică
Dovada pentru încărcătură.
• Banda de ridicare e de plastic. Radiațiile solare cu ultraviolete îmbătrânesc
inspecției banda.
• Verificați banda de ridicare regulat de deteriorări cauzate de supraîncărcări
sau contactul cu acid, inclusiv sub înveliș.
Benzile de ridicare vor fi refuzate dacă sunt uzate sau destrămate, dacă
prezintă ulei sau chimicale, dacă părțile de metal prezintă nereguli sau dacă
eticheta nu mai este clară.
Toate piesele de ridicare refuzate trebuie distruse înainte de eliminare.
Funie
Pentru ridicare vor fi folosite o funie din fibre naturale și o funie sintetică.
La utilizarea funiei trebuie să vă asigurați că nu este afectată de substanțe
agresive și chimicale, ulei și grăsimi, rugină, umezeală, elemente fierbinți și
lumină solară directă.
Funia va fi utilizată doar pentru operațiuni speciale și când cablurile sau
lanțurile nu pot fi utilizate, de exemplu, la ridicarea substanțelor agresive.
Funia trebuie distrusă după utilizarea. Cu funia pot fi ridicate maxim 1000 kg.
Unelte de ridicare asamblate

Un ansamblu este o combinație dintr-un număr de unelte de ridicare care vor
fi utilizate pentru a ridica o încărcătură, de exemplu o grindă de ridicare cu un
Grindă de număr de lanțuri sau un ochi cu două, trei sau patru lanțuri (cu două, trei sau
patru picioare). O grindă de ridicare este o con-
ridicare strucție din multiple grinzi de oțel, pentru a
distribui sarcina pe diferite lanțuri. Ogrindă de
încărcare va fi utilizată pentru o încărcătură cu
dimensiuni complicate, peste centrul de masă,
dacă este puțin spațiu deasupra încărcăturii
și pentru multiple amplasamente de încărcături similare. Deoarece cablurile,
lanțurile sau benzile de ridicare atârnă drept în jos, nu se pot apropia unul de
altul.
Când este mutată o încărcătură de 1000 kg, distribuiți greutatea cu un egal-
izator de-a lungul cablurilor. Fiecare din cele două cabluri experimentează apoi
o forță de 500 kg. Dacă aceeași încărcătură este mutată cu un ochi și două
cabluri (două picioare), cablurile sunt distribuite la un unghi și datorită sarcinii
laterale forța per cablu este mai ridicată. Cu cât sunt mai distanțate cablurile,
cu atât crește forța. Unghiul maxim legal este de 120 de grade.
Forţele din cabluri sub influenţa unghiului când este ridicată o încărcătură de
1000 kg într-un ataşament cu două picioare sunt:
30 grade = 52% din încărcătură = 520 kg per cablu

Cu cât unghiul cablurilor într-un ataşament cu două picioare se măreşte, cu

atât cresc forţele încărcăturii, astfel încât cablurile se pot rupe şi încărcătura
poate să cadă.
8.8 Blocuri de palane și scripeți

Un troliu de mână este un dispozitiv de ridicare fără putere proprie care
este operat cu mâna. Troliile de mână vor fi utilizate când nu este suficientă
utilizarea macaralei. Un troliu de mână va fi utilizat de asemenea şi când se
poziţionează o încărcătură în direcţie orizontală şi verticală. Cel mai mare
pericol al troliului de mână este dereglarea mecanică. Acest lucru se întâmplă
de obicei în urma supraîncărcării troliului de mână. Sarcina maximă admisă
este indicată pe troliul de mână.
Un alt pericol este dereglarea punctului de prindere. Asiguraţi-vă că folosiţi o
construcţie suficient de solidă. Troliile de mână pot fi securizate doar de
puncte de prindere solide, deci niciodată de balustrade, conducte sau schele.
Reguli de utilizare:
• Inspectaţi troliul de mână înainte de utilizare pentru a detecta posibile
deteriorări. Dacă există defecte, returnaţi-l şi raportaţi acest lucru.
• Nu încărcaţi cârligele pentru a evita îndoirea lor.
• Evitaţi supraîncărcarea.
• Prelungirea mânerului unui troliu de mână cu o bucată de ţeavă nu este
permisă deoarce acest lucru conduce la supraîncărcare.
• Returnaţi troliul de mână defect pentru reparaţii şi raportaţi acest lucru la
supervizor.
• Forţele laterale exercitate asupra cablului unui troliu de mână sunt, în cazul
supraîncărcării, interzise.
8.9 Motostivuitor
Pentru transferul încărcăturilor pe stivuitoare sau cu echipamente special,
motostivuitorul (sau camionul cu stivuitor) va fi utilizat, în special în depozite,
dar şi în alte locuri. Este tentantă utilizarea motostivuitorului pentru articole
pentru care nu este destinat. Acest lucru conduce anual la multe accidente
grave. Printre pericolele utilizării motostivuitorului se numără:
• Căderea încărcăturii.
• Răsturnarea încărcăturii şi/ sau a motostivuitorului.
• Coliziuni cu oameni, grămezi de mărfuri şi/ sau o structură.
• Distrugerea mărfurilor şi a echipamentelor ca urmare a utilizării incorecte.
• Inhalarea gazelor de eşapament/pulberilor când este utilizat un
motostivuitor diesel într-un spaţiu închis.
Operatorii motostivuitoarelor trebuie să dovedească expertiza teoretică şi
practică pentru a putea conduce motostivuitorului. Centura de siguranţă
trebuie utilizată întotdeauna.
Câteva dintre regulile de utilizare sunt:

•Un motostivuitor trebuie să fie echipat cu o cheie detaşabilă, claxon, scaun
pentru şofer protejat şi o centură de siguranţă. Şoferul trebuie să folosească
centura de siguranţă.
• O plăcuţă a tipului şi o plăcuţă a capacităţii de încărcare trebuie aplicată pe
caroseria motostivuitorului. Prin verificarea plăcuţei capacităţii de încărcare,
operatorul poate stabili dacă este sigur să ridice o anumită încărcătură.
• Motostivuitorul încărcat trebuie să fie stabil cu încărcătura distribuită de-a
lungul celor două furci.
• Deplasarea în motostivuitor nu este permisă dacă nu există al doilea scaun
special.
• Oamenii pot fi urcaţi doar într-o nacelă specială de lucru, în condiţii stricte.
• Contragreutatea nu poate fi ridicată.
• Vizibilitatea şoferului trebuie să fie optimă.
• Rutele de conducere trebuie să fie separate de rutele de mers.
• Operaţiunile de ridicare pot fi efectuate cu un motostivuitor doar dacă este
special conceput pentru ridicare.
• În cazul unui motostivuitor cu combustie internă: ventilaţi camera!
• Un motostivuitor poate fi parcat astfel, descărcat, cu platforma înclinată,
cu vârfurile sprijinite de sol. Această metodă previne rănirea genunchilor şi a
picioarelor.
8.10 Transpalet
Un transpalet este o unealtă cu o înălţime de ridicare de 20 cm, potrivit pen-
tru transferul manual sau electric orizontal ale paleţilor. Pericolele şi riscurile
folosirii unui transpalet sunt:
• Dureri de spate cauzate de o postură incorectă.
• Dureri de umeri şi braţe cauzate de tragerea transpaletului cu încărcături
grele.
• Ciupirea degetelor de la mâini şi picioare, gleznelor, picioarelor.
• Căderea încărcăturii.
• Coliziuni cu oameni, grămezi de mărfuri şi/ sau o structură.
• Distrugerea mărfurilor şi a echipamentului ca urmare a utilizării incorecte.
Postură corectă
Măsurile de prevenire pentru utilizarea unui transpalet sunt: încărcătură
stabilă, distribuire egală pe cele două furci, deplasare pe sol egal şi spaţiu
suficient de manevrare. Operatorul unui transpalet trebuie să aibă o postură
corectă şi să tragă transpaletul în mod corect (fără împingere!).
8.11 Sumar
Pot avea loc multe accidente când sunt folosite unelte şi maşini. Pentru a
preveni acest lucru, este importantă utilizarea corectă a uneltelor şi maşinilor
şi menţinerea lor în stare bună. Cunoştinţele şi aptitudinile ce implică unelte
şi maşini sunt o condiţie importantă ca acestea să funcţioneze în siguranţă.
Întotdeauna trebuie acordat timp instrucţiunilor clare. Alertarea colegilor în
cazul utilizării incorecte şi periculoase trebuie să devină un obicei, fără ca at-
mosfera din spaţiul de lucru să fie influenţată negativ. Deconectarea dispozi-
tivelor de securitate va fi stipulată de Arbowet ca fiind o încălcare gravă.
Ridicarea este o activitate riscantă. Prin urmare, există cerinţe bine stabilite
pentru oameni, mediu şi materiale. Regulile trebuie urmate cu stricteţe pent-
ru a preveni accidentele deoarece accidentele care au loc în timpul operaţiuni-
lor de ridicare sunt de obicei grave.
Aceasta se aplică şi motostivuitoarelor. Doar operatorii cu expertiză testată
pot conduce motostivuitorul. Aceştia ştiu exact ce pot şi ce nu pot face şi ce
poate fi sau nu făcut. Un transpalet este util pentru transferul vertical al unui
palet, însă există riscuri fizice asociate acestuia.
1. Care este distanţa maximă admisibilă la un polizor fixat permanent între

suportul uneltei şi piatra de polizor?
A. 3 mm.
B. 5 mm.
C. 7 mm.
2. Care sunt principalele pericole în timpul utilizării unei prese cu burghiu?

A. Ruperea burghiului şi desprinderea piesei de lucru.
B. Sugrumarea ca urmare a încercării de scoatere a cravatei prinse în
burghiul rotativ.
C. Prinderea vârfurilor mănuşilor în burghiul rotativ.
3. Ce dispozitive de siguranţă trebuie instalate pe un fierăstrău circular?

A. Un toc de lamă cu suport.
B. Protecţii auditive.
C. Un panou protector.
4. Ce EIP nu este nevoie să purtaţi în apropierea părţilor rotative ale

maşinilor?
A. O vizieră de protecţie.
B. Protecţii auditive.
C. Mănuşi de protecţie.
5. Ce este o măsură de siguranţă în timpul utilizării uneltelor pneumatice?

A. Pauzele regulate.
B. Montarea unui declanşator automat pe compresor.
C. Verificarea furtunurilor de aer înaintea fiecărei utilizări pentru detect-
area fisurilor.
6. Care dintre următoarele se aplică lanţurilor de ridicare?

A. Sarcina maximă pentru un lanţ va fi determinată de condiţiile de
vreme.
B. Nu puteţi utiliza un ciocan pentru a repara setul de prindere cu lanţ.
C. Puneţi cârligul în jurul lanţului pentru a securiza bine încărcătura.
7. Trei paleţi încărcaţi aşezaţi unul peste celălalt trebuie mutaţi unul câte
unul. Ce echipament este cel mai potrivit pentru acest lucru?
A. Un transpalet.
B. Un motostivuitor.
C. Un troliu de mână
9. Operaţiuni şi circumstanţe specifice
Pentru operaţiuni speciale, există măsuri speciale de gestionare pentru a

contracara şi/ sau reduce pericolele şi riscurile asociate. Trebuie să existe
cerinţe speciale pentru materiale, unelte şi echipamente.
Personalul operator trebuie să fie pregătit pentru operaţiuni şi condiţiile de
siguranţă trebuie respectate cu stricteţe. Condiţiile trebuie respectate întot-
deauna, dar în special în cazul operaţiunilor discutate în acest capitol
9.1 Sudură şi tăiere

Sudura şi tăierea sunt activităţi ce presupun căldură, pentru care în multe
cazuri, în special în medii riscante, este necesar un permis de muncă de sig-
uranţă. Acest lucru este justificat deoarece sudarea şi tăierea sunt asociate
unor pericole şi riscuri semnificative:
• Electrocutarea.
• Incendiile şi exploziile cauzate de căldură şi stropi.
• Arderea pielii şi a retinei ochilor de radiaţiile cu raze ultraviolete (UV).
• Pierderea vederii şi încălzirea din cauza radiaţiilor cu raze infraroşii (IR).
• Otrăvirea şi bolile pulmonare cauzate de fumul produs prin sudură.
• Postură de lucru incorectă.
• Lumină foarte strălucitoare.
Pentru a gestiona şi limita pericolele şi riscurile, sunt luate mai multe măsuri
de sigurnaţă pentru sudură şi tăiere
Draperii pentru Prima măsură este permisul de lucru. În acesta vor fi stabilite condiţille în care
sudură vor fi desfăşurate aceste operaţiuni la cald. Eliminarea fumului de sudură şi o
bună ventilaţie trebuie să furnizeze un aer sănătos. Draperiile pentru sudură
protejează mediul împotriva radiaţiilor cu UV şi IR. Echipamentul adecvat de
stingere a incendiului trebuie să fie la îndemână, şi bineînţeles, nu trebuie
să lipsească echipamentul individual corespunzător de protecţie: mască de
sudură (ventilată) sau ochelari de sudură (în funcţie de metoda de sudură,
şorţ de sudură, îmbrăcăminte de sudură, mănuşi şi încălţăminte de protecţie
(pantofi, ghete).
Sudura este un proces prin care, cu ajutorul căldurii, două părţi metalice, cu
sau fără adăugarea unei alte substanţe, sunt unite. La tăiere, metalul este
“tăiat” în bucăţi cu ajutorul căldurii.
Există diverse tehnici de sudură.

Suduri electrice Cele mai întâlnite tehnici sunt sudura cu arc electric (sudură cu arc), pentru
care se foloseşte un arc, sudura MIG/ MAG, sudura TIG, sudura cu laser, sudu-
ra cu jet de plasmă, sudură cu arc scufundat, sudura în punct, etc. şi sudura
oxigaz. Pentru sudura şi tăierea oxigaz se foloseşte foc intens dintr-un ames-
tec de oxigen pur şi acetilenă.
Acetilena este un gaz incolor, instabil şi extrem de inflamabil. Miroase precum
Acetilenă usturoiul, este mai uşor decât aerul, are o rază explozivă mare şi este utilizat
în primul rând pentru Sudură.
Propanul este un gaz inodor, incolor şi extrem de inflamabil. Pentru siguranţă,

Propan i se adaugă o odoare. Propanul are o rază explozivă mică, dar în schimb este
mai greu decât aerul. Acest lucru înseamnă că gazul rămâne aproape de sol
în cazul unei scurgeri, în apropiere de oameni, şi se poate strânge în pivniţe,
şanţuri şi excavaţii. Pericolele şi riscurile sudurii oxigaz sunt:
• Incendiile şi exploziile.
• Intensificarea focului şi oxidarea din cauza prezenţei oxigenului.
• Revenirea flăcării în cilindru.
Prin urmare, mai multe măsuri de siguranţă trebuie

Bună pregătire luate:
• Recipientele de acetilenă trebuie să stea în poziţie
vertical sau
aplecate la un unghi de cel puţin 30 de grade. Când e
utilizat propanul, trebuie să existe o ventilaţie bună
şi/ sau măsurători continue ale gazului.
• Trebuie să existe protecţii împotriva ruperii furtunurilor pe cilindrii de gaz.
• Trebuie să existe un amortizor de flacără în furtun între sticla de acetilenă şi
arzător.
9.2 Demolare
Operaţiunile de demolare implică deseori mai multe riscuri decât cele de con-
strucţie deoarece pot apărea mai uşor circumstanţe neprevăzute. O
demolare necesită o bună pregătire, şi prin urmare există tot mai multe
companii specializate în demolare. Demolările prezintă pericole numeroase
şi foarte variate: împiedicări, colaps, pericol de căderi, eliberări de substanţe
periculoase, instabilitatea limitelor demolării, proeminenţa părţilor
construcţiei, lucrul la înălţime, zgomotul şi căderea echipamentelor de
demolare.
Certificare Măsurile de siguranţă ce pot fi luate pentru contracarare sunt:
KOMO • Protecţie împotrivă căderilor.
• Stabilirea unui plan de demolare.
• Evitaţi să lucraţi unul sub altul.
• Folosiţi jgheaburi pentru materialul demolat.
• Ţineţi cont de capacitatea de susţinere a structurii rămase.
• Inventariaţi concentraţia de substanţe periculoase (inventarul azbestului).
• Folosiţi echipament individual de protecţie: cască, încălţăminte de
siguranţă, salopete, protecţie respiratorie şi protecţie auditivă.
Dacă se descoperă fibre ceramice în timpul demolării, atunci există câteva

măsuri ce trebuie luate pentru a preveni ca pulberea sau fibrele să fie
eliberate şi îndepărtate. Aceasta poate fi realizată exclusiv de angajaţii
companiilor certificate de KOMO. Multe companii specializate în demolare
sunt certificate de KOMO. Acţiunile vizate sunt:
• Aplicarea unui fixativ cu care fibrele pot rămân pe loc.
Decupaje • Materialele care conţin azbest trebuie să rămână intacte cât mai mult
posibil.
• Nu folosiţi jgheaburi pentru demolări.

• Salopetele şi măştile de protecţie împotriva pulberilor trebuie purtate.
9.3 Lucrul în jurul deschiderilor din perete şi podea

Pericolele deschiderilor din pereţi şi podea, numite şi decupaje, sunt un pericol
de cădere şi pentru căderea obiectelor. Prin urmare, decupajele trebuie
acoperite cu materiale ce suportă încărcături, fixate de podea sau perete, sau
trebuie montată o balustradă sau o barieră solidă. Dacă această măsură de
siguranţă nu este posibilă, atunci pericolul trebuie marcat şi apropierea
trebuie împiedicată.
9.4 Săpatul şi lucratul în apropierea şi în interiorul excavaţiilor

Pentru amenajarea utilităţilor (electricitate, apă, gaz, comunicaţii şi
conducte), amenajarea căilor de circulaţie (auto, tren, metrou), canalelor,
construirea clădirilor şi peisagistică, trebuie efectuate deseori excavaţii în
Pagubele stratul superior al solului.
În Ţările de Jos acest lucru este, în comparaţie cu multe alte ţări care au sol
excavaţiei pietros, relativ uşor. Acesta e un avantaj, dar fiecare avantaj are reversul său.
Luturile, solurile nisipoase şi în special cele din turbă sunt de asemenea
instabile.
În plus, în zonele dens populatele din Ţările de Jos, am introdus deja multe
cabluri şi
conducte în sol. Prin urmare, săpatul trebuie efectuat cu grijă pentru a preveni
pagubele excavaţiei. Securitatea livrărilor companiilor de utilităţi este în joc, şi
există multe riscuri faţă de siguranţă şi riscuri faţă de mediu, cât şi
posibilitatea unor pagube economice. Gândiţi-vă la amenajarea unui tunel de
metrou în Amsterdam într-un sol de turbă. În ciuda tuturor pregătirilor,
calculelor şi măsurătorilor, lucrurile încă merg rău, cu toate consecinţele
acestora.
Pericolele şi riscurile operaţiunilor de excavare:

• Electrocutarea din cauza cablurilor electrice
deteriorate.
• Explozii cauzate de conducte de gaze şi petrol
defecte.
W
• Risc de a fi îngropat după colapsul pereţilor
excavaţiei.
• Probleme ale apei din cauza flxului interior
(subterane).
• Contaminarea solului cu substanţe periculoase
şi/ sau biologice.
• Sufocare din cauza conductelor de gaze
deteriorate.
Prin urmare, au fost stabilite reguli pentru o excavaţie atentă:

• Prima regulă este solicitarea informaţiilor privind localizarea cablurilor şi a
conductelor din sol, aşa-numitul raport KLIC (Kabels en Leidingen Informatie
Centrum/ Centrul de Informaţii despre Cabluri şi Conducte).
• Apoi trebuie săpate şanţuri de testare.
Săpaţi doar după ce este stabilită poziţionarea cablurilor şi conductelor cu
ajutorul şanţurilor de testare de 1.5 m în locaţia raportată.
• Excavaţiile pot fi efectuate doar la ordinul supervizorului sau
contractantului.
Supervizor • Trebuie urmate instrucţiunile operatorilor de utilităţi.
• Dacă sunt utilizate maşini de săpat, acestea trebuie prevăzute cu cupe
drepte.
• Orice cabluri şi conducte întâlnite acolo unde nu erau aşteptate, şi orice
daune vor fi raportate imediat supervizorului.
Pentru a menţine siguranţa şi sănătatea tuturor persoanelor prezente, un

număr de măsuri de siguranţă vor fi luate când se lucrează lângă sau în
excavaţii:
• Pereţii excavaţiilor trebuie stabilizaţi.
Distanţă de Panta pereţilor excavaţiei trebuie potrivită adâncimii excavaţiei şi solului.
• Solul excavat trebuie depozitat la o distanţă de siguranţă.
siguranţă • Vehiculele, materialele şi echipamentele trebuie să rămână la o distanţă
sigură.
• Consolidarea (protecţia împotriva surpării şi colapsului) trebuie să fie bine
conectată cu margine excavaţiei.
• Un gard trebuie montat în jurul excavaţiei.
• Niciun fel de cilindrii de gaz nu pot sta în excavaţie.
• Excavaţiile de 1m sau mai mult în adâncime vor fi considerate spaţii închise.
• Asiguraţi două căi de acces.
9.5 Lucrul la înălţime

Conform Arbowet, o înălţime de 2.5 m deasupra solului şi cu pericol de cădere
deasupra unui punct periculos cum ar fi componentele mobile sau o supra-
faţă de apă este definită ca “lucru la înălţime”. Pericolele şi riscurile lucratului
la înălţime sunt: căderea de pe marginea acoperişului sau podea, căderea
printr-o deschidere în podea sau lovirea de către un obiect în cădere. În acest
caz, legile privind sănătatea şi siguranţa (V&G) impun luarea unor măsuri de
prevenire, precum:
• Utilizarea unei schele, platform sau podele de lucru sigure.
• Utilizarea unor garduri, balustrade şi pereţi laterali eficienţi.
• Închiderea deschiderilor din podea.
• Folosirea echipamentului de protecţie precum: cască de protecţie, pantofi de
protecţie, echipamente pentru prevenirea căderilor şi plase
Lucratul pe acoperişuri plate şi înclinate

Siguranţă la Un acoperiş plat sau un etaj superior formează de obicei o suprafaţă solidă.
Acest lucru dă adesea un sentiment greşit de siguranţă. Pentru a lucra pe
marginea acoperişuri plate, există în primul rând pericolul de a cădea. Asigurarea
acoperişului marginii sau o plasă sunt necesare când există pericolul de a cădea de la 2.5
metri sau mai mult. Siguranţa la marginea acoperişului poate fi omisă când
activităţile şi ruta către punctul de lucru se află la mai mult de 4 metri de
marginea acoperişului şi atât zona de lucru cât şi ruta până la acea zonă sunt
marcate cu benzi şi suporţi. Toate deschiderile în acoperiş trebuie închise.
Harnaşament Când pericolul de cădere în ciuda tuturor măsurilor nu poate fi eliminat

complet, trebuie luate alte măsuri pentru a limita consecinţele căderii, de
de protecţie exemplu, montarea unei balustrade (înălţime: min. 1.20 m), plase sau –dacă
o balustradă sau plasele nu sunt posibile- purtarea unui harnaşament de pro-

tecţie. Aceste măsuri trebuie luate de asemenea
dacă siguranţa la margine poate fi doar parţial
montată sau când montarea unor elemente de
siguranţă constituie un pericol mai mare decât
dacă lucrările care trebuie realizate.
Materiale Pentru suficient control pe un acoperiş înclinat şi când un acoperiş nu are

solide suficientă capacitate de susţine, trebuie utilizate planurile de mers. Acesta
permite greutăţii corpului să fie distribuită mai bine de-a lungul acoperişului.
Scândurile de mers trebuie să fie suficient de lungi şi trebuie să fie susţinute
de grinzi montate în acoperiş. Scândurile late de 60 cm trebuie prevăzute la
fiecare 40 cm cu şipci încrucişate pentru a preveni alunecarea. Mai mult, ace-
leaşi reguli se aplică pentru acoperişurile înclinate pentru siguranţă împotriva
căderii, dar şi pentru acoperişurile plate.
Deschiderile în perete şi podea trebuie acoperite cu materiale solide şi
prevăzute cu bariere adecvate. Dacă securizarea este imposibilă, riscul trebuie
marcat cu o culoare sau un semn de avertizare. Dacă există deschideri mari în
acoperiş (decupaje), atunci trebuie să existe plase dedesubt.

Scări
Utilizarea scării este limitată la o anumită înălţime şi pentru activităţi
minore şi de scurtă durată, sau dacă o alternativă mai sigură precum
o schelă sau o platform suspendată de lucru nu sunt posibile într-o
anumită locaţie.
Conform legii, trebuie să existe o indicaţie pe scară care să indice tipul
scării, numele producătorului şi instrucţiunile de utilizare în limba
olandeză. Lucrările de scurtă durată, de maxim 4 ore pe zi, pot fi efec-
tuate cu ajutorul scărilor, atât timp cât utilizatorul rămâne în picioare
cu ambele picioare pe o treaptă, cu o mână ţinându-se de bară şi cât
timp lucrările nu prezintă un risc ridicat.
Distanţa la care utilizatorul poate ajunge este egală cu braţul său.

Inspecţii Când trebuie efectuate lucrări de lungă durată, sau normale la
înălţime, alte echipamente sunt mai potrivite, precum schelele sau
platformele suspendate. Înainte de a utiliza o scară, aceasta trebuie
verificată pentru a vedea dacă nu este ruptă. Scările rupte sau stricate nu tre-
buie folosite. Doar experţii pot repara scările. Păstraţi scara şi picioarele scării
curate, întrucât murdăria ascunde defecţiunile. Uleiul şi zăpada fac scara să
fie alunecoasă. Solicitaţi inspectarea scărilor unui expert cel puţin o dată pe
an. Scările de lemn nu trebuie acoperite cu vopsea. Aceasta face inspecţia mai
dificilă.
Pentru a permite un acces sigur pe un acoperiş plat sau podea ridicată, o scară
trebuie prelungită cu cel puţin un metru deasupra locului unde oferă acces,
sau trebuie să furnizat în alt mod un nivel adecvat de stabilitate pentru a urca
şi a coborî de pe scară.
Directivele pentru înălţimea maximă care poate fi acoperită de
o scară este de 7.5 metri (de la piciorul scării la piciorul utili-
zatorului), şi pentru că utilizatorul trebuie să se poată ţine
de scară la acea înălţime, trebuie să fie lungă de cel puţin 10
metri. Forţa exercitată este de maxim 100 N (10 kg).
Scara trebuie aşezată pe sol plat, solid, la un unghi de 75
Sol plat, solid grade. Pentru a putea determina unghiul corect, trebuie să
staţi cu piciorul sprijinit de partea jos a barelor laterale. Dacă
puteţi prinde barele laterale întinzând braţele drept înainte,
atunci scara este montată corect. Partea de jos a scării trebuie
prevăzută cu o grindă de stabilitate. Scara trebuie să ajungă
până la cel puţin 1 metru deasupra marginii acoperişului.
Partea de sus trebuie securizată cu o funie pentru a preveni
alunecarea ei. Nu aşezaţi scara cu susul în jos sau cu spatele.
Cu o scară extensibilă, lungimea minimă va fi determinată de
modelul şi caracteristicile scării. Este posibil ca diferite părţi să
nu se mişte unele faţă de celelalte. Scările extensibile trebuie
aşezate şi mişcate de doi oameni. Scările mobile trebuie se-
curizate înainte ca cineva să calce pe ele. Când mişcaţi o scară,
nimeni nu trebuie să stea pe ea.
Prevenirea
O scară metalică trebuie aşezată la cel puţin 2 metri depărtare de orice fire
supraîncărcării electrice neizolate sau alte elemente sub Tensiune. Amplasaţi scara în dreptul
unei ferestre doar cu un suport tip punte. Accesul la scară trebuie să fie liber
sau marcat. O scară nu trebuie lăsată niciodată nesupravegheată (aşezată).
Nu vă urcaţi pe scară mai mult decât este permis pentru a vă putea ţine toto-
dată bine ea (4 trepte de la treapta superioară). Pentru a preveni supraîncăr-
carea, în principiu o scară nu poate fi utilizată de mai mulţi oameni în acelaşi
timp. Utilizaţi întotdeauna o scară cu faţa spre trepte şi asiguraţi-vă cu există
trei puncte de contact cu scata : două picioare, o mână sau două mâini, un
picior. Ridicaţi uneltele şi/ sau materialele cu o funie. Dacă forţa vântului este
egală cu 6 sau mai mult, nu mai puteţi lucra pe scară.
Schele de oţel
Cardurile Schelele de oţel vor fi utilizate pentru lucrări de construcţii şi pentru operaţi-
schelei uni de curăţenie şi remodelare. O schelă la care poate fi ataşată un troliu sau
o maşină de ridicare este o schelă specială. O schelă bine construită şi în-
treţinută este un loc sigur de lucru. Construirea şi întreţinerea schelei sunt re-
alizate de specialişti. Trebuie să existe un monitor autorizat prezent în clădire
şi trebuie să fie disponibile calculele privind stabilitatea schelei (platformei),
dar şi instrucţiunile pentru construirea acesteia.
Constructorii schelei garantează că o schelă este bine construită. Ei indică cu
ajutorul unor carduri ale schelei (‘scafftag’) dacă o schelă poate fi utilizată sau
nu. Cardul schelei este agăţat de schelă. Un card roşu cu textul ‘Stelling niet
gereed’ (“Nu utilizaţi schela”), înseamnă că schela nu trebuie utilizată. Un
card verde ce indică ‘Stelling gereed’ (“Schelă pregătită”) înseamnă că schela
este sigură. Dacă schela nu mai este sigură indiferent de motiv, atunci cardul
schelei trebuie îndepărtat şi dat constructorului schelei sau supervizorului
şantierului. Toată lumea trebuie să părăsească schela până când este gata de
utilizare.

Nu faceţi niciodată nicio schimbare asupra schelei singur. Nu permiteţi balan-
sarea materialelor sau a uneltelor pe schelă. O podea netedă este periculoasă.
Îndepărtaţi gheaţa de pe schelă sau puneţi nisip pe podea. Îndepărtaţi zăpa-
da. Folosiţi materiale absorbante pentru ulei şi grăsime. Lucratul pe trepte
sau scări pe schelă nu e permis. Dacă este nevoie să se lucreze la o înălţime
mai mare, folosiţi o schelă auxiliară la maxim 50 cm înălţime şi adăugaţi o
Specialist balustradă suplimentară. Când adăugaţi materiale, ţineţi cont şi de sarcina
maximă a schelei. Pentru o schelă normală (uşoară), sarcina podelei este
de maxim 150 kg/ m2. Pentru o schelă specială (grea), este de 300 kg/m2.
Capacitatea de încărcare este raportată pe cardul schelei. Schelele trebuie să
fie inspectate o dată la trei luni după construire, cât şi după o furtună (forţa
vântului egală cu 9 sau mai mare). Cardul schelei arată cât timp este valabilă
aprobarea actuală acordată în urma inspecţiei.

Schelă suspendată
Toată lumea a mai văzut o schelă suspendată pe
faţada unei clădiri mari. Aceasta e folosită pen-
tru activităţi de întreţinere şi curăţenie. Schela
suspendată trebuie amplasată de specialişti.
Aceştia trebuie să testeze schela suspendată cu
cel puţin 1.25x sarcina maximă de operare înainte
de utilizare. Pe durata utilizării, sarcina maximă nu poate fi depăşită. Cei care
lucrează pe schela suspendată trebuie să fie bine instruiţi de supervizorul
şantierului înainte de utilizare, şi operarea lor trebuie testată. Următoarele
date trebuie indicate clar pe o schelă suspendată:
• Numele producătorului.
• Data la care a fost realizată schela suspendată.
• Numărul tipului.
• Sarcina maximă (care bineînţeles că nu trebuie depăşită).
• O marcă a certificării CE (pentru schele suspendate după 1996).
Harnaşament Întotdeauna există riscul ca o schelă suspendată să înceapă să atârne într-o

de siguranţă parte. Prin urmare, utilizatorii trebuie să poarte harnaşament de siguranţă,
care trebuie prins de un punct special de prindere. Pentru a prevenire ca cineva
să fie rănit de obiectele care pot cădea, zona de sub schela suspendată
trebuie marcată cu o bandă sau bariere. Dacă are loc o întrerupere a curentu-
lui, schela suspendată trebuie evacuată. Atât timp cât se lucrează pe schela
Dispozitiv de suspendată, panoul operaţiunilor trebuie să fie manevrat. O schelă
comunicaţii suspendată nu trebuie lăsată niciodată nesupravegheată când este gata de
utilizare. Vârsta minimă a utilizatorilor este de 18 ani. Dacă nu există contact
vizual cu operatorul sau este redus, trebuie utilizat un dispozitiv de
comunicare.
Schele rulante
Schelele rulante au anumite avantaje faţă de schele de oţel normale: sunt
puţin mai uşoare şi mai uşor de mutat. Cu toate acestea, au însă şi deza-
vantaje: deoarece sunt mai uşoare şi mai mic, sunt mai puţin stabile decât o
schelă normală.
Reguli pentru folosirea schelei rulante:
• Blocaţi roţile înainte ca cineva să urce pe schela rulantă. Urcaţi în schela
rulantă la interior. Părţile laterale funcţionează ca scări.
• Aduceţi toate materialele şi uneltele în vârf în siguranţă.
• Menţineţi podeaua de lucru curată şi acoperiţi cu nisip când este alunecoasă.
• Stabilizatoarele au rolul de susţinere, nu de căţărare pe schelă.
• O schelă rulantă nu trebuie lasată niciodată nesupravegheată.
Există reguli şi pentru mutarea unei schele rulante:

• Schela nu trebuie mutată niciodată dacă mai sunt oameni sau obiecte pe ea.
• Asiguraţi-vă că pe durata mutării, nu mai sunt unelte şi materiale pe schelă.
• Stabilizatoarele trebuie să rămână cât mai aproape de sol posibil, şi dacă au
roţi, acestea trebuie să atingă solul.
• Stabilizatoarele nu pot fi deplasate în timp ce schela se mişcă.
• Solul pe care este mutată schela trebuie să fie neted şi să aibă suficientă
capacitate de susţinere. În caz contrar, utilizaţi bare şi canale în U.
• Pentru a preveni răsturnarea, schelele rulante înalte trebuie dezasamblate la
o înălţime maximă de 8 metri înainte de a fi mutată.
Platforme de lucru aeriene

Platforma de lucru aeriană este o piesă mobilă a unui echipament de lucru
care este montată pentru a muta oamenii pentru a lucra la înălţime.
Piese mobile Exemple sunt:
• Platforme de lucru aeriene autopropulsate.
• Platforme de lucru aeriene pe o remorcă, camion sau dubă.
• Elevator tip foarfecă.

Pericolele folosirii platformelor aeriene de lucru sunt:
• Electrocutarea.
• Coliziunea.
• Cădearea obiectelor de pe platforma de lucru.
• Prinderea între obiecte şi platforma de lucru.
• Răsturnarea platformei aeriene de lucru.
• Căderea de pe platforma de lucru.
Operatorul unei platforme aeriene de lucru trebuie să aibă expertiză testată.
Trebuie să existe instrucţiuni clare lângă comenzi. Platforma aeriană de lucru
trebuie să aibă un abţibilid valabil de inspecţie, instrucţiuni de utilizare clare
şi o plăcuţă care să indice sarcina maximă. În carnetul care o însoţeşte sunt
enumerate inspecţiile, întreţinerile şi reparaţiile efectuate
În timpul lucrărilor platforma aeriană de lucru trebuie aşezată pe o suprafaţă

Prinderea de netedă orizontală, şi împrejurimile trebuie blocate. Platformele aeriene
autopropulsate de lucru pot fi conduse doar cu stabilizatoarele retractate,
nacelă braţul coborât şi nacela în poziţie neutră. O platformă aeriană de lucru nu este
făcută pentru ridicări şi nu este lift. Călcarea în afara ei la înălţime este
interzisă. Vârsta minimă pentru a lucra pe o platformă aeriană este de 18 ani.
Utilizatorii trebuie să poarte întotdeauna un harnaşament de siguranţă care
este prins de nacelă. La o înălţime de peste 25 de metri, trebuie utilizate două
staţii radio. Dacă o platformă aeriană de lucru este utilizată într-un mediu
riscant, la sol trebuie să fie un asistent.
Nacele de lucru suspendate de o macara

Suspendaţi nacelele de lucru cu patru elemente de prindere din oţel de înaltă
calitate de o macara. Acestea pot fi utilizate doar dacă schelele, platformele
aeriene şi scările nu pot fi utilizate. Ele trebuie inspectate şi trebuie să există
o dovadă scrisă a inspecţiei. La exteriorul nacelei trebuie să existe
instrucţiunile legate de sarcina admisibilă de lucru, propria masă şi numărul
Contact vizual: permisibil de persoane. Regulile de utilizare sunt stricte:
• Vârsta minimă a utilizatorilor este de 18 ani.
• Operatorul macaralei şi personalului din nacelă trebuie, atunci când e posibil,
să aibă contact vizual, şi trebuie să poată comunica unul cu celălalt.
• O persoană dă indicaţii operatorului macaralei. Dacă dau mai multe
persoane indicaţii, apar confuzii.
• Harnaşamentul necesar de siguranţă trebuie prins de nacelă.
• Călcarea la interior şi exterior este permisă doar pe o suprafaţă sigură.
Folosirea pe post de lift este o utilizare inadecvată a echipamentului de lucru
şi interzisă.
9.6 Folosirea în spaţii închise

Un spaţiu închis este un spaţiu (de lucru) cu următoarele
trăsături:
• Spaţiu îngust, deseori mic, umed, alunecos cu puţin loc
U
de mişcare.
• Spaţiul nu este destinat pentru utilizarea
regulată de către oameni.
• Deseori, cablurile şi ţevile se găsesc în locuri neaşteptate.
• Foarte puţină ventilaţie naturală.
• Acces dificil: evacuarea şi asistenţa sunt dificile şi con-
tactul cu exteriorul este redus.
• Slab luminat, deseori fără lumină naturală.
Chiar dacă nu se regăsesc toate trăsăturile, tot poate fi un spaţiu închis.
Exemple de spaţii închise sunt : Rezervoarele sau cazanele de stocare,
canalizările şi conductele, lifturile, spaţiile auxiliare şi pivniţele, şi corturile
folosite pentru excavaţii, solul contaminat şi conductele.
Pericole în spaţii închise: Incendii şi explozii

Marjă de Într-un spaţiu închis, un amestec inflamabil de gaze sau vapori poate fi creat
uşor, deoarece există puţină ventilaţie naturală sau deloc. Prin urmare, limita
siguranţă inferioară de explozie, LIE, poate fi atinsă rapid, de exemplu la pulverizarea
unei vopsele sau vopsirea într-un rezervor. Pot exista, de asemenea, reziduuri
de substanţe inflamabile prezente. Pentru a menţine o marjă de siguranţă,
10% din LIE este utilizată ca limită pentru a putea intra într-un spaţiu închis.
Peste aceasta, spaţiul trebuie evacuat şi trebuie luate măsuri pentru a reduce
procentajul.

Ca urmare a mişcării şi temperaturilor în
creştere, lichidele pot produce vapori mai
Pericol ridicat rapid.
Pe durata lucrărilor într-un spaţiu închis,
substanţele inflamabile pot fi eliberate, de
exemplu, de scurgeri din recipientele de gaz
sau furtunuri în timpul sudurii. Oxigenul
suplimentar care se scurgere din furtunurile
recipientelor de oxigen sau arzătoarele care
nu sunt închise corect conduc la pericole
ridicate de incendii şi explozii. În plus, cârpele de curăţat (murdare) şi deşeuri-
le, de exemplu, din lemn sau hârtie sunt substanţe inflamabile. La foc de-
schis, scânteile sudurii şi părţile metalice fierbinţi create de un cuţit, se poate
produce un foc necontrolat.
Sufocare
Dacă oxigenul este utilizat sau înlocuit de un gaz inert, o deficienţă de oxigen
poate fi creată rapid într-un spaţiu închid. Oxigenul va fi utilizat prin ardere,
Deficit de sudură, formarea ruginii, respiraţie şi tratarea vopselei adezivilor.
oxigen Cu un procentaj foarte redus de oxigen, plămânii nu pot primi suficient
oxigen. Deveniţi ameţiţi şi somnoroşi şi inconştienţi înainte de a se
produce decesul. Cu un procentaj de oxigen de < 19%, deficitul de oxigen
poate fi corectat prin aerare mecanică sau poate fi utilizată protecţie
respiratorie autonomă.
Otrăvire
Posibilitatea de otrăvire într-un spaţiu închis este mai mare decât la exterior.
Dimensiunea limitată combinată cu lipsa ventilaţiei, concentraţia de pulberi
Procese de eliberate sau prezente, gaze şi vapori poate deveni rapid periculos de mare.
Otrăvirea poate avea loc prin înghiţire, inhalare sau contact cu pielea.
descompunere Substanţele toxice pot fi produse într-un spaţiu închis prin activităţi precum
vopsitul, pulverizarea (solvenţi) sau sudura (vapori), sau vin din exteriorul
spaţiului închis. În scurgeri, metanul şi foarte toxicul hidrogen sulfurat (H2S)
sunt create prin procese de descompunere.
Uneori pare că rezervoarele sunt curate, însă substanţele toxice şi
inflamabile încă mai ies uneori din rugina şi porii de pe pereţi. Măştile de filtru
nu pot fi utilizate NICIODATĂ în spaţii închise. Acestea protejează împotriva

substanţelor periculoase, dar nu împotriva posibilului deficit de oxigen.
Electrocutare
Posibilitatea de electrocutare într-un spaţiu închis este ridicată deoarece
temperatura într-un spaţiu îngust este ridicată, printre altele ca urmare a unei
ventilaţii slabe. Prin transpiraţie, rezistenţa pielii scade. Spaţiile închise sunt
deseori umede şi construite din metal ce conduce electricitatea bine. Într-un
spaţiu închis, se va lucre prin urmare doar cu o Tensiune de siguranţă: maxim
50 Volţi AC sau 120 Volţi OC. Dispozitivele electrice trebuie curăţate
corespunzător de Tensiune şi securizate cu încuietori.
Căderi şi alunecări, părţi mobile şi obiecte care cad

Spaţiile închise sunt deseori mici şi există adesea cabluri şi conducte care trec
prin ele. Există o mare posibilitate de cădere, împiedicare şi prindere.
Iluminat bun Iluminatul bun, vigilenţa şi păstrarea lucrurilor în ordine sunt măsuri de
prevenire. În rezervoarele mari de depozitare sunt deseori mecanisme de
amestecare. Când lucraţi într-un rezervor, acestea trebuie scoase din serviciu
şi încuiate de un expert, dar dacă încep să se mişte în mod neintenţionat,
pot crea multe probleme. Dacă lucraţi în straturi, unul sub celălalt, trebuie să
acordaţi atenţie sporită obiectelor care cad. Mai întâi, asiguraţi-vă că niciun
obiect nu poate cădea, iar dacă totuşi acest lucru se întâmplă, că nimeni nu
poate fi lovit. Casca de protecţie este ultima măsură de protecţie (necesară).
Măsuri de siguranţă pentru lucrări în spaţii închise
Condiţii de acces
Durata petrecută în spaţiul închis trebuie să fie minimă. Accesul într-un
Monitorizarea spaţiu închis în industria petrochimică este permis doar cu un permis de lucru
valabil sau o permisie scrisă, şi trebuie să aveţi cel puţin doi oameni de 18 ani
ventilaţiei sau mai mari. O persoană desfăşoară lucrările, şi cealaltă acţionează ca
supraveghetor extern, care trebuie să rămână la intrare. Supraveghetorul nu
trebuie să intre în spaţiul închis sub nicio formă. Aceste trage semnalul de
alarmă în caz producerii unui incident sau în caz de pericol şi trebuie să
monitorizeze ventilaţia. Acesta trebuie să aibă expertiză testată
demonstrabilă. Spaţiul trebuie curăţat şi uscat.
Ieşirile trebuie să fie libere şi barierele şi semnele de avertizare trebuie să fie
la locurilor lor. Şanţurile adânci trebuie prevăzute cu cel puţin două scări.
Ieşirile trebuie să fie întotdeauna libere astfel încât personalul din spaţiul
închis şi serviciile de urgenţă să intre şi să iasă cu uşurinţă. Conductele
trebuie deconectate sau sigilate şi părţile mobile trebuie scoase din serviciu şi
încuiate de un expert.
lzolare (vedeţi şi 4.1)

Flanşe de Izolarea cu flanşe este necesară pentru secţiunile de separare ale conductelor,
cazane/ rezervoare şi echipamente. Poate fi necesară la curăţare, reparare,
legătură inspectare, clătire, eliminarea gazelor sau a aburilor din conducte, cazane/
rezervoare şi echipamente.
Într-un spaţiu închis, există deseori conducte de alimentare şi evacuare.
Pentru a fi 100% siguri că nu trece niciun lichid sau gaz printr-o linie, ele
Flanşe duble trebuie isolate cu flanşe. Fiecare flanşă are locul ei. Există flanşe de legătură,
o placă rotundă care este amplasată între două părţi ale conductei, şi flanşe
duble. În cazul flanşelor duble, parte de flanşă din conductă poate fi deschisă
sau închisă. Astfel, este întotdeauna clar dacă o conductă este deschisă sau
închisă, şi că este utilizată flanşa corectă. Flanşele pot fi instalate şi
îndepărtate doar de instalatori de flanşe pregătiţi. Pentru a preveni
pătrunderea resturilor de materiale în spaţiile închise, izolarea conductelor cu
flanşe trebuie făcută cât mai aproape posibil de spaţiul închis.
Ventilaţie
După deschiderea unui spaţiu închis, acesta trebuie mai întâi ventilat.
Printr-o ventilaţie general, substanţele pot fi evacuate din spaţiul închis şi
nivelul de oxigen poate fi ridicat la valoarea normal. Dacă substanţe precum
vaporii rezultaţi din sudură sunt eliberate în timpul activităţilor, atunci vor fi
extrase local.
La eliberarea substanţelor din spaţiul închis şi din activităţi, se vor combina
ventilaţia general şi extragerea locală.
Măsurători
Dacă există o posibilitate de deficit de oxigen sau o concentraţie prea ridicată
Deficit de de substanţe periculoase, atunci trebuie efectuate măsurători în diverse locuri
oxigen şi uneori chiar şi în continuu pentru EX-OX-TOX (Substanţe EXploziv-Ox-
id-TOXice):
• Procentajul de oxigen trebuie să fie de cel puţin 19%.
• Concentraţia de gaze inflamabile trebuie să fie mai mică de 10% din LIE.
Atunci este timp pentru evacuarea spaţiului şi angajarea măsurilor de
contracarare.
• Concentraţia de substanţe toxice trebuie să fie mai mică decât valoarea
limită.
Toate măsurătorile trebuie efectuate de personalul special pregătit. Erorile

măsurătorilor şi interpretarea incorectă a datelor măsurătorilor pot pune
vieţile în pericol.
Recipiente cu gaz interzise

Siguranţă Recipientele cu gaz sunt interzise într-un spaţiu închis.

împotriva Într-un spaţiu închis, gazul poate fi folosit prin furtunuri.

Recipientele cu gaz rămân în afara spaţiului închis.
ruperii Furtunurile trebuie verificate de scurgeri înainte. În pauze,
furtunului arzătoarele şi furtunurile trebuie aduse la exterior, şi
recipientele de gaz trebuie închise. Furtunurile trebuie
asigurate cu siguranţe împotriva ruperii furtunurilor, care asigură faptul că în
cazul unei ruperi a furtunului, fluxul de gaz va fi oprit.
Unelte speciale
Există unelte special pentru a lucra în spaţii închise, când riscul unui incendiu
nu poate fi evitat în totalitate, de exemplu unelte pneumatice, lămpi etanşe
la gaz şi unelte fără scântei. Sudura şi tăierea nu sunt posibile.
Proceduri de alarmare
Permis de lucru Înainte de a lucra într-un spaţiu închis, trebuie discutate serios măsurile
necesare. Este important ca toată lumea să cunoască procedurile (de alar-
în siguranţă mare), ca toată lumea să cunoască riscurile existente şi modul în care trebuie
desfăşurată activitatea. Toate acestea pot fi incluse în permisul de lucru în
siguranţă.

Pulverizarea vopselei
• Suprafeţele mari vor fi deseori tratate cu vopsea
pulverizată.
• Pentru aceasta se aplică măsuri suplimentare:
• Este necesară protecţia respiratorie autonomă (mască de
respirat sau cagulă cu aer proaspăt).
• Pentru a rămâne sub 10% LIE, este necesară ventilarea
întregului spaţiu.
• Toate echipamentele trebuie împământate în ce priveşte
electricitatea statică.
• Ventilarea trebuie să continue câteva zile după vopsire,
deoarece vopseaua continuă să acţioneze pentru încă două
zile.
Sudarea şi tăierea în spaţii închise

Măsurile pentru a lucra cu foc într-un spaţiu închis sunt:
• Substanţele inflamabile trebuie eliminate sau sigilate; Extinctoarele de foc
trebuie păstrate la îndemână.
• Atenţie sporită asupra scurgerilor de oxigen
• Extragerea locală a vaporilor rezultaţi în urma sudurii.
• Folosiţi o Tensiune sigură pentru sudura cu arc: max. 50 Volţi AC şi 120 Volţi
DC.
Echipament individual de protecţie (EIP)

Pentru a lucra în spaţii închise, trebuie folosit cel puţin următorul EIP:
• Salopetă de protecţie.
• Ochelari de protecţie.
• Mănuşi.
• Pantofi/ ghete de protecţie.
• Cască de protecţie.
9.7 Sumar
Activităţile specifice necesită atenţie specifică.
Pentru variatele tipuri de sudură şi tăiere, trebuie luate măsuri adecvate şi
trebuie utilizat echipamentul potrivit.
Demolarea este adesea mai periculoasă decât construirea. Specialiştii ştiu
totul despre asta! Decupajele în podea şi pereţi necesită atenţie completă.
Căderile accidentale sunt adesea mortale...
Săpatul şi lucratul în excavaţii implică pericole şi riscuri specifice, care pot fi

contracarate cu atenţie.
Lucratul la înălţime solicită vigilenţă deosebită şi o bună pregătire, în special
pentru a contracara riscurile la sursă. În final, harnaşamentul de siguranţă
este ultima formă de protecţie.
Lucratul în spaţii mici implică un număr de pericole grave. Doar cu proceduri
stricte pot fi prevenite incidentele.
1. Ce pericole prezintă sudura electrică?

A. Formarea electricităţii statice şi eforturi fizice ridicate.
B. Arsuri, electrocutarea şi otrăvirea.
C. Sufocarea şi întreruperilor de curent.
2. Ce pericole prezină sudura oxigaz?

A. Incendiu, explozie şi împingere.
B. Stingerea flăcărilor, radiaţii UV şi deformarea piesei de lucru.
C. Vizibilitate slabă prin masca de sudură şi electrocutare.
3. Ce activităţi implică următoarele pericole: împiedicări, zgomote, colaps,

lucratul la înălţime şi substanţe periculoase?
A. Lucrările în spaţii închise.
B. Lucrările în sau lângă excavaţii.
C. Lucrările de demolare.
4. Care din următoarele sunt reguli pentru o excavaţie vigilentă?

A. Săpaţi doar după localizarea cablurilor şi a conductelor, săpaţi şanţuri
de testare şi săpaţi cu o cupă dreaptă.
B. Săpaţi doar cu unelte de mână şi nu săpaţi mai mult de 50cm.
C. Săpaţi doar în locurile marcate de supervizor cu bandă în culorile roşu
şi alb şi doar la lumina zilei.
5. Care din următoarele pericole sunt specifice lucratului în spaţiu închis?

A. Pericol de cădere, pericole de tăiere şi stres.
B. Electrocutare, ochi iritaţi şi arsuri ale pielii.
C. Incendiu, explozie, sufocare şi otrăvire.
6. LIE va fi atinsă rapid într-un spaţiu închis. De ce?

a. Ventilarea naturală e foarte scăzută.
b. Substanţele toxice sunt eliberate uşor.
c. Există întotdeauna legături deschise cu restul instalaţiei.
7. Care este sarcina supraveghetorului?

A. Supravegherea continuă a progresului lucrărilor şi acordarea primului
ajutor în cazul unui incident în spaţiul închis.
B. Supravegherea continuă a oamenilor din spaţiul închis şi a împrejurim-
ilor şi tragerea alarmei în cazul unui incident.
C. Verificarea la fiecare cincisprezece minute dacă totul este în regulă în
spaţiul închis şi verificarea şi testarea extinctoarelor de incendiu.

10. Electricitate
Electricitatea are aceeaşi vârstă ca Pământul, însă metodele

pentru utilizarea practică au fost descoperite în secolul al
nouăsprezecelea. În societatea modernă , o viaţă fără
electricitate poate fi imaginată cu greu. Electricitatea nu este
doar foarte utiliă şi uşoară, dar este şi o sursă de risc, ce con-
tribuie la multe accidente.
10.1 Pericole de electrocutare

Electrocutare Pericolele imediate care sunt asociate utilizării de electricitate sunt: trecerea
curentului prin corp (electrocutare), răni provocate de forme de foc (scântei),
incendii şi explozii. Un pericol direct sau accident secundar este de exemplu o
cădere ca urmare a unui şoc în cazul unui şoc electric (ne-)dăunător. În cazul
scurt circuitului, oamenii pot fi loviţi de materiale zburătoare sau aruncaţi
înapoi de valul de presiune.
Accidentele ce implică electricitatea vor fi cauzate de:
• Defecte şi maşini, dispozitive şi linii neadecvate.
• Împământare slabă sau absentă.
• Legături sau instalaţii defecte.
• Contact direct sau indirect cu părţi aflate sub Tensiune.
• Utilizare nerecomandată a instalaţiilor şi/ sau materialelor electrice.
• Lipsa atenţiei, ignoranţă şi nepăsare.
Electrocutare
Vătămarea provocată de trecerea curentului prin
corp depinde de:
W
• Puterea curentului.
• Tensiune (tip şi nivel).
• Calea curentului prin corp.
• Durata fluxului de curent.
• Starea victimei.
Influenţa rezistenţei şi puterea curentului. Puterea curentului va fi exprimată

Amperi în amperi (A). O instalaţie cu Tensiune scăzută, cum ar fi în rezidenţe, este
furnizată la 16A. O miime de A este unu miliamper (mA).
De la 30 mA, există posibilitatea unei creşteri a
presiunii sângelui, a unui ritm cardiac neregulat,
crampe, inconştienţă sau fibrilaţii ale inimii
– contracţii necontrolate ale muşchiului inimii, numite
şi atac de inimă.
Consecințele de mai sus depind de asemenea de:
• Tipul Tensiunii: curent alternativ sau curent direct.
Conductori • Rezistenţa solului (şi a încălţămintei de protecţie): un preş de cauciuc şi
podeaua cu linoleum sunt slabe conducătoare de electricitate şi au o
rezistenţă mai mare decât o podea de beton sau gresie. Lichidele sunt
conductoare bune, deci o podea umedă este mai puţin rezistenţă decât una
uscată.
Primul ajutor
Dacă cineva este afectat de curentul electric, atunci alimentarea
curentului trebuie întreruptă. Întreruperea curentului va fi efectuată de regulă
prin comutarea unui întrerupător sau a reţelei sau prin tragerea unui ştecher
din priză. Când acest lucru nu e posibil, încercaţi să eliberaţi victima de sub
linia de curent. Aveţi grijă când faceţi acest lucru şi asiguraţi-vă întâi propria
siguranţă ! În cazul în care curentul nu poate fi întrerupt într-un mod normal,
atunci acţionaţi astfel:
• Staţi pe un obiect uscat, izolat (de exemplu, un preş de cauciuc).
• Înfăşuraţi-vă mâinile cu un material uscat, izolator (plastic, cauciuc sau
piele).
Curent direct • Folosiţi un băţ uscat pentru a îndepărta de victimă linia de curent sau
dispozitivul.
Niciodată însă nu luaţi măsurile de mai sus în cazul unei linii de înaltă
tensiune sau tramvai sau tren defecte. Pericolul pe care îl riscaţi este prea
mare. În acest caz, sunaţi la departamentul de urgenţă sau la poliţie (112).
Tensiune alternativă şi directă

În rezidenţe şi alte clădiri, va fi utilizat curentul alternativ. Curentul direct
se găseşte în baterii şi grupuri de baterii. Curentul direct este în general mai
puţin periculor decât curentul alternativ. Curentul direct în cazul scurt cir-
cuitelor cauzează erupţii mai mari decât curent alternativ.
O Tensiune sigură, adică o Tensiune care nu este letală, are maxim 50 Volţi
pentru curent AC şi maxim 120 Volţi pentru curent direct (în condiţii uscate).
10.2 Măsuri de siguranţă pentru folosirea electricităţii.

Împământare sigură
O împământare sigură este o conectare a părţilor metalice proeminente ale
dispozitivelor electrice la pământ. Scopul acesteia este prevenirea părţilor
proeminente să dezvolte Tensiun în cazul unei defecţiuni a unui dispozitiv
electric.
Uneltele electrice de mână nu sunt împământate, ci dublu izolate. Acest lucru

e indicat de simbolul cu două pătrate de pe dispozitiv. Dispozitivele electrice
dublu izolate au un ştecher neîmpământat şi nu sunt împământate prin sursa
de alimentare.
10. Electricitate
Pe schele, acest tip de echipament este folosit deseori. Prin urmare, schelele
trebuie împământate pentru a preveni alimentarea cu Tensiune în cazul unor
cabluri deteriorate. Spaţiul de lucru şi containerele de depozitare trebuie să
fie de asemenea conectate conform instrucţiunilor din acest motiv.
Măsurile de prevenire pentru protejarea oamenilor împotriva pericolelor
ridicate de electricitate sunt:
• Izolarea fizică, precum carcasa unei maşini de spălat sau a uşii unui cutii de
întrerupătoare sau contoare.
• Izolarea firelor, cablurilor şi echipamentelor cu materiale neconducătoare.
Măsuri de Materialele neconducătoare sunt cauciucul, plasticul şi ceramica. Acestea pot
prevenire fi îndepărtate doar prin rupere.
• Izolarea dublă, astfel încât părţile purtătoare de Tensiune să fie izolate şi
exteriorul dispozitivelor să fie din material izolator.
• Siguranţa cu un întrerupător împământat care reacţionează la scurgeri
actual (diferenţa dintre curentul de ieşire şi de intrare) şi, la valorile de mai
sus, de exemplu, 30 mA, întrerupe Tensiunea. Pentru mai multă siguranţă, o
cutie de alimentare a clădirii este prevăzută cu un întrerupător de siguranţă
de 30 mA pe ieşire. Întrerupătorul de siguranţă creşte siguranţa deoarece
protejează împotriva electrocutării, dar nu oferă siguranţă absolută. Nu oferă
protecţie împotriva suprasarcinilor, supraîncălzirii sau scurt circuitelor.
Întrerupătorul de siguranţă trebuie testat regulat.
• Folosiţi o Tensiune sigură (joasă) de mai puţin de 50 Volţi AC şi 120 Volţi DC.
10.3 Echipament electric temporar

Pe şantierele de construcţii se va folosi adesea un echipament electric
temporar. Cu acesta, se va acorda atenţie bobinelor de cabluri, firelor de
prelungire, sculelor electrice şi cutiilor de alimentare. Înainte de utilizare,
acestea trebuie verificate de defecţiuni exterioare. Echipamentul deteriorat
nu trebuie utilizat şi trebuie raportat supervizorului. Întrerupătorul de sigu-
Pericol exterior ranţă din cutia de alimentare are o valoare generală de siguranţă de 30 mA pe
linie de ieşire.
Bobinele de cabluri trebuie să fie complet desfăşurate. Cablurile rulate prin
care trece mult curent funcţionează ca o bobină. Căldura care este generată
poate topi izolaţia conducând la un scurt circuit. Acordaţi atenţie puterii
maxime admisibile a bobinatorului în stare bobinată sau nebobinată pentru a
nu supraîncărca cablul şi pentru a asigura că acel cablu este potrivit
pentru alimentarea dispozitivelor conectate. Una dintre cerinţele VCA este ca
echipamentul electric să fie inspectat cel puţin o dată pe an pentru operare
corespunzătoare, starea întreţinerii şi siguranţa electrică. Diverse măsuri de
siguranţă pot fi aplicate carcaselor:
• Izolare dublă, securizată împotriva pătrunderii prafului şi umezelii.
• Securizare împotriva pătrunderii umezelii, de exemplu a ploii.
• Securizare împotriva pătrunderii prafului.
• Securizare împotriva impactului şi obiectelor care cad.
Grad de Gradul de protecţie este indicat cu literele IP, urmate de trei numere. Primul
protecţie număr indică protecţia împotriva prafului, al doilea împotriva umezelii şi al
treilea împotriva impactului/ obiectelor care cad. Al treilea număr este încă în
dezvoltare.
10.4 Electricitate statică
Electricitatea statică rezultă când două substanţe(corpuri), separate electric
una de cealaltă, au diferenţă de sarcină.
Prin fricţiune, substanţele se pot încărca încet. Fulgerul este un exemplu cu-
noscut de descărcare de electricitate statică. Din cauza frecării dintre o canti-
Diferenţe de tate mare de aer cald, care se ridică şi aer ambiant rece, se creează o diferenţă
sarcină de sarcină între cele două tipuri de aer. Sarcina creşte atât de mult încât exact
ca în cazul unui scurt circuit, se produce o descărcare. Dispozitivele electronice
sensibile se pot defecta. Mersul pe un covor sintetic şi frecarea hainelor de
piele poate genera electricitate statică. Dacă aceasta este descărcată, de ex-
emplu, prin atingerea unui robinet, simţiţi un impuls şi se produce o scânteie.
În industrie, electricitatea statică este în primul rând creată de:
• Un gaz care se ridică sau vapori care creează o turbulenţă în conducte, rezer-
voare şi cazane cu mecanisme de amestecare.
• Pulverizarea vopselei sau activităţi similare.
• Transport pneumatic de pulberi în mixere, valvele rotative ale cazanelor şi
ale rezervoarelor.
• Prinderea curelelor de transmise peste rolele de ghidare.
• Anumite lichide din transmisia printr-o linie de plastic sau din amestecare.
Electricitatea statică poate fi limitată de:

• Împământare echipamentelor, rezervoarelor şi conductelor, preferabil în
reţeaua existentă.
• Limitarea vitezei fluxului.
• Împământarea şi limitarea vitezei fluxului la pulverizare şi sablare cu nisip.
• Adăugarea aditivilor antistatici la lichide.
• Limitarea înălţimii de cădere a lichidelor sau a pulberilor prin aplicarea unei
conducte interne care ajunge aproape de sol.
• Purtarea încălţăminte şi îmbrăcămintei antistatice.
10.5 Sumar
Electricitatea este foarte utilă, dar periculoasă. Prin urmare, este bine de ştiut
riscurile şi cauzele accidentelor ce implică electricitatea. Pe baza acestora pot
fi luate măsurile potrivite. Riscuri directe : trecerea curentului prin corp, ard-
eri, explozii. Riscuri indirecte : căderea în urma şocului. Măsurile de siguranţă
includ buna instalare efectuată de personalul expert, un sol sigur, o Tensiune
sigură şi un întrerupător de siguranţă. Electricitatea statică este o formă unică
ce impune măsuri speciale.
10. Electricitate
1. Ce reduce rezistenţa electrică a pielii?

A. Îmbătrânirea.
B. Transpiraţia.
C. Lumina solară.
2. De la ce Tensiune este curentul alternativ periculos?

A. De la 50Volţi.
B. De la 220Volţi.
C. De la 380Volţi.
3. Cum poate supraîncărcarea unei bobine de cablu să apară?

A. Lăsând angajaţii să lucreze prea mult timp cu unelte electrice de
mână.
B. Lăsând echipamentul conectat să funcţioneze timp îndelungat la
putere maximă.
C. Conectând prea multă putere şi nedesfăşurând complet bobinatorul.
4. Cum funcţionează un întrerupător de siguranţă?

A. Deconectează curentul imediat când scurgerea de curent e prea mare.
B. Deconectează curentul imediat când scurgerea de curent este prea
mică.
C. Conectează curentul imediat când scurgerea de curent este prea mare.
5. Ce este un scurtcircuit?
A. O situaţie în care este generată căldură într-un bobinator de cablu.
B. O situaţie în care izolaţia unui cablu de alimentare este îndepărtată.
C. O situaţie în care două părţi cu Tensiuni diferite intră în contact una cu
cealaltă.
6. Cum poate fi creată electricitatea statică?

A. Frecare de plastic, mers pe un covor sintetic şi folosirea curelelor de
transmisie.
B. Prin conducte împământate pentru transportarea pulberilor şi
lichidelor.
C. Prin curenţi electrici cu Tensiuni ridicate în instalaţii fără
întrerupătoare de siguranţă.
11. Spaţiu de lucru ergonomic
Ergonomia este ştiinţa care se ocupă de designul şi amenajarea spaţiului

de lucru. Acest design sau modificări sunt destinate producerii de maşini,
medii şi echipamente cu care oamenii să poată lucra fără riscuri pentru
sănătate. Ergonomia joacă un rol important în aceasta. Punctul de pornire
ale legilor privind sănătatea şi siguranţa este că munca şi sarcinile trebuie
să fie adaptate caracteristicile individuale ale angajatului şi nu invers. În
acest capitol, sunt investigate două cazuri : zgomotul şi tensiunea fizică.
11.1 Spaţiul de lucru şi zgomotele

Mult zgomot în spaţiul de lucru poate crea numeroase pericole:
• Conduce la pierderea concentraţiei.
• Cauzează pierderi temporare sau durabile ale auzului.
• Reduce abilitatea de a comunica.
Rezultatele zgomotelor excesive sunt:

• Întrerup comunicarea care este necesară pentru a lucra.
• Imposibilitatea de a auzi avertismentele sau apelurile de ajutor.
• Cauzarea problemelor de auz pe termen lung.
• Reducerea concentraţiei şi cauzarea oboselii, a durerilor de cap şi a
nervozităţii.
• Accelerarea respiraţiei, creşterea presiunii sângelui şi cauzarea problemelor
la stomac şi de digestie.
Pierdere Oamenii cu pierderi de auz pe termen lung aud cu dificultate tonurile înalte şi
sunetele joase. Pentru ei este dificil să folosească telefonul şi să urmărească
durabilă a o discuţie într-un spaţiu zgomotos şi deseori aud fluierături şi bâzâituri care
auzului nu vin din mediu. Nivelul de zgomot va fi exprimat în decibeli (A) sau dB(A).
A-ul indică filtrul care este egal cu raza urechii umane. Presiunea sunetului va
fi măsurată cu un sonometru.
Sunetul este dăunător de la 80 dB(A). O regulă de bază pentru estimarea

sunetului dăunător este nivelul de zgomot la care trebuie să ridicaţi vocea
pentru a vă face înţeles la o distanţă normală de conversaţie.
11.2 Efort fizic la muncă

Ridicatul Cel mai comun efort fizic este ridicatul. Ridicatul este o aptitudine separată.
Dacă este folosită postura de ridicare adecvată, ridicatul implică mai puţin
efort al corpului şi există mai puţine şanse de apariţie a unor dureri de spate.
Ridicatul cu spatele îndoit solicită prea mult muşchii spatelui şi/ sau
ligamentele. Prin urmare, nervii pot fi suprasolicitaţi şi poate fi cauzată
hernia. Cea mai bună metodă este ridicatul cu spatele drept şi genunchii
îndoiţi, ca încărcătura să fie menţinută cât mai aproape posibil de corp.

Cu o prindere slabă, încărcătura poate aluneca din mâini şi cădea pe picioare,
când este pusă jos, degetele pot fi prinse. Prin urmare, există reguli pentru un
ridicat sigur şi sănătos:
• Angajatorul trebuie să asigure pregătirea şi instruirea privind ridicatul în

siguranţă şi mutarea încărcăturilor.
• Greutatea maximă recomandată ridicării este de 23kg.
• Încărcăturile mai mari şi mai voluminoase trebuie ridicate de mai mulţi
oameni şi/ sau cu echipament.
• Folosirea posturii corecte de ridicare: spatele drept sau arcuit şi genunchi
îndoiţi şi menţinerea încărcăturii aproape de corp.
• Evitaţi ridicatul în timp ce sunteţi aşezaţi.
• Nu ridicaţi prea sus.
• Nu mutaţi încărcătura prea departe.
• Ridicaţi uşor.
• Stabiliţi propriul ritm şi faceţi pauze.
• Fiţi foarte atent la podelele alunecoase, inegale, la găuri şi la scări.
Oamenii care trebuie să ridice încărcături trebuie să poarte echipament de

Protecţie protecţie şi să utilizeze echipament individual adecvat de protecţie pentru
corespunzătoare ridicare, precum mănuşile şi încălţămintea de siguranţă. Pentru a preveni
efortul fizic şi pentru a permite durerile să se vindece, este importantă
schimbarea regulată a posturii.
Angajatorul trebuie să furnizeze şi să permită utilizarea unui echipament

potrivit. Dacă acesta nu este suficient pentru a desfăşura activitatea în
siguranţă, atunci aceasta trebuie organizată altfel. Echipamentul de ridicare
constă, de exemplu, în cleşti pentru cărămizi, magneţi pentru plăci de oţel,
prinderi prin sucţiune pentru sticlă şi camionete, transpaleţi sau cărucioare de
cumpărături pentru încărcături grele.
11.3 Spaţiul de lucru şi vibraţiile

Mulţi angajaţi vor fi expuşi pe durata activităţii lor la vibraţii prin utilizarea
anumitor unelte şi/sau vibraţii pe durata transportării. Dacă vibraţiile au o
Vibraţii fizice influenţă asupra sănătăţii depinde de mărimea, viteza şi frecvenţa deplasării
(exprimată în Hertz: numărul de vibraţii pe secundă) şi durata de expunere.
Există două feluri de vibraţii fizice: vibraţii ale mâinii/braţului şi vibraţii ale
corpului. Vibraţiile mâinii/ braţului apar de obicei când sunt folosite unelte
mecanice (de mână). Acest lucru cauzează dureri ale braţelor. În cazul vi-
braţiilor corpului, întregul corp este supus vibraţiilor. Aceste vibraţii vor fi
deseori transferate corpului printr-o instalaţie mare, o podea care se mişcă
sau un vehicul.
Vibrații ale mâinii/brațului

Utilizarea normală a uneltelor mecanice (fierăstraie, polizoare, ciocane pneu-
Degete albe matice) poate conduce la dureri ale mâinilor şi braţelor, poate dăuna vaselor
de sânge şi încheieturilor degetelor şi mâinilor. Cu ajutorul pauzelor regulate
de odihnă pot fi prevenite senzaţiile de gâdilare ale degetelor sau ameţelile.
Vasele de sânge şi nervii afectaţi ai mâinilor cauzează fenomenul durabil de
“degete albe”.
Vibraţii ale corpului
Vibraţiile corpului cauzează oboseală, dureri de cap şi de muşchi şi reduc
concentraţia. Vibraţiile corpului poate avea de asemenea un efect asupra
funcţionării stomacului şi sistemului digestiv sau pot provoca dureri de spate
şi pot perturba echilibrul.
11.4 Spaţiul de lucru şi iluminatul

Iluminatul Spaţiile de lucru trebuie să fie luminate suficient. Ochii obosesc de la prea
puţină lumină, conducând la producerea unor greşeli. Tipul activităţii
determină iluminarea necesară. Pentru lucrări precise, este necesară o
iluminare mai ridicată decât pentru lucrările dure. Trebuie să existe suficientă
lumină pentru a putea observa detaliile.
11.5 Sumar
Ergonomia este ştiinţa care se ocupă de designul şi amenajarea spaţiului
de lucru. În plus, efortul fizic şi factorii de mediu precum zgomotul sunt de
asemenea luaţi în considerare.
Prea mult zgomot poate cauza pierderea auzului pe termen lung. Durerile
fizice vor fi cauzate în primul rând de ridicări. Luând măsurile corecte, ridicând
corect şi folosing echipamentul potrivit pot fi
prevenite multe dureri şi
incapacităţi de muncă.

1. La ce poate conduce prea mult zgomot?

A. Asurzire timpurie.
B. Perturbarea comunicării şi probleme cu stomacul şi de digestie.
C. Ameţeală şi dureri ale urechilor.
2. Cum poate fi recunoscută pierderea auzului?

A. Sunt auzite şuierături care nu vin din mediu.
B. Sunt auzite fluierături şi bâzâituri care nu vin din mediu.
C. Partenerul de conversaţie nu este înţeles la o distanţă de mai puţin de
1m.
3. În ce unităţi va fi exprimat nivelul de zgomot?

A. În jouli.
B. În părţi per milion (ppm).
C. În dB(A).
4. Care este regula principală pentru a şti fără a folosi un sonometru dacă un
sunet este dăunător?
A. Dacă auziţi fluierături, şuierături şi bâzâituri.
B. Dacă maşinile fac mai mult zgomot decât radio-ul.
C. Dacă trebuie să ridicaţi vocea pentru a vă face înţeles la o distanţă
normală de conversaţie.
5. Ce măsuri de siguranţă pot fi luate când pregătiţi şi mutaţi o încărcătură?

A. Ridicaţi încet, nu prea sus şi nu prea departe.
B. Ridicaţi cel puţin 23 kg odată, preferabil în poziţie aşezată.
C. Ridicaţi cât mai rapid posibil cu genunchii drepţi.
6. Ce trebuie să facă cineva pentru o sarcină ce necesită ridicări dese?

A. Să refuze sarcina, deoarece este legal interzis ridicatul excesiv.
B. Să schimbe regulat poziţiile.
C. Să utilizeze echipamentul cât mai mult posibil cu încărcături uşoare.
12. Echipament individual de protecţie
Când vrem să ne protejăm de pericole la locul de muncă, echipamentul

individual de protecţie (EIP) este deseori utilizat prea repede. Acest lucru este
mai uşor decât soluţionarea la sursă sau protecţia colectivă. Utilizarea EIP
trebuie să fie ultima măsură de siguranţă, când alte măsuri de gestionare nu
sunt posibile. Prin urmare, în acest ultim capitol este vorba despre EIP.
Producătorii, angajatorii şi angajaţii au fiecare propriile obligaţii legate de EIP.
12.1 Sarcini, responsabilităţi şi obligaţii pentru utilizarea

echipamentului individual de protecţie (EIP)
EIP nu poate preveni accidentele. Acestea doar previn sau reduc vătămările
Protecţie cauzate de accidente şi incidente. Acestea protejează împotriva consecinţelor
lipsei de siguranţă şi pot fi utilizate doar când pericolele nu pot fi eliminate la
sursă, izolate sau blocate, şi nu pot fi soluţionate prin măsuri colective.
EIP este orice echipament destinat purtării de către angajat sau ataşat
angajatului pentru protejarea acestuia împotriva unuia sau mai multor
pericole care îi ameninţă siguranţa sau sănătatea la locul de muncă. Toate
accesoriile sunt de asemenea incluse. Există trei părţi implicate în EIP
• Producătorul: Producătorul trebuie să se asigure că EIP oferă efectiv

protecţia promisă, că sunt fiabile şi testate, şi că îndeplinesc cerinţele CE
legale: eficiente (asigură protecţie suficientă în caz de accident), ergonomice
(cât mai confortabile posibil) şi însoţite de instrucţiuni clare de utilizare.
• Angajatorul: Angajatorul sau compania utilizatoare sunt responsabili

pentru cele trei caracteristici ale unui EIP adecvat, acordarea instrucţiunilor
Cerinţe CE legale aferente şi supravegherea utilizării corecte a acestuia.
• Angajatul: În sfârşit, angajatul este obligat să utilizeze EIP în mod corect, şi

să îl cureţe conform instrucţiunilor. Întreţinerea constă în verificări regulate,
depozitare atentă şi îngrijire şi folosire adecvate.
Există câteva tipuri de EIP pentru protejarea ochilor, urechilor, respiraţiei,

capului, mâinilor, picioarelor şi corpului.
12.2 Protejarea ochilor şi a feţei

Pericolele care ameninţă ochii şi faţa sunt:
• Bucăţi dure, ascuţite care sar.
• Bucăţi fierbinţi care sar la polizat, sudură şi tăiere.
• Particule care sar în urma ciopârţirii şi forării.
• Stropi de lichide corozive, iritante sau dăunătoare.
• Căldura, lumina şi radiaţiile (UV şi IR).

Ochelari de protecţie
Lentilele ochelarilor de protecţie sunt făcute
din sticlă călită sau plastic. Pot fi prevăzuţi
cu protecţie laterală care protejează ochii şi
din lateral. Rama ochelarilor de protecţie este
adesea din material neinflamabil. Lentilele de
contact nu oferă protecţie şi pot crea probleme
şi prezenta un pericol în spaţiile prăfuite.
Ochelarii de siguranţă oferă protecţie împotriva
bucăţilor dure, ascuţite care sar.
Ochelari de siguranţă
Ochelarii de siguranţă sunt bine fixaţi pe
faţă şi pot fi comparaţi cu ochelarii de ski.
Pe lateral există orificii deschise de
ventilaţie sau cu protecţie împotriva
pulberilor. Ochelarii se potrivesc într-un
mediu prăfuit, unde se taie, se forează
şi se polizează şi împotriva stropilor de
lichide periculoase.
Mască de faţă
O mască de faţă are un ecran din plastic sau metal şi
protejează nu doar ochii, ci întreaga faţă. Uneori, este
prevăzută cu o curea pentru bărbie. Masca de faţă
este potrivită pentru a lucra deasupra capului, pentru
a lucra cu agenţi de curăţenie la presiune ridicată şi cu
substanţe chimice şi protejează împotriva pulberilor
şi particulelor fierbinţi din scurt circuite. Deoarece
masca de faţă nu este complet fixă pe faţă, se va
aburi mai greu decât ochelarii de siguranţă, dar nu
oferă protecţie împotriva prafului, gazelor, vaporilor sau particulelor care intră
pe sub ea.
Ochelari şi cască de sudură

Ochelarii de sudură vor fi utilizaţi pentru sudura cu gaz (sudură oxigaz) şi
pentru protecţie împotriva radiaţiilor IR (lumină,
căldură) şi a aşchiilor de metal. de asemenea
oferă protecție atunci când se bate de zgură cor-
donul de sudură sau când se polizeaza O cască
de sudură (sau scut de sudură, mască de sudură)
va fi utilizată

pentru sudură electrică (sudură cu arc) şi
protejează întreaga faţă împotriva radiaţiilor UV
şi IR (lumină orbitoare şi căldură) şi aşchiilor de
metal.
Ochelarii de sudură şi casca de sudură au fiecare
două geamuri. Sub geamul transparent de sticlă
călită pentru protecţie împotriva aşchiilor fierbinţi
de metal şi a stropilor, este un geam mai închis.
Geamul mai închis protejează împotriva radiaţiei
luminii şi căldurii. Radiaţia UV arde pielea şi poate
conduce la cancer de piele. În cazul sudurii
electrice, nu pot fi folosiţi ochelarii de sudură.
12.3 Protecţii auditive
Oamenii care trebuie să lucreze într-un mediu cu nivel de zgomot dăunător
(de la 80 dB(A)) se pot proteja folosind protecţii auditive. Deoarece acestea
ajută doar când sunt purtate întotdeauna, fără întrerupere, confortul fiind
foarte important, şi atenunând suficient zgomotul. Un zgomot excesiv pe
durata activităţii conduce la pierderi ale auzului ; zgomotul poate masca alte
sunete (pe care nu le mai auziţi din cauza zgomotului) şi întrerupe înţele-
gerea.

Tipuri de protecţii auditive
Confortul protecţiilor auditive este foarte personal, astfel încât implicarea al-
tor utilizatori în alegerea echipamentului este importantă. Protecţiile auditive
personale sunt de multe tipuri şi dimensiuni. Operarea diferă foarte mult de la
tip la tip.
Capacele oferă o atenuare maximă a zgomotului de aproximativ 10 dB(A).

Dopuri Acestea sunt din sticlă acoperită cu plastic, şi sunt destinate unei singure
utilizări.
Dopurile oferă o atenuare maximă a sunetului de 10-15 dB(A). Acestea sunt
capsule modelate din plastic sau rulouri de spumă cu memorie care sunt
introduce în ureche.
Dopurile universal de urechi cu bentiţă oferă, în funcţie de nivelul sunetului, o
atenuare de 10-15 dB(A). Dopurile de urechi cu bentiţă sunt prinse de o bretea
care este purtată în jurul gâtului.
Căştile personalizate (otoplastice) oferă o atenuare a sunetului de aproximativ
25dB(A). Căştile personalizate sunt măsurate individual pe baza unui mulaj
de ceară al urechii. Sunt făcute din plastic şi se potrivesc la intrarea canalului
urechii fără a exercita vreo presiune asupra pereţilor canalului urechii. Sunt
confortabile, foarte durabile, dar scumpe. Filtrul ajustabil ce poate fi înlocuit
din căştile personalizate va fi ajustat situaţiei, permiţând vocii umane să
continue să fie auzită cu claritate.
Căști (otoplastice)
Capace Dopuri personalizate
universale cu bentiță

Atenuare
10dB(A) 10 – 15 dB(A) 10 – 15 dB(A) 25 dB(A)
Căşti antifonate: seamănă cu căştile purtate pe

cap, acoperă urechile, factorul de protecţie de-
pinzând de tipul protecţiei şi nivelul zgomotului,
protecţie maximă de aproximativ 25 dB(A).

Norme legale pentru protecţia auzului
Principalele puncte privind sănătatea şi siguranţa (V&G):
• Sunetul (dăunător) trebuie să fie în mod regulat şi dacă cir-
cumstanţele,se schimbă măsurat şi urmărit.
• La niveluri de 80 dB(A) sau mai mult, angajatorul trebuie să
informeze angajaţii despre pericolele zgomotului. În plus, an-
gajatorul trebuie să ofere angajaţilor posibilitatea unui control
auditiv regulat şi trebuie să ofere protecţii auditive.
• La niveluri de 85 dB(A) sau mai mult, angajatorul trebuie să
ia măsuri pentru a reduce nivelul de zgomot sub această limită,
iar angajatul trebuie să poarte echipament de protecţie.
12.4 Protecţie respiratorie

Respiraţia poate fi ameninţată pe durata activităţii de o concentraţie prea
mică de oxigen, o concentraţie prea mare de vapori periculoşi, gaze sau parti-
cule sau de neplăcerea provocată de vapori, gaze şi particule.
Dependent Există două tipuri de protecţii respiratorii: protecţie respiratorie dependentă şi
protecţie respiratorie independentă.
Independent
În cazul protecţiei respiratorii dependente, aerul ambiant este inhalat printr-o
mască prevăzută cu filtru de praf şi/ sau gaze, iar oamenii depind de aerul
ambiant. În cazul protecţiei respiratorii independente, nu este utilizat aerul
ambiant. Aerul va fi transportat într-un cilindru respirator sau aer curat va fi
furnizat prin furtunul unei linii respiratorii sau unităţi auxiliare conectate la
aer proaspăt.
Protecţie respiratorie dependentă

Există două tipuri de măşti: măşti cu filtru de praf şi măşti cu filtru de gaz. O
Alegeţi masca mască cu filtru de praf protejează doar împotriva prafului sau a pâclei. O mas-
că cu filtru de gaz poate proteja împotriva contaminării cu gaz, vapori, pâclă
potrivită şi praf peste valorile limită pe durata activităţii sau a evacuării în situaţii de
urgenţă. La alegerea măştii potrivite, riscurile locului unde este desfăşurată
activitatea trebuie luate în considerare. Există diferenţe mari în calitatea şi
efectele diferitelor măşti cu filtru de gaz şi praf.
Un filtru de gaz trebuie să fie conform cu gazul, praful sau pâcla la care
oamenii ar putea fi expuşi. Pentru solvenţii organici, este necesar cartuş fil-
trant diferit decât pentru acizi. Cartuşele filtrante pentru gaze pot filtra doar
cantităţi mici de substanţe periculoase din aerul ambiant. Nu pot compensa
un deficit de oxigen. Prin urmare, nu trebuie folosite într-un spaţiu închis.
Practică Cartuşele filtrante au durabilitate limitată, variind de la 5 minute la 8 ore.
Durata de utilizare depinde de tipul filtrului, concentraţia substanţelor şi can-
titatea aerului inhalat. Durata maximă de utilizare este indicată pe ambalaj.
Folosirea unei măşti necesită practică şi instruire. Respiraţi adânc şi încet.
Filtrele de praf sunt clasificate în trei clase:
W • P1 - substanţe neplăcute.
• P2 – substanţe dăunătoare.
• P3 – substanţe toxice.
Filtrele de gaz şi vapori sunt clasificate după
U capacitatea de intrare:
• Clasa 1 =mică
• Clasa 2 =medie
• Class 3 =mare
Echipamentul de protecţie respiratorie cu filtru va fi utilizat în diferite versi-

uni:
• Masca va fi utilizată doar pentru praf şi nu pentru gaze şi este făcut din
material textile sau hârtie. Este suficient de sigură dacă nu se simte niciun «
curent » la inhalarea profundă.
• Măştile cu acoperire parţială vizează nasul şi gura şi sunt din cauciuc. Dacă
sunt prevăzute cu un mechanism de integrat, sunt adecvate doar pentru
filtrarea prafului. Cartuşul filtrant pentru gaz şi vapori poate fi montat cu
ajutorul unei şurubelniţe. Combinaţia cu filtrele de praf este atunci posibilă.
Pentru cei care au barbă, sigiliul de cauciuc nu se va ataşa fix pe faţă, prin
urmare nu va există suficientă protecţie.
Acoperire • Măştile cu acoperire completă vizează întreaga faţă şi îndeplinesc şi funcţia
completă unei măşti cu acoperire parţială.
Protecţie respiratorie independentă

Protecţia respiratorie independentă trebuie utilizată într-un mediu cu mai
puţin de 19% oxigen în aer, cu concentraţii mari şi necunoscute de substanţe
periculoase în aer, într-un spaţiu închis când valorile limită sunt depăşite.
În cazul măştilor de respiraţie cu aer, va fi folosit aer comprimat dintr-un

compresor printr-un aparat respirator furnizat cu
ajutorul unor linii (respiratorii) sau a unor linii ataşate
de un ventilator. Doar cei autorizaţi din punct de
Aer comprimat vedere medical şi care au urmat o pregătire specială cu
un examen la un centru recunoscut pot lucra cu
echipament de respiraţie. În acest caz pot fi folosite şi
măştile cu acoperire parţială sau completă cu limitările
cunoscute pentru cei care au barbă. În cazul cagulelor
cu aer (proaspăt), se va utiliza aerul furnizat din
exterior cu o pompă printr-un furtun sau un filtru. Cagulele de aer vor fi a
mplasate pe cap şi prinse de piept.
Pompa furnizează o presiune pozitivă a aerului proaspăt în cagulă, astfel

încât să nu fie inhalat aer contaminat. Aerul va fi ventilat în partea de jos a
cagulei în faţă. Comunicarea cu purtătorul este dificilă, deci trebuie luate mă-
suri pentru a îmbunătăţi acest lucru.
Înainte de a utiliza protecţia respiratorie, sunt necesare instruirea şi practica

într-un spaţiu fără substanţe periculoase.
Verificare Aerul dintr-o cagulă de aer (proaspăt) trebuie să fie pompat întotdeauna
printr-un filtru către cagulă. Verificaţi întotdeauna dacă masca este aşezată
corespunzător şi asiguraţi o întreţinere bună şi curăţare regulată. De aseme-
nea, verificaţi dacă filtru corect este amplasat în mod corect.

12.5 Protecţie de cap
Casca de protecţie este singurul dispozitiv de protecţie pentru o bună
protecţie a capului împotriva loviturilor şi a obiectelor care pot cădea.
Interiorul căştii distribuie forţa exercitată de o
lovitură sau un obiect căzut pe toată suprafaţa

capului. Interiorul unei căşti de siguranţă trebuie
să fie potrivită corespunzător pe cap. Exteriorul
trebuie să fie suficient de solid pentru a vă asigura,
de exemplu, că un obiect care cade nu poate atinge
capul.Dacă o cască este distrusă sau a suferit o lovitură, trebuie înlocuită.
Abţibildurile şi vopseaua pot compromite casca şi pot ascunde defectele
Casca se uzează mai rapid de la lumina solară, deci nu o lăsaţi în locuri
însorite.
Căştile au, în funcţie de tipul materialului din care sunt făcute, o durată
Durată maximă maximă de utilizare. Data fabricării este indicată în cască. Căştile metalice nu
trebuie folosite în această industrie pentru că sunt conductoare de
electricitate.
12.6 Protecţia mâinilor şi a braţelor

Există diferite mănuşi cu sau fără apărătoare de încheieturi care protejează
împotriva tuturor factorilor: frig, căldură, radiaţii, obiecte ascuţite, lichide
Clasificare şi substanţe chimice. Purtatea mănuşilor este foarte importantă deoarece
multe activităţi sunt realizate cu mâna. Mănuşile sunt făcute pentru fiecare
tip de activitate. Este important de ştiut ce tip de mănuşi trebuie purtate
pentru o anumită sarcină. Mănuşile pot fi clasificate în funcţie de material
(de exemplu, cauciuc, piele, PVC, neopren, vinil sau chiar plumb) şi de formă
(mănuşi normale şi mănuşi cu apărătoare de încheieturi şi/ sau protecţie
pentru braţe).
Nu purtaţi mănuşi de piele sau material textil când
folosiţi chimicale, precum solvenţi, acizi şi baze. Nu
purtaţi niciodată mănuşi în apropierea părţilor
rotative, deoarece mănuşile se pot prinde în acestea.
Mănuşi rezistente la tăiere sunt purtate de măcelari,
comercianţi de pui şi vânzători de peşte. Mănuşile
izolate sunt potrivite activităţii la căldură şi în frig.
Mănuşile de cauciuc sau plastic protejează împotriva
substanţelor periculoase.
12.7 Protecţia picioarelor

Pantofii şi ghetele de protecţie sunt cunoscute drept încălţăminte de
protecţie. O încălţăminte adecvată de protecţie are următoarele caracteristici:
• Vârf ranforsat (întărit), pentru a proteja degetele împotriva obiectelor grele.
• Talpă ranforsată (întărită) pentru a proteja picioarele împotriva obiectelor
ascuţite.
• O talpă rezistentă la ulei şi chimicale şi antistatică pentru a proteja
împotriva alunecărilor și acumulării electricităţii statice.
În construcţii, pantofii de siguranţă cu vârf şi talpă ranforsate sunt

obligatorii. Pentru a folosi încălţămintea de protecţie în mod sigur, pantofii
şi ghetele trebuie curăţate şi lubrifiate în mod regulat. Acest lucru le menţine
etanşe la apă. Pentru a preveni deteriorarea lor, pantofii umezi nu trebuie
uscaţi niciodată lângă calorifer. Încălţămintea deteriorată şi cea care a intrat
în contact cu substanţe toxice trebuie înlocuite.
12.8 Protecţia corpului
Pericolele care ameninţă corpul pe durata activităţii sunt: Substanţele
periculoase, contaminarea, căldura, frigul, ploaia şi vizibilitatea redusă. Există
diferite tipuri de protecţie pentru corp: salopete, haine protectoare, haine de
Salopetă unică folosinţă, haine de exterior, haine de corp izolatoare, haine de ploaie,
haine reflectorizante şi haine antistatice. Salopeta este cea mai des întâlnită
ca protecţie de corp împotriva contaminării.
Pentru sudură şi polizat, salopeta trebuie să fie din material neinflamabil
sau ignifug. Salopeta trebuie să fie potrivită corpului şi nu trebuie să prezinte
părţi care atârnă, precum franjuri şi mâneci largi.
Pentru anumite activităţi se vor folosi haine din plastic de unică folosinţă.
Ca urmare a unei ventilaţii reduse, purtarea unei salopete de unică folosinţă

Haine de unică devine rapid greoaie. După ce sunt purtate o dată, hainele de unică folosinţă
folosinţă trebuie aruncate. Hainele reflectorizante îmbunătăţesc vizibilitatea
angajaţilor, de exemplu când desfăşoară lucrări pe drum.
Hainele antistatice vor fi folosite într-un mediu cu pericol exploziv. Acestea
vor preveni crearea scânteilor de sarcinile statice, care pot conduce la incendii
sau explozii.
Pentru timpul de iarnă există haine speciale de exterior şi haine de corp

izolatoare. Hainele protectoare trebuie să ofere protecţie împotriva pericolelor
Haine murdare prezentate de substanţe periculoare, frig, căldură şi radiaţii.
Hainele murdare trebuie să rămână în companie pentru curăţare. Nu curăţaţi
niciodată haine murdare de noroi cu aer comprimat, deoarece aerul va fi
contaminat. Nu trebuie utilizat nici oxigenul dintr-un cartuş de oxigen,
deoarece creşte pericolul de incendiu. Hainele rupte trebuie reparate sau
înlocuite. Folosiţi doar haine pe corp pentru a preveni prinderea în părţile
mobile sau rotative.
12.9 Protecţie împotriva căderii

În primul rând, trebuie luate toate măsurile posibile când lucraţi la înălţime
(peste 2.5 metri) pentru a preveni pericolul de a cădea. Doar dacă protecţia
colectivă pentru asigurarea marginii acoperişului, folosirea balustradelor pe
schele şi a plaselor nu este suficientă, folosiţi echipament individual de
Individual protecţie împotriva căderilor.
Un sistem de poziţionare trebuie utilizat astfel încât căderea să fie imposibilă
păstrând suficientă distanţă de marginea zonei de lucru (cădere). Un sistem
de prindere la cădere trebuie folosit astfel încât înălţimea de cădere se fie
limitată cât mai mult posibil, iar şocul în cazul unei căderi să fie atenuat cât
mai mult posibil.
Harnaşament de Harnaşamentul de siguranţă sau hamul este singurul echipa-

ment de protecţie împotriva căderilor admis. Este un
siguranţă ansamblu de curele care se aşează pe partea superioară a
picioarelor, stomac, piept şi umeri. Pe spate este un inel de
care trebuie prinsă o curea de prindere cu amortizor de c
ădere, unind hamul de punctul de ancorare.
Harnaşamentul de siguranţă trebuie să se potrivească bine

dimensiunilor corpului utilizatorului. Lungimea liniei de
cădere trebuie să fie mai scurtă decât distanţă posibilă de

cădere. De la 2.5 m trebuie folosită siguranţa la cădere.
O linie de prindere are 1.5 metri, incluzând secţiunea de amortizare.
Centura pentru şold nu trebuie utilizată ca siguranţă la cădere, ci ca siguranţă
de distanţă. Centura pentru şold trebuie să prevină căderea.
Un harnaşament de siguranţă suferă o cădere. Dacă un harnaşament de
siguranţă suferă o cădere, atunci întregul sistem de prindere, inclusiv har-
naşamentul de siguranţă trebuie verificate temeinic de un expert înainte de a
fi utilizat din nou. Harnaşamentele de siguranţă trebuie inspectate anual de
o companie certificată. Trebuie, ca şi cureaua de prindere şi amortizorul, să fie
depozitate într-un spaţiu curat, uscat. Curelele de prindere nu trebuie să fie
murdare.
După o cădere cu harnaşamentul de siguranţă, circulaţia sângelui din partea
inferioară a corpului va fi restricţionată. Dacă nu primiţi ajutor în 10-20 de
minute, apare inconştienţa, cu decesul ca posibil rezultat. Continuaţi să miş-
caţi picioarele cât mai mult posibil şi trageţi cureaua de prindere pentru a cob-
orî presiune în picioare. Pentru ajutor trebuie să fie prezente două persoane.
12.10 Sumar
EIP este ultima măsură de protecţie împotriva posibilelor consecinţe ale
incidentelor. În primul rând, trebuie luate măsuri la sursă sau măsuri colective
pentru a proteja angajaţii împotriva pericolelor şi a riscurilor. În funcţie de
tipul activităţii, situaţie, substanţe, materiale şi echipamente, se va alege EIP
adecvat. Trebuie să fie clar cine poate şi cine trebuie să utilizeze un EIP, când
şi unde. Utilizarea corectă şi întreţinerea sunt cele care fac un EIP să fie util.
1. Când folosim EIP?

A. Când e mai uşor şi mai rapid decât protecţia colectivă.
B. Când prevenirea sursei nu e posibilă sau insuficientă.
C. Când inspectorul de siguranţă este în zonă.
2. Ce faceţi după ce utilizaţi EIP?

A. Distrugeţi EIP.
B. Curăţaţi şi depozitaţi în siguranţă EIP.
C. Inspectaţi EIP.
3. Unde trebuie utilizată protecţia respiratorie independentă?

A. Într-un mediu unde oxigenul este redus.
B. Într-un mediu unde sunt depozitate substanţe periculoase.
C. Într-un mediu umed.
4. Cine poate folosi măşti de respiraţie?

A. Oricine le înţelege.
B. Şeful companiei.
C. Personalul special pregătit şi autorizat din punct de vedere medical.
5. Care din următoare afirmaţii e adevărată în legătură cu echipamentul de

protecţie la cădere?
A. Poate fi folosit până la 20 metri.
B. Harnaşamentul de siguranţă este singurul EIP corect.
C. Harnaşamentul de siguranţă şi centura pentru şold oferă aceeaşi pro-
tecţie.
6. De ce trebuie cineva care este prins în harnaşamentul de siguranţă după o

cădere să fie eliberat rapid?
A. Deoarece în caz contrar circulaţia sângelui din partea inferioară a cor-
pului victimei este în pericol.
B. Deoarece harnaşamentul de siguranţă va ceda după 15 minute.
C. Deoarece victima nu se poate mişca în acea situaţie.

Anexă
Răspunsuri la întrebările de verificare
Capitolul 1 Legi
1.B 2.A 3.B 4.C 5.B 6.A 7.B 8.A 9.C 10.A 11.C
12.A
Capitolul 2 Pericole, riscuri şi prevenire

1.B 2.A 3.C 4.A 5.C 6.A 7.A 8.B 9.A 10.B 11.A
12.B
Chapter 3 Comportament de siguranţă

1.C 2.A 3.B 4.C 5.B 6.B
Capitolul 4 Proceduri, instrucţiuni şi alerte

1.C 2.A 3.B 4.C 5.A 6.C
Capitolul 5 Pregătirea pentru situaţii de urgenţă

1.C 2.A 3.B 4.B 5.C 6.B
Capitolul 6 Substanţe periculoase

1.C 2.A 3.B 4.C 5.B 6.C
Capitolul 7 Foc şi explozie

1.B 2.B 3.C 4.C 5.C 6.C
Capitolul 10 Echipament de lucru

1.A 2.A 3.A 4.C 5.B 6.B
Capitolul 11 Operaţiuni şi circumstanţe specifice

1.B 2.A 3.C 4.A 5.C 6.A 7.B
Capitolul 12 Electricitate
1.B 2.A 3.C 4.A 5.C 6.A
Capitolul 13 Spaţiu de lucru ergonomic

1.B 2.A 3.C 4.C 5.A 6.B
Capitolul 14 Echipament individual de protecţie

1.B 2.B 3.A 4.C 5.B 6.A
Simulare B-VCA Engels
1. Trebuie să reparați o conductă de gaz în spațiul auxiliar al unui bloc.

Spațiul auxiliar are un miros sufocant și este cald și umed. Aveți îndoieli și
decideți să nu efectuați lucrarea. Pe cine trebuie să informați?
A Angajatorul dumneavoastră.
B Serviciile de inspecție.
C Proprietarul blocului.
2. Ilonka van Gorkum trebuie să demoleze structura, împreună cu colegii

săi. Ilonka deține werkvergunning (permisul de muncă). Werkvergunning
(permisul de muncă) este valabil o zi. Ce este obligatoriu?
A Ilonka trebuie să verifice respectarea condițiilor din permis de către
colegii ei. Da/Nu
B La finalul activităților, toți colegii trebuie să semneze werkvergunning
(permisul de muncă.) Da/Nu
C Emitentul werkvergunning (permisul de muncă) trebuie să explice
activitățile colegilor Ilonkăi. Da/Nu
3. Ce trebuie să faceți în situația de mai jos?
A Să înlocuiți personal cablul de alimentare afectat cu unul nou și să

finalizați lucrarea.
B Să lăsați deoparte burghiul și să utilizați un burghiu diferit.
C Să nu mai utilizați burghiul și să raportați stricăciunea supervizorului
dumneavoastră.
4. Ați luat un medicament dimineață. Medicamentul vă poate da o stare de

amețeală. De asemenea, vă poate reduce capacitatea de a reacționa. Primiți
un werkvergunning (permis de muncă) la începutul zilei de muncă. Ce tre-
buie să faceți înainte de a începe să lucrați?
A Să cereți doctorului un medicament diferit.
B Să îi raportați supervizorului dumneavoastră utilizarea medicamentu-
lui.
C Să mergeți la doctorul companiei.
5. Lucrați într-un atelier unde se utilizează unelte de mână. Acum va fi am-
plasată o mașină de frezat în atelier. Aceasta va fi prima mașină din atelier,
care face zgomot. Puneți măsurile preventive în ordinea corectă. Puneți cele
mai importante măsuri deasupra.
A 1. Amenajați atelierul astfel încât nivelul de sunet din atelier să nu fie
prea ridicat.
B 2. Montați panouri de izolare acustică în jurul mașinii.
C 3. Purtați căști de urechi.
D 4. Achiziționați o mașină cu nivel scăzut de zgomot.
6. Ce propoziție este corectă?

A Nu este necesar un LMRA dacă este disponibilă o analiză a riscurilor
sarcinii.
B Trebuie să efectuați un LMRA la finalul lucrării.
C Un LMRA reprezintă verificarea siguranței la locul de muncă.
7. Trebuie să lucrați la o instalație electrică. Instalația nu se poate amorsa în

mod neintenționat pe durata lucrării. Cine trebuie să asigure acest lucru?
A O persoană autorizată.
B Un angajat experimentat.
C Serviciul extern de inspecție tehnică.
8. Ce indică acest semn?
(simbol negru pe fundal galben cu contur negru)

A Pericol biologic.
B Pericol de substanțe radioactive.
C Pericol de fascicul laser.
9. Ce indică acest semn?
(simbol alb pe fundal verde)

A Cale de evacuare
B Punct de adunare
C Locația unei ieșiri de urgență.
10. Instalați o balustradă pe o scară. Nu finalizați lucrarea în acea zi. Ce tre-

buie să faceți când plecați acasă?
A Să puneți o bandă în culorile alb și roșu acolo unde balustrada lipsește.
B Să puneți o bandă în culorile galben și negru în locul unde lipsește
balustrada.

C Să puneți o bandă în culorile alb și roșu la capătul scării, sus și jos.
11. Potriviți activitățile cu dispozitivele corespunzătoare de protecție a ochilor

și a feței.
A 1. Sudare cu gaz.
B 2. Operațiuni de curățenie cu lichid periculos.
C 3. Operațiuni de curățenie cu un aparat de curățat la

mare presiune.
D 4. Operațiuni de curățenie cu un produs de

curățenie pe tavan.
12. Lucrați în domeniul construcțiilor. Pe durata activității dumneavoastră

se produce praf toxic. Ce mască cu filtru trebuie să utilizați?
A Tip P2.
B Tip P1.
C Tip P3.
13. Lucrați pe un utilaj de instalare a pilonilor. Când pilonul este instalat,

nivelul fonic măsurat este de 105 dB(A). Ce dispozitive de protecție auditivă
oferă suficientă protecție? Mai multe răspunsuri sunt corecte.
A Antifoane din otoplastic
B Dopuri de vată
D Dopuri de spumă
E Dopuri cu bentiță.
F Căști de urechi.
14. O sa spargeți îmbinările din ciment de pe un perete exterior la o înălțime

de 10 metri. Lucrarea va dura o săptămână întreagă. Nivelul de zgomot este
de 75 dB(A). Ce măsuri trebuie să luați pentru a putea lucra în siguranță?
Mai multe răspunsuri pot fi corecte.
A Să purtați o mască cu filtru.
B Să utilizați o scară de cel puțin 12 metri înălțime.
C Să purtați mănuși de lucru.
D Să utilizați schele aprobate.
E Să folosiți harnașament de siguranță.
F Să purtați protecții auditive.
15. Trebuie să lucrați cu un polizor instalat permanent cu două roti
polizoare. Efectuați o inspecție înainte de a începe. Cum este corect?
A Ambele roti polizoare trebuie să lucreze la aceeași viteză. Da/Nu
B Mașina trebuie să prezinte un marcaj CE. Da/Nu
C Hainele dumneavoastră nu trebuie să fie largi. Da/Nu

16. Imaginea arată un burghiu pe coloană de 1.75 metri.
Trebuie să lucrați cu acest burghiu pe coloană.
Ce trebuie să aveți în vedere pentru a lucra în siguranță?
Mai multe răspunsuri sunt corecte.
A Ca burghiul pe coloană să fie ancorat în podea.
B Să existe un panou transparent între burghiu și
dumneavoastră.
C Ca burghiele să fie din oțel inoxidabil.
D Ca părul lung să nu se apropie de părțile mobile.
E Să purtați mănuși de protecție.
17. Trebuie să scurtați o bucată de lemn pentru a realiza o ramă de fereastră

potrivit. Utilizați un ferăstrău circular de mână pentru aceasta. Cum este
corect? Mai multe răspunsuri pot fi corecte.
A Trebuie să potriviți adâncimea pânzei de ferăstrău la dublul grosimii
ramei.
B Ferăstrăul circular trebuie să aibă un declanșator automat.
C În timp ce tăiați, trebuie să prindeți lemnul ramei.
D Cuțitul divizor trebuie să fie de 2 ori mai gros decât pânza de ferăstrău.
E Ferăstrăul circular trebuie să aibă o apărătoare automată.
18. O casă trebuie să fie renovată. Sunteți rugat să instalați un tavan de

lemn. Folosiți un pistol electric cu cuie. Nivelul de zgomot pe durata lucrării
este de 80 Db(A). Cum este corect?
A Trebuie să apăsați capătul mașinii ferm în tavan. Da/Nu
B Trebuie să purtați protecție auditivă. Da/Nu
C Pistolul cu cuie trebuie inspectat o data la 2.5 ani. Da/Nu
19. Veți efectua o ridicare folosind un dispozitiv manual de ridicare și curele.

Dispozitivul manual este suspendat de o turlă. Încărcăturile pe care trebuie
să le ridicați cântăresc mai puțin de 250 kg. Ce aspecte de siguranță
trebuie să verificați înainte de a începe ridicarea. Mai multe răspunsuri pot
fi corecte.
A Prezența unei etichete verzi a schelei (scafftag).
B Absența deteriorărilor echipamentului de ridicare.
C Prezența unui marcaj CE pe încărcături.
D Posibilitatea ca întreaga turlă să să se răstoarne.
E Încărcătura maximă admisibilă a dispozitivului manual de ridicare.
20. Când puteți ridica persoane într-o cușcă de siguranță pe platforma unui
camion stivuitor.
A Dacă stivuitorul a fost aprobat.
B Niciodată.
C Dacă stivuitorul și cușca de siguranță au fost aprobate în acest scop.

21. Hans Kok trebuie să sudeze 2 grinzi una de cealaltă. Folosește sudorul
electric. Grinzile sunt așezate pe suporți stabili în atelier. Ce măsuri de
siguranță trebuie să ia Hans? Mai multe răspunsuri pot fi corecte.
A Să instaleze mai multe surse de lumină.
B Să asigure echipamentul de stingere a incendiilor.
C Să amplaseze o cortină de protecție la sudură.
D Să poarte o cască de protecție.
E Să asigure suficientă ventilație.
22. Într-un perete din cărămizi există o deschizătură pentru o fereastră.

Această deschizătură este la etajul al doilea și coboară spre podea. Trebuie
să lucrați la acest etaj. Ce măsuri sunt necesare pentru a putea lucra în
siguranță? Mai multe răspunsuri pot fi corecte.
A Să acoperiți deschizătura cu o folie transparentă.
B Să marcați pericolul cu o bandă de avertizare în culorile galben și
negru.
C Să montați o balustradă cu o bară intermediară
D Să montați un gard în fața deschizăturii.
23. Trebuie să lucrați pe drumul public la o conductă de gaz la 1 metru

adâncime. Trebuie să săpați un șanț pentru aceasta. Ce măsuri de siguranță
sunt necesare în acest scop? Mai multe răspunsuri pot fi corecte.
A Așezați uneltele cât mai aproape posibil de excavație.
B Pentru a reduce riscul de apariție a unei avarii, nu săpați șanțuri de
testare.
C Săpați doar cu un excavator care nu are cupa dințată.
D Nu fumați în excavație și în imediata apropiere.
24. Trebuie să inspectați marginea unui acoperiș ridicat al unei clădiri de

birouri. Clădirea are cinci etaje. Nu există protecție pentru marginea
acoperișului plat. Cum puteți efectua inspecția în siguranță? Mai multe
răspunsuri pot fi corecte.
A De pe o schelă ancorată în peretele exterior.
B De pe un palet de pe acoperiș.
C De pe un elevator cu nacelă.
D De pe o scară sprijinită de peretele exterior.
25. Utilizarea unei schele/ platforme face obiectul unor reguli specifice.
Care dintre următoarele afirmații sunt corecte? Mai multe răspunsuri pot fi
corecte.
A Plăcuța schelei arată dacă este sigur să mergi pe schelă/ platformă.
B Trebuie să purtați un harnașament de siguranță pe o schelă
suspendată.
C Podeaua unei schele trebuie să fie securizată cu o balustradă la o
înălțime de 1.5 metri.
D Puteți instala personal o balustradă pe podeaua unei schele.
26. Jan și Mo au pregătit de utilizare schela suspendată. Vor să bea o cafea

înainte de a începe să lucreze. Cum este corect?
A Unul dintre ei trebuie să stea în spatele schelei suspendate.
B Trebuie să își dea jos harnașamentul de siguranță când se duc după
cafea.
C Trebuie să testeze mai întâi schela înainte de a merge la cafea.
27. Trebuie să revopsiți interiorul unui rezervor de stocare pentru benzină.
Ce măsură (măsuri) de siguranță trebuie să luați? Mai multe răspunsuri pot
fi corecte.
A Verificați dacă LIE (Limită Inferioară de Explozie) din rezervorul de
stocare este mai mare de 10%.
B Verificați dacă echipamentul electric pe care îl veți utiliza este
împământat.
C Verificați dacă ventilarea rezervorului de stocare a fost oprită înainte
de a începe să vopsiți.
D Utilizați un aparat de respirație autonom.
E Verificați dacă echipamentul de stingere a incendiilor este la
îndemână.
28. Lucrați pentru un contractant la o companie chimică. Observați foarte

mult abur când sistemul nu este în funcțiune. Într-un loc vedeți un vapor
similar, dar nu sunteți sigur dacă este abur. Cum este corect să acționați?
A Mergeți în acel loc pentru a vedea dacă este abur sau alt gaz.
B Găsiți imediat un extinctor de foc dacă este un gaz inflamabil.
C Nu vă apropiați și comunicați imediat situația unui angajat al
companiei chimice.
29. Curățați un deposit. Găsiți tot felul de canistre și sticle cu pictograme.

Potriviți măsurile de precauție cu pictograma corectă.
A 1. Nu mâncați nimic dacă utilizați acest produs.
B 2. Nu aruncați reziduurile în scurgere.
C 3. Folosiți protecție pentru ochi dacă lucrați cu

acest produs
D 4. Nu atingeți dacă sunteți însărcinată sau dacă

alăptați.

30. Trebuie să demolați o cameră cu un sistem de încălzire. Sub sistemul de
încălzire, vedeți un o foaie albă fibroasă. Suspectați că este azbest.
Ce trebuie să faceți?
A Să rupeți o bucată și să o testați într-un laborator.
B Să vă alertați supervizorul și clientul.
C Să udați foaia, să o împachetați cu atenție în plastic și să o aruncați.
31. Trebuie să lucrați într-un spațiu închis. Conform măsurătorilor

concentrația de oxigen este de 18%. Ce trebuie să faceți pentru a putea lucra
în siguranță?
A Nimic, concentrația de oxigen este suficient de mare.
B Să ventilați camera în mod mecanic și să măsurați din nou
concentrația de oxigen.
C Să utilizați o mască cu filtru.
32. Ați solicitat stocarea sigură a cilindrilor de gaz. Ce trebuie să faceți?

A Să stocați cilindrii într-o cameră etanșă la gaze. Da/Nu
B Să prindeți cilindrii de perete cu un lanț. Da/Nu
C Să stocați cilindrii la locul de lucru. Da/Nu
33. Hendrik Lips are un burghiu electric. Punctul de alimentare pe care

Hendrik îl utilizează nu este împământat. Pentru a lucra în siguranță,
burghiul trebuie să fie dublu izolat. Ce pictogramă trebuie să existe pe acest
burghiu?

34. Ce este un dispozitiv de prevenire a pericolelor de electrocutare?

A Protecție împotriva scurgerilor de curent la pământ.
B Un declanșator cu voltaj zero.
C Un declanșator automat.
35. De ce trebuie să desfășurați mereu în totalitate rola de cablu (cablul de

prelungire)?
A Pentru a verifica dacă există forfecări ale cablului.
B Pentru a preveni crearea câmpurilor electromagnetice.
C Pentru a preveni generarea căldurii nedorite.
36. Când suprafețe mari sunt degresate, poate apărea riscul de explozie. Vă
doriți să preveniți acest lucru. Folosiți un dispozitiv personal de măsurare a
riscului de explozie. Cum trebuie setat ?
A Peste LIE (Limita Inferioară de Explozie).
B La 10% din LIE.
C La punctul de aprindere.
37. O tigaie adâncă a luat foc în cantina companiei. Hotărâți să stingeți focul.
Ce agent de stingere trebuie să utilizați?
A Un furtun de incendiu.
B O pătură ignifugă.
C Un extinctor de incendiu de categoria C.
38. Se observă flăcări la îmbinările dintre două secțiuni ale unei conducte de
combustibil. Care este primul lucru pe care trebuie să îl faceți?
A Să alertați paza.
B Să cereți ajutorul unui coleg.
C Să întrerupeți alimentarea cu combustibil.
39. Efectuați operațiuni de ridicare. Trebuie să asigurați siguranța la sol.

Vedeți că trec oameni pe sub încărcătură în timpul ridicării. Opriți
operațiunile de ridicare. Ce trebuie să faceți acum?
A Raportați incidentul și asigurați-vă că zona de ridicare este delimitată
în mod corespunzător.
B Să lăsați oamenii să treacă și apoi să continuați operațiunile de
ridicare.
C Să vă asigurați că toată lumea poartă cască în viitor.
40. Bert lucrează în locația unei companii. Bert lucrează singur și este mult
zgomot. I se pare că a auzit semnalul de alarmă pentru scurgeri de gaze.
Nu este sigur. Ce trebuie să facă Bert?
A Să apeleze compartimentul de control și să întrebe dacă a fost pornită
vreo alarmă.
B Să apeleze șeful și să întrebe dacă poate continua să lucreze.
C Să meargă imediat la un punct de adunare.

Răspunsurile simulării
1. A
2. A: Da, B: Nu, C: Nu
3. C.
4. B.
5. A: 4, B: 2, C: 1, D: 3
6. C.
7. A.
8. C.
9. B.
10. C.
11. A: 3, B: 1, C: 4, D: 2
12. C
13. A+E
14. A+C+D
15. A: Nu, B: Da, C: Da
16. A+B+D
17. B+C+E
18. A: Da B: Nu, C: Nu
19. B+D+E
20. C.
21. B+C+E
22. C+D
23. C+D
24. A+C
25. A+B
26. A
27. B+D+E
28. C
29. A: 3, B: 2, C: 1, D: 4
30. B
31. B
32. A: Nu, B: Da, C: Nu
33. A
34. A
35. C
36. B
37. B
38. C
39. A
40. C
- Întrebări cu un răspuns, 100 puncte.
- Întrebări cu mai multe răspunsuri: alegeți între 4, 5 sau 6 răspunsuri alter-

native corecte. 100 de puncte împărțite la numărul de alternative corecte =
puncte per alternativă.
Numărul de răspunsuri corecte X puncte pentru o alternativă va fi colectat din
punctajul obținut. Punctajul negativ însă nu este posibil.
- Întrebare matrice: Pentru 3 sau 4 afirmații, alegeți varianta corectă sau

incorectă.
Dacă sunt 3 afirmații: 33 puncte pentru un răspuns corect.
Dacă sunt 4 afirmații: 25 puncte pentru un răspuns corect.
- Ordonare: Puneți 3 sau 4 elemente în ordinea corectă.

Dacă sunt 3 elemente: 33 puncte pentru un răspuns corect.
Dacă sunt 4 elemente: 25 puncte pentru un răspuns corect.
- Asociere sau potrivire: Uniți 3 sau 4 elemente dintr-o coloană cu termenul

corect de pe cealaltă coloană.
Dacă sunt 3 elemente: 33 de puncte pentru un răspuns corect.
Dacă sunt 4 elemente: 25 de puncte pentru un răspuns corect.
- Pentru a trece testul trebuie să obțineți un scor de cel puțin 2580 de puncte
din maxim 4000.
www.dbwork.com/ro
FACEBOOK: dbworkRO

Examenul VCA: Pregătește-Te Pentru

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Examenul VCA: Pregătește-Te Pentru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PREGĂTEȘTE-TE PENTRU

Capitolul 2 Pericole, riscuri și prevenire

Capitolul 3 Comportament preventiv

Capitolul 4 Proceduri, instrucțiuni și alerte

Capitolul 5 Pregătirea pentru situații de urgență

Capitolul 6 Substanțe periculoase

Capitolul 7 Foc și explozie

Capitolul 8 Echipament de lucru

Capitolul 9 Operaţiuni și circumstanțe specifice

Capitolul 11 Spaţiu de lucru ergonomic

Capitolul 12 Echipament individual de protecție

Siguranța începe cu dumneavoastră și se bazează pe asumarea

Certificatul companiei VCA va fi acordat în urma unui audit realizat de o Insti-

Fiecare capitol are aceeași structură. Începe cu o introducere, apoi urmează

Pentru majoritatea legilor olandeze, se aplică principiul conform

1.1 Originea legislației de muncă

Legea privind siguranța din 1934 reglemena chestiuni legate de siguranță,

Responsabilitatea revine initial angajatorului, dar angajatul este de aseme-

Pentru a îndeplini aceste obiective, ipotezele Arbowet sunt:

1.3 Asistență specializată

Obligațiile angajatorilor conform Arbowet

Dreptul de a face apel la „clauza de raționament” : angajatorul nu trebuie să

Obligațiile angajaților conform Arbowet

Conform Arbowet, angajatul are următoarele obligații generale:

În cazul unui pericol grav și imediat, angajatul trebuie:

O combinație a acțiunilor de mai sus este de asemenea posibilă. Angajații

Drepturile generale ale angajaților sunt:

1.5 Consultări privind siguranța, sănătatea și mediul

1.6 Fundamentul legii privind mediul

1.8 Orientări europene pentru legislația națională

Conformitatea Europeană(CE) înseamnă: în acord cu

Drepturile și obligațiile angajatorului și angajatului sunt enumerate în legile

Conform reglementărilor legate de sănătate și siguranță, angajatorul și anga-

2. În ce locuri se aplică legea privind sănătatea și siguranța (V&G)?

3. Cine supraveghează respectarea legii privind sănătatea și siguranța

4. Cum poate fi angajatorul asistat în aria de prevenire și protecție?

5. Ce este angajatorul obligat să facă când este vorba de monitorizarea

6. Cine este responsabil pentru respectarea legii privind sănătatea și sigu-

7. Care sunt obligațiile generale ale angajatului conform reglementărilor

8. Ce NU se cere angajaților conform reglementărilor legate de sănătate și

9. Ce este un drept al angajatului conform reglementărilor legate de

11. Cine este implicat în discuțiile de lucru?

12. În ce privință poate reprezentantul angajaților să fie consultat în cadrul

Angajații se confruntă uneori cu mai multe pericole și riscuri la locul de

2.2 Identificarea pericolelor și riscurilor

Comportament Pentru a înțelege activitățile de lucru sau circumstanțele ce includ pericole și

2.3 Ordinea de prevenire

Dacă vedeți că cineva execută o activitate nesigură, atunci trebuie să opriți

Dacă descoperiți o situație ce nu prezintă siguranță, îndepărtarea

Accident: Un accident este un eveniment nedorit cu pagube

2.5 Teoria accidentului

2. Pericole, riscuri și prevenire

Cum trebuie gestionate accidentele?

Cum trebuie gestionate accidentele evitate, activitățile nesigure și situațiile

2.7 Metodă de prevenire: LMRA

1. Care este descrierea corectă a conceptului de risc?

2. Care sunt pericolele la locul de muncă?

3. Care sunt posibilele surse de pericol?

4. Ce activități sau circumstanțe de la locul de muncă pot include peri-

5. Ce este o activitate nesigură?

6. Ce trebuie făcut întâi în cazul constatării unei activități nesigure?

8. Ce este un accident evitat?

9. Care sunt cauzele imediate ale unui accident?