Sunteți pe pagina 1din 14

Cele cinci puncte ale Calvinismului

Adeptii Calvinismului s-au reunit n Olanda la Dort, n 1618. Acolo au formulat ceea ce numim acum cele cinci puncte ale Calvinismului. Ele se bazeaz pe niste afirmatii izolate si uneori gresit traduse ale Sf. Pavel, luate din contextul Scripturii si din contextul interpretrii Sfintei Traditii strvechi: Romani 5. 10, 2 Corinteni 5.18-19, Efeseni 2. 15-16, Coloseni 1.21-22, Romani 3.24-25. Cele cinci puncte se bazeaz de asemenea pe scrierile timpurii ale Sf. Augustin despre predestinare, multe dintre ele renegate sau clarificate ulterior. Dar mai cu seam cei care au prezidat Consilul de la Dort au avut n vedere teoriile teologice reductioniste si chiar deconstructiviste ale lui Jean Calvin, atunci cnd si-a formulat noua Suma teologic Protestant. Autorii celor cinci puncte s-au inspirat din spiritul scolasticismului medieval, reducnd relatia lui Dumnezeu cu omul, mntuirea, creatia si ntruparea lui Hristos la cinci formule teologice simplificate, rationaliste, srcite de orice sens liturgic, sacramental. La fel cum primii Reformatori siau golit bisericile de imagini, si au atentat la Canonul Noului Testament, la Dort taina mntuirii, a relatiei lui Dumnezeu cu omenirea a fost srcit si clarificat. La Dort Protestantismul a dat lovitura de gratie spiritului Bisericii istorice. Dumnezeul tainic, iubitor, care doreste ca toti oamenii s fie mntuiti, a ajuns, n minile Reformatorilor, o vag amintire. Ironia face ca Dumnezeul inventat de Calvinsti a fost de asemena redus la impotent n timp ce, teoretic, era prezentat ca monstruos de omnipotent. Dumnezeul calvinist a fost un fel de zeu-computer, undeva n

ceruri, care n mod arbitrar i mntuia pe unii, n timp ce pe altii i blestema, un fenomen augustinian irational la fel de imprevizibil si de indiferent ca un incendiu de pdure. Dumnezeul Calvinismului a aprut, inexplicabil, la fel de necruttor ca majoritatea oamenilor. Cele cinci puncte erau: 1. Totala neputint sau Totala depravare Pctosul este mort, orb si surd la lucrurile Domnului. Vointa sa nu este liber; omul pctos nu poate deosebi binele de ru. Astfel c omul nu poate niciodat s aleag s-L iubeasc pe Dumnezeu sau s fac binele. Credinta omului nu l ajut la mntuire; este darul lui Dumnezeu dat celor pe care El i-a ales spre mntuire. Si e normal s fie asa, de vreme ce, dup cdere, omul a deczut complet, si-a pierdut liberul arbitru si a devenit total depravat.

2. Alegerea neconditionat Dumnezeu a ales, nainte de facerea lumii si prin vointa Sa suveran, pe unii spre mntuire. Alegerea Sa potrivit creia unii pctosi vor fi salvati nu se bazeaz pe nici un criteriu ce poate fi cunoscut prin mijloace omenesti. El nici mcar nu alege s-i mntuiasc pe aceia despre care stia dinainte c l vor iubi si asculta. Alegerea, asadar, nu este determinat sau conditionat de faptele omului. Dimpotriv, Dumnezeu d credint celor pe care i alege. Alegerea de ctre Dumnezeu a pctosului, nu alegerea pctosului de a-L urma pe Hristos, este singura cauz a mntuirii. Aceasta trebuie s fie asa de

vreme ce omenirea nu poate s aleag, vointa si intelectul fiindu-i profund depravate.

3. Mntuirea special sau Iertarea limitata Lucrarea lui Hristos avea ca scop s-i mntuiasc doar pe cei alesi de dinainte de facere. A asigurat mntuirea celor alesi prin rscumprarea pcatului lor n procesul alegerii neconditionate. Dar nu exist nici un motiv pentru aceasta, de vreme ce toti oamenii sunt pctosi si trebuie s fie sortiti pierzaniei. Totusi, datorit unor ratiuni cunoscute doar de El, Dumnezeu a ales o mn de oameni pentru a-i mntui. Ceilalti ('vase de ocar', cum i-a numit Calvin) la fel ca cei alesi merit n egal msur pedeapsa divin, dar Dumnezeu a gsit potrivit s mntuiasc doar pe ctiva, datorit ratiunilor Sale oculte. 4. Harul irezistibil Lucrarea Sfntului Duh adreseaz o chemare special celor alesi. Aceast chemare i duce inevitabil la mntuire. La fel cum cei alesi sunt selectati de Dumnezeu, nu mntuiti prin alegerea lor de a deveni precum Hristos, tot asa ei nu pot rezista harului irezistibil a lui Dumnezeu chemarea Duhului. Chemarea Sa nu poate fi refuzat. Pctosul nu are nici o alegere. Duhul l forteaz pe pctos nu numai s cread, dar si s coopereze cu vointa divin.

5. Perseverenta sfintilor

Cei alesi sunt mntuiti de-a pururi. Nimic din ceea ce fac nu poate s le stearg numele din Cartea Vietii. Ei nu au ales s se apropie de Dumnezeu, la fel cum nici o fapt, gnd, sau dorint nu poate s i ndeprteze din planul lui Dumnezeu de a-i face s persevereze pn la capt. Totusi, cei alesi nu pot sti niciodat n aceast viat dac sunt cu adevrat alesi, astfel c omul nu poate fi sigur pe deplin de mntuirea sa. Dar si asa, 'vasele de ocar', cei alesi de Dumnezeu, nainte de Facere, s fie pierduti de-a pururi, nu pot face nimic pentru a se apropia de Dumnezeu. Cinta, caracterul lor, faptele bune sau credinta n Hristos nu le sunt de nici un folos. Cu Dumnezeu prezentat ca o forta fatalist, crud a naturii, cu ntruparea redus la o simpl nscenare, de vreme ce 'alesii' au fost deja alesi nainte ca Hristos s vin pe pmnt, cu moartea lui Hristos redus la sacrificiul nchinat unui 'Dumnezeu mnios si rzbuntor, cu omul redus la o fptur fr libertatea alegerii, teologia Calvinist Reformat avea, n mod logic, s deschid portile dispretului iluminist fat de om si religie. De vreme ce adevrul despre Dumnezeu a putut fi redus la cteva propozitii dogmatice, aproape darwiniene, iar Dumnezeu a putut fi srcit de misterul Su, si omenirea de orice sens, chiar si de puterea de a ridiculiza Sfnta Traditie a Bisericii si de a descrie natura lui Dumnezeu, de ce nu am ncheia atunci cercul rationalismului reductionist? De ce nu am ncerca, n mod sistematic, s explicm totul? De ce nu am urma stiinta si progresul pentru a ne ndrepta spre un nou viitor utopic, neinfluentat de nici o traditie religioas demodat? De ce nu am renunta la orice ierarhie? Si dac am lua mot mot n serios pe adeptii augustinieni ai Consiliului de la Dort, de ce nu

am respinge si pe 'Dumnezeul' lor usor de explicat si monstruos, cu selectia Sa natural nemiloas a 'alesilor', spre a conduce omenirea dincolo de credinta incomod n nevoia de a se supune unui sistem arbitrar de triaj cosmic? De vreme ce Dumnezeu a predestinat totul dinainte, astfel c ceea ce oamenii fac este 'corect' n sensul c este o parte din vointa divin (omenirea neavnd libertatea de a alege), de ce nu am renunta la toate valorile morale absolute, la toat prefctoria, dac alegerile morale nu au oricum urmri, pentru a face ce ne taie capul si apoi a numi aceasta 'voia lui Dumnezeu'? Aceasta a fost, fr ndoial, logica de la baza Iluminismului. Iluminismul

Dup Marea Schism din 1054 si Reforma Protestant, al treilea eveniment responsabil pentru crearea veacului nostru modern post-crestin a fost Iluminismul. Noua mentalitate Renascentisto-Protestant de contestare a autorittii Bisericii istorice si excesele rationaliste ale Calvinismului au fost duse pn la ultimele lor consecinte logice, secularizate de ctre filozofii iluministi de secol XVIII. Alexis de Toqueville vorbeste gritor despre impactul pe care Protestantismul l-a avut asupra unuia din printii Iluminismului, Voltaire: "Sederea de trei ani n Anglia [Protestant] l-a familiarizat pe Voltaire cu libertatea politic fr ca aceasta s-l si seduc. Ceea ce cu adevrat i-a plcut n acea tar a fost filosofia sceptic att de rspndit acolo."

n secolele XVII si XVIII anumiti filosofi francezi au nceput s ridiculizeze toat religia, chiar si idea c supranaturalul exist, nlocuind astfel de concepte religioase cu ceea ce ei numeau 'ratiune'. Iluminismul asadar avea s se nasc n contextul exploziv al certitudinilor religioase istoric-crestine care ncepeau s se clatine, al scolasticismului RomanoCatolic rationalist, al noilor dogme Protestante si al rigidului determinism rationalist calvin. Ceea ce au fcut filosofii Iluministi a fost s secularizeze revolutia Protestant si s o desvrseasc, la fel cum Darwin mai trziu avea s secularizeze conceptul teologic al selectiei, numindu-l supravietuirea celor puternici, iar Marx avea s secularizeze idea augustiniano-calvin a predestinrii, numind-o 'marsul inevitabil al istoriei'. mi pare c Iluminismul este 'copilul din flori' secularizat al celor trei miscri reactionare, care, toate aveau s-i datoreze aparitia coruptiei din Biserica Latin Apusean: miscarea scolastic, Renasterea si Reforma. Astfel, Iluminismul a fost o miscare condus de oameni care au respins nvtturile Bisericii Romano-Catolice istorice si, mprumutnd din rebeliunea rationalist a Renasterii si a noii religii Protestante, a nceput s conteste ntreaga autoritate, nssi idea de rnduial divin. Ceea ce eruditii Renasterii au nceput prin contestarea Sfintei Traditii avea s sfrseasc printr-o respingere a acelei Traditii. Ceea ce au nceput Protestantii printr-o revolt mpotriva coruptiei papale, avea s sfrseasc printr-o rzvrtire mpotriva lui Dumnezeu. Ceea ce pornise printr-o respingere a autorittii sacramentale a Bisericii, a sfrsit prin respingerea sfinteniei vietii omenesti. Ceea ce a nceput prin batjocorirea Sfintelor Taine de ctre miscarea rationalist scolastic, a sfrsit prin proclamarea unor muritori drept noi 'zei'. La sfrsitul Reformei, cultura occidental era pe

punctul de a-si pierde simtul sacrului. Filosofii Iluministi au dat oamenilor ultimul brnci nspre prpastia ndoielii unde fuseser adusi de ctre corupta Biseric Roman scolastic si de ctre Reformatorii Protestanti. n timpul Iluminismului, ctiva filosofi francezi, printre care Voltaire si Turgot au respins viziunea traditional crestin asupra lumii, adoptnd credinte anti-crestine si anti-traditionale care s-au pstrat pn n ziua de azi. Filosofii au nvtat c oamenii nu au nevoie de adevrul transcendent, dat de Dumnezeu, si nici de cluzirea Sfintei Traditii crestine. Ei credeau c oamenii pot hotr mult mai bine n ceea ce priveste chestiunile morale, fr ajutorul religiei, autorittii Bisericii sau lui Dumnezeu. Au afirmat, mai mult dect att, c cei care mprtsesc o viziune traditional-religioas asupra vietii sunt un obstacol n calea progresului uman si ratiunii. Credeau c ratiunea secular este singura necesitate pentru cunoastere si progres. Gndirea omeneasc, nu Dumnezeu ar constitui astfel o temelie suficient de 'progresist' pentru societatea viitorului. Reformatorii au respins Sfnta Traditie din vechime a Bisericii, nlocuind-o cu sloganul 'Sola Scriptura !', au spus c nu au nevoie de nici o traditie pentru interpretarea Scripturilor, afirmnd c dac omul se foloseste de ratiune, Biblia se explic de la sine. Filosofii Iluministi au dus mai departe ideile Reformatorilor - respingnd nu numai Biserica istoric, slujirea liturgic, Sfintele Taine, sacramentele si Sfnta Traditie, ci si Biblia nssi. Tot ce le-a rmas a fost credinta Reformatorilor n puterea intuitiv a omului de a interpreta marile taine ale vietii fr nici un ajutor exterior. Ei aveau s reduc sloganul Reformatorilor 'Sola Scriptura' la numai 'Sola!'

Marchizul de Condorcet, prieten si truditor cu Voltaire n via Iluminismului a scris acest sumar celebru al principalului crez Iluminist: "Am fost martorii evolutiei unei noi doctrine care urmeaz s dea lovitura final structurii descompuse a prejudectii [religioase]: este nssi ideea perfectibilittii nelimitate a speciei umane." O astfel de afirmatie pare, la prima vedere a fi la polul opus celor cinci puncte ale Calvinismului. Dar cu drumul pavat de ctre scolastici pentru impulsul irational al reductionismului, cu Dumnezeu 'explicat' de ctre Reformatori, cu unitatea sacramental a Bisericii sfrmat de ctre calvinisti, cu 'Dumnezeul' Consilului de la Dort prezentat drept un monstru capricios, ideile lui Condorcet aveau s marcheze, n mod firesc, urmtoarea etap. Daca realitatea a putut fi redus la un simplu joc al selectiei predestinate - supravietuirea celor puternici alesi de Dumnezeu - de ce nu am renunta la serviciile unui zeu care ncepea s semene cu un demon pe zi ce trece? De ce nu am alege un om care s domneasca peste un paradis creat de el? Si de ce nu am inventa o ntreag lume, mntuind omenirea prin art, inginerie social si stiint, nicidecum prin rennoire spiritual? UMANISMUL AMERICAN

Ideile filosofilor iluministi s-au rspndit n Lumea Nou la fel ca n ntreaga Europ. Thomas Jefferson, Thomas Paine, Benjamin Franklin si

multi alti ctitori ai Americii au fost profund influentati de noua credint Protestant-Iluminist n ratiunea omeneasc, att de bine exprimat de Condorcet. Idea perfectibilittii nelimitate a speciei omenesti, nu crestinismul istoric, a fost ideologia predominant a experimentului american. Deoarece n zorii istoriei americane tranzitia de la credinta crestin la materialismul secular nu se definitivase, unii din ctitorii americani continuau s-si nzorzoneze discursurile si scrierile cu referiri, adesea personale si fervente la ideile si nvttura crestin. Cu toate acestea, asa cum istoria noastr ulterioar avea s-o arate din plin, natiunea format pe temelia asezat de ei este una agresiv secular ce se opunea acum aproape fiecrei nvtturi morale, ierarhice si sacramentale din Biserica istoric. De la nceputul istoriei americane, influenta a dou forte secularizante anti-crestine avea s modeleze etosul american. Prima se regseste n teologia Puritanismului calvin bazat pe dublul stlp ideologic al fatalismului augustinian si 'Sola Scriptura', ostil traditiei bisericesti, slujirii liturgice, icoanelor, episcopilor, sacramentelor si, la fel de bine, printilor si regilor mpotriva crora Puritanii s-au revoltat n politic. A doua fort anticrestin avea s fie modelat de cei ca Jefferson, care, fr retineri, au preluat ideile Iluminismului european si s-au strduit s le aplice documentelor fundamentale ale Americii n uriase doze utopice, umaniste. Conceptul calvin al 'alesilor' a fost convenabil secularizat de ctitorii americani si extins sistemelor politice prin care o natiune putea s devin 'aleas'. Astfel c primii americani, att Puritanii ct si umanistii din

Iluminism s-au considerat cetteni ai unei natiuni alese - oameni ai legmntului - o 'cetate de pe colin'. n timp ce a devenit complet secularizat, America Protestant a pstrat totusi un anumit atasament fat de o form de 'crestinism' diluat, comod si usor acceptabil de societate. Americanii au respins formele si mai crude ale bigotismului anti-religios manifestat de filosofii iluministi francezi, multi dintre ei stnd la o parte si aplaudnd decapitarea si persecutarea attor si attor preoti n timpul revolutiei franceze. Cu toate acestea, umanistii americani au adoptat cu entuziasm elemente utopice din gndirea iluminist si din curentul romantic ce i-a urmat. America, credeau ei, urma s fie 'un nou paradis, un nou Canaan [care] l va depsi pe primul', asa cum poetul laureat al Revolutiei franceze, Philip Freneau, a scris n poemul su Gloria Americii. Noua constiint american proslvit de Freneau avea s fie odrasla iluminismului francez, nu a Bisericii istorice. Orict de secular era n esent, aceast constiint era strbtut de o viziune utopic de o intensitate religioas. Acest vis utopic a fost, involuntar, mbinat cu aspectul milenar al Protestantismului si cu determinismul fatalist al lui Calvin, permitndu-le astfel americanilor s mbine n mod convenabil, ceea ce istoricul Page Smith numea: 'asteptrile utopice lumesti si dogma crestin Tot mai mult n noua 'utopie' american, pcatul a ncetat s fie considerat drept cauz a crizei morale a oamenilor, iar 'progresul materialist' - si n cele din urm cel economic - avea s fie idolatrizat tot mai mult, devenind noul 'Dumnezeu' care va salva poporul american 'ales' nu de pcat,

ci de napoiere politic si economic. S-a ajuns s se cread c prosperitatea va duce la buntate fr s mai fie nevoie s se ia n ecuatie problema pcatului sau a cintei. Educatia, belsugul economic, indicii de crestere continu, vor crea un mediu att de plcut nct nu va mai fi nevoie de cint de vreme ce oamenii educati, bine hrniti, democratic reprez Abandonul ratiunii

Dup ce s-au adpat din plin la fntna scepticismului, cei care au abandonat nvttura profetilor, a lui Hristos nsusi, a Apostolilor au nceput s conteste pn si propriile lor ipoteze Iluministe. Rationalismul a nceput s se autodigere. Mostenitorii Iluminsmului au nceput s-si pun la ndoial credinta n ratiune, care nlocuise credinta traditional n dogma crestin. De exemplu, filosoful elvetian Jean Jaques Rousseau a nvtat c adevrul este nconjurat de un ocean de relativism. n conceptia lui, omenirea, pentru a fi 'salvat', trebuie s abandoneze civilizatia bazat pe ratiune si s se ntoarc la 'natur' De fapt, alternativa gsit de Rousseau la Sfnta Traditie si civilizatie crestin, cunoscut sub numele de Romantism, avea s fie nici mai mult nici mai putin dect o parodie a ei. n opinia lui Rousseau omenirea trebuia s fie salvat nu de pcat, ci de constrngerile civilizatiei iudeo-crestine. Astfel intuitia 'primar', irational, sentimentul si experienta subiectiv aveau s fie ntelese de ctre Romantici ca valori pozitive, iar ratiunea, mrturiile empirice, spiritualitatea sacramental- crestin sau descoperirea stiintific aveau s fie contestate. Aceast filosofie anti-crestin n care alegerea,

libertatea si autonomia individual erau ridicate n slvi continu s modeleze prezentul nostru hedonist. Iluminismul si-a dat singur demisia. Acum cnd scepticismul e din nou rege, n care pn si zeul ratiunii e ridiculizat, zeflemitorii sunt cei zeflemiti. Secularismul extrem al Iluminismului, rationalismul si cinismul su, ncrederea sa n stiint si n progresul material, i-a determinat pe unii ca Rosseau s propovduiasc ntoarcerea omenirii la ideile mistice, cvasireligioase. Dar aceast ntoarcere la misticism a erei moderne de secol XVIII-XIX preconizat de Rousseau, nu era nici pe departe si o ntoarcere la Sfnta Traditie a Ortodoxiei nrdcinate n Hristosul istoric. Ceea ce si propunea miscarea Romantic a lui Rousseau era o ridicare n slvi gratuit a irationalittii, a sentimentului si intuitiei. Ceea ce se proslvea era de fapt instinctul uman primar, nu Dumnezeul lui Avraam. Miscarea Romantic a ajuns o copie pervers a Calvinismului. Omenirea a devenit centrul universului. Dac n Calvinism oamenii erau total depravati, n Romantism ei erau cu totul buni. Pentru Romantici o ciudat nou credint religioas n vointa oamenilor a devenit reper de moralitate. S-a ajuns s se cread c democratia poate exista independent de filosofia moralei crestine si de valorile religioase absolute iudeo-crestine care definiser demnitatea omului vreme de milenii. 'Vointa oamenilor' a nlocuit ceea ce cndva era Legea lui Dumnezeu, ca principiu cluzitor al istoriei omenirii n lexiconul miscrii seculare Romantice. n America aceast idee avea s fie dezvoltat de cei care au dat Constitutiei americane respectul rezervat cndva doar Sfintei Traditii. Astfel, dac ceva era considerat constitutional sau legal, se bucura de aceeasi apreciere moral

care fusese cndva acordat doar nvtturilor ce reprezentau adevrul apostolic. Abandonarea traditiei, ierarhiei si chiar conceptului fundamental religios de civilizatie comunitar, de ctre miscarea Romantic, n favoarea diferitelor forme de individualism si gseste ecou n chemrile feministe din secolul XX la abandonarea a ceea ce este considerat a fi 'rationalitate masculin' n favoarea asa-zisei intuitii feminine. Se regseste de asemenea n experimentele feministe ale 'noilor structuri familiale' de cmine cu un singur printe sau n 'printii' homosexuali care nlocuiesc familiile traditionale, n brbatii 'emancipati' care si abandoneaz copiii minori, n abandonarea valorilor estetice din art n favoarea propagandei politice. Deconstructivismul literar, expresia final a stilului intuitiv de 'simtire' a lumii preconizat de miscarea Romantic, a mers att de departe, nct a contestat nssi idea potrivit creia cuvintele pot avea un sens rational nteles de toat lumea. Ironia face c, desi Sfnta Traditie a fost mai nti respins n numele ratiunii, att de ctre Reformatori, ct si de filosofii Iluminismului, n ziua de azi trim ntr-un climat de irationalitate n care, pn si n universitti, gsim dovada abandonrii materiilor traditionale n favoarea culturii dogmatice anti-ratiune, post-Iluminist si post-Romantic. Totul n jurul nostru este dovada post-modern c rationalismul Protestanto-Iluminist a esuat, ca s-a autodevorat. La fel cum Protestantismul initial esuase n a reforma Biserica Roman Apusean, dizolvndu-se n nenumrate denominatii schismatice care aveau sa se auto-distrug, tot asa credinta n ratiune, care ar fi trebuit s nlocuiasc crestinismul, a fost nlocuit de credinta n irationalitate. Acum avem cursuri universitare despre magia de

tip 'New Age' si diferite studii oculte, despre rituri de fertilitate si zeitti pgne, despre 'stilurile de viat' homosexuale sau feministe, toate acestea nefiind predate ca istorie sau stiint, ci ca 'stiluri de viat alternative'. Vedem cum intelectualul occidental a parcurs un cerc complet. Vitraliile zdrobite n bisericile din Geneva, Zurich, Amsterdam si n alte prti, au fost mai nti nlocuite de sticla ratiunii reductioniste calvine, care la rndul ei a fost zdrobit si nlocuit de vidul aspru al rationalismului pur secular. Cu toate acestea, oamenii rmnnd ceea ce sunt - fpturi spirituale, sacramentale - aceast stare de lucruri nu a putut s dureze. Vidul spiritual creat de secularismul reductionist Protestanto-Iluminist avea s fie umplut, iar 'vitraliile' de mister si spiritualitate aveau s fie, la rndul lor, restaurate. Dar noile imagini mistice n aceste ferestre nu mai sunt crestine, ci pe de-antregul pgne. Concluzie

Intelectualitatea modern este n mare parte produsul Reformei si al miscrilor Iluminist-Romantice. Revolta mpotriva istoriei continu si n ziua de azi, dar acum ea se duce mpotriva culturii care i-a dat nastere. Intelectualii zilelor noastre si-au trdat 'Dumnezeul' de ieri, ratiunea, care ar fi dorit s nlocuiasc ceea ce se credea c tine de 'superstitiile' credintei crestine, cu idei 'iluminate'. n loc s ofere o alternativ pentru crestinism, ei venereaz acum nssi ndoiala, abandonndu-si idealurile mrete n favoarea unor programe egoiste de mplinire de sine.