Poezii de dragoste – Nichita Stănescu
 
Lună în câmp – Nichita Stănescu

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiţilor gutui
i de-a putea să-mi rup din ochii tăi pri!irea,
!ăzduhul serii mi-ar părea căprui"

#i s-ar părea că desluesc, prin crenge,

z!elţi !ânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îi subţie arcul"
$, tinde-ţi măna stângă catre ei

i stinge tu conturul lor de lemn subţire

 pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n se!e caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins"

%u te pri!esc în ochi i-n &ur să terg copacii

'n ochii tăi cu luna mă răs(râng
""" i ai putea, uitând, să ne stri!eti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng"
 
Ce bine că eti – Nichita Stănescu

% o întâmplare a (iinţei mele

i atunci (ericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
 pe care mi le scrâneti într-o îmbrăţiare
mereu dureroasă, minunată mereu"

Să stăm de !orbă, să !orbim, să spunem cu!inte

lungi, sticloase, ca nite dălţi ce despart
(lu!iul rece în delta (ierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt"

)u-mă, (ericire, în sus, i izbete-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă i în nes(ârire
se (ace coloană sau altce!a
mult mai înalt i mult mai curând"

Ce bine că eti, ce mirare că sunt*

 

)ouă cântece di(erite, lo!indu-se amestecându-se,

douâ culori ce nu s-au !ăzut niciodată,
una (oarte de &os, întoarsă spre pământ,
una (oarte de sus, aproape ruptă
în în(rigurata, neasemuită luptă
a minunii că eti, a-ntâmplării că sunt"
 
Ploaie în luna lui #arte – Nichita Stănescu

Ploua in(ernal,
i noi ne iubeam prin mansarde"
Prin cerul (erestrei, o!al,
norii curgeau în luna lui #arte"

Pereţii odaii erau

nelinitiţi, sub desene în cretă"
Su(letele noastre dansau
ne!ăzute-ntr-o lume concretă"

+ să te plouă pe aripi, spuneai,

 plouă cu globuri pe glob i prin !reme"
 Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene"

i mă-nălţam" i nu mai stiam unde-mi

lăsasem în lume odaia"
u mă strigai din urmă. răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai (rumoi. oamenii/""" ploaia/"""

Ploua in(ernal, ploaie de tot nebunească,

i noi ne iubeam prin mansarde"
 N-a mai (i !rut să se s(ârească
niciodată-acea lună-a lui #arte"
 
%moţie de toamnă – Nichita Stănescu

0 !enit toamna, acopera-mi inima cu ce!a,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta"

#ă tem că n-am să te mai !ăd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
i el o să se-nchidă cu o (runză de pelin"

i-atunci mă apropii de pietre i tac,

iau cu!intele i le-nec în mare"
 

uier luna i o răsar i o pre(ac

într-o dragoste mare"
 
Leoaica tânără, iubirea – Nichita Stănescu

Leoaica tânără, iubirea

mi-ai sărit în (aţă"
#ă pândise-n încordare
mai demult"
Colţii albi mi i-a în(ipt în (aţă,
m-a mucat leoaica, azi, de (aţă"

i deodata-n &urul meu, natura

se (ăcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape"
i pri!irea-n sus ţini,
curcubeu tăiat în două,
i auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii"

#i-am dus mâna la sprânceană,

la tâmplă i la bărbie,
dar mâna nu le mai tie"
i alunecă-n netire
 pe-un deert în strălucire,
 peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu micările !iclene,
încă-o !reme,
i-ncă-o !reme"""
 
'mbrăţiarea – Nichita Stănescu

Când ne-am zărit, aerul dintre noi

i-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indi(erenţi i goi,
 pe care-o lasă să-l străbată"

+h, ne-am z!ârlit, strigându-ne pe nume,

unul spre celălalt, i-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
i ora, lo!ită, se sparse-n minute"

0 (i !rut să te păstrez în braţe

aa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
 

cu morţile-i nerepetate"
i să te-mbrăţiez cu coastele-a (i !rut"
 
Po!este sentimentală – Nichita Stănescu

Pe urmă ne !edeam din ce în ce mai des"

%u stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de am(oră"
 Numai cu!intele zburau intre noi,
înainte i înapoi"
1ârte&ul lor putea (i aproape zărit,
i deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-in(igeam în pământ,
numai ca să pri!esc iarba-nclinată
de caderea !reunui cu!ânt,
ca pe sub laba unui leu alergând"
Cu!intele se roteau, se roteau între noi,
înainte i înapoi,
i cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un !ârte& aproape !ăzut,
structura materiei, de la-nceput"
 
)e dragoste – Nichita Stănescu

%a stă plictisită i (oarte (rumoasă

 părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat i pe sine
cum atârnă pe cea(a scaunului"

%u mă înec în lumine
i scrinesc în crugul anului"
'i arăt dinţii din gură,
dar ea tie că eu nu râd,
dulcea luminii (aptură
mie, pe mine mă în(ăţiează pe când
ea stă plictisită i (oarte (rumoasa
i eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea (ioroasă
de sub ceresc"
 
Semn 23 – Nichita Stănescu
 

Ca o pasare neagra pe un ou alb

asa stau si îmi este dor de tine
ca o pasare alba pe un ou negru
asa stau si îmi este dor de tine
ca nimeni pe nimic
asa stau si îmi este dor de tine
ca al nimanuia pe nimeni
asa stau si îmi este dor de tine"
alb negru, alb negru
ce dor îmi este de tine
 pasare sparta si ou zburator
)oamne, ce dor poate sa îmi (ie de tine*
Poezii de dragoste – #arin Sorescu
 
0rcada – #arin Sorescu
0zi am !ăzut un ochi
Care mă iubea"
1edeam bine că m-ar (i primit
Sub sprânceana lui"

)ar a !enit un nor 

i ochiul s-a închis,
+ri s-a speriat
i-a (ugit în chipul tău
Lângă celălalt ochi,
Lângă (runtea i lângă gura
Care nu mă iubesc"
 
Scrisori din camera de alaturi – #arin Sorescu
 Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta" %ste un (el de-a te pastra
4naintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
5indurile noastre de iarna"
)in (uga trenului ai zarit
Prin nameti un !inator"
0 aparut intii pusca intinsa - ocmai ochea
6n (ulg de zapada"
+ bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada"
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca 7araganul
897aragan9 - loc unde !iscoleste,
0sa se traduce, din cumana"
 Nu, nu-s cuman, coman,
)ar asa mi-a tradus prietenul turc, 4usu(":
 

4ata-ne, asadar pierduti în desertul alb,

Pe care, de (apt, l-ai si pro!ocat"
0i dorit atita să ninga, stiai ca (enomenul tine
)e concentrarea ta""" Si te-ai concentrat prea mult*
0cum, nu se mai opreste"
;oseata din obra&i coloreaza peisa&ul" 0i (ebra/
9Nu, dar !reau să colorez peisa&ul9"
<oloseste ru&ul, mai bine"
u esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la (ulgi"
Si eu să !in la tine
4ntr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar""" si tu să-mi arunci
 Niste pinteni"
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o (loare de gheata
4n mâna" 96nde e geamul/
Să-ti plantez pe el aceasta
<loare de gheata"9
9+, ador (lorile de gheata9, să zici,
96nde-ai gasit-o/9 =ai să iesim putin"
96nde, iar a(ara/ 4ar în zapada/ 4ar în tren/
4ar !agon neincalzit/9

%u sint un om de interior,
Pentru ca sint numai su(let
Si su(letul e de interior"
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre ru&uri"""
ot ce emana caldura
Si intimitate" Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în &ur,
Care se uita la tine
Si inghet"
 N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem"
u îmi citesti inceputul de ener!are
Pe (reamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor 
Si 9=ai să mergem9, zic"
96nde/9
4n castel" Stiu eu unul, dar nu s-a&unge acolo
)ecât c-o sanie trasa de cerbi"
 

ot în tren sintem/ ot"

 
6mbra – #arin Sorescu
)acă i umbra noastră
S-ar bucura de cele cinci simţuri,
0m trăi mult mai (rumos,
Cu amândouă inimile deodată"
)ar de la noi i până la umbră
S-a întâmplat un lung proces
)e abstractizare
i în toată insensibilitatea noastră
0 atins apogeul"

6nii oameni
 Nu trăiesc decât cu umbra lor 
i nici măcar cu ea toată,
Ci pe rând, cu câte un ochi,
Cu câte-o mână"
 
)on >uan – #arin Sorescu
)upă ce le-a mâncat tone de ru&,
<emeile,
'nelate în ateptările lor cele mai s(inte,
0u găsit mi&locul să se răzbune
Pe )on >uan"

'n (iecare dimineaţă,

'n (aţa oglinzii,
)upă ce îi creionează sprâncenele,
'i (ac buzele
Cu oricioaică,
Pun oricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
i ateaptă"

4es albe în balcoane,

'l caută prin parcuri,
)ar )on >uan, cuprins parcă de-o presimţire,
S-a (ăcut oarece de bibliotecă"

 Nu mai mângâie decât ediţii rare,

Cel mult broate
 Nici una legată în piele,
)ecât par(umul budoarelor,
 

Pra(ul de pe antici
4 se pare mult mai ra(inat"

4ar ele îl ateaptă"

+tră!ite-n cele cinci simţuri – ateaptă,
i dacă )on >uan i-ar ridica ochii
)e pe noua lui pasiune,
0r !edea-n (ereastra bibliotecii
Cum zilnic este înmormântat câte un soţ iubitor,
#ort la datorie,
'n timp ce-i sărută soţia
)in greeală"

Poezii de dragoste – 0drian Paunescu

otui, iubirea – 0drian Paunescu

i totui e?istă iubire

i totui e?istă blestem
)au lumii, dau lumii de tire
4ubesc, am cura& i mă tem"

i totui e stare de !eghe

i totui murim repetat
i totui mai cred în pereche
i totui ce!a sa-ntâmplat"

Pretenţii nici n-am de la lume

6n pat, întuneric i tu
4ntrăm în amor (ără nume
<iorul ca (ulger căzu"

#otoarele lumii sunt stinse

;eţele pe căi au căzut
6n mare pustiu pe cuprins e
rezete-le tu c-un sărut"

0cum te declar )umnezee

%u însumi mă simt )umnezeu
Continuă lumea (emeie
Cu plozi scrii în numele meu"

0(ară roiesc întunerici

0ici suntem noi luminoi
 

Se ceartă-ntre ele biserici

<ăcându-i acelai repro"

i tu i iubirea e?istă
i moartea e?istă în ea
'mi place mai mult când eti tristă
risteţea, de (apt, e a ta"

5enunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă spri&in de cer,
u eti în puterile mele,
)ei închiziţii te cer"

Ce spun se aude aiurea,

#ă-ntorc la silaba dintâi,
Pră!al peste tine pădurea.
0dio, adică rămâi"

i totui e?istă iubire

i totui e?istă blestem
)au lumii, dau lumii de tire
4ubesc, am cura& i mă tem"

0ntiprima!ara – 0drian Paunescu

Ce daca !ine prima!ara

0tâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
4n noi e loc numai de iarna
1om îngheta sub ultim ger 
+rbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher"

Si !in din patriile calde

Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au (acut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
 Ninsori mai gra!e decât moartea
0u (ost si sunt si !or mai (i
La mine-n su(let este !i(or 
Si !in nebuni sa (aca schi"

Si ninge pâna la prasele

 

 Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot

6n dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe !ecie
)oi (osti ne(ericiti amanti
4a-ti în(lorirea, prima!ara
Si toti cocorii emigranti"

Prima!ara, care-ai (ost

 Nu !eni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
4arna ni-i pe !eci"

Ce (rumoasă eti – 0drian Paunescu

Ce (rumoasă eti în prag de iarnă,

 Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
@urţurii în plete !or suna"

=ai să (im doi oameni de zăpadă

;idicaţi de braţe de copii,
Care-n (rig i ger mai tiu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi"

Ce (rumoasă eti în prag de !ară,

Când miroi a mere ce se coc,
Cerul în (iinţa ta coboară
rupul meu din trupul tău ia (oc"

<ocurile noastre se cunună,

<ocurile noastre se-nţeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem !ara (ocului întreg"

Ce (rumoasă eti în prag de toamnă,

Ca o zi egală între nopţi,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copţi"

Să în!eţi, iubito, să te bucuri

Că ţi-am dat din &ert(ă un destin,
i că !ia asurzând de struguri,
1a trăi de(initi! în !in"
 

Ce (rumoasă eti în primă!ară,

Cea mai minunată-ntre (emei,
4ezii pasc nă(rama ta uoară,
u, cu muguri, bluza ţi-o închei"

Sigilat de taine nepătrunse

Cerul bate drumul tău îngust,
rupul tău de muguri i de (runze
)e la cine să în!ăţ să-l gust/

+raţie de nuntă – 0drian Paunescu

0st(el după tine se încheie toate"

rag oblonul negru la (ereastra mea"
 Nu mai !reau decepţii, !reau singurătate,
 Nu mai !reau iubire, !oi abandona"

0!usesem dreptul i eu, ca oricare,

La o nebunie, la un ultim glonţ
6ltima speranţă, ultima-ncercare
)ar în magazie era doar găblonz"

 Nu-i nici o problemă, toate-s (oarte bune"

e-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg"""
i cu pasiune, i cu !oluptate
i credeam în tine, !rednic i întreg"

=ai, întinde mâna pentru despărţire

Schimbă-ţi tele(onul, că i eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezol!ă toate între timp"

'ntră în mulţime, nimeni n-o să tie

)ouă, trei persone care ne-au ascuns,
%u !oi ţine minte scurta nebunie
i-ntrebarea noastră (ără de răspuns"

<irea ta ciudată n-o !oi regăsi-o

 Nici n-ar (i ne!oie, tu rămâi un mit"
 Nuntă (ericită, te-am iubit, adio,
 Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit*

1ezi că se con(irmă bâr(a despre mine.

 

e-am lasat deodată crud i ne(iresc

otui ţine minte, ţine bine minte
e sal!ez de mine (iindcă te iubesc"

#i-e imposibil (ara tine – 0drian Paunescu

 Nici nu mai stiu daca erai (rumoasa

Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil (ara tine"

1izionez (emei nenumarate,

<emei interesante ma mai suna,
)ar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma !ad cu ele impreuna"

 Nu pot nici sa-mi e?plic intreaga drama,

Care-a decurs din intalnirea noastra,
)ar !echiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi (aci cu mana la (ereastra"

Subtile e?plicatii cui i-as cere/

ot prostul (ace pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
#ai con!ersez de-a surda, cu neantul"

Si cum sa trans(ormam iubirea-n ura,

)e ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze/

 N-as !rea sa te-ndar&esc sau sa te sperii,

 Nici sa te (ac sa te-ndoiesti de tine,
)ar eu te-am adorat (ara criterii,
%stet bolna!, al patimii depline"

)e dragul tau, am (ost cu lumea-n lupta,

e-am aparat de bar(e si de cri!at,
Si dupa toata !eghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotri!a-ti"

Si totusi tu ai (ost cea mai (rumoasa,

La mine-n brate iti (usese bine,
+bsesia iubirii nu ma lasa
 

Si-mi este imposibil (ara tine"

<osta iubire – 0drian Paunescu

 Nici amintirea nu te mai pastreaza

)e-as !rea sa-ti cant m-as poticni a(on
0i (ost o nebunie si o raza
;amai un numar !echi de tele(on"

0s !rea sa te mai !ad dar nu se poate

0m auzit ca te-am !azut cand!a
)ar ca prin geam cu marginile mate
Pri!eam prin (osta draga (iinta ta"

#ai !ine cine!a si mai imi spune

Cate ce!a de bine sau de rau,
)ar noi n-a!em nici amintiri comune
e-ai dus luand tot ce era al tau"

Cand!a te presimteam pe-o (il(aire

Stiam apropierea sa ti-o gust"
0cum chiar sa ma tai tot nu am stire
Ca mie aproape pasul tau ingust"

0 (ost iubire / Sau minciuna lunga/

e rog da !oie gandului curat
)in departarea mea sa te a&unga
La orice nume azi te-ai (i mutat"

6n tele(on uitat si o adresa"""

0ud ca su(eri si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cu!enita lesa
Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat"

% greu sa-ti spun, dar !iata impreuna

+ricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun
6n ade!ar mai gra! ca o minciuna,
#ai trist, mai in(lamabil, mai nebun"

 Nu mai e?isti, esti trasnetul de !ara

Ce mi-a lasat in creier cer topit
)ar cand te-am aruncat pe usa-a(ara"
%u cel mai mult atuncea te-am iubit"
 

Sa-ti spun sa te intorci / 0stepti zadarnic,

;amai si-mbraca-ti !iata in !opsea,
#arita-te mai bine c-un paharnic,
Sa aiba dromaderii ce sa bea"

La 0dio – 0drian Paunescu

Se a(lă litere i (arduri

i nite munţi sunt între noi
)osare-nchise, triste garduri
i nici n-o să mai !ină apoi"
'n pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
i-apoi scu(undă-te i du-te
'n orizontul altui grai"

 Nici nu pot nimic să-ţi spun

Pe curând sau rămas bun
0păru, numai nu, la adio tu"

)e ce să-ţi spun la re!edere

 N-a mai a!ea nici un moti!
90dio9 drepturile-i cere
Că te-am pierdut de(initi!"
i de la mine până la tine
Cu!ântul însui !a-ngheţa
 Nici să te strig nu tiu prea bine
4ubita mea, pierduta mea"

Când te-am !ăzut ultima oară

tiai i tu, plângeai i tu
i-ai plecat cu tot cu gară
 Nici tren nu mai e?istă, nu"
%u m-am întors încă o dată
1oiam să !in pe urma ta
)ar unde-i linia (erată
Parcă a luat-o cine!a"

%u ţi-a mai spune amănunte

)estinul de-a putea să-l schimb
4ubita mea de peste munte
4ubita mea de peste timp"
Pe cea de-atunci n-o !oi găsi-o
i eu acela am murit
 

Sub cinic nuclear adio

 Noi bietul cuplu pâr&olit"

4mposibila nunta – 0drian Paunescu

#untii mei duho!nici au intrat in ceata

Clopote batrane bat pe manastiri
Cand miroase-a iarna, nuntile ingheata
Pentru noi, lunateci, imposibili miri

1in sa ti se-nchine !anturi si dihanii

1iscolul asupra-mi cade ca un lat
Si ti-as (ace nunta cu un sat de sanii
Si cu (elinare si cai instelati

4mbracate-n alb prea (umoasa mireasa

0sa se cu!ine in drama ce-o &oc
Pe urma plecam (iecare acasa
Si muntii !or pune misterul la loc

Pan sa se intample tu !ei (i carunta

#ie o sa-mi !ina cea din urma zi
Si !a (i si-aceea tot un (el de nunta
Si-mi !ei duce gri&a si te !oi iubi

i-am adus mireasa, muntii mei cu noapte

 Nunti de animale se petrec in munti
Codrii de miresme si paduri de soapte
%le sunt salonul ne-ntamplatei nunti

Lumanari de nunta tin in labe ursii

Lupii su(la-n (ocul stanelor pustii
4n rostogolire ne unesc obarsii
 Nu-mi !ei (i mireasa, mire nu-ti !oi (i

e in!it la nunta dulce si albastra

6nde zurgalaii scot argint din toti
Ce pacat ca totusi nu e nunta noastra
Ce pacat ca mortii i-am (ost dat ca sot

4ertarile – 0drian Paunescu

 

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă

că ochii mei sunt când senini când !erzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi alt(el ai să mă pierzi

!ăd lumea prin lunete măritoare

i !ad grădini cu arme mari de (oc
sub mâna mea de&a planeta moare
i în urechi am continentul rocA 

ai să ma ierţi că sunt labilitate

că trec peste e?treme (ulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot (ără tine

i dacă n-ai să poţi i n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi !a (i mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

i cum se-ntâmplă moartea să le spele

 pe toate-nobilându-le (icti!
ai să te-apleci deasupra morţii mele
i tot ai să mă ierţi de(initi!

ai să mă ierţi în (iecare noapte

i-am să te mint în (iecare zi
i cât putea-!a su(letul să rabde
cu cât îţi !oi grei te !oi iubi
Poezii de dragoste – 4on #inulescu

Celei care minte – 4on #inulescu

%u tiu c-ai să mă-neli chiar mâine"""

)ar (iindcă azi mi te dai toată,
0m să te iert -
% !echi păcatul
i nu eti prima !ino!ată*"""

'n cinstea ta,

Cea mai (rumoasă din toate (etele ce mint,
0m ars miresme-otră!itoare în trepieduri de argint,
'n pat ţi-am presărat garoa(e
i maci -
 

ot (lori însângerate -

i cu par(um de brad pătat-am dantela pernelor curate,
4ar în co!orul din perete ca i-ntr-o glastră am în(ipt
rei ramuri !erzi de lămâiţă
i-un ram uscat de-%ucalipt"

)ar iată,
7ate miezul nopţii"""
% ora când amanţii,-altBdată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otra!a binecu!ântată"""
)eci !ino,
1ino i desprinde-ţi din pieptenul de (ilde părul,
'n(inge-ţi în pri!iri #inciuna
i-n caldul buzei 0de!ărul
i spune-mi.
)intre câţi a!ură norocul să te aibă-aa
Câţi au murit
i câţi blesteamă de-a nu te (i putut uita/"""

%u tiu c-ai să mă-neli chiar mâine"""

)ar (iindcă azi mi te dai toată"
0m să te iert -
% !echi păcatul
i nu eti prima !ino!ată*"""

)eci nu-ţi cer !orbe-mperecheate de sărutări,

 Nu-ţi cer să-mi spui
 Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui"
i nu-ţi cer patima nebună i (ără de s(ârit,
 Nu-ţi cer 
 Nimic din ce poetul palid
Cerete-n !eci de !eci, stingher,
1oi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
)in irul clipelor la (el,
Să-mi torni în su(let în(initul unui pahar de hidromel,
'n păr să-mi împleteti cununa de laur !erde
i în pri!iri
Să-mi împietreti pe !eci minciuna neprihănitelor iubiri"
i-aa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de (lori -
Să-ncepem slu&ba-n miez de noapte
i mâine s-o s(ârim în zori*

 
 

#ultateptatei – 4on #inulescu

)e când te-atept*"""
Sunt ani"""
i anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng !iorile-n surdine"""
i !ioletele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-n(iorări plutesc în zare
i-n plânsul celor patru strune*"""

" " " " " " " " " " " " " " " " "" " " " " " " " " " " " " " " " "

e-am ateptat la-ncruciarea potecilor pe care-altBdată

#ultateptatele amante soseau grăbite să-i sărute
0manţii,
Ce-ateptau în umbră, tăcuţi ca nite statui mute"""
i câte primă!eri, de-a rândul, castanii roii nu-mi !estiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
i-n zare nimeni nu s-arată*"""

e-am ateptat pe ţărmul mării -

Pe ţărmul nalt ca i terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ i-ar atepta mireasa"""
)ar !alurile, tiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de stra&ă,
Când le-ntrebai ce tiu de tine,
'mi spuseră c-atept zadarnic"""
i azi !iorile-n surdine"""
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
#ai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri"""

;omanţă (ără muzică – 4on #inulescu

Că ne iubim - i-o tie lumea toată -

%-ade!ărat 
)ar cât ne !om iubi
 Nici noi nu tim,
 Nici lumea nu !a ti"""
i nu !a ti-o, poate, niciodată"""
""""""""""""""""""""""
 Ne-am cunoscut în ţara-n care-altBdată
#anon Lescaut iubi pe )es 5rieu?,
'ntr-un amurg de toamnă, orchestrată
 

'n !iolet,
'n alb,
'n roz
i-n bleu"

i ne-am iubit întâia oară-n parcul

'n care Nim(ele de marmură pri!esc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Deu îi pregătete arcul,
Să-i bată &oc de cei ce-l ocolesc"""

i ne-am iubit*"""
@i-aduci aminte/"""
7luza -
0h*""" 7luza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, s(âiat
Pe sânul unei 1enere ce moare*"""

i ne-am iubit cu-atâta nebunie,

Că statuile albe ne-au pri!it
Cu ochi geloi,
4ar zeul a-mpietrit
'n mână cu-o săgeată-otră!itoare*"""
i ne-am iubit,
i-azi toată lumea tie
Că ne iubim"""
)ar cât ne !om iubi
 Nici noi nu tim,
 Nici lumea nu !a ti*"""

+deletă – 4on #inulescu

'n cinstea ta, -

Cea mai (rumoasă i mai nebună dintre (ete, -
1oi scri trei ode,
rei romanţe,
rei elegii
i trei sonete"
i-n cinstea ta, -
Cea mai cântată din câte-n lume-au (ost cântate, -
)in (iecare !ers !oi (ace
Câte-un breloc de-argint, în care
5ândirile-mi !or sta alături, ca nite pietre nestemate
)e-a pururi încrustate-n bronzul
 

6nei coroane princiare*"""

)in ţara-n care dorm de !eacuri !estiţii <araoni,

)in ţara
'n care S(incii stau de !orbă cu Nilul s(ânt
i cu Sahara,
)in ţara-n care palmierii
1estesc arabilor (urtuna
i cara!anelor pierdute
Că nu se mai întorc nici una,
)in ţara asta minunată,
ăcută,
ristă
i bizară,
'ţi !oi aduce trei smaralde nemai!ăzute-n altă ţară,
rei perle blonde, pescuite de Negri-n gol(ul de 0den,
i trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un re(ren
)e riolet,
Pe care nimeni nu-l !a înţelege, (iindcă nu-i
Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul rioletului*"""

;omanţa ei – 4on #inulescu

Când !ei !edea-ntre geamuri, la (ereastră,

+ cupă de cristal,
i-n cupa de cristal, o (loare-albastră -
Simbolul unui rendez-!ous banal -
+ricine-ai (i, să intri (ără teamă,
Căci gura mea te-ateaptă
i trupul meu te cheamă*"""

 Necunoscut, sau prieten !echi,

 Nu-mi pasă*"""
+ricine-ai (i, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
% madrepolul magic de mărgean
Spre care nă!ile-i îndreaptă prora,
Să-i caute-adăpost în plin ocean"""

i-aa cum sunt -

<emeie sau (ecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
%u te primesc cu-aceeai simpatie
i-oricine-ai (i,
 

0l meu eti pe !ecie*

""""""""""""""""""""
7ine-ai !enit, preludiu de chitară*"""
7ine-ai !enit, (inal de mandolină*"""

;omanţă (ără ecou – 4on #inulescu

4ubire, bibelou de porţelan,

+biect cu e?istenţa e(emeră,
e regăsesc pe-aceeai eta&eră
Pe care te-am lăsat acum un an"""

'ţi mulţumesc*"""
)ar cum/""" Ce s-a-ntâmplat/"""
Ce su(let caritabil te-a păstrat
'n lipsa mea,
'n lipsa ei,
'n lipsa noastră/"""
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
@i-a stat de !eghe-atâta timp
i te-a-ngri&it
)e nu te-ai spart
i nu te-ai pră(uit/"""

4ubire, bibelou de porţelan,

+biect de preţ cu smalţul nepătat,
;ămâi pe loc acolo unde eti"""
Să nu te miti"""
i dacă ne iubeti -
+*""" dacă ne iubeti cu-ade!ărat -
0teaptă-ne la (el încă un an"""
6n an măcar"""
0tât"""
6n singur an"""

4ubire, bibelou de porţelan*"""

;omanţă meschină – 4on #inulescu

)acă-ai crezut c-ar (i putut să (ie

Ce!a mai mult decât ce-a (ost, te-ai înelat*"""
 

 N-a (ost decât un început de nebunie,

)e care-ntâmplător ne-am !indecat*"""

 N-a (ost decât un zbor de triolete

Pe care un poet le-a scris în !is,
'n cinstea celei mai (rumoase (ete,
i-a-nnebunit deBndată ce le-a scris*"""

 N-a (ost decât ce nu se poate spune

)ecât cu ochii-nchii i pe-nnoptat,
'n ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat*"""

 N-a (ost decât ce-a trebuit să (ie,

i, dac-a (ost cu-ade!ărat ce!a,
 N-a (ost decât un strop de !enicie
)esprins dintr-un meschin 9et caetera*9"""

)e ce-ai plecat/ – 4on #inulescu

)e ce-ai plecat/"""
u nu tiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
+ricine-ar (i - (emeie sau bărbat -
Potecile te duc spre 4ad,
i nu, ca-n lumea basmelor, spre ;ai/"""

)e ce-ai plecat
Cu !ântu-n părul tău !âl!oi,
Când nici un glas nu te-a chemat/"""
u nu tiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi/"""

)e ce-ai plecat/"""
u nu tiai
Că-n luna mai
% luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
e prinde-n laţ i te sugrumă
i-apoi te-aruncă-a(ară-n ploaie,
'n lada cu gunoaie/"""
 

+prete-te*"""
Pri!ete-n &urul tău"""
i dacă nu ţi-ai murdărit
Panto(ii de noroi,
<ă-ţi cruce
i întoarce-te napoi*"""
<ă-ţi cruce
<iindcă n-ai păcătuit
)ecât în !is"""
i !isul s-a s(ârit*"""

;omanta policroma – 4on #inulescu

 Nu-i cer nimic"""
Si totusi, daca-ar !rea -
+, daca-ar !rea sa-mi dea ce nu-i cer inca*
0r (ace dintr-un lac o #armara
Si dintr-un melc, un S(in? sapat in stanca"
 Nu-i cer nimic"""
)ar dac-ar (i sa-i cer
Ce-as !rea sa am si ce-ar putea sa-mi dea,
0s picura-ntr-o cupa cu eter 
#or(ina
Si i-as cere apoi asa.

)a-mi tot ce crezi ca nu se poate da"

)a-mi calmul blond al soarelui polar,
)a-mi primul crepuscul pe 5olgota
Si primul armistitiu planetar"

)a-mi parado?ul (rumusetii tale,

)a-mi prorocirea !iselor rebele,
)a-mi resemnarea stro(elor banale
Si contro!ersa !ersurilor mele"E"""F

)a-mi pretul primei !ictime-a (emeii,

)a-mi simbolul opalului si-agatei,
)a-mi ritmu-n!eninat al Salomeii
Si tusea-n (a minor a ra!iatei"

)a-mi Spleen-ul calatorilor pe apa,

)a-mi spectrul !erde-al zilelor de-apoi,
)a-mi gra!itatea mortilor spre groapa
Si comicul (unebrului con!oi"
 

)a-mi tot ce-n prima clipa risipesti,

Si tot ce-n clipa ultima aduni"
)a-mi (astul siluetelor regesti
Si perspecti!a casei de nebuni"""

 Nu-i cer nimic"""

Si totusi, daca-ar !rea -
+, daca-ar !rea sa-mi dea ce nu-i cer inca*
0r (ace dintr-un lac o #armara
Si dintr-un melc, un S(in? sapat in stanca"

Poezii de dragoste – 0le?andru #acedonsAi

'n arcane de pădure – 0le?andru #acedonsAi

'n arcane de pădure întuneric ce spăimântă"

<runza tace lîngă (runză i copac lîngă copac

 Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -

)ar pri!ighetoarea cîntă, dar pri!ighetoarea cîntă"

'n arcane de pădure !i&elie ce spăimîntă,

răsnet rou ce-n(ăoară i surpare de potop 

Pentru ce e armonia o mînie (ără scop,

)ar pri!ighetoarea cîntă, daar pri!ighetoarea cîntă"

'n arcane de pădure groză!ie ce spăimântă,

 

0urora-ntîrziată nu s-arată sub (runzi

'ntunericul în cale i s-a pus în curmezi -

)ar pri!ighetoarea cîntă, dar pri!ighetoarea cîntă"

%?celsior – 0le?andru #acedonsAi

Sub luna plina,

Cu (armecul ce-n &os se lasa,

+ricare coperis de casa

% balta de lumina"

0lbastra noapte

% toata ploaie argintie,

6n !is de-nalta poezie,

)e cantec si de soapte"

)in lumi astrale

#agia in(asuratoare

Coprinde in a ei splendoare

0 plangerilor !ale"
 

Sub pulberi de aur,

Sub stele, (lori schinteietoare,

Ce gri&i pot (i predominatoare,

Si ce destin, balaur/

+* cer, natura,

+* )umnezeu, mister albastru,

#-ai ridicat peste dezastru,

Peste blestem si ura"

4n 0rhanghel – 0le?andru #acedonsAi

'n 0rchangel e o (ată

Cu ochi lungi, cu gene lungi,

 Nu poţi chipul să-i alungi,

'nsă as(el de ciudată

Ca-n 0rchangel nu e (ată"

Cu ochi lungi, cu gene lungi,

Dilnic râde, zilnic cântă,

1eselia ei te-ncântă,
 

'nsă ea golete pungi

Cu ochi lungi, cu gene lungi"

Dilnic râde, zilnic cântă,

@i-ai da !iaţa pentru ea,

'nsa !iaţa nu ţi-o !rea,

% i drac dar e i s(ântă"""

Dilnic râde, zilnic cântă"

;ondelul meu – 0le?andru #acedonsAi

Cand am (ost ura, am (ost mare

)ar astazi, cu desa!arsire

Sunt mare, caci ma simt iubire,

Sunt mare, caci ma simt iertare"

%sti mare cand n-ai indurare

)ar te ridici mai sus de (ire

Cand ti-este inima iubire,

Cand ti-este su(letul iertare"

 

Stiu. toate sunt o-ndurerare,

Prin !iata trecem in nestire,

)ar mangaierea e-n iubire,

)e-ar (i restristea cat de mare,

Si inaltarea e-n iertare"

 Noaptea de (ebruarie – 0le?andru #acedonsAi

#i s-a părut întotdeauna un ce scârbos i crud

Ca după-o noapte de orgie, pe buze încă de !in ud

Să te cobori în acea ocnă la care s-a(lă condamnate

 Nenorocitele (iinţe ce se numesc. prostituate"

#i s-a părut întotdeauna că este-o crudă pro(anare

Să uiţi că mumă ţi-e (emeia i că în pântec te-a purtat,

 Nepăsător să pui pe buze o (ioroasă sărutare

Precum se pune un stigmat"

i câtă osebire este între amor i in(amie,

'ntre cădere i cădere, sau sărutări, i sărutări"""

)e-o parte, tainică plăcere ce se-n(ăoară-n poezie,

)e alta, bestialitatea unei reci în(lăcărări"

 

+* i cât am plâns pe soarta bietelor nenorocite

Care nu pot ca să aibă nici !oinţă de-un minut,

Cu blestemele pe buze de-alte buze-năbuite,

Cu palpite pentru-oricine G cunoscut G necunoscut

Seara este-o îngrozire pentru unele din ele,

 Nededate încă bine cu mâra!ul po!ârni

0ltele, mai decăzute, mai deprinse, sau mai rele,

;âd de cele care-au lacrimi sub al genelor umbri"""

Lacrimi/""" Nu mai tiu să plângă de o !reme-ndelungată"""

Lacrimi/""" 0u !ărsat destule ele, care nu mai plâng"""

Lacrimile nu dau pâine, i nici &imbla cea uscată

 Nu se cumpără cu ele, dacă pică sau se strâng"

0* Ci!ilizare* Secol de progres i industrie,

0i maini de aburi duse, i cu trăsnetul te &oci,

Secol plin de pre!edere, secol de (ilantropie,

u ai întrecut desigur ale ;omei !echi epoci,

'mpărat atotputernic, pe uscat ca i pe !aluri,

'ţi îndeplineti menirea i nu am de zis nimic,

)ai (emeilor cal!aruri i poeţilor spitaluri,

Secol de (ilantropie, cine zice că eti mic/

 

44

1iscolea cumplit a(ară i era o noapte sumbră,

Se ghiceau, plutind prin colţuri, bestiale năzuinţi,

-arătând ale lui clape, un cla!ir zâmbea din umbră

Ca o tânără (emeie ce-i arată albii dinţi"

Scaune i canapele a!ând droturi s(ărâmate

Prin zgâita lor damască de un !erde spălăcit,

)au a(ară-n omâldoace, dintre pânteci scu(undate,

Câlţul obosit de slu&ba unui loc neodihnit"

'n pereţi, !reo două cadre de (emei în pielea goală,

Ca în piepturi să detepte a dorinţelor răscoală,

4ar pe scaune, trântite, câte!a cada!re !ii,

#ute între ele, însă, !orbăreţe dacă !ii"""

%le toate poartă-n (aţă ca pecetie cumplită

Su(leteasca pră!ălire pentru !eci întipărită"""

+ (emeie mai bătrână le dezmiardă părintete --

Lina este deocamdată mai (rumoasă, G -o iubete

)eocamdată, dintre toate, într-un chip deosebit"""

'nsă nu dispreţuiete nici pe #imi G o nebună

Ce tiind ca să-ndrăgească, de nimica nu e bună"""

 Nici pe Liza, nici pe #iţa, nici pe 0na G unguroaică

Care poartă sânge rou sub o piele de nemţoaică"

 

oate (etele sunt bune, i a cărnii e?ploatare

Să-nzecească capitalul într-un singur an e-n stare"

444

Doe G (ată mai brunetă G la (ereastră alergase"""

%a, pesemne, c-auzise sunetul de clopoţei,

Căci o sanie în curte pe zăpadă-alunecase,

i intrară în odaie câţi!a tineri derbedei

%rau patru G între care, un !lă&gan scăpat de coală,

Care încă nu-nsemnase pe a !ieţii sale coală

Cu condeiul !oluptăţii !orba magică ,,0mor9"

#ai (rumos ca s(ântul 5heorghe, îi da aere !ite&e"""

%le G repede ghicindu-l, se-ncercau să-l prindă-n mre&e,

%l, roind ca o cireaă, se (ăcea-ntreprinzător,

i cu !inul ce băuse, ca turtit să (ie bine,

i cu ochii mari i negri ce cătau în ochii lui,

'i părea cum că odaia se-n!ârtete, i, în (ine,

Lesne poţi să mergi la !ale, dar cu greu la deal te sui"

6nul câte unul, dânii, câte patru, dispărură

'n odăile de-alături cu(undate-n umbră sură,

 

<ăr-a număra cada!rul ce-l a!ea (ietecare

Ca mecanic să palpite sub a buzei sărutare"

Câte patru, i sunt tineri* Câte patru, i din ei

Ce-i prostituie &uneţea la pierdutele (emei,

Cangrenându-i corp i su(let cu o minte neînţeleaptă,

Se !a nate !iitorul, i posteritatea dreaptă"

41

)ar din trei, uitate-n &eţuri, cea mai tânără-adormise,

'nsă somnu-nseninase chipul !eted i-ncruntat,

Scuturând pe alba (runte umbra &alnicelor !ise,

Când copilul dinăuntru iei palid, dar bărbat"""

+ mândrie trium(ală corona (rumoasa-i (aţă,

i din ochii lui în cearcăn care !eseli dau ocol,

S-ar (i zis, de oriicine, preursirea că-l răs(aţă

i că este dintre-aceia care-a&ung la Capitol,

Că degrabă câtigat-a !reo !ictorie-nsemnată,

Că de groaza lui dumanii au dosit-o ca miei"""

 Nu* 1ictoria cea mare, bătălia câtigată

 Nu este decât podoaba tinereţii, dezbrăcată

 

Pe un corp ce i se dase pe-o monedă de cinci lei"

#ai !eni puţin la urmă un bătrân uitat de !reme,

;ămăiţa lui de zile ca să-i dea mai iute-n &a( 

Pătrundea, !oios i sprinten, (ără s-aibă a se teme,

Căci izbânda bărbăţiei i-o găsise într-un pra("

#ai !eni i o (iinţă cu pri!irile în ceaţă,

Ce intra, precum se intră în oricare ca(enea,

Ca să-ţi iei cu nepăsare linguriţa de dulceaţă

i să pleci trântind în ta!ă gologanii pentru ea"

#ai !eniră""" G nes(ârită ar putea ca să a&ungă

Lista celor care intră, lista celor care ies"""

Primă!ara, ziua crete, însă noaptea e tot lungă

Pentru carnea ce se !inde palpitând sub interes"

+* i cugetând că, poate, în&ositele (iinţe,

)acă n-ar (i (ost în lipsa ticălosului metal,

0r (i mame, coronate cu speranţe i credinţe,

4ar nu (runze tă!ălite într-al uliţei canal"

+* i cugetând că, poate, dacă-ar (i a!ut în lume

4nimi pline de iubire să le ţină loc de mume,

Spri&inul !reunui (rate, care !ine când îl chemi,

Sau mângâietoarea !oce a prieteniei s(inte,

Cu po!eţile-nţelepte din risipa-i de cu!inte,

Spuneţi-mi, e cu putinţă să te-opreti să nu blestemi/

 

Lumânările scăzute o!ăiau G i prin odaie

<ocul ce murea în sobă c-o albastră !âl!ătaie

<lutură, trecând pe chipul unei searbăde (emei"

Singură mai rămăsese dintre celelalte toate"""

'nsă, din minut în altul, rândul o să-i !ie poate --

i !a trebui, atuncea, ca să-i (acă rândul ei"

'ncă-n (loarea !ieţii sale, ea ce este mai trecută,

%ste însă osândită ca să (ie mai pierdută,

Să se plece, mai supusă, la un semn G la un cu!ânt"""

+ ţineau de milă, poate, sub acel coperământ,

i când aspra sărăcie zilnic se însărcinează,

Pe tăbliţele pierzării să înscrie nume noi,

#ila, într-o dimineaţă, te căiete, i o(tează,

)ar te ia (rumos de mână, i te-aruncă în noroi"

%a tia prea bine aceasta, i supusă la poruncă

'i urma osânda !ieţii într-a !iţiului muncă,

4ar <rineie, despletită, îi (ăcea un piedestal

)intr-a corpului osândă, dintr-a !orbei degradare,

 

i din tot ce îngrozete, i din tot ce e în stare

Ca să smulgă tranda(irii dintr-un su(let !irginal,

Sau să (acă să tresară patimile-n amorţire

)intr-un su(let peste care, ca un !ânt de pustiire,

0 trecut des(râul rece cu instinctu-i bestial"

'nsăi (etele pieirei o pri!eau cu îngrozire,

Sau cu scârbă, de la dânsa, întorceau a lor pri!ire,

 Ne!orbindu-i timp de ore, i de zile, i de luni

%a-n(runta cu nepăsare re!oltatele (urtuni"""

răsnetul putea să cadă, c-ar (i râs i-atuncea încă"""

4nima i se schimbase în prăpastie adâncă,

Pe-ale cărei margini triste nu mai crete iarbă chiar"

i din care nu reurcă nici răsunetul a(arB"

6nde se gândete, însă, stând în &eţul ei trântită/"""

<aţa ei odată mută e acuma-nsu(leţită"""

4at-o""" Pare că !orbete (ăr-a zice un cu!ânt"""

Pare c-o-n(ăoară !ălul unei creteri îngri&ite"""

Pare-a nu mai (i (emeia cu simţirile tâmpite

i c-a tresărit cenua într-al inimii mormânt"

Care !is o nălucete/""" Care înger o însu(lă/

4at-o""" Se ridică, umblă""" G pe când !ântul care su(lă

7ate-n geamuri, bate tare, i le zguduie cumplit"""

<âl(âiesc în candelabre lumânările deodată"""

 

'nsă ea se îndreptează, palpitând trans(igurată,

Spre cla!irul ce-i zâmbete printre (ildeu-n!echit"

)egetele-i deirate calcă clapele sonore"""

0rmonia se deteaptă, lene!oasă, la-nceput,

1isătoare ca (ecioara cugetând în timp de ore,

La bărbatul ce iubete (ără ca să-l (i !ăzut"

% melancolia dulce dintr-o tainică-adiere"""

% murmurul plin de oapte al pârâului duios"""

% o !oce ce optete, ca să-i uite de durere,

6n re(ren din câte-un cântec simplu i copilăros"

'nsă, (iecare notă, e o perlă care scapă

)e sub degetele albe ce alunecă pe clapă

Ca să meargă să se spargă cu un sunet cristalin"""

% o melodie s(ântă de pe-o harpă inspirată,

%ste dulcea sărutare de pe buza adorată,

%ste-a îngerilor !oce dintr-un cer de soare plin"

i cu cât cla!irul !arsă note mai armonioase,

Cu atâta se (i?ează ochii ei deschii i mari

'ntr-o ceaţă, pe sub care !ede zilele-i (rumoase

Strecurându-se întocmai ca (antasme legendari"""

1ede casa-i părintească i cu streinile-i late

Pe sub care se agaţă cuiburile dărâmate"""

;ândunelele pe-alături dau ocoale neîncetat

 

#umă-sa-n prid!orul !erde o pri!ete cum se &oacă,

<etele !in la (ântână, pe când popa-n toacă, toacă

La biserica din sat"

Soarele pe după dealuri cu încetul se ascunde

i aruncă o pri!ire poleită peste unde,

;oata morii se-n!ârtete, !ântul su(lă prin ză!oi,

urmele de la păune trec mugind în &os pe !ale"""

Clopoţeii de la capre zăngănesc !oios în cale"""

Scumpa ei copilărie se rentoarce înapoi"

'nsă scena se preschimbă, pe când râuri de-armonie

Se re!arsă în cascade de sub degetele ei,

i pe coardele sonore trece-ntreaga ei &unie,

rece prima ei iubire, primul !is de poezie,

Care (ace să !orbească inima unei (emei"

)reaptă ca o somnambulă, ea lo!ete-automatic

<ildeul sau abanosul în!echitului cla!ir,

Pe când ochii ei în zare urmăresc un chip simpatic

;entregind cu-ncet conturul unui dulce su!enir"

1ântul scutură (ereastra* G %a nu !ede, nici n-aude*

<ocul moare trist în sobă, lumânările pălesc"""

%a tresare G ea renate G geme cu accente crude,

Căci i clapele au limbă, căci i clapele !orbesc"

% pierdut, pierdut trecutul* % pierdută (ericirea"""

 

'n prezent, nici chiar năde&dea, !iaţa moartă, i-n&osirea"""

'n trecut, era iubire, erau raze, era trai"""

'n prezent, ticăloia în trecut, un !is de mai"

14

'ncepuse, (ărB să tie, pe di!inul ro!atore,

+peră care !orbete cu poeţii-n orice ore,

i pierdută-n re!erie, a&unsese-n acea parte

Când durerea-n #izerere printre inimi se împarte

i când 1erdi împrumută note de pri!ighetori

Ca să zboare, dus de ele, pân-la cei nemuritori"

+chii ei pierdeau cu-ncetul (i?itatea lor groza!ă,

i pătrunsă de-o simţire dureroasă, dar sua!ă,

)egetele-i descărnate de abia mai izbutesc

)in cla!ir să redetepte cântecul dumnezeiesc"""

#izerere* #izerere* )ânsa-n lacrimi izbucnise"""

Pe octa!ele-amuţite mâinile-i încremenise"""

%a uitase ce e plânsul de sunt ani îndelungaţi"""

0rmonie* Limbă s(ântă, care e -a ta putere

)acă (aci să curgă lacrimi ca o dulce mângâiere

 

Chiar din ochii ce de ele se arată mai secaţi/

Care e -a ta putere, tu ce-nsu(leţeti îndată

Chiar cada!rul unei inimi într-un piept înmormântată,

i aci ne (aci să plângem i aci, ca să zâmbim/

 Nu eti tu !reo !oce dulce de prin ceruri e?ilată

)acă tu ne (aci cu ele ca prin (armec să !orbim/

0rmonie* Limbă s(ântă, limbă plină de simţire,

u dai cântecului aripi i-l înalţi de la pământ"""

'ntre su(lete i ceruri eti trăsura de unire,

i când nu mai cânţi în su(let, omul intră în mormânt"

%a plângea""" %ra scăpată""" )ar, c-o grea scârţâietură,

6a se deschise-atuncea, i-n&urând de dumnezei,

6n băcan cu cea(a groasă, mirosind a băutură,

Puse-o lungă sărutare pe-o(ilita ei (igură"""

oţi ne-a!em destinu-n lume""" %l pe-al său, i ea pe-al ei"

Poezii de dragoste – +cta!ian 5oga

+ clipă – +cta!ian 5oga

0bia ne-am re!ăzut o clipă

i iar ne-a despărţit talazul

 

Pândea din umbră nenorocul

Când tu-mi încolăceai grumazul"

)ar re!ederea noastră mută

0 (ost de-a&uns ca să-n(iripe

6n înţeles de-o !iaţă-ntreagă

'n (âl(âirea unei clipe"

#i s-a părut că-n largul mării,

'n noaptea neagră i a(undă,

1ăd la lumina unui (ulger 

+ luntre care se cu(undă"

acerea – +cta!ian 5oga

#ai tii tu minte noaptea-ntâie,

+ noapte umeda, albastra H

'n pacea ei în(iorata

1orbea numai tacerea noastra H

)e-atunci atâtea nopti trecura,

ot nopti cu soapte si cu!inte H

 

)in câte alaturi po!estiram

 Nimic nu-mi mai aduc aminte H

)ar pâna-n clipa de pe urma

<ermecatoare-o sa-mi ramâie

Si-o sa-mi !orbeasca totdeauna

acerea ta din noaptea-ntâieH

)orinţa – +cta!ian 5oga

)eparte-a !rea de-aici să !ii,

'n alte lumi senine,

'n dimineaţa de <lorii

Să mă cunun cu tine"

Să ne-aezăm în sat la noi,

S-a!em în deal o casă,

Să (iu cel mai cuminte-n sat,

i tu, cea mai (rumoasă"

Să !ie i mama la noi,

Că-i necă&ită tare,

Să aibă tihn-un an ori doi,

+ri cât pământ mai are"

 

0colo să trăim în munţi

)e cât trai a!em parte,

Sătenii seara să-i adun

i să le spun din carte.

Că sunt de neam împărătesc,

)in ţara-ndepărtată,

Că tot pământul rotogol

%ra al lor odată"""

i că azi oamenii-n!ăţaţi

0teaptă să se nască

6n tânăr crai coborâtor 

)in legea românească"

Copiii notri să-i în!eţi

u. Crezul""" Născătoarea"""

S-a&ung să-i !ăd cântând pe toţi

'n strană, sărbătoarea"

0tunce, împăcat cu rostul

0cestei lumi deerte,

 

Să mor, să-mi zică satu-ntreg

6n. 9)umnezeu să-l ierte*9

4ar popii nostru-ntâmplător 

1reun oaspe-atunci să-i !ie

9Pe cine-ngropi, părinte, azi/9

9Pe-un om de omenie*"""9

Scrisoare – +cta!ian 5oga

1ezi, cum trece !remea,

i tu, tot departe,

#-am gândit acuma

Să-ţi trimit o carte"

0-n(lorit mucata

)in grădina noastră

i-i atât de rou

#acul din (ereastră"""

Straturile-n luncă
 

oate-s semănate -

i-ţi spune nănaa

#ultă sănătate"

i mai este-o !este"

- tii tu, nene, oare/

Peste-o săptămână

#ărităm pe <loare"

ata-i dus la târguri

#ama stă i coasă

i tot plânge, biata,

Că nu eti acasă"

%u, pe gânduri dusă,

rec seara-n ogradă,

Plâng acolo-n taină,

Plâng să nu mă !adă"""

7ată-le pustia

Cele ţări străine"""

 Ne gătim de nuntă

i gândim la tine"""
 

4nima – +cta!ian 5oga

7iată inimă bolna!ă,

<ăgădău la drum de ţară,

Cine-i mai aduce-aminte

Câţi drumeţi te cercetară/

u n-a!eai ză!or la tindă,

 Nici scumpete la măsură,

i-ai cinstit pe (iecare

C-un pahar de băutură"

Cum !eneau în miez de noapte"

Călători pribegi în lume,

oţi stăpâni la tine-acasă,

;ăi de plată, buni de glume"""

u la toţi le-ai dat hodină,

i le-ai dat popas în cale,

PânB s-a risipit pe drumuri

 

Plinul pi!niţelor tale"

0zi eti goală i săracă,

i crâmaru-ţi dă să moară,

Cine să-ţi mai treacă pragul,

<ăgădău la drum de ţară/"""

Poezii de dragoste – #ircea )inescu

#ai tii – #ircea )inescu

#ai tii cum te strigam pe-atunci

icoană cu picioare lungi

!eneai pe râu sau râu erai

curgeai în mine până-n rai

cu limba preschimbată-n bici

!ânam pe coapse iepuri mici

coseam prin pulpe (ân mieriu

erai mireasmă, eram !iu

)ar o( o( o( desi de ochi

acum de mine teag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum

 

a scândurică de salcâm

 pe când mânzete muti din cai

mie ţărâna-mi spune hai,

mie ulcica-mi zice blid,

iubire-măr rostogolit"""

Sunt tanar, doamnaH – #ircea )inescu

Sunt tanar, )oamna, !inul ma stie pe de rost

si ochiul scla! imi cara (ecioarele prin sange,

cum as putea intoarce copilul care-am (ost

cand carne-mi in(loreste si doar uitarea plange"

Sunt tanar, )oamna, lucruri am asezat destul

ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,

dar bulgari de lumina dac-as manca, satul

nu m-as incape inca in pielea mea de tigru"

Sunt tanar, )oamna, tanar cu spatele (rumos

si !reau drept hrana lapte din s(arcuri de cometa,

sa-mi creasca ceru-n su(let si stele in os

 

si sa dezmint zapada pierdut in piureta"

Sunt tanar, )oamna, inca aripile ma tin

chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,

aceasta putrezire ma-mbata ca un !in

caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii"

Sunt tanar, )oamna, tanar, de-aceea nu te cred,

oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara

desi arcasi cetii spre mine isi reped

sagetile !estirii, sunt tanar" 7una seara*

4ntrare in mine – #ircea )inescu

Să nu-mi topeti cu răsu(larea

zăpada oaselor subţiri,

dacă ţi-e dor de lumânarea

sângelui meu, să nu respiri"

aie din soare o (elie

în ceaiul lucrurilor !agi,

 

mănua de melancolie

a su(letului să mi-o tragi"

i !ei zări sublimul !ierme,

 poate cu!ântul stră!eziu,

ţesându-mi umbra între perne

 pururi datornic, mortul !iu"

<uga in doi – #ircea )inescu

%ste-n noi o spaimI care ne doboarI

7ate !ânt din lucruri,poate dinadins,

Su(letu-i o luntre spre odinioarI"

Carnea dulce !âslI"+chiul necuprins

;upti din soare-s mân&ii,îi asteaptI hItul,

5loria cIrutii - glorie pe roti"

+chelari de piele mIrginind ospItul

<IrI ca pri!irea sI-n(loreascI-n pIrti"

 Noi !om umple caii gata de plecare

0dunati în plasa ierburilor !echi,

Steaua cea aleasI poate (i oricare -

 

4n singurItate alergIm perechi"

Cand treci – #ircea )inescu

Sub pasii tIi cad !iermii în e?taz

se bâlbâie salcâmii si (ac spume

rusinea-mi (uge beatI din obraz

si m-as dori pImânt muscat de râme,

 pe care surâzând sI îl zdrobesti

cu tIlpile si-apoi (IrI s(ialI

trupul sI-ti plimbi în douIspe calesti

în!esmântat în pielea goalI"

4anuarie sI curgI-n luna mai,

sI-nnebuneascI în altare popii

si regii sub coroanele de pai

când treci prin dreptul meu si mI dor ochii"

Poezii de dragoste – 5eorge Cosbuc

;ea de plată – 5eorge Cosbuc

 

%a !ine de la moară

i &os în ulicioară

Punându-i sacul, iacă

 Nu-l poate ridica"

- 9@i-l duc eu*î - 9Cum/î - 9Pe plată*

4ar ea, cuminte (ată,

Se i-n!oiete-ndată"

)e ce-ar i zice ba/

%u plec cu sacu-n spate"

La calea &umătate

Cer plata, trei săruturi"

)ar uite, (elul ei.

Stă-n drum i să socoate,

i-mi spune câte toate,

Că-s scump, că ea nu poate,

Că prea sunt multe trei*

Cu două se-n!oiete,

4ar unul mi-l plătete,

Cu altul să-mi rămâie

)atoare pe-nserat"
 

)ar n-am să-l !ăd cât !eacul*

i iată-mă, săracul,

Să-i duc o potie sacul

P-un singur sărutat*

;ada – 5eorge Cosbuc

0re )ochia mult cat are,

 Nu e mult o (ata mare/

Ca-ntre domni, dar orisiunde,

)aca-ti stie ea raspunde

5rai ales si lin ca apa,

0poi las ca ;ada stie

Si-n ce (el sa poarte sapa"

0 (ost si ea-n scoli o toamna,

)ar gasesti ca ea !ro doamna/

Cu cosita galbioara,

%a e nalta si usoara

S-o !ezi numai si sa tremuri*

Si de-abia pe la San-Petru

6mple optsprezece !remuri"

 

Sunt si-n sat destule (ete,

Cari de n-au cu ce sa-mbete

+chii omului, au pieptul ele

0lb de taleri si margele"

;ada, cand o !ezi, te (ura

Cu necontenitul zambet

Si cu-a !orbelor caldura"

=arnica, din zorii zilei

 Nu stau mainile copilei

<ara lucru, tot sa prinda,

Casa lor toata-i oglinda"

La iz!or !ezi pe ;odica

Pana-n zori, cand pe sub stresini

4nca doarme randunica"

Pe izlaz nu-i multa hrana,

)ar !ezi alba ce-i >oiana*

Si-n amurg copila-n tinda

<oc in !atra !rea s-aprinda,

)ar mu-mu, >oiana muge

;ada, (a, s-alergi degraba,

Ca-n sopron !itelul suge"

)oar e tare* =aid mai iute*

Si din drum, ca sa-i a&ute,

 

1in (lacaii totdeauna"

 Nu-l in&ugi asa cu buna

Pe !itel, si ;ada-i slaba,

Stiu (lacaii* Si-si (ac seara

Pe-aici !ecinic ce!a treaba"

1aca-i tot ce-au ei, ea biata*

oarce-n sat cu ziua (ata,

)ar e !esela din (ire

)e noroc si-ndestulire

4nima-i in !eci e plina.

Cand e (ericita, spune-mi,

#ai mult ce-are o regina/

;ada-i nalucire !ie,

Cand alearga pe campie

Si-i bat !anturi in cosita,

+ri cand seara sta-n portita,

Si-o intrebi. Ce-astepti, iubita/

Si pe dup-un stalp s-ascunde,

5albena si zapacita"

)ar la holda* 0rde soare,

<etele seceratoare

;ad si canta, snopi (ag graul,

#urmura-ntre salcii raul.

 

<ug la rau !ro patru (ete,

% si ;ada/ <ug (lacaii

Si ei, toti, si nu le-e sete"

Si-n genunchi atunci pe tarmuri

%a din pumni cat doua s(armuri

7ea, iar Nicu. )a-mi si mie*

aci* si bea din palarie*

Cere el, cer multi sa-i deie.

;ada rade, le da apa,

oti din pumnii ei sa beie"

Dece stropi nu pot sa-ncapa.

Prea e mic pahar de apa*

Si-atunci ea, cand el glumeste,

>oaca pumnii si-l stropeste

Pe obraz, dar dragalasa

ot ea-l z!anta,-n loc de carpa

#aneca de la camasa"

Si cum stie ea s-aleaga

Ce-i (rumos* 0tat de draga

+ da portul imbracandu-l*

Cand o !ezi, te-mbata gandul

Ca, iubind-o trei dumineci,

S-ar mira de tine-altarul

 

Ce pacat ai sa cumineci*

4at-o !esela si-aprinsa

>oaca hora* Cum e-ncinsa,

Cum isi poarta-a ei (aptura,

oata-i ca-n zugra!itura

#amele, pri!ind-o-n hora,

Sa cotesc. +lio, tu leica,

Ce mai drac (rumos de nora*

)e-o-ntalnesc in drum batranii,

%i (ac pod cu palma mainii

Peste ochii slabi, s-o !ada.

)raga mosului, tu ;ada*

Si uimiti de (ata )ochii

+ dezmiarda si, cand pleaca,

6mezi au de lacrami ochii"

)ar de-i ;ada cat de blanda,

%a de mic-a (ost osanda

Pentru sat" Si nu-i mirare,

%i (lacai, ea (ata mare.

Pentru-un ras al ei se cearta,

Si din &oc se prind (eciorii

La tranteli, cat )oamne iarta*

)a* Si ;ada-i mare hoata,

 

Poate satul tot sa-l scoata

)in sarit, ea stie bine*

)ar se teme de-oarecine"

#a-sa e/ <ereasca )omnul*

0lt temut. ca sa nu-si piarda

Pe acel ce-i pierde somnul"

6nde mergi/ #a duc la moara*

1iu si eu* Si din uscioara

1ladu iese-n cap de strada"

 Nu m-a&ungi* e-a&ung eu, ;ada*

)ar (ugind i se desprinde

Sortul alb din brau, iar 1ladu

 Nu-i da sortul, ci i-l !inde"

4eri mi te-am (acut scapata

0zi nu-mi scapi nesarutata*

Cum nu scapi din mana (umul

 Nu-mi esti drag, de ce-mi tii drumul/

%a nu-si crede-a ei cu!inte

)e le-ar crede 1ladu insa,

;ada si-ar iesi din minte"

Si cum !rea si nu !rea (ata,

)ragul ia, dragul da plata"

6n sarut pacat sa (ie/

 

 Numai popa sa nu-l stie,

Ca te sperie cu iadul

#-ar putea speria pe mine

Popii toti, de-as (i eu 1ladul*

 Numai una – 5eorge Cosbuc

Pe umeri pletele-i curg rau

#ladie, ca un spic de grau,

Cu sortul negru prins in brau,

+ pierd din ochi de draga"

Si cand o !ad, ingalbenesc

Si cand n-o !ad, ma-mbolna!esc,

4ar cand merg altii de-o petesc,

1in popi de ma dezleaga"

La !orba-n drum, trei ceasuri trec

%a pleaca, eu ma (ac ca plec,

)ar stau acolo si-o petrec

Cu ochii cat e zarea"

0sa cum e saraca ea,

0s !rea s-o stiu ne!asta mea,

 

)ar oameni rai din lume rea

4mi tot inchid cararea"

Si cate !orbe-mi aud eu*

oti (ratii ma !orbesc de rau,

Si tata-i suparat mereu,

4ar mama, la icoane,

#atanii bate, tine post

#a blestema. )e n-ai (i (ost*

%sti un netot* i-e capul prost

Si-ti (aci de cap, 4oane*

4mi (ac de cap/ )ar las sa-mi (ac*

Cu traiul eu am sa ma-mpac

Si eu am sa traiesc sarac,

#uncind batut de rele*

La (rati eu nu cer a&utor,

Ca n-am a&uns la mila lor

Si (ac ce !reau* Si n-am sa mor 

)e gri&a sortii mele*

#a-ngroapa (ratii mei de !iu*

Legat de dansa, eu sa stiu

Ca am uratei drag sa-i (iu/

Sa pot ce nu se poate/

)ar cu pamantul ce sa (aci/

 

Si ce (olos de boi si !aci/

 Ne!asta daca nu ti-o placi,

Le dai in trasnet toate*

+ri este om, de sila cui

Sa-mi placa tot ce-i place lui*

0sa om nici !ladica nu-i

Si nu-i nici imparatul*

Sa-mi cante lumea cate !rea,

#i-e draga una si-i a mea.

)ecat sa ma dezbar de ea,

#ai bine-aprind tot satul*

Poezii de dragoste – #ircea Cărtărescu

Când ai ne!oie de dragoste – #ircea Cărtărescu

când ai ne!oie de dragoste nu ţi se dă dragoste"

când trebuie să iubeti nu eti iubit"

când eti singur nu poţi să scapi de singurătate"

când eti ne(ericit nu are sens să o spui"

când !rei să strângi în braţe nu ai pe cine"

 

când !rei să dai un tele(on sunt toţi plecaţi"

când eti la pământ cine se interesează de tine/

cui îi pasă/ cui o să-i pese !reodată/

(ii tu lângă mine, gândete-te la mine"

 poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă (ace gelos,

nu mă părăsi, căci n-a mai suporta încă o ruptură"

(ii lângă mine, ţine cu mine"

înţelege-mă, iubete-mă, nu-mi trebuie partuze, nici con!ersaţie,

(ii iubita mea permanentă"

hai să uităm regula &ocului, să nu mai tim că se?ul e o &unglă"

să ne ataăm, să a&ungem la echilibru"

dar nu sper nimic" nu primete dragoste

când ai ne!oie de dragoste"

când trebuie să iubeti nu eti iubit"

când eti la pamânt nici o (emeie nu te cunoate"

Să ne iubim, chera mu – #ircea Cărtărescu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tu&ur 

că mâine !om (i pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,

 

că mâine un ieri cu labe de păian&en de (ân îţi !a umbla în cârlionţii de (lori ai coi((urii

zăpăcindu-te, ambetăndu-te " " "

să (im tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-i iriii

de oldurile !oluptoase ale autobazei (ilaret

să (im tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu

să (im tandri, mai zise o muscă"

 primă!ara ne lingea ca un pechinez pe (aţă, pe mâini

ne (ăcea să ne întrebăm ce gust om a!ea pe limba in(inită a nopţii plină de autocare i stele,

 primă!ara ne mângâia depăind uneori limitele maternităţii sau prieteniei ne!ino!ate

arătându-i pro!ocatori sânii reci sub &acAa ei de turcoaz &erpelit

oh, mai rămâi, opti lustra către o scamă de pe co!or,

nu !rei să te urci la mine/ bem ce!a, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca " " "

nu !rei să rămâi în noaptea asta la mine/

să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza

iepurelui de tablă din !itrina cu &ucării"

să ne iubim, să ne amăm, să cretem i să ne înmulţim

cântau tergarulile i !elurul, drilul i chembrica pe gabro!eni

le răspundeau până la răgueală plutonierii i noriorii

să (acem chestia aia, gâ(âiau (rizeriile"

ca nite becuri electrice legate în serie

ner!ii plezneau pe antebraţ, !enele se um(lau pe torace,

în nări analizatorii mirosului îi încuiau paltoanele în dulapuri

i indicele de re(racţie îi halea sand!iciul cu carne de pui

 

în holbarea per!ersă a ochiului"

ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,

conturi încheiate, polite plătite,

îngeraule, strănuta plămânul când se pri!i în oglindă

i !ăzând în urma lui o uzină"

 primă!ara ne întindea pe pâine (elia groasă de tele!izor 

mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, de&a !edeam microcosmosul împânzit de
tranee,

de&a !isam la putere, la AraAatit, la mirosul de blană de !ulpe al omului in!izibil

la ochii cati(elaţi ai omului care trece prin zid"""

creierul nostru îi amintea de când stătea ghemuit

de când pulsa, de când palpita, (o&găia, colcăia, miuna, erpuia

antebratul îi de(ula în aerul slăbănog sentimentul de a a!ea pene,

urechea - sentimentul de a (i auzit boncăluitul triceratopsului

i bulele de hidrogen pleznind malaria peste (aţă"

ai încredere în mine, gânguri (lora întestinală

întinzându-se !oluptos în braţele groazei

care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,

dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,

crudelo, nu mă chinui, rân&ea ma?ilarul spre ma?ilar"

!enea seara, oraul se anima,

!enea noaptea, străzile s(ârâiau ca si(onul,

să (im tandri, loz necâtigător, să (im tandri, bătător de co!oare,

 

să ne iubim, robinete, să (acem e?cursii, mapă de plicuri*

în rochii de moloz i nuiele !erzi, de mezeluri i de brânzeturi,

spoite cu !odcă i motorină emoţiile ieiseră la agăţat"

 prin ganguri i pasa&e acoperite cu geam colorat

câte un pisoi zgâria în lădiţa !reunui da(in

i în berării ospătarele se lăsau deurubate de !ii contra cost"

să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,

i apoi să ne-nelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,

să ignorăm in(luenţa e?ercitată în psihicul nostru

de comple?ul lui groză!eti"

 primă!ara pri!ete galbenă prin stratos(eră, gâdilată de ozon i de ioni,

să ne cunoatem mai bine, melcule, zice,

să ne îmbrăţiăm, depoule, hârţiuto, tomberonule

iar noi la ţânitoarea din capătul aleii ale?andru ne stropeam unul pe altul cu apă

chiar lângă policlinică, i până i copacii

miroseau a dentist"

Câte!a cu!inte despre 4oana – #ircea Cărtărescu

Citeam Kundera cu micul dicţionar (rancez-român pe piept

 

i ea mi se &uca (eroce cu degetele mâinii.

 baga unul în gură i îl mol(ăia, mârâind, cu gingiile"

0poi am luat-o pe piept. se uita ţintă în carte,

atentă, de parcă tia să citească

i atunci m-am gândit. 94oana,

mă laud tuturor că eti cel mai bun produs al meu, că eti

mai presus de literatură

dar aa te scot din literatură

adică din !iaţa mea"

4oana, ca să (ii în literatură i în a(ara ei

mă gândesc să scriu un poem despre tine"9

La 7ogdan cu #")"5" 7ogdan s-a dus să se radă,

eu i #")"5" ramânând să ne con!ersăm" )ar tac cu încăpăţinare"

#ă uit pe un album )ali" % penibil,

caci eu i #ihai suntem prieteni" )ar ce să ne spunem/

'n (ine 8ah, i la picA-up o selectie 9ings9:

 pala!răgim despre copii"

#ă trezesc că îi spun 9tii, e (oarte mito să creti un copil,

dar să !orbeti despre asta e teribil de greu, practic dragostea

 pentru copilul tău e o tema inutilizabilă în literatură

8e!it cât pot cu!intul 9poezie9:

 

(iindcă orice ai zice, e ce!a melodramatic""" 0sta-i partea proastă"9

9%, i tu acum, chiar aa, totul de !ânzare"""9

9)ar sigur că totul de !ânzare dacă eti pro(esionist9 - i

am tăcut brusc

(iindcă nu credeam asta

i nu tiu de ce am spus-o"

0poi a !enit 7ogdan i am plecat la cenaclu"

4oana i Cri. două (etiţe, două surori"

<etele mele" #ă pomenesc

că îi spun 9Cri9 4oanei i in!ers" Cri mai păstrează

 panglicile de bumbac care le (useseră legate la încheietură,

în #aternitate i care purtau acelai număr

cu creion chimic

Când Cri o să aiba 3M de ani, 4oana !a a!ea JM

eu O - cine, cine !om (i atunci/

<etele-s dincolo

Cri îi (ace baie-n cada de plastic roz

iar Simona se holbează ca la altă minune" Puiul de om

ca o maimuţică mirată bâţâie capul ud" %u i 7ogdan

 

stam în bucatarie cu păhăruţele de =a!ana Club"

- Sunt (oarte (ericit, îi spun i simt adrenalina sau ce o (i

in!adându-mi (aţa i (ăcându-mă să lacrimez" 8'mi dau seama

că sunt sentimentaloid, dar stimulat puţin

de romul cubanez, mă simt chiar (oarte (ericit":

oate ochiurile aragazului ard cu petale albastre"

- )a, mai #ircione, tocmai mă gândeam

cum îţi ciţeam &urnalul, ce chestie -

doar acum câţi!a ani !orbeai doar de singurătate

scriai 9;elaţii cu L" 8să zicem:" Poate iese ce!a de aici9" i uite

acum ai ne!astă, copil"""

7ogdan, mă gândesc eu, ar (i un tată e?celent 8poate cam pisălog:"""

#ai pala!răgim ce!a i ne cheamă (etele

să !edem pisoiul în(o(olit în prosop

zgâindu-se la noi" %a bea laptele i adoarme

iar noi 8care eram puti, puti acum câţi!a ani:

trecem în su(ragerie i ne con!ersăm i ne tratăm ca oamenii mari"

La aproape cinci luni gigilicea nu-i deloc con!enţională

8scriu poemul acesta în lipsa unei (otogra(ii:

are de&a solduleţe de gagică i ochi oblici, niţel lene!oi

nu degeaba maică-sii i se zicea urcoaica"

 

0tunci când urlă de (oame (ace pandalii i istericale

de-ţi !ine s-o strângi de gât,

dar e draguţă de obicei i ne lasă nopţile să dormim"

Creierul ei de apro?imati! $$ de grame

!a crete rapid, cel mai rapid dintre toate organele

ca o pasăre într-o coli!ie de cartilagii

)aca ar crete continuu i după adolescenţă

4oana ar de!eni nemuritoare"

tiu, acum, când mi-o imaginez 8ea se &oacă dincolo cu minutele:

ca aa !a (i, că ea nu !a muri niciodată"

Cu #"#", la 9Cartea românească" 0poi în maina lui

e?plicându-mi de ce n-am apărut în antologia din 4talia 9tii,

Cugno ăsta""" eu i-am dat te?tele tale""" dar nu i-au ieit"""9

i alte chestii literare care nu contează aici" )ar apoi-

9e-ai însurat" Cine te-a păcălit/9 4ar din capul meu ieind un

 balona

cu trăznete, capete de mort i sticluţe de otra!ă"

Când i-am spus că mai degrabă eu am păcălit-o

a schimbat (oaia i a trecut la s(aturi. că e bine că-mi iubesc

ne!asta

dar pentru scris nu prea-i bine

 

că am ne!oie din când în când de o (ugă, uite, el

are ansa pendularii asteia"""

<iecare cu ansa lui, îi zic i cobor la Coada Calului,

apoi o iau pe lângă 4nter i""" spre casă"

+ găsesc pe KittQ cu 4oana în braţe"

+ pup i ea miaună alintat.

4a uite* 0 mâncat JR$ de grame*

9+ inimă de tată* #iracol al paternităţii*9

0a să e?clami, cititorule, lecturând acestea"

)ar cum dracu să spui într-un poem că-ţi iubeti (etiţa/

'ncearcă, i-o să !ezi ce greu e"

 Nici nu e?istă o tradiţie 7ucuta cu melodramatismele lui,

cu prunculeţul 4isus i cam atât" La (el, e atât de penibil să spui

ca-ţii iubeti ne!asta" i totui poezia-i (ăcută

ca să-ţi e?primi sentimentele" 5ăsete o (ormă

când nu e?istă nici o (ormă" Când aproape toată poezia secolului

este decorati!ă, abstractă"

)ar (etele mele, i cea mica, i cea mi&locie

sunt reale, iar ce simt pentru ele 8când nu mă ener!ează prea tare: e

ade!ărat"
 

 R

)eci, 4oana, iubesc (orma turtită a nasului tău

nările tale largi i gingia de &os

cu două um(lături unde !or iei dinţii

4ubesc mica ta pată ca(enie de pe spate 8Cri ar (i (urat o măslină: i

nu cred

că din cauza asta nu !ei putea purta costum de baie din doua piese

abia atept să înţelegi ce-ţi spun. !or (i doar cu!inte dragi

atept să te poţi bucura de pomul de iarna, de >ucarii,

să ţi se lărgească inima, să-ţi crească părul, capacitatea toracică,

să de!ii inteligentă, să te &oci cu plastilina

să te amorezezi mai târziu

să ne râspunzi obraznic, să ne spui

că 9nu ne-ai cerut tu să te (acem9, i 9ce-aţi (ăcut !oi pentru mine/9

să-ncerci să (ugi de-acasă, să te-mbraci la modă

etc", etc", dar la maturitate

să-ncerci să ţii la noi i să înţelegi mirată că nu e greu deloc

i când !ei a!ea o (ată să-i spui Cristina"

4ar !iaţa noastră !a trece" 890a de rău mi-a părut

când am trecut de $ de ani, nici nu pot să !a spun, (etelor9

zicea o colega din cancelărie

iar (etele
 

cam toate de peste $ se opriră o clipă din discuţia lor despre boli

îngrozitoare, i una a răspuns resemnată. 9)a, a trecut !iaţa"

 Nici nu-ţi dai seama când trece9:"

 Noi, Cri, as !rea să imbătrânim împreună

s-o a&utăm pe 4oana să trăiască 8mă-ntreb ce !remuri !a apuca:

i să (im prieteni mereu" Să nu ne de!enim nesu(eriţi

să nu ne încăpăţânăm în certuri"

Să ne (im dragi mereu"

0poi, de mână

să a&ungem în (aţa unei porţi uriae

cu sculpturi reci, nu prea e?presi!e.

îngeri de granit, cu aripi sparte"

Să batem. 7ang* i să intrăm

 pe toboganul de sânge

 prin gâtul napircii s-alunecăm,

 prin maţele cârtiţei,

 prin rădăcinile tranda(irului

 până în (loarea cea galbenă"""

 Nu ţi-a da drumul la mână, Cri, nu ţi-a da drumul

iar dacă poteca se !a bi(urca

 

!om împietri acolo, la răscruce

i !om rămâne acolo în ţara înserării

două statui colosale, #ama i ata, de granit cenuiu"

<ata cu osete de diamant – #ircea Cărtărescu

z!eltă ca o pipetă

trece pe bicicletă

(ata cu osete de diamant"

ea are părul de diamant

i (aţa de diamant

i (ustă !erde de brocart"

în pulpa de sticlă a acestei (etiţe

se !ede săpat un mecanism cu rotiţe

i un piston de argint"

rotiţele se rotesc

 pistonul pompează

i adolescenta înaintează

târându-i părul de diamant pe Calea #oilor"

sub bluza de (ilde

 

sub sânul ce-ntinde-i

 boticuri rotunde de diamant

ea are cosiţe

legate cu liţe

i coastele ei sunt cu totul de diamant"

dar aici, în coli!ia toracică, ea are un colibri"

la eta&ul patru al colibriului locuiesc eu"

acum stau la (ereastră i mă uit la pomii de muama"

ce bine e în pieptul ei*

cerul e albastru ca peruzeaua*

norii sunt de plastilină colorată

cum tu, cititorule, poate că n-ai !ăzut niciodată

8pe tine poate nu te-a iubit nici o (ată""":

aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan

i până i tractoritii îl tiu pe de rost pe Paul Celan

i până i păpădia i mueţelul

sunt trase de chinezi, cu penelul"

ce (ermecată lume* trec prin seară

ta?iuri de cletar i scorţioară

i printre limuzine se strecoară

(ata cu osete de diamant"

 

în oldu-i de sticlă

are o pâclă

de rotiţe dinţate i un piston de argint"

rotiţele se rotesc, pistonul pompează

i adolescenta înaintează

târându-i părul de diamant pe Calea #oilor"

Poezii de dragoste – Lucian 7laga

)in părul tău

'nţelepciunea unui mag mi-a po!estit odată

de-un !al prin care nu putem străbate cu pri!irea,

 păien&eni ce-ascunde pretutindeni (irea,

de nu !edem nimic din ce-i aie!ea"

i-acum, când tu-mi îneci obra&ii, ochii

în părul tău,

eu, ameţit de !alurile-i negre i bogate

!isez

ca !alul ce pre(ace-n mister 

tot largul lumii e urzit

 

din părul tău -

i strig,

i strig,

i-ntâia oară simt

întreaga !ra&ă ce-a cuprins-o magul în po!estea lui"

 Nu-mi presimţi/ – Lucian 7laga

 Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi

cum murmură !iaţa-n mine

ca un iz!or 

nă!alnic într-o peteră răsunătoare/

 Nu-mi presimţi !ăpaia când în braţe

îmi tremuri ca un picur 

de roua-îmbrăţiat

de raze de lumină/

 Nu-mi presimţi iubirea când pri!esc

cu patima-n prăpastia din tine

i-ţi zic.
 

+, niciodata n-am !azut pe )umnezeu

mai mare*/

4z!orul nopţii – Lucian 7laga

<rumoaso,

ţi-s ochii-aa de negri încât seara

când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt iz!orul

din care tainic curge noaptea peste !ăi

i peste munţi i peste seuri

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric"

0a-s de negri ochii tăi,

lumina mea"

1ei plânge mult ori !ei zâmbi/ – Lucian 7laga

 

%u

nu mă căiesc,

c-am adunat în su(let i noroi-

dar mă gândesc la tine"

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi !a ucide-odată !isul,

că su(letul mi-aa curat,

cum gândul tău il !rea,

cum inima iubirii tale-l crede"

1ei plânge mult atunci ori !ei ierta/

1ei plânge mult ori !ei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice (ără umbră de căinţă.

9Nu tii, ca numa-n lacuri cu noroi în (und cresc nu(eri/9

4ubire – Lucian 7laga

4ubeti - când ulciorul de-aramă

se umple pe rând, de la sine

aproape, de (lori i de toamnă,

de (oc, de-anotimpul din !ine"

 

4ubeti - când sua!ă icoana

ce-ţi (aci în durere prin !eac

o ţii înrămată ca-n rana

stră!echiului !erde copac"

4ubeti - când sub timpuri prin sumbre

!âltori, unde nu a&ung sorii,

te-a!ânţi să culegi printre umbre

 bălaiul surâs al comorii"

4ubeti - când simţiri se deteaptă

că-n lume doar inima este,

că-n drumuri la capăt te-ateaptă

nu moartea, ci altă po!este"

4ubeti - când întreaga (ăptură,

cu schimbul, odihnă, (urtună

îţi este-n aceeai măsură

i la!ă pătrunsă de lună"

 
 

Catrenele (etei (rumoase – Lucian 7laga

)eoarece soarele nu poate să apună

(ărT de a-i întoarce pri!irea după (ecioarele

cetătii, mă-ntreb.

de ce-as (i alt(el decât soarele/

44

+ (ată (rumoasă e

+ (ereastră deschisă spre paradis"

#ai !erosimil decât ade!ărul

e câteodată un !is"

444

+ (ată (rumoasă e

lutul ce-i umple tiparele,

deă!ârsindu-se pe-o treaptă

unde po!etile ateaptă"

41

Ce umbră curată

aruncă-n lumină o (ată*

 

% aproape ca nimicul,

singurul lucru (ără de pată"

+ (ată (rumoasă e

a traiului cerite,

cerul cerului,

 podoabă inelului"

14

<rumseţe din (rumseţe te-ai i!it

întruchipată (ără !este,

cum 9într-o mie i una de nopti9

 po!estea nate din po!este"

144

+ (ată (rumoasă e

o închipuire ca (umul,

de ale cărei tălpi, când umblă,

s-ar atârna ţărna i drumul"

1444

+ (ată (rumoasă e
 

mira&ul din zariste,

aurul graiului,

lacrima raiului"

4U

+ (ată (rumoasă e

cum ne-o arată soarele.

 pe cale !eche o minune nouă,

curcubeul ce sare din rouă"

u, (ată (rumoasă, !ei rămânea

tărâmului nostru o prelungire

de !is, iar printre legende

singura ade!ărată amintire"

Catrenele dragostei – Lucian 7laga

)ragă-mi este dragostea

 bântuită de sprâncene,

de sprâncene pământene,
 

lungi, piezi-răsăritene"

)ragă-mi este dragostea,

soarele din an în !eac,

dragostea ce poartă-n ea

moarte-ades i-ades un leac"

Spune-se că-n holdă coaptă

macul îl dezbraci c-o oaptă"

)ragă-mi este dragostea

care zice. nu i da"

)ragă-mi este dragostea,

mare (ace inima,

mare pe cât lumea-zare,

mică pe cât lacrima"

)ragă-mi este dragostea

care (ace stea i stea

din pământurile noastre -

 prin poienile albastre"

Sângele îi tie !isul"

 

)ragă-mi este dragostea

cu-nălţimile i-abisul

i cu ce mai are-n ea"

)ragă-mi este dragostea -

locului nu pot s-o ţin,

căci (rumseţea ei dispare

în (rumseţile-i ce !in"

)ragă-mi este dragostea,

dragă uneori (urtuna

i-un păcat pe care-l arde

 pe la miezul nopţii luna"

)in aleanul trupului

su(letul se nate"

)ragă-mi este dragostea

ce de ani mă pate"

)ragostea ne-o ţină zeii,

să ne-ncânte (unigeii

ca urzeala inului

(irele destinului"
 

Poezii de dragoste – 4on 7arbu

Panteism – 4on 7arbu

1om merge spre (ierbintea, (renetica !iata,

Spre sinul ei puternic, cioplit in dur bazalt,

6itat sa (ie !isul si zborul lui inalt,

6itata plasmuirea cu aripe de ceata*

1om cobori spre calda, impudica CQbela,

Pe care (lori de (ildes ori umed putregai

4si in(ratesc de-a !alma teluricul lor trai,

Si-i !om cuprinde coapsa (ecunda, de (emela"

Smulgindu-ne din cercul puterilor latente,

1ietii uni!ersale, adinci, ne !om reda

4ar ner!ii nostri, hidra cu mii de guri, !or bea

4nterioara-i mare de (lacari !iolente"

Si peste tot, in trupuri, in roci (ierbinti - orgie

)e ritmuri !ii, de la!a, de (reamat in(init,

Cutremurind !ertebre de sile? ori granit,

1a hohoti, imensa, 1itala =isterieH

 

i-am impletit – 4on 7arbu

i-am impletit suprema cununa de tristete,

Sa te inalti mai gra!a in cadrul tau de-azur 

4ar seara sa-ti umbreasca inalta (rumusete

Si ast(el intregita sa-atingi 0cordul-Pur"

)ar daca-ncumetarea ta so!aie si seara

)escinde (riguroasa in inima si gand

4ar, umeda, pe (runte apasa greu tiara

0tunci, sla!ita Sora, zoreste mai curand"

Spre malurile unde demult imbratisarea

0steapta sa te-adoarma asa cum tu desmierzi,

0steapta in(inita si limpede ca marea

Sa te cununi cu somnul si-n unde sa te pierzi"

Poezii de dragoste – 5eorge 7aco!ia

)ecembre – 5eorge 7aco!ia

e uită cum ninge decembre"""

Spre geamuri, iubito, pri!ete -

 

#ai spune s-aducă &ăratec

i (ocul s-aud cum trosnete"

i mână (otoliul spre sobă,

La horn să ascult !i&elia,

Sau zilele mele - totuna -

0 !rea să le-n!ăţ sim(onia"

#ai spune s-aducă i ceaiul,

i !ino i tu mai aproape, -

Citete-mi ce!a de la poluri,

i ningă""" zăpada ne-ngroape"

Ce cald e aicea la tine,

i toate din casă mi-s s(inte, -

e uită cum ninge decembre"""

 Nu râde""" citete nainte"

% ziuă i ce întuneric"""

#ai spune s-aducă i lampa -

e uită, zăpada-i cât gardul,

i-a prins promoroacă i clampa"

 

%u nu mă mai duc azi acasă"""

Potop e-napoi i nainte,

e uită cum ninge decembre"""

 Nu râde""" citete nainte"

#elancolie – 5eorge 7aco!ia

Ce chiot, ce !aiet în toamnă"""

i codrul sălbatec !uiete -

;ăsună-n coclauri un bucium,

i doina mai &alnic pornete"

- 0scultă, tu, bine, iubito,

 Nu plânge i nu-ţi (ie teamă -

0scultă cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul ne cheamă"""

Să ne iubim – 5eorge 7aco!ia

1ai, si !a !eni o !reme

Când adromi-!om amândoi,

 

Si-nstrăinati, prin cimitire,

1a plânge toamna peste noi"

Ce poate, deci, a (i sub soare,

'n haosul imensitătii --

)acă-ti !ei pierde (ecioria

'n taina roză-a !oluptătii/

'n (ericire – 5eorge 7aco!ia

Sunt clipe când toate le am"""

ăcute, duioase psihoze -

<rumoase po!eti ca !isuri de roze"""

#omente când toate le am"

4ată, sunt clipe când toate le am"""

1iaţa se duce-n ir de cu!inte -

6n cântec de mult""" înainte"""

#omente când toate le am"""

Poezii de dragoste – udor 0rghezi

 
 

)e-abia plecasei – udor 0rghezi

)e-abia plecasei" e-am rugat să pleci"

e urmăream de-a lungul molatecii poteci,

Pân-ai pierit, la capăt, prin tri(oi"

 Nu te-ai uitat o dată înapoi*

@i-as (i (ăcut un semn, după plecare,

)ar ce-i un semn din umbră-n depărtare/

1oiam să pleci, !oiam i să rămâi"

0i ascultat de gândul ce-l dintâi"

 Nu te oprise gândul (ără glas"

)e ce-ai plecat/ )e ce-ai mai (i rămas/

)oliu – udor 0rghezi

#ai mult, tu nu !ei mai !edea

 Nimic, nici cer, nici (lori"

S-au pra(uit din zarea ta,

 

Ca niste nori"

 Nici zare nu !ei mai a!ea,

 Nici ochi cu care s-o masori

4n geamuri prin perdea"

)e-acum straina mana ta

4ti !a sedea deoparte,

Ca un condei, pe unde!a,

0laturea de-o carte"

Si ochii tai, de gura ta,

1or trece mai departe,

)ecat un nu(ar de o stea"

+rbit-a !iata si, cu ea,

Si cantecul si luna,

Si unda-n care stralucea

S-a stins pe totdeauna"

u pentru !eci tu nu !ei mai (i,

Si-ai (ost, cum!a, !reodata/

Pustiul ma in!alui,

Cand sub un plop mi se trezi

ot dorul de-altadata*

)urerea me se pierde-n (um,

 

ot cautand un !reasc de rost

4ntr-aste drumuri (ara drum,

4n care toate doar au (ost,

Si nu mai sant acum"

#elancolie – udor 0rghezi

0m luat ceasul de-ntâlnire

Când se tulbură-n (und lacul

i-n perdeaua lui subţire

'i petrece steaua acul"

Câtă !reme n-a !enit

#-am uitat cu dor în zare"

+rele i-au împletit

<irul lor cu (irul mare"

i acum c-o !ăd !enind

Pe potecă solitară,

)e departe, simt un &ind

i-as !oi să mi se pară"

 

Creion – udor 0rghezi

+bra&ii tăi mi-s dragi

Cu ochii lor ca lacul,

'n care se-oglindesc

0zurul i copacul"

Surâsul tău mi-i drag,

Căci e ca piatra-n (und,

Sper care-noată albi

Peti lungi cu ochi rotund"

i capul tău mi-i drag,

Căci e ca malu-n stu(,

6nde păian&eni dorm,

Pe zori (ăcute pu("

<ăptura ta întreagă

)e chin i bucurie,

 Nu trebuie să-mi (ie,

 

)e ce să-mi (ie dragă/

Psalmul de taină – udor 0rghezi

+, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii*

Care mi-ai pus pe su(let (runtea i-ai luat într-insul locul mumii,

<emeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,

Scrisă-n !isare ca o slo!ă, în(iptă-n trunchiul meu. sacure,

u ce mi-ai prins de cântec !iaţa cu braţe strânse de gruma&i

Si m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme i-n obra&i

Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnica-a gândirii"

Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii"

Pur tranda(ir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea

Si care-n (iece micare pierzi cu-o petală câte-o stea"

Pământ (igăduit de ceruri cu turme, umbră i bucate"

u care mi-ai schimbat cărarea i mi-ai (ăcut-o !al de mare,

)e-mi duce bolta-nsingurată dintr-o !altoare-ntr-o !altoare,

Si ţarmii-mi cresc în &ur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde

Si ai lăsat să rătăcească undele mele su(erinţe

6nde ţi mâinile să-ntoarcă în aer caile luminii/

 

6nde sunt degetele tale să-mi caute-n cununa spinii/

Si oldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind

Si-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind/

u ce n(iori pe seuri plopii când treci din cretet la picioare,

Si prinzi de tot ce te-ntâlnete o plasă calda de răcoare"

u ce scrutezi, scotându-ţi sânii pe &umatate din !estminte

Ca să-i sărute (ocul gurii, cuprini de mâini cu luare-aminte,

Pustia !remii, străbătută de oimi de scrum i de nisip,

Carora !ântul le-mprumută o-n(ăţiare (ără chip

u te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată (ără ţintă,

Si (rumuseaţea ta (ăcută pare-a (i (ost ca să mă mintă"

)ar (iindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pandi (aptura

Si n-ai tiut a-i scoate-n cale i-a-l pră!ăli de moarte, ura

;idică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te chem,

Ca să auzi, o* neuitată, neiertătorul meu blestem"