Metode optice de examinare

criminalistică. Aspecte generale.

Microscopul
Master - curs 5
 Aspecte de ordin istoric
• Încă de acum 4000 de ani este semnalată existența unor obiecte similare
lentilelor, obținute prin umplerea cu apă a unor sfere.
• În secolul 13 încep să fie utilizați ochelarii. Concomitent, sunt utilizate
lupe.
• La sfârșitul sec. XVI – începutul secolului XVII este semnalată, în Europa,
utilizarea primelor microscoape. Mai întâi apare microscopul cu o singură
lentilă, convexă, apoi cu 2 lentile (una convexă și una concavă), apoi cu 2
lentile convexe.
• Există controverse cu privire la inventatorul microscopului / al diferitelor
variante de microscop. Numele vehiculate sunt: Zacharias Janssen, tatăl
acestuia, Hans Martens, rivalul profesional al lui Zacharias Janssen, Hans
Lippershey, Cornelis Drebbel (toți cei menționați fiind olandezi). Galileo
Galilei este adesea prezentat drept inventatorul microscopului compus,
dar unii autori arată că, de fapt, Galileo Galilei ar fi construit o variantă
îmbunătățită a microscopului compus inventat de Cornelis Drebbel.
 Clasificarea instrumentelor optice
• I. După natura imaginii obținute:
- instrumente care dau imagini reale: aparatul de fotografiat;
aparatul de proiecție.
- instrumente care dau imagini virtuale: lupa, microscopul
optic, telescopul.

• II. După modul de utilizare:

- lupa, microscop, telescop – oferă imagini mărite;
- aparatul de fotografiat ;
- aparatul de proiecție.
 Mărimile fizice care caracterizează
instrumentele optice
• 1. Mărirea – raportul dintre dimensiunea liniară a imaginii și dimensiunea
liniară corespunzătoare a obiectului.
• 2. Grosismentul (mărirea unghiulară) – raportul dintre mărimea unghiului
subîntins de obiect sub care acesta se vede prin instrument și mărimea
unghiului subîntins sub care se vede obiectul când este privit cu ochiul
liber, când obiectul se află la limita de focalizare a ochiului (distanța
optimă de citire pentru un ochi normal, de 25 cm).
• Puterea – raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede obiectul
prin instrument și dimensiunea liniară a obiectului, pe o direcție
perpendiculara pe axa optica.
• Puterea de separare – capacitatea instrumentului de a forma imagini
distincte, separate, ale unor puncte vecine ale obiectului. Cu cât valoarea
ei e mai mare, cu atât se pot distinge puncte vecine mai apropiate. Pentru
stabilirea ei, se folosește criteriul Rayleigh.
 Elemente fundamentale existente în
construcția instrumentelor optice
• În construcția tuturor tipurilor de instrumente
optice există una sau mai multe din
următoarele elemente optice de bază:
1. Lentile (mai ales sferice);
2. Prisme optice (acromatice, dispersive, de
polarizare);
3. Oglinzi (plane, sferice, parabolice,
hiperbolice etc.).
 Lupa
• Este cel mai simplu instrument optic de mărit;
• Se folosește, de regulă, pentru:
- descoperirea urmelor la fața locului;
- examinarea inițială a mijloacelor materiale de probă.
• Puterea de mărire a lupelor este invers proporțională cu
distanța focală;
• Distanța focală – o măsură a puterii de convergență sau
divergență a luminii de către acel sistem.
• Puterea de mărire poate ajunge la 40X
 Lupa
• Tipuri de lupe:
- simple (formate dintr-o singură lentilă convergentă);
- compuse (formate dintr-un sistem convergent de
lentile);
- lupe cu piedestal (utilizate, de exemplu, în
dactiloscopie);
- lupe de măsurat;
- lupe cu dispozitiv propriu de iluminare;
- lupe binoculare – care se fixează pe cap, pentru a lăsa
mâinile libere, în vederea executării activităților specifice
investigației.
 Microscopul optic
• Părți componente:
• I. Partea optică
• II. Partea mecanică
• III. Accesorii
 Microscopul optic. Componente.
Partea optică
• 1. Obiectivul – ce conține lentila-obiectiv, aflată lângă
obiectul care este analizat, cu distanța focală de sub 1
cm;
• 2. Ocularul – ce conține lentila-ocular, aflată lângă ochi,
cu distanța focală de ordinul centimetrilor;
• Cele două lentile sunt la o distanță mai mare decât
distanțele focale.
• Imaginea mărită de lentila-obiectiv este mărită, încă o
dată, de lentila ocularului, creând o imagine răsturnată.
 Microscopul optic. Componente.
Partea optică
• Caracteristicile obiectivului microscopului sunt:
• Grosismentul ;
• apertura – unghiul maxim sub care razele de lumină pătrund
în obiectiv;
• puterea de rezoluție – capacitatea de distingere a unui număr
cât mai mare de detalii;
• claritatea – direct proporțională cu luminozitatea obiectivului
• Grosimentul general al microscopului este reprezentat de
produsul puterilor de mărire ale obiectivului și ocularului; la
microscoapele optice este de maxim 2000x – această putere
maximă de mărire fiind utilizată în investigațiile
biocriminalistice sau la analiza microurmelor.
 Microscopul optic. Componente.
Partea optică
• În alegerea microscopului care se utilizează în investigația
criminalistică se are în vedere materialul care urmează să fie
analizat.
• Nu întotdeauna sunt utilizate obiective cu putere mare de
mărire; acestea, deși pot reda detalii foarte fine, au un câmp
de observație redus, precum și claritate mică în profunzime.
• În investigațiile traseologice, de regulă se folosesc obiective
cu putere de mărire mică sau medie, în combinație cu oculare
cu putere mare de mărire.
 Microscopul optic. Componente.
Partea mecanică
• Tubul mecanic care susține ocularul
• Revolverul în care se montează obiectivele
• Stativ
• Masa cu dispozitivele de deplasare
• Talpa de susținere
 Microscopul optic. Componente.
Accesorii
• Dispozitivele de iluminare
– există 3 sisteme principale de iluminare:
- iluminare laterală (incidentă);
- iluminare prin obiectivul microscopului;
- iluminare prin lumină transmisă.
– lumina poate fi atât în spectrul vizibil, cât și în cel invizibil
(radiații infraroșii, ultraviolete).
• Dispozitivele de microfotografiere
• Condensoarele și diafragmele, care au rolul de a asigura
intensitate constantă a luminii, egală cu suprafața câmpului
microscopului.
 Tipuri de microscoape optice.
Stereomicroscopul
• Se deosebește de microscopul clasic prin faptul că are două
obiective și două oculare; astfel, perceperea imaginii se face
din două unghiuri diferite, egale cu paralaxa stereoscopică a
ochilor.
• Unele au la dispozitivul de iluminare externă atașat un filtru
albastru, care facilitează observarea detaliilor .
• Practic, este o lupă de examinare, dar cu o capacitate mai
mare decât a unei lupe obișnuite.
• Puterea de mărire este între 10x – 250x (maximul fiind mult
inferior celui al microscopului optic clasic).
• Permite examinarea în relief, pe o suprafață mai întinsă, cu
claritate în profunzime.
 Tipuri de microscoape optice.
Microscopul comparator
• A fost creat, în principiu, pentru uz criminalistic;
• Se utilizează în balistică, cercetarea firelor de păr, a resturilor
textile etc.
• Are sistemul optic format din 2 obiective și un singur ocular;
• Imaginile celor două obiecte care se compară, obținute prin
intermediul obiectivelor, sunt alăturate printr-un sistem de
prisme în ocularul microscopului, compararea realizându-se
prin juxtapunere (continuitate liniară);
• Reguli:
- cele 2 obiective trebuie să aibă caracteristici identice;
- obiectele de analizat sunt așezate în aceeași poziție;
- iluminarea se face cu surse de același tip, cu intensitate egală;
 Tipuri de microscoape optice.
Microscopul de polarizare
• Este folosit nu doar la observarea obiectelor, ci și la efectuarea unor
determinări calitative de elemente din compoziția unor substanțe
aparent omogene.
• Structural, conține, între obiectiv și ocular, două dispozitive:
polarizator și analizor, între care se așază obiectul de analizat. Raza
de lumină polarizată de polarizator străbate sau este reflectată de
obiect, care, dacă are proprietatea de a roti planul de polarizare a
luminii, va determina modificări ale nuanțelor și intensității luminii.
Pentru a putea fi observat obiectul prin ocular, se rotește analizorul,
după reguli specifice.
• Se utilizează frecvent pentru: analiza urmelor de cerneală și creion, a
hârtiei, a firelor de păr, a fibrelor textile, a urmelor – materie, a
microurmelor etc.
 Alte tipuri de microscoape optice
• Microscoape de cercetare în radiații invizibile ultraviolete și
infraroșii – utilizate mai ales pentru analiza falsurilor în
înscrisuri, a urmelor suplimentare ale tragerilor cu armele de
foc, a unor urme biologice.
• Microscoape pentru măsurarea dimensiunilor liniare sau a
valorilor unghiulare, care conțin, în plus față de un microscop
clasic, accesorii pentru efectuarea de măsurători. De
exemplu, măsurarea dimensiunii ghinturilor, după urmele de
pe proiectil.
• Microscoape pentru controlul rugozității suprafețelor –
utilizate pentru cercetarea microreliefului obiectelor
purtătoare de urme, de exemplu la analiza urmelor
instrumentelor de spargere.
 Metode de cercetare în microscopie
• Vizualizarea în câmp luminos a obiectelor opace și transparente – în
traseologie, analiza urmelor biologice, a altor urme organice / anorganice;
• Vizualizarea în câmp întunecat – pentru observarea bacteriilor vii sau a
celulelor care nu pot fi colorate (de exemplu, pentru a stabili zona din
corp din care provin celulele);
• Ultramicroscopia – prin care poate fi evidențiată existența unei substanțe
aflată în stare coloidală ( de exemplu, la analiza urmelor de praf sau de
sol, de dimensiuni foarte fine);
• Contrastul de fază – prin care se cercetează micropreparate in vitro, de
exemplu în cazul urmelor de natură organică;
• Polarizarea – prin care se cercetează substanțe optic active, care au
proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii, deexemplu nicotina,
zaharurile, diverse substanțe toxice etc.
 Microscoapele electronice
• Diferența esențială între microscopul optic și cel electronic este faptul că
microscopul electronic nu folosește raze de lumină, ci fascicule de
electroni.
• Părți componente:
- sursa de electroni (tunul electronic);
- lentilele electronice (electromagnetice sau electrostatice)
- lentile condensor
- obiectiv
- ecranul fluorescent de observare
• Puterea de mărire liniară este de peste 200.000x;
• Puterea de rezoluție este de 100.000 ori mai mare decât a microscoapelor
optice.
• Se utilizează în examinarea urmelor-materie (praf, sol), a urmelor
biologice, în balistică, alte tipuri de microurme.
 Tipuri de microscoape electronice.
Microscopul electronic prin transmisie
• Funcționează prin transmiterea electronilor prin structuri
subțiri de probe.
• Avantaje:
- posibilitatea vizualizării și identificării structurii interne a
probelor;
- capacitatea de rezoluție – de ordinul distanțelor
interatomice;
- puterea de mărire, de peste 100.000x.
 Tipuri de microscoape electronice.
Microscopul electronic cu baleiaj („scanning”)
• Permite obținerea unor imagini ale topografiei și compoziției unor
probe masive, care nu pot fi penetrate de fasciculul electronic.
• Principiul de funcționare constă în faptul că un fascicul foarte fin de
electroni (numit „sondă electronică”) baleiază („mătură”)
suprafața probei analizate .
• Avantaje:
- claritate mare în profunzime;
- putere de mărire foarte mare, chiar de peste 100.000x, fără
afectarea calității imaginii.
• Se folosește, de regulă, în analiza urmelor biologice (salivă,
spermă), a firului de păr, în balistică (cercetarea urmelor de
afumare).