Importanta civilizatiilor antice pentru perioada contemporana este enorma, anume in acesta

perioada omenirea a pus baza unui proces continu de dezvoltare in diferite domenii cum ar fi
istoria, literatura, filosofia, matematica, fizica, astronomia, arhitectura si multe altele. În aceasta
epoca apar : primele aşezări fortificate (Ierihonul, prin mileniul al VII-lea î.Hr.); apariţia
primelor forme de scriere (în Sumer – zona dintre Tigru şi Eufrat, în Irakul modern); primele
coduri de legi (tot în Sumer, în mileniul al IV-lea î.Hr.); primele scrieri istorice (în Babilon, la
începutul mileniului al II-lea î.Hr.); prima metalurgie (zona Asiei Centrale, mileniul al IV-lea);
primele credinţe monoteiste (religia mozaică şi erezia lui Ekhnaton în Egipt); în sfârşit, primele
state. Invenţiile cele mai importante se află în domeniul economic şi în cel cultural. Descoperirea
economiei productive (cultivarea plantelor, creşterea animalelor) şi a ceramicii, respectiv
descoperirea scrisului sunt, alături de metalurgie, principalele contribuţii ale Orientului Antic la
tezaurul civilizaţiei mondiale. În plus, câteva din marile religii ale lumii îşi au originea tot aici.
Urmările au fost importante. În primul rând, comunităţile umane sau sedentarizat şi au început să
construiască aşezări si astfel era inlocuit modul nomad de viata cu cel sedentar. O altă
descoperire importanta este scrisul. Acesta este o formă de conservare a memoriei comunităţii
sau a indivizilor. Datorită scrisului acum se pot înregistra cantităţi şi număra obiecte, se pot
identifica cu precizie datorii, se pot memoriza trasee şi hărţi. Dar mai important este faptul ca
acum se poate înregistra în scris informaţiile despre generaţiile trecute şi despre miturile şi
ritualurile fundamentale. Generaţiile trecute nu mai sunt amestecate într-un trecut confuz, ci sunt
ordonate în desfăşurarea lor cronologică.