A.

Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere

– Determinaţi etapele pe care le parcurge săvârşirea violului;

Săvârșirea violului cunoaște două etape: 1) înfrângerea sau paralizarea prin constrângere – fizică sau
psihică – a rezistenţei victimei ori profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-
și exprima voinţa; 2) săvârșirea raportului sexual, săvârșire care a fost pregătită prin activitatea
desfășurată la prima etapă.

– Interpretaţi noţiunea „consimţământul aparent al victimei” cu referire la infracţiunea prevăzută la

art.174 CP RM;

Prin consimțământ aparent al victimei înțelegem lipsa discernământului, care constă în neîmpotrivirea
victimei, din cauză că ea nu înţelege semnificaţia celor ce i se întâmplă.

– Identificaţi conținutul sintagmei „şi altele” din dispoziția alin. (1) art.174 CP RM;

La art. 174 alin. (1) prin sintagma „și altele” legiuitorul lărgește sfera de aplicare a acestei norme,
referindu-se la diferite acte ce presupun oricare penetrare cu conotaţii sexuale, care se intersectează cu
sintagmele „satisfacerea poftei sexuale în forme perverse” și „acţiuni cu caracter sexual”, precum și cu
termenul „homosexualitate”.

– Definiți noțiunile care desemnează obiectul juridic principal al infracțiunii de viol;

Obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală şi libertatea
sexuală a persoanei.

– Identificați exemple de comportament nonverbal manifestat în contextul infracțiunii prevăzute la

art.173 CP RM;

Comportamentul nonverbal în contextul hărțuirii sexuale se poate exprima în: demonstrarea unor
imagini pornografice sau a altor obiecte având conotații sexuale; oferirea de cadouri, atenţii ori înlesniri
pe plan profesional.

– Relatați despre condițiile în care se aplică prevederea de la alin. (2) art.174 CP RM;

Dispoziţia legală respectivă este aplicabilă numai dacă sunt întrunite cumulativ trei condiţii:

1) făptuitorul şi victima sunt la nivel apropiat în ceea ce priveşte vârsta;

2) făptuitorul şi victima sunt la nivel apropiat în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică;
3) făptuitorul şi victima sunt la nivel apropiat în ceea ce priveşte dezvoltarea psihică;

Dacă lipseşte măcar una din aceste condiţii, făptuitorul nu va putea beneficia de liberarea de răspundere
penală.

xxx– Identificați exemple de complicitate anterioară / concomitentă la infracțiunea prevăzută la

art.172 (171?) CP RM.

Prin complicitate anterioară la infracțiunea prevăzută de art. 172 (171) CP RM se are în vedere situația
când când cele comise sunt calificate potrivit alin. (5) art.42 şi art.171 CP RM. Complice la viol este
persoana care, după caz: 1) atrage victima într-un loc dinainte convenit cu autorul violului, comod
pentru săvârşirea acestei fapte; 2) pune la dispoziţia autorului violului mijlocul său de transport ori
locuința sa, în vederea săvârşirii violului; 3) aduce victima în starea de imposibilitate de a se apăra sau de
a-şi exprima voinţa, pentru ca, ulterior, autorul violului să poată profita de această stare; 4) întreține cu
potențiala victimă un raport sexual benevol, prin aceasta creând imediat condiţiile pentru comiterea
violului de către autorul infracțiunii, cu care încheiase în prealabil o înţelegere.
Complicitatea la viol poate fi nu doar anterioară, dar şi concomitentă. În ultimul caz, complicele își aduce
contribuţia în cursul executării infracţiunii. Schimbarea poziţiei victimei sau dezbrăcarea ei în procesul
săvârşirii raportului sexual, când se profită de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa,// reprezintă tocmai exemple de complicitate concomitentă la infracţiunea prevăzută la art.171
CP RM. Ele reprezintă exemple de complicitate, şi nu de coautorat, pentru că nu constau în executarea
parţială a laturii obiective a infracţiunii respective. Ele constituie contribuţii cu rol de ajutor acordat
autorului violului.

B. Sarcini de nivelul II – aplicare

– Demonstraţi dacă este corect a se afirma că, dacă raporturile sexuale au fost realizate cu două sau
mai multe victime, atunci calificarea trebuie făcută conform lit.a) alin.(2) art.171 CP RM;

Pentru aplicarea acestei norme, acțiunea trebuie să întrunească patru condiții:

1) făptuitorul a săvârşit anterior un alt viol;

2) răspunderea pentru acest viol este stabilită la alin.(1) art.171 CP RM;

3) făptuitorul nu a fost condamnat pentru nici una din faptele de viol care se repetă;

4) nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru violul prevăzut la alin. (1)
art.171 CP RM, care a fost săvârșit anterior.

Dacă făptuitorul realizează două sau mai multe raporturi sexuale întru executarea aceleiaşi intenţii
infracţionale, violul prezintă forma prelungită de săvârşire a infracţiunii unice, consumându-se în
momentul începerii realizării ultimului raport sexual. În acest caz făptuitorul nu poate fi tras la
răspundere conform lit.a) alin.(2) art.171 CP RM.

– Argumentaţi dacă lipsa consimţământului victimei este suficientă pentru a se atesta constrângerea
fizică sau psihică exercitată în contextul infracțiunilor prevăzute la art.171 sau 172 CP RM;

În cazul infracțiunilor de la art. 171 și art. 172, lipsa consimțământului victimei nu este suficientă pentru
a se atesta constrângerea fizică sau psihică. Infracţiunile în cauză presupun lipsa consimţământului
persoanei cu care făptuitorul doreşte să aibă raport sexual, însă pentru a fi în prezența unei constrângeri
fizice sau psihice făptuitorul trebuie să săvărșească anumite acțiuni, în cazul constrângerii fizice să
lovească sau să întreprindă oricare alte acte de violenţă fizică exercitate asupra victimei pentru a
înfrânge împotrivirea acesteia la raportul sexual. În cazul constrângerii psihice să săvărșească anumite
acțiuni de natură să înfrângă sau să paralizeze rezistenţa victimei, concretizate în ameninţarea cu
aplicarea imediată a violenţei fizice, dacă victima nu se va conforma cerinţelor făptuitorului.

– Determinaţi deosebirile dintre infracţiunea de viol şi infracţiunea prevăzută la art.172 CP RM;

În cadrul acestor infracțiuni, obiectul juridic special și obiectul material, sunt aceleași. Cât ține de latura
obiectivă, în cazul violului, fapta prejudiciabilă se concretizează în acțiuni de două tipuri: 1) acţiunea
principală: raportul sexual; 2) acţiunea adiacentă exprimată în oricare din următoarele trei modalităţi: a)
constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori
de a-şi exprima voinţa. În cazul infracțiunii prevăzute la art. 172, acțiunea principală apare sub două
forme: a) homosexualitate; b) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, acțiunile adiacente fiind
identice cu cele de la viol. Latura subiectivă este aceeași (vinovăție sub formă de intenție directă)
subiectul tot (persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 14
ani).
– Demonstrați dacă este corect a se afirma că infracțiunea prevăzută la art.172 CP RM presupune
comiterea unui raport sexual anormal (nefiresc);

Acţiunea principală în contextul infracţiunii prevăzute la art. 172 din CP al RM nu constituie un raport
sexual. De aceea, în legătură cu această acţiune nu poate fi folosită expresia de tipul “raport sexual
nefiresc”. În caz contrar, vom ajunge la aplicarea legii penale prin analogie, ceea ce ar reprezenta o
gravă încălcare a principiului legalităţii.

– Argumentați care trebuie să fie soluția de calificare în cazul în care infracțiunile săvârșite de același
făptuitor formează următoarea succesiune: 1) infracțiunea prevăzută la lit. a) alin. (3) art.171 CP RM;
2) infracțiunea prevăzută la art.27 și lit. a) alin. (3) art.171 CP RM; 3) infracțiunea prevăzută la alin.
(1) art.171 CP RM; 4) infracțiunea prevăzută la alin. (1) art.171 CP RM;

– Demonstrați dacă este corect a se afirma că actul de zoofilie / de masochism / de necrofilie intră sub
incidența art.172 CP RM.

Zoofilia nu cade sub incidența art. 172, întrucât la acest articol este prevăzută o infracțiune sâvârșită
asupra unei persoane. În cazul actului de masochism, fapta poate intra sub incidența art. 172, dacă
suferințele fizice sau psihice au fost cauzate persoanei, fără acordul acesteia. În cazul actelor de
necrofilie, nu putem aplica art. 172, deoarece ………nu este realizată deplin latura obiectivă a acestei
infracțiuni. Acțiunea principală poate fi săvărșită prin satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, însă
acțiunea secundară, care constă în constrângere fizică sau psihică, dar și imposibilitatea persoanei de a
se apăra nu poate fi realizată, din motiv că corpul mort al persoanei nu poate fi supus constrângerii, și
obiectiv nu poate să se apere……….ne este lezat obiectul juridic al acestei infracțiuni (relaţiile sociale cu
privire la inviolabilitatea sexuală şi libertatea sexuală a persoanei (obiectul juridic principal); relaţiile
sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea persoanei (obiectul juridic
secundar).)

Sarcini de nivelul III – integrare

– Estimaţi dacă este sau nu justificat dualismul „satisfacerea poftei sexuale în forme perverse”
(art.172 CP RM) / „alte acţiuni cu caracter sexual” (art.173 CP RM);

Deși, ambele sintagme „satisfacerea poftei sexaule în forme perverse” și „alte acțiuni cu caracter sexual”
nu se referă nemijlocit la un act sexual, acestea se deosebesc înte ele prin faptul că la art.172, acțiunea
cu caracter sexual trebuie să fie săvărșită anume în formă perversă, pe când la art. 173, prin „alte acțiuni
cu caracter sexual” înțelegem alte acțiuni de natură sexuală, în afară de cele menționate în norma
juridică respectivă.

– Considerați oare oportună completarea Codului penal al Republicii Moldova cu o normă similară cu
art.208 din Codul penal român (Legea nr.286/2009), astfel încât fapta de hărțuire, care nu are
conotații sexuale, să fie incriminată în Codul penal al Republicii Moldova?

Consider că norma de la art. 208 din CP al Romaniei trebuie să se regăsească în legislația națională, doar
că nu în Codul Penal, ci în Codul Contravențional. În opinia mea, fapta de hârțuire, fără conotații sexuale
prezintă un pericol social mai redus, decât harțuirea cu conotații sexuale. Analizând codul
contravențional, am identificat o asemenea prevedere, însă ea ține strict de egalitatea în domeniul
muncii. Ar fi rezonabil ca acestă normă să fie extinsă, și să nu aibă un domeniu atât de restrâns, din
motiv că, deși nu prezintă un pericol social la fel de mare ca harțuirea sexuală, lezează asemenea valori
sociale precum libertatea psihică a persoanei.