Poveste sentimental de Nichita Stanescu Pe urm ne vedeam din ce n ce mai des.

Eu stteam la o margine-a orei, tu - la cealalt, ca dou toarte de amfor. Numai cuvintele zburau intre noi, nainte i napoi. !rte"ul lor putea fi aproape zrit, i deodat, mi lsam un genunchi, iar cotul mi-infigeam n pm!nt, numai ca s privesc iarba-nclinat de caderea vreunui cuv!nt, ca pe sub laba unui leu alerg!nd. #uvintele se roteau, se roteau ntre noi, nainte i napoi, i cu c!t te iubeam mai mult, cu at!t repetau, ntr-un v!rte" aproape vzut, structura materiei, de la-nceput.