Dosarul nr.

5-2090/17

12-5r-52929-02082017

HOTĂRÎRE

În numele Legii

03 noiembrie 2017 mun. Chişinău

Judecătoria Chişinău (sediul Rîşcani)

Instanţa în componenţă:

Preşedintele şedinţei,

Judecător Galina Ciobanu

Grefieri Ana Croitor

Cu participarea:

Avocatului contestatarului XXXXXXXXX

Agentului constatator XXXXXXXXX

examinând în şedinţă de judecată publică contestaţia înaintată de XXXXXXXXX, născut

la XXXXXXXXX, domiciliat în XXXXXXXXX, IDNP XXXXXXXXX, împotriva procesului-verbal cu
privire la contravenţie nr. MAI03 726796 şi deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale din XXXXXXXXX,

A C O N S T A T A T:

La data de 18.07.2017, XXXXXXXXX a depus contestaţie împotriva procesului-verbal cu privire

la contravenţie şi deciziei agentului constatator al Inspectoratului Naţional de Patrulare a
Inspectoratului General de Poliţie, XXXXXXXXX din XXXXXXXXX, cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale pentru faptul comiterii contravenţiei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod
contravenţional.

Conform scrisorii nr. INP/1105 din 20.07.2017, de către Inspectoratul Naţional de Patrulare a
Inspectoratului General de Poliţie, contestaţia depusă de XXXXXXXXX, în conformitate cu
prevederile art. 448 alin. (2) Cod contravenţional, a fost expediată Judecătoriei Chişinău (sediul
Rîşcani), pentru examinare.

În motivarea contestaţiei XXXXXXXXX a indicat că, la data de XXXXXXXXX în privinţa sa a

fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 6816242792613017, pe învinuirea de
comiterea faptei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod Contravenţional – nerespectarea de către
conducătorul de vehicul a indicatoarelor rutiere de interzicere, incubândui-se nerespectarea
indicatorului 3.31 din Regulamentul Circulaţiei Rutiere, staţionare interzisă fiind amendat cu 15
u.c., ce constituie 750 lei şi cu sancţiune complementară – 3 puncte de penalizare. Consideră că, în
privinţa sa, neîntemeiat a fost intentat procesul contravenţional pe învinuirea de comiterea faptei
prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod Contravenţional, nefiind administrate careva probe care i-ar
dovedi vinovăţia, fiind eronat luate în considerare declaraţiile acestuia şi anume fără a lua în calcul
circumstanţele opririi fortuite a conducătorului sub semnul 3.31 din Regulamentul Circulaţiei
Rutiere. Astfel, la XXXXXXXXX, aflându-se pe str. Mihai Eminescu, or. Străşeni, aproximativ ora
12:20 minute, fiind la volanul autoturismului fiului său, de model XXXXXXXXX, cu nr. de
înmatriculare XXXXXXXXX, în mod subit i s-a făcut rău, dat fiind temperaturile ridicate care s-au
înregistrat în acea zi la ora de amiază, motiv pentru care având vârsta de 67 de ani, văzând că nu
este în stare să conducă automobilul, în scopul de a evita producerea unui accident, a efectuat o
manevră de oprire fortuită, din cauza stării sale de sănătate, în sensul reglementat de pct.7 al
Regulamentului Circulaţiei Rutiere. În acest mod, consideră că pe nedrept i-a fost întocmit
proces-verbal cu privire la contravenţie încât nu a staţionat, aşa cum prevede semnul 3.31 din
Regulamentul Circulaţiei Rutiere, însă a săvârşit o oprire fortuită, fapt care nu a fost luat în calcul
de agentul constatator, iar aceste două noţiuni de oprire fortuită şi staţionare sunt diferite în sensul
pct.7 al Regulamentului Circulaţiei Rutiere, fapt care duce la inexistenţa contravenţiei date, or,
norma incriminată şi anume art. 240 alin. (1) Cod Contravenţional, prevede sancţionarea inter alia,
pentru nerespectarea indicatoarelor de interzicere, iar indicatorul dat nu permite doar staţionarea,
nu şi oprirea fortuită, prezentă în situaţia dată. Conform art. 443 alin. (11) Cod contravenţional,
procesul-verbal cu privire la contravenţie, în cazul deciziei de sancţionare, partea rezolutivă a
procesului-verbal va cuprinde şi date privind informarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit
procesul contravenţional despre dreptul de a plăti jumătate din amendă dacă amenda este plătită în
cel mult 72 de ore de la stabilirea ei. Menţionează că, acest fapt nu a fost prevăzut şi nici verbal nu
a fost informat în acest sens. Potrivit art. 425 alin. (l) Cod contravenţional, probele sunt elementele
de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau
inexistenţei contravenţiei, la identificarea înfăptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea
altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
Menţionează că, agentul constatator nu a prezentat probe video s-au foto şi nici martori care ar
demonstra vinovăţia în comiterea contravenţiei imputate. În temeiul celor expuse supra, solicită
respectuos instanţei, admiterea contestaţiei, anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie nr.
6816242792613017 din XXXXXXXXX întocmit în privinţa sa privind învinuirea de comiterea faptei
prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod Contravenţional, cu încetarea procesului contravenţional,
anularea deciziei de sancționare, prin care i-a fost aplicată amenda de 15 u.c. ce constituie 750 lei,
precum şi anularea celor 3 puncte de penalizare aplicate.

Reprezentantul contestatorului, avocatul XXXXXXXXX, în şedinţa de judecată a susținut

contestația înaintată în totalitate și a solicitat să fie admisă, să fie anulat procesul-verbal cu privire
la contravenție întocmit în privința lui XXXXXXXXXla XXXXXXXXX în baza art. 240 alin. (1) Cod
contravențional și să fie anulată decizia agentului constatator emisă în baza acestui proces-verbal.

În cadrul şedinţei de judecată, agentul constatator, XXXXXXXXX, a susţinut integral procesul

verbal cu privire la contravenţie întocmit în privința lui XXXXXXXXX în baza art. 240 alin. (1) Cod
contravențional şi a solicitat respingerea contestaţie ca fiind neîntemeiată.

Audiind avocatul contestatarului și agentul constatator, studiind materialele dosarului,

verificând argumentele invocate în contestaţie în raport cu probele prezentate, instanţa de judecată
consideră contestaţia întemeiată şi care urmează a fi admisă, din următoarele considerente.
 În conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) Cod contravenţional, contravenientul, victima
sau reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza contravenţională, în cazul în care
nu sunt de acord cu decizia agentului constatator sau în cazul în care aceasta a fost emisă cu
încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul cod, sunt în drept să conteste decizia emisă
asupra cauzei contravenţionale. Termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15
zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare
a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile art. 4471
alin. (8).

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod contravenţional, procesul-verbal cu privire la

contravenţie este un act prin care se individualizează fapta ilicită şi se identifică făptuitorul.
Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale şi a probelor
acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în absenţa lui.

Conform art. 440 alin. (1) Cod contravenţional, constatarea faptei contravenţionale înseamnă
activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de colectare şi de administrare a probelor privind
existenţa contravenţiei, de încheiere a procesului-verbal cu privire la contravenţie, de aplicare a
sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului, după caz, funcţionarului abilitat să
examineze cauza contravenţională, din cadrul autorităţii din care face parte agentul constatator, în
instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.

Conform art. 425 alin. (1) Cod contravenţional, probele sunt elemente de fapt, dobândite în
modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei,
la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor circumstanţe
importante pentru justa soluţionare a cauzei.

Conform art. 441 alin. (l) lit. a) Cod contravenţional, procesul contravenţional nu poate fi
pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat şi va fi încetat în cazurile în care nu există faptul
contravenţiei.

Astfel, în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine că, la XXXXXXXXX, agentul

constatator al Inspectoratului Naţional de Patrulare a Inspectoratului General de Poliţie,
XXXXXXXXX, a întocmit în privinţa lui XXXXXXXXX, proces-verbal cu privire la faptul comiterii de
către acesta a contravenţiei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod contravenţional, precum că, la data
de XXXXXXXXX, ora 12:20, în or. Străşeni, str. M. Eminescu, conducătorul automobilului de model
XXXXXXXXX, cu n/î XXXXXXXXX, a parcat vehiculul ignorând cerinţele indicatorului rutier 3.31 RCR
(f.d. 10).

Prin decizia agentului constatator din XXXXXXXXX, în privința lui XXXXXXXXX, a fost aplicată
sancţiune contravenţională sub formă de amendă în mărime de 15 unităţi convenţionale, ceia ce
constituia 750 lei, cu aplicarea a 3 puncte de penalizare (f.d. 10).

Totodată, instanța conchide că, necătând la faptul că, contestaţia asupra procesului-verbal şi
deciziei cu privire la contravenţie, a fost depusă de către XXXXXXXXX la data de XXXXXXXXX, fapt
ce se confirmă prin ștampila de intrare a INP (f.d. 3), instanța de judecată o consideră ca fiind
înaintată cu respectarea termenului prevăzut de art. 448 alin. (1) Cod contravenţional, or, după cum
s-a stabilit în cadrul ședinței de judecată, acesta a înaintat contestația prin intermediul oficiului
poștal la data de XXXXXXXXX (f.d. 8), aceasta fiind depusă în termen.

În conformitate cu prevederile art. 443 alin. (1) Cod contravenţional, procesul-verbal cu privire
la contravenţie va cuprinde: a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii; b) calitatea, numele şi
prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o reprezintă; c) numele, prenumele,
domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, datele din
buletinul lui de identitate, iar în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele
persoanei fizice care o reprezintă; d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvârşirii ei,
circumstanţele cauzei care au importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice,
evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenţie; e) încadrarea juridică a faptei, norma
materială contravenţională şi indiciile calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei; f)
aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional şi a
victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art. 384 şi 387; g) obiecţiile şi probele pe care
persoana în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional le aduce în apărarea sa, precum şi
obiecţiile şi probele victimei; h) informaţii despre instituţia bancară şi despre modul de plată a
amenzii.

Conform art. 445 Cod contravenţional, neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la

contravenţie a datelor şi faptelor indicate la art. 443 are ca efect nulitatea acestuia.

Din procesul-verbal cu privire la contravenţie urmează că, agentul constatator, întocmind

procesul verbal cu privire la contravenţie, nu a indicat în procesul-verbal ocupaţia făptuitorului,
precum şi informaţiile despre instituţia bancară şi modul de plată a amenzii, prin ce a admis
încălcarea prevederilor art. 443 alin. (1) lit. c) şi h) Cod contravenţional.

Subsecvent, după cum reiese din prevederile art. 443 alin. (1) lit. e) Cod contravențional, p
rocesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde încadrarea juridică a faptei, norma materială
contravenţională şi indiciile calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei, or, instanța de
judecată reține faptul că, agentul constatator a specificat în procesul-verbal că conducătorul
automobilului a parcat vehiculul ignorând cerinţele indicatorului rutier, însă nu a indicat concret
denumirea, alineatul actului normativ, care a fost ignorat, indicând numai indicatorul rutier 3.31 al
RCR. Totodată, instanţa atestă că, indicatorul rutier 3.31 al RCR „Oprire interzisă” – interzice
oprirea şi staţionarea vehiculelor, prin urmare, din conţinutul procesului-verbal nu este clar care
anume acţiuni au fost comise de făptuitor şi consecinţele lor juridice, prin ce anume s-a manifestat
încălcarea, or ultimul indică numai parcarea vehiculului cu ignorarea indicatorului rutier, fiindu-i
incriminată comiterea contravenției prevăzute de art. 240 alin. (1) din Codul contravențional, care
prescrie nerespectarea de către conducătorul de vehicul a indicatoarelor rutiere și nicidecum nu
parcarea autovehiculelor în loc interzis. Astfel, la întocmirea procesului-verbal cu privire la
contravenție fiind încălcate și prevederile art. 443 alin. (1) lit. d) Cod contravențional.

Instanţa relevă că, agentul constatator la examinarea cauzei nu a clarificat împrejurările cauzei
obiectiv şi a adoptat o decizie de sancţionare a lui XXXXXXXXX în lipsa a careva probe pertinente și
concludente, cauza fiind examinată incomplet, nefiind stabilit cert faptul că în acţiunile lui
XXXXXXXXXsunt prezente elementele contravenţiei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod
contravenţional, care prescrie că, nerespectarea de către conducătorul de vehicul a indicatoarelor
rutiere de prioritate, a indicatoarelor de interzicere şi de sens obligatoriu, a indicatoarelor de
informare privind direcţia permisă de deplasare, a marcajului de pe partea carosabilă a drumului
privind acordarea dreptului prioritar de circulaţie, dreptului privind delimitarea benzilor de
circulaţie pe sens opus şi a celor destinate vehiculelor de rută, nerespectarea regulilor de circulaţie
privind începerea deplasării şi schimbarea direcţiei de mers, privind poziţia pe carosabil, privind
depăşirea vehiculelor, privind traversarea intersecţiilor şi a locurilor de oprire a transportului public,
privind remorcarea vehiculelor, privind transportul persoanelor şi al încărcăturilor, privind
deplasarea pe autostrăzi, nerespectarea exigenţelor de folosire a dispozitivelor de iluminat la
căderea întunericului sau în condiţii de vizibilitate redusă, se sancţionează cu amendă de la 20 la 25
de unităţi convenţionale cu aplicarea a 3 puncte de penalizare.

Din procesul-verbal cu privire la contravenţie urmează că, constatarea faptei contravenţionale

comise a fost efectuată numai în baza afirmaţiilor agentului constatator, iar probe ce ar confirma
faptul că XXXXXXXXX a parcat vehiculul ignorând cerinţele indicatorului rutier 3.31 RCR, la
materialele cauzei lipsesc. Cu atât mai mult că, în procesul-verbal nu este expres indicat faptul prin
ce s-a manifestat încălcarea, fiind indicat numai că, conducătorul auto a ignorat cerințele
indicatorului rutier 3.31 RCR. Totodată, se impune a fi menționat faptul că, în procesul-verbal este
specificat că au fost ignorate prevederile pct. 30 al Regulamentului Circulației Rutiere, care
definește și face delimitarea dintre marcajele rutiere verticale și orizontale, însă de fapt, lui
XXXXXXXXX i se incriminează săvârșirea contravenției prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod
contravenţional. Prin urmare, la întocmirea procesului-verbal menționat, au fost ignorate prevederile
art. 443 alin. (1) lit. d) și e) Cod contravențional, care prevăd că, procesul-verbal cu privire la
contravenţie va cuprinde fapta contravenţională, locul şi timpul săvârşirii ei, circumstanţele cauzei
care au importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor
pagube cauzate de contravenţie; încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi
indiciile calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei.

Raportând circumstanţele de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătoreşti la normele de

drept aplicabile cazului, instanţa de judecată găseşte nefondate concluziile agentului constatator
aferent vinovăţiei conducătorului auto XXXXXXXXX, în comiterea încălcării regulilor circulaţiei
rutiere.

Instanţa de judecată reţine că, pornind de la premisa procedurală prin care legiuitorul a
stabilit că nici o probă nu are o valoare prestabilită, simplul fapt al întocmirii procesului-verbal cu
privire la contravenţie, nu este insuficient pentru tragerea persoanei la răspundere contravenţională.

Astfel, din procesul-verbal cu privire la contravenţie nu este posibil a deduce vina lui
XXXXXXXXX de cele încriminate şi anume că a ignorat indicatorul rutier, având în vedere că nu au
fost prezentate careva probe foto sau video în sensul dat, sau alte careva probe, ce ar demonstra
comiterea contravenţiei imputate. Or, necătând la faptul că, de către reprezentantul Inspectoratului
Național de Patrulare, la materialele cauzei a fost anexat o planşă fotografică, aceasta fiind
cercetată în cadrul examinării contestaţiei, instanţa nu o poate reţine şi administra în calitate de
probă, dat fiind faptul că din planşa fotografică nu rezultă contravenția imputată lui XXXXXXXXX.
Astfel, la planşa fotografică cercetată nu este specificată dată şi ora efectuării acesteia, cu atât mai
mult că, din planşa fotografică nu este clar locul și modalitatea acesteia. Totodată, instanţa atestă că,
în procesul-verbal la rubricile ”Mijloace tehnice speciale de constatare” și ”Anexe”, lipseşte
menţiunea privind aplicarea mijloacelor tehnice speciale de constatare, precum şi anexarea la
procesul-verbal cu privire la contravenție a planşei fotografice în calitate de pobă ce confirmă
comiterea contravenției imputate lui XXXXXXXXX.

Prin urmare, contrar cerinţelor legislaţiei în vigoare la întocmirea procesului-verbal cu privire

la contravenţie, agentul constatator nu a stabilit în baza unor probe pertinente şi concludente faptul
comiterii de către XXXXXXXXX a contravenţiei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod contravenţional.

Așadar, în cadrul şedinţei de judecată s-a stabilit cu certitudine faptul că, la cercetarea cazului
contravenţional, de către agentul constatator nu au fost acumulate careva probe care să confirme
vinovăţia lui XXXXXXXXX de comiterea contravenţiei impuse, procesul-verbal fiind bazat în
exclusivitate pe afirmaţiile agentului constatator. Ori, probele sunt elemente de fapt, dobândite în
modul stabilit de codul contravenţional, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei
contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor
circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei, iar în calitate de probe se admit
elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la
contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de
percheziţie, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, depoziţiile
victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte,
obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de
expertiză.

Conform art. 7 Cod contravenţional, persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia
în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod.

În această ordine de idei, în baza art. 458 alin. (1) lit. a) Cod contravenţional, care prescrie că,
examinând cauza contravenţională, instanţa de judecată este obligată să determine caracterul
veridic al contravenţiei imputate, şi luând în consideraţie că procesului contravenţional i se aplică în
mod corespunzător prevederile Codului de procedură penală cu privire la mijloacele de probă şi la
procedeele probatorii, instanţa, atestă că agentul constatator, contrar prevederilor art. art. 381, 440,
443 Cod contravenţional, nu a asigurat o bună desfăşurare a activităţii de colectare şi de
administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, încălcând atât principiile legalităţii,
egalităţii, contradictorialităţii cât şi aprecierii din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii şi
veridicităţii fiecărei probe.

Contrar cerinţelor art. 381 Cod contravenţional, conform cărora, autoritatea competentă să
soluţioneze cauza contravenţională are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru
cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atât
circumstanţele care dovedesc vinovăţia persoanei, cât şi cele care dezvinovăţesc persoana în a cărei
privinţă a fost pornit proces contravenţional, precum şi circumstanţele atenuante sau agravante,
agentul constatator nu a acumulat şi nu a prezentat careva probe în susţinerea procesului-verbal
întocmit, circumstanţă ce vine în contradicţie cu practica CtEDO. Or, persoana poate fi sancţionată
numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, din care considerente în
temeiul prevederilor art. 441 alin. (1) lit. a) Cod contravenţional, procesul contravenţional pornit
urmează a fi încetat din lipsa faptului contravenţiei.

Instanţa reiterează faptul că, prezumţia de legalitate a procesului-verbal cu privire la

contravenţie, a fost supusă atenţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Anghel contra
României din 04 octombrie 2007), cauză în care Curtea, prin hotărârea din data de 4 octombrie 2007,
îşi exprimă în mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect. Curtea este de părere că,
dacă scoaterea contravenţiei în afara legii penale nu ridică probleme în sine, nerespectarea
garanţiilor fundamentale, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, care protejează cetăţenii
împotriva unor posibile abuzuri din partea autorităţilor, reprezintă un aspect ce trebuie examinat în
temeiul articolului 6 din convenţie. Reiterând importanţa, în cadrul unei proceduri ce poate fi
calificată drept „penală”, a unei astfel de garanţii, destinată să restabilească echilibrul dintre
presupuşii autori ai faptelor ilegale şi autorităţile chemate să îi urmărească şi pedepsească, Curtea
consideră că asemenea cazuri urmează a fi judecate echitabil, după cum prevede art. 6 din CEDO.

Totodată în cauza Capeau c. Belgiei (hotărârea din 13 ianuarie 2005), Curtea, referindu-se la
bănuielile rezonabile, reaminteşte în această privinţă că, în domeniul penal, problema administrării
probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al art. 6 § 2 şi obligă, inter alia, ca sarcina de
a prezenta probe să revină acuzării.

În concluzie, luând în consideraţie prevederile art. 375 alin. (3) Cod contravenţional, care
prescriu că, concluziile despre vinovăţia persoanei în săvârşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate pe
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile prezentului
cod se interpretează în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional,
instanţa concluzionează că, vinovăţia lui XXXXXXXXX de comiterea contravenţiei prevăzute de art.
240 alin. (1) Cod contravenţional, nu şi-a găsit confirmare în cadrul şedinţei de judecată.
 Din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţă a unor hotărâri motivate
constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune
obligaţia instanţei de judecată de a se expune în hotărârile emise asupra tuturor cerinţelor pricinii,
precum şi asupra argumentelor invocate de către intimat întru admiterea sau respingerea acestora
(cauza Garcia Ruiz, 26).

În sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, organul care examinează cauza în fond, trebuie, să
indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere
caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor
supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca organul abilitat sau
împuternicit de a examina cauza să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv
problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu
concluziile uneia dintre părţi.

Reieşind din cele menţionate, instanţa de judecată a stabilit cu certitudine faptul că,
procesul-verbal cu privire la contravenţie în privinţa lui XXXXXXXXX, a fost întocmit de către
agentul constatator cu încălcarea prevederilor art. 443 Cod contravenţional, fapt ce în corespundere
cu prevederile art. 445 Cod contravenţional, duce inevitabil la declararea nulităţii acestuia.

Totodată, în cadrul cercetării judecătoreşti instanţa de judecată a constatat cu certitudine că,

decizia agentului constatator privind sancţionarea lui XXXXXXXXX a fost emisă cu încălcarea
normelor procesuale stabilite de Codul contravenţional.

Astfel, în conformitate cu prevederilor art. 4471 alin. (1) Cod contravenţional, examinarea
cauzelor contravenționale de către autoritățile prevăzute la art. 393 alin. (1) lit. b)–d) se efectuează
cu respectarea prevederilor capitolelor I–VI din cartea a doua.

Art. 393 alin. (1) lit. d) Cod contravenţional, stipulează că, sunt competente să soluţioneze
cauzele contravenţionale agentul constatator (organele de specialitate specificate la art. 400–42310).

Reieşind din prevederile legale ale art. 400 alin. (1), (2) Cod contravenţional, sunt în drept să
examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni în limitele competenţei, angajaţii
Inspectoratului Naţional de Patrulare.

Conform art. 4471 alin. (2), (3) Cod contravenţional, după examinarea cauzei contravenționale,
autoritatea competentă (persoana abilitată să examineze cauza) emite decizia asupra cauzei. Decizia
comisiei administrative asupra cauzei contravenționale se adoptă sub formă de hotărâre. Decizia
trebuie să conțină: 1) data (ziua, luna, anul) emiterii deciziei; 2) denumirea autorității (numele,
prenumele, calitatea persoanei abilitate să examineze cauza) care a emis decizia, data examinării
cauzei; 3) numele, prenumele, domiciliul, ocupația persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional, datele din buletinul de identitate, iar în cazul persoanei juridice – denumirea, sediul,
codul fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă; 4) expunerea circumstanțelor stabilite în
cadrul examinării cauzei; 5) norma contravențională care încadrează fapta persoanei în privința
căreia a fost pornit procesul contravențional; 6) soluția asupra cauzei, care poate fi: a) încetarea
procesului contravențional; b) stabilirea vinovăției persoanei privind săvârşirea contravenției
imputate şi, după caz, aplicarea sancțiunii contravenționale; 7) soluția referitoare la obiectele şi la
documentele ridicate (corpurile delicte);8) în cazul sancționării, mențiunea privind informarea
contravenientului despre dreptul de a plăti jumătate din cuantumul amenzii, dacă plata este
efectuată în cel mult 72 de ore de la stabilirea amenzii; 9) mențiunea privind dreptul de contestare a
deciziei, în conformitate cu prevederile art. 448.

Reieşind din prevederile legale nominalizate instanţa de judecată reţine că, decizia agentului
constatator XXXXXXXXX din XXXXXXXXX, nu corespunde cerinţelor stipulate în art. 4471 alin. (3)
Cod contravenţional.

Așadar, fiind analizat conţinutul deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale aplicate în

privința lui XXXXXXXXX, instanţa de judecată a stabilit cu certitudine că agentul constatator a
indicat numai data, luna şi anul aplicării sancţiunii, precum şi pedeapsa principală și cea
complimentară stabilite.

Totodată instanţa de judecată reţine că, nu pot fi admise şi indicate în decizia de sancţionare,
datele descrise în procesul-verbal cu privire la contravenţie, dat fiind faptul că, actul întocmit este
unul de învinuire, iar decizia de sancţionare este un act emis de agentul constatator de aplicare a
pedepsei stabilite. Or, legiuitorul nu a invocat direct prin normă legală că, datele incluse în procesul
verbal cu privire la contravenţie, urmează a fi luate în consideraţie la emiterea deciziei de aplicare a
sancţiunii contravenţionale, fără a fi scrise în conţinutul acesteia, însă, în prevederile art. 4471 Cod
contravenţional, expres a indicat, care urmează a fi conținutul deciziei asupra cauzei.

Mai mult ca atât, raportând circumstanţele de fapt şi drept constatate, instanţa de judecată
relevă că, decizia agentului constatator, este expusă în conţinutul procesului verbal cu privire la
contravenţie, fapt ce este inadmisibil. Or, atât procesul verbal cu privire la contravenţie, cât şi
decizia de sancţionare, sunt acte diferite, urmând să fie cu conţinut şi motivare separată.

Astfel, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va
hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Prin urmare, omisiunile depistate în procesul-verbal cu privire la contravenţie, manifestate

prin neconsemnarea datelor şi faptelor indicate în art. 443 Cod contravenţional și faptul că, vinovăţia
lui XXXXXXXXX de comiterea contravenţiei nu şi-a găsit confirmare în cadrul şedinţei de judecată,
impune soluţia de a admite contestaţia înaintată, pe temeiurile invocate mai sus, în conformitate cu
art. art. 461, 441 alin. (1) lit. a), 445 Cod contravenţional, cu declararea nulității procesului-verbal cu
privire la contravenţie întocmit în privinţa lui XXXXXXXXXşi a deciziei agentului constatator din
XXXXXXXXX, ca fiind emisă cu încălcarea normelor procesuale prevăzute de art. 447 1 Cod
contravenţional, cu încetarea procesului contravenţional, din lipsa faptului contravenției.

În conformitate cu prevederile art. 462 Cod contravenţional, instanţa de judecată,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Contestaţia înaintată de către XXXXXXXXX, se admite în totalitate.

Se anulează procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. MAI03 726796 din XXXXXXXXX,

întocmit în privința lui XXXXXXXXX, în baza art. 240 alin. (1) Cod contravențional.

Se anulează decizia agentului constatator al Inspectoratului Naţional de Patrulare a

Inspectoratului General de Poliţie, XXXXXXXXX din XXXXXXXXX, cu privire la aplicarea sancţiunii
contravenţionale în privinţa lui XXXXXXXXX, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea
contravenţiei prevăzute de art. 240 alin. (1) Cod contravenţional, ca fiind emisă cu încălcarea
normelor procesuale prevăzute de art. 447 1 Cod contravenţional, cu încetarea procesului
contravenţional, din lipsa faptului contravenției.
 Hotărârea cu drept de atac, în ordine de recurs la Curtea de Apel Chişinău, în termen de 15
zile, prin intermediul Judecătoriei Chişinău (sediul Rîşcani).

Preşedintele şedinţei,

judecător Galina CIOBANU