Sergiu BRÎNZĂ Vitalie STATI

Tema 15. Infracțiuni contra păcii și securității omenirii, infracțiuni de război

1. Noțiunea, caracterizarea generală şi tipurile infracțiunilor contră păcii şi

securități omenirii, infracțiunilor de război
2. Infracțiuni contră păcii:
— planificarea, pregătirea, declanșarea sau ducerea războiului
— propaganda războiului
— utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobândirea în alt mod, prelucrarea,
deținerea, stocarea său conservată, transferarea directă său indirectă,
pasărea, transportarea armelor de distrugere în masă
— atacul asupra persoanei care beneficiază de protecție internațională
3. Infracțiuni contră securității omenirii:
— genocidul
— infracțiuni împotriva umanității
— ecocidul
— clonarea
4. Infracțiuni de război:
— infracțiuni de război împotriva persoanelor
— infracțiuni de război împotriva proprietății şi altor
drepturi
— utilizarea de mijloace interzise de purtare a
războiului
— utilizarea de metode interzise de purtare a războiului
— utilizarea fără drept a semnelor distinctive de drept internațional umanitar
— darea său executarea unui ordin vădit ilegal. Neexecutarea său exercitarea
necorespunzătoare a controlului cuvenit
— activitatea mercenarilor

1.Noțiunea, caracterizarea generală şi tipurile

infracțiunilor contră păcii şi securității omenirii,
infracțiunilor de război

Globalizarea, manifestată prin accentuarea interdependențelor multiple dintre state, precum şi

prin liberalizarea fluxurilor mondiale de mărfuri, servicii, capital şi informații, a Făcut ca riscurile
intime şi externe să se poată genera şi potența in mod reciproc. Globalizarea deschide posibilități
enorme pentru dezvoltarea societății umane şi schimbarea ordinii mondiale, dar acest proces creează şi
probleme care pot afecta soarta civilizației. De aceea, în procesul globalizării, anume preeminența
dreptului reprezintă o condiție esențială pentru pace, stabilitate și securitate mondială, întrucât
supraviețuirea umanității depinde de modalitatea în care individul este și va fi protejat în societate, de
puterea și de dreptul la respectarea principiilor și valorilor universale. Pe fondul unei creșteri a
gradului de complexitate şi de intraductibilitate a amenințărilor internaționale, îmbunătățirea mediu -
lui de securitate internațional impune ca măsurile interne de management al crizelor să fie mai bine
coordonate, iar schimbul de informații strategice între statele implicate să se producă în timp real.
Factorii de decizie — atât civili, cât și militari — din sectorul de securitate sunt chemați să dea răspuns
noilor provocări.
În primul rând, proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă o importantă amenințare
contemporană la adresa păcii și securității țărilor și popoarelor. Riscurile deosebite determinate de
 acest tip de amenințare rezidă în faptul că prin intermediul armelor de distrugere în masă un grup
terorist de mici dimensiuni poate provoca pierderi care anterior nu puteau fi cauzate decât de armate
ale unor state naționale. De asemenea, conflictele regionale sunt cele care subminează fundamentele
securității și stabilității și creează precondiții pentru terorism și crima organizată, precum și pentru
distrugerea speranței și disperare, ceea ce poate contribui indirect la proliferarea armelor de distrugere
în masă.
În acest fel, noile circumstanțe intenționale reclamă noi reguli lin domeniul securității
internaționale. Redefinirea regulilor privind securitatea internațională după prăbușirea ordinii bipolare
ridică însă numeroase probleme, nu doar de ordin practic, ci chiar și de ordin conceptual. Aceste
dificultăți sunt determinate de mai mulți factori: mediul internațional a devenit mult mai dinamic și
mai complex decât în perioada războiului rece; lipsa unui consens privind modul de abordare a
securității internaționale a permis manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel
încât nu au putut fi elaborate politici consistente; datorită proliferării accesului la informații in timp
real, liderii politici trebuie să ia de multe ori decizii de moment care nu permit evaluări mai profunde;
multiplicarea instituțiilor specializate la nivel național și internațional care abordează problemele din
unghiuri specifice și determină analize și decizii fragmentate; lipsa unui „model de securitate” re -
probabil și acceptabil pentru majoritatea țărilor lumii a favorizat reacții ad-hoc și abordări punctiforme.
În conformitate cu Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Concepției politicii
externe a Republicii Moldova, nr.368 din 08.02.1995, 1 în baza prevederilor Constituției, drept
prioritate în politica sa externă Republica Moldova consideră, printre altele, afirmarea țării în calitate
de factor de stabilitate pe plan regional. Respectând cu strictețe principiile și normele drept tu lui
internațional recunoscute de comunitatea internațională, Republica Moldova își realizează politica
externă în baza următoarelor principii: ne recurgerea la fort, ă sau la amenințarea cu fort, a;
reglementarea diferendelor internaționale prin mijloace pașnice; neamestecul în treburile interne ale
altor state; cooperarea internațională; egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul lor de a-și hotărî
singure soarta; egalitatea suverană a statelor; îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate;
inviolabilitatea frontierelor; integritatea teritorială a statelor; respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Republica Moldova promovează o politică de neutralitate permanentă, angajându-se să nu ia
parte la conflicte armate, la alianțe politice, militare sau economice care au ca scop pregătirea
războiului, să nu folosească teritoriul său pentru amplasarea bazelor militare străine, să nu dețină, să nu
producă și să nu experimenteze arma nucleară. Țara noastră sprijină încheierea și respectarea
acordurilor în domeniul neproliferării armelor nucleare, controlului asupra armamentului, susține
eforturile îndreptate spre dezarmare. În relațiile cu alte state, Republica Moldova nu acceptă politica
hegemonistă a dictatului, a constrângerii politice și economice, a împărțirii, sferelor de influență,
considerând drepturi inalienabile ale fiecărui popor egalitatea suverană a statelor și opțiunea liberă a
căilor lor de dezvoltare.
Astfel, din perspectiva Republicii Moldova, mediul internațional de securitate a evoluat în
sensul creșterii complexității relațiilor internaționale și interdependențelor în cadrul lor. Drept urmare,
stabil listarea intențională nu poate fi astăzi concepută decât în baza cooperării pe multiple planuri la
nivelul comunității intenționale și, mai ales, prin intermediul dialogului într-un cadru instituționalizat,
prin implicarea tot mai pe larg a marilor organizații intenționale în definirea stării de securitate a lumii.
Cooperarea și dialogul instituționalizat se manifestă mai ales la nivelul următoarelor organizații:
— la nivelul ONU, mai ales prin intermediul Consiliului de Securitate, care deține un rol import
tânt în dialogul internațional pe tema securității și stabilității mondiale;
— la nivelul OSCE, care reprezintă cea mai cuprinzătoare instituție regională de securitate și care
joacă un rol semnificativ în promovarea păcii și stabilității, în consolidarea securității prin coopera
 rare și în promovarea democrației și a drepturilor omului. OSCE se manifestă vizibil mai ales în do
- geniile diplomației, prevenirii conflictelor, managementului crizelor și reabilitării post-contact;
— la nivelul NATO (inclusiv, la nivelul Programului „Parteneriatul pentru Pace”), care a deținut un rol
esențial în consolidarea securității euroatlantice după încheierea războiului rece. NATO a deschis și
a dezvoltat parteneriatul politico-militare, cooperarea și dialogul consolidat cu fostele state
adversare; manifestă interes și receptivitate pentru primirea de noi membri; își demonstrează angaja
- metil de a contribui la prevenirea conflictelor și la managementul crizelor, inclusiv prin operațiuni
în sprijinul păcii.
Se cunoaște că dreptul internațional impune statelor să rezolve diferendele și conflictele dintre
ele numai prin metode și mijloace pașnice. În acest scop, statele au fondat, încă în 1945, Organizația
Națiunilor Unite (ONU), organizație care își vede menirea nu doar în a apăra pacea pe glob, dar și în a
preîntâmpina urgiile conflictelor armate pentru generațiile viitoare. Articolul 1 al Cartei ONU 1
stabilește scopurile acestei organizații: 1) să mențină pacea și securitatea internațională și, în acest
scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor împotriva păcii și
pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau a altor încălcări ale păcii și să înfăptuiască, prin
mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și ale dreptului internațional, aplanarea ori
rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care ar putea duce la o încălcare a păcii;
2) să dezvolte relații prietenești între națiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalității în
drepturi a popoarelor și a dreptului lor de a dispune de ele însele, și să ia oricare alte măsuri potrivite
pentru consolidarea păcii mondiale; 3) să realizeze cooperarea internațională în rezolvarea problemelor
intenționale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea
respectării drepturilor omului şi libertăților fundamentale pentru toți, Pară deosebire de rasă, sex, limbă
sau religie; 4) să fie un centru in care să se armonizeze eforturile națiunilor către atingerea acestor
scopuri comune.
Cu toate că securitatea colectivă a statelor este conceput ca o preocupare universală a statelor în
scopul acțiunii colective şi responsabilizării în menținerea păcii şi securității internaționale şi cu toate
eforturile depuse de comunitatea umană pentru a preveni războaiele şi conflagrațiile, acestea continuă
să izbucnească în diferite regiuni ale lumii. Din timpul creării ONU, comunitatea internațională a fost
alertată de mai multe conflicte dezastruoase, soldate cu milioane de morți, iar alte zeci de milioane de
persoane au fost impuse să se refugieze în alte țări.
Tocmai pentru a preveni crimele de război şi cele contra umanității, Adunarea Generală a ONU a
adoptat, la 03.12.1973, Rezoluția nr.3074/XXVIII referitoare la principiile cooperării internaționale în
ceea ce privește depistarea, arestarea, extrădarea şi pedepsirea indivizilor vinovați de crime de război şi
de crime contra umanității, 1 prin care a proclamat: crimele de război şi cele contra umanității,
indiferent de locul sau momentul unde şi când an fost comise, trebuie să facă obiectul unor anchete, iar
indivizii contra cărora există probe că ar fi comis astfel de crime trebuie să fie urmăriți, arestați, trimiși
în judecată, iar dacă se dovedește vinovăția lor, să fie pedepsiți; statele vor coopera în vederea
identificării, arestării şi judecării celor care au săvârșit asemenea infracțiuni şi nu vor lua nicio măsură
legislativă sau de altă natură care ar putea să aducă atingere obligațiilor intenționale asumate în ceea ce
privește identificarea, arestarea, extrădarea şi pedepsirea persoanelor vinovate de crime de război şi de
crime contra umanității.
Actualmente, în lume este stabilit un sistem de reprimare a celor mai grave infracțiuni, printre
care şi infracțiunile contra păcii şi securității omenirii, precum şi infracțiunile de război. Sistemul de
reprimare stabilit de dreptul umanitar consacră competența instanțelor naționale în judecarea
persoanelor inculpate, instanțe care pot fi civile, militate sau speciale, cu condiția să fie imparțiale şi
legal constituite şi să aplice aceleași sancțiuni atât pentru propriii cetățeni, cât şi pentru cei străini,
pentru aceleași fapte. Această afirmație poartă numele de regulă a competenței universale a instanțelor
naționale. Excepție de la această regulă face posibilitatea judecării persoanelor inculpate de către niște
instanțe intenționale de judecată, cum au fost Tribunalul Militar International de la Nürnberg,
Tribunalul Militar Internațional de la Tokyo şi cum sunt Tribunalul Penal Internațional pentru fosta
lugoslavie, Tribunalul Penal International pentru Rwanda, precum şi Curtea Penală Internațională de la
Haga.
Astfel, se poate constata că pacea şi securitatea omenirii constituie valori de însemnătate
primordială pentru toate popoarele lumii. Ocrotirea acestor valori prin intermediul mijloacelor de drept
penal s-a impus cu deosebită acuitate mai ales în urma celui de-al doilea război mondial. Atrocitățile
săvârșite de naziști în timpul acestui război au determinat statele din coaliția antihitleristă să înființeze
tribunale intenționale pentru judecarea şi sancționarea celor ce s-au făcut vinovați de dezlănțuirea
războiului, de omoruri, jafuri şi distrugeri. Statutele de înființare a acestor tribunale au servit ca model
pentru dispozițiile introduse în legislația penală a statelor membre ale ONU privind incriminarea
respectivelor fapte.
În legea penală a Republicii Moldova, infracțiunile care primejduiesc pacea şi securitatea
omenirii sunt considerate infracțiuni de o deosebită gravitate. Ele au fost reunite de legiuitor într-un
grup distinct de infracțiuni, sub denumirea „Infracțiuni contra păcii şi securității omenirii, infracțiuni
de război”. Definind noțiunea care desemnează toate aceste infracțiuni, vom menționa că infracțiunile
contra păcii şi securității omenirii, infracțiunile de război reprezintă grupul de infracțiuni prevăzute în
Capitolul I din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova, fiind fapte social- mente
periculoase, săvârșite cu intenție, care vatămă — în mod exclusiv sau in principal — relațiile sociale
cu privire la pacea şi securitatea omenirii.
Din definiția dată rezultă că obiectul juridic generic al infracțiunilor din acest grup î1 constituie
relațiile sociale cu privire la pacea şi securitatea omenirii.
Acest obiect juridic generic î1 au infracțiunile care apar în Codul penal sub următoarele denumiri
marginale: „Genocidul” (art.135 CP RM); „Infracțiuni împotriva umanității” (art.135 1 CP RM);
„Ecocidul” (art.136 CP RM); „Infracțiuni de război împotriva persoanelor” (art.137 CP RM);
„Infracțiuni de război împotriva proprietății şi altor drepturi” (art.137 1); „Utilizarea de mijloace
interzise de purtare a războiului (art.1372); „Utilizarea de metode interzise de purtare a războiului”
(art.1373); „Utilizarea fără drept a semnelor distinctive de drept internațional umanitar” (art.137 4);
„Darea sau executarea unui ordin vădit ilegal. Neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a
controlului cuvenit” (art.138 CP RM); „Planificarea, pregătirea, declanșarea sau ducerea războiului”
(art.139 CP RM); „Propaganda războiului” (art.140 CP RM); „Utilizarea, dezvoltarea, producerea,
dobândirea în alt mod, prelucrarea, deținerea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau
indirectă, păstrarea, transportarea armelor de distrugere în masă” (art.1401CP RM); „Activitatea
mercenarilor” (art.141 CP RM); „Atacul asupra persoanei care beneficiază de protecție internațională”
(art.142); „Clonarea” (art.144).
În conformitate cu a1in. (1) art.2 CP RM, legea penală apără, împotriva infracțiunilor, printre
altele, pacea şi securitatea omenirii, privite drept componente ale ordinii de drept. Pacea este starea de
coexistență, de conviețuire între popoare. Pe plan internațional, pacea este absența războiului (pax
absentia belli). Este starea normală a raporturilor internaționale, deoarece războiul, prin distrugerile,
morțile, atrocitățile care î1 însoțesc, constituie o situație patologică a societății. Ca valoare socială,
pacea reprezintă expresia unui consens între națiunile şi popoarele lumii şi un rod a1 voinței lor de
conlucrare, de cooperare în domeniile politic, economic, cultural etc.
La rândul său, securitatea omenirii reprezintă un sistem complex care are în interiorul său
numeroase subsisteme ce sunt interconectate şi interdependente unui de altul. Aceste subsisteme le
constituie: securitatea națională a statelor; securitatea regională; securitatea supraregională sau cea
continentală. Sub acest aspect, securitatea omenirii trebuie privită ca o stare a relațiilor dintre state
sau/şi grupuri de state. Prin încheierea de tratate internaționale, această stare a relațiilor dintre state
sau/şi grupuri de state este creată pe calea implementării coordonate a unor măsuri de prevenire şi
apărare împotriva unor pericole la adresa securității omenirii.
Fiecare din infracțiunile cuprinse in Capitolul I din Partea Specială a Codului penal are un obiect
juridic special, format din relațiile sociale care privesc o valoare socială specifică ce derivă din pacea și
securitatea omenirii, privită ca valoare socială fundamentală: relațiile sociale cu privire la existența și
securitatea grupurilor naționale, etnice, rasiale sau religioase (în cazul infracțiunii specificate la art.135
CP RM); relațiile sociale cu privire la existenta și securitatea omenirii ca ecosferă (în ipoteza faptei
infracționale prevăzute la art.136 CP RM); relațiile sociale cu privire la neadmiterea executării de către
subordonați a unui ordin vădit ilegal a1 șefului, orientat spre săvârșirea infracțiunilor prevăzute la
art.135-1374 CP RM (în situația infracțiunii specificate la alin. (1) art.138 CP RM); relațiile sociale cu
privire la neadmiterea dării de către superiorul ierarhic sau de către persoana care deține
comandamentul forțelor armate, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internațional, a unui
ordin vădit ilegal orientat spre săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.135-137 4 CP RM (în cazul
infracțiunii specificate la alin. (2) art.138 CP RM); relațiile sociale cu privire la exercitarea
corespunzătoare a controlului cuvenit de către un șef militar sau de persoana care deține
comandamentul forțelor armate, astfel încât să fie preîntâmpinată săvârșirea de către subordonați a
infracțiunilor prevăzute la art.135-1374 CP RM (în ipoteza faptei infracționale specificate la a1in. (3)
art.138 CP RM); relațiile sociale cu privire la neadmiterea planificării, pregătirii sau declanșării
războiului (în situația infracțiunii prevăzute la a1in. (1) art.139 CP RM); relațiile sociale cu privire la
neadmiterea ducerii războiului (în cazul infracțiunii specificate la a1in. (2) art.139 CP RM); relațiile
sociale cu privire la neadmiterea săvârșirii unor acțiuni orientate spre declanșarea unui război (în
ipoteza faptei infracționale prevăzute la art.140 CP RM); relațiile sociale cu privire la circulația
armelor de distrugere în masă cu respectarea prevederilor legislației naționale și a tratatelor
internaționale la care Republica Moldova este parte (în situația infracțiunii prevăzute la alin. (1)
art.1401 CP RM); relațiile sociale cu privire la circulația legală a echipamentului, materialului, softului
sau tehnologiei aferente care contribuie esențial la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de
distrugere în masă (în cazul infracțiunii specificate la a1in. (3) art.140 1 CP RM); relațiile sociale cu
privire la circulația legală a materiei prime, materialului fisionabil special, echipamentului sau
materialului proiectat sau preparat pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea materialului fisionabil
special (în ipoteza faptei infracționale prevăzute la a1in. (4) art.140 1 CP RM); relațiile sociale cu
privire la neadmiterea participării mercenarului la acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau
subminarea orânduirii constituționale ori spre violarea integrității teritoriale a statului (în situația
infracțiunii prevăzute la alin. (1) art.141 CP RM); relațiile sociale cu privire la neadmiterea asigurării
în orice mod a activității mercenarilor sau a folosirii lor în acțiuni violente orientate spre răsturnarea
sau subminarea orânduirii constituționale ori spre violarea integrității teritoriale a statului (în cazul
infracțiunii specificate la a1in. (2) art.141 CP RM); relațiile sociale cu privire la neadmiterea săvârșirii
unui act de violență asupra oficiului, locuinței sau mijlocului de transport al persoanei care beneficiază
de protecție internațională (în ipoteza faptei infracționale prevăzute la a1in. (1) art.142 CP RM);
relațiile sociale cu privire la neadmiterea răpirii sau săvârșirii unui alt atac asupra persoanei care
beneficiază de protecție internațională sau asupra libertății acesteia (în situația infracțiunii prevăzute la
alin. (2) art.142 CP RM); relațiile sociale cu privire la viața persoanei care beneficiază de protecție
internațională (în cazul infracțiunii specificate la a1in. (3) art.142 CP RM); relațiile sociale cu privire
la libertatea psihică (morală) a persoanei care beneficiază de protecție internațională (în ipoteza faptei
infracționale prevăzute la a1in. (5) art.142 CP RM); relațiile sociale cu privire la existenta și
securitatea omenirii sub aspect biomedical (în situația infracțiunii specificate la art.144 CP RM) etc.
 În cazul infracțiunii specificate la art.1374 CP RM, obiectul juridic special este complex, nu
simplu. Astfel, obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la utilizarea în condiții
de legalitate a semnelor distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva din 12 august 1949, a
pavilionului parlamentar, a drapelului, a insignelor militare sau a uniformei inamicului ori ale ONU,ca
mijloc de protecție în cadrul unui conflict armat cu sau bară caracter internațional. La rândul său,
obiectul juridic secundar î1 formează relațiile sociale cu privire la sănătatea sau viața persoanei.
În cadrul grupului de infracțiuni cuprinse în Capitolul I din Partea Specială a Codului penal
întâlnim un obiect material. El este prezent în acele cazuri când infracțiunea presupune o influențare
nemijlocită infracțională asupra unei entități materiale: corpul persoanei (în cazul infracțiunilor
prevăzute la art.135, 1351, 137, 1371 -1373 (atunci când aceste infracțiuni presupun o influențare
nemijlocită infracțională asupra corpului victimei), 1374, 1it.e) a1in. (2) art.1401, a1in. (2) (atunci când
respectiva infracțiune presupune o influențare nemijlocită infracțională asupra corpului victimei) și (3)
art.142 CP RM); flora, fauna sau resursele acvatice (în ipoteza infracțiunii specificate la art.136 CP
RM); bunurile părții inamice (în situația infracțiunilor prevăzute la a1in. (1) art.137’ CP RM); bunurile
care aparține, in celor căzuți pe câmpul de luptă, indiferent dacă aceștia sunt morți sau răniți (în cazul
infracțiunii specificate la alin. (3) art.1371 CP RM); bunurile cu caracter civil protejate de dreptul
internațional umanitar, în special clădirile consacrate cultului religios, învățământului, artei, științei sau
acțiunilor caritabile, monumentele istorice, spitalele ori locurile unde bolnavii sau răniții sunt adunați,
ori localitățile, locuințele sau construcțiile care nu sunt apărate și care nu sunt folosite ca obiective
militare (1it. B) alin. (3) art.1373 CP RM); instalațiile, materialul, unitățile sau vehiculele folosite în
cadrul acesteia conform Cartei ONU, cu condiția ca acestea să aibă dreptul la protecția pe care dreptul
internațional umanitar o garantează civililor și bunurilor cu caracter civil (1it. C) a1in. (3) art.137 CP
RM, în ipoteza declanșării, în cadrul unui conflict armat cu sau bară caracter internațional, a unui atac
împotriva instalațiilor, materialului, unităților sau vehiculelor folosite în cadrul acesteia conform Cartei
ONU, cu condiția ca acestea să aibă dreptul la protecția pe care dreptul internațional umanitar o
garantează civililor și bunurilor cu caracter civil); clădirile, materialul, unitățile sau mijloacele de
transport sanitar care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva din 12
august 1949 (1it. C) a1in. (3) art.137' CP RM, în ipoteza declanșării, în cadrul unui conflict armat cu
sau bară caracter internațional, a unui atac împotriva clădirilor, materialului, unităților sau mijloacelor
de transport sanitar care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva din 12
august 1949); bunurile cu caracter civil (1it. D) a1in. (3) art.137 CP RM, în ipoteza declanșării, în
radrul unui conflict armat cu sau bară caracter internațional, a unui atac, știind că acesta va cauza
pagube bunurilor cu caracter civil, care ar fi vădit disproport, ionate în raport cu ansamblul avantajului
militar concret și direct aşteptat); bunurile indispensabile supraviețuirii sau ajutoarele umanitare (1it.
B) alin. (4) art.137’ CP RM); armele de distrugere în masă (în situatia infracțiunii prevăzute la a1in.
(1) art.140' CP RM); bunurile mobile sau imobile, a căror valoare se cifrează în proport, ii deosebit de
mari (în cazul infracțiunii prevăzute la lit. d) a1in. (2) art.1401 CP RM); echipa- mentul sau materialul
care contribuie esențial la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de distrugere in masă (în
ipoteza infracțiunii specificate la alin. (3) art.140' CP RM): materia primă, materialul fisionabil special,
echipamentul sau materialul proiectat sau preparat pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea
materialului fisionabil special (în situația faptei infracționale prevăzute la a1in. (4) art.1401 CP RM);
armele, munițiile, alte dispozitive sau mijloace distructive, substanțele nocive ori periculoase, alte
asemenea mijloace sau instrumente (în cazul infracțiunii prevăzute la a1in. (2) art.141 CP RM,
presupunând modalitatea de altă asigurare a mercenarilor); oficiul, locuința sau mijlocul de transport al
persoanei care beneficiază de protecție internațională (în cazul infrac- țiunii specificate la a1in. (1)
art.142 CP RM) etc.
 Unele dintre infracțiunile specificate în Capitolul I din Partea Specială a Codului penal au obiect
imaterial. De exemplu, obiectul imaterial a1 infracțiunii prevăzute la art.136 CP RM îl reprezintă
atmosfera. În ipoteza răspândirii de informații tendențioase ori inventate, instigatoare la război,
obiectul imaterial al infracțiunii de propagandă a războiului (art.140 CP RM) î1 reprezintă informa-
țiile tendențioase ori inventate, instigatoare la război. În ipoteza infracțiunii specificate la alin. (3)
art.1401 CP RM, obiectul imaterial îl constituie softul sau tehnologia aferentă care contribuie esen- țial
la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de distrugere în masă. În modalitatea de altă asigurare a
mercenarilor, obiectul imaterial a1 infracțiunii prevăzute la a1in. (2) art.141 CP RM îl pot reprezenta
datele despre obiectivele-țintă.
Mediul înconjurător este cel care constituie obiectul material și/sau imaterial a1 infracțiunii
specificate la 1it. D) a1in. (3) art.1373 CP RM, în ipoteza declanșării, în cadrul unui conflict armat cu
sau bară caracter internațional, a unui atac, știind că acesta va cauza daune extinse, de durată și grave,
mediului înconjurător, care ar fi vădit disproport, ionate în raport cu ansamblul avantajului militar
concret și direct aşteptat.
Obiectul material sau imaterial al infracțiunii specificate la art.137 CP RM îl constituie semnele
distinctive prevăzute de Convențiile de la Geneva din 12 august 1949, pavilionul parlamentar, dra-
pelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale ONU.
În prezența modalității de finanțare a mercenarilor, obiectul material sau imaterial al infracțiu-
nii specificate la alin. (2) art.141 CP RM î1 reprezintă bunurile de orice natură dobândite prin orice
mijloc sau serviciile financiare.
În cazul infracțiunilor prevăzute la art.140' CP RM, presupunând modalitatea de producere,
obiectul material î1 reprezintă materia primă sau materialele folosite la producerea: armelor de dis-
trugere în masă; echipamentului, materialului, softului sau tehnologiei aferente care contribuie esen-
țial la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de distrugere în masă; materiei prime, mateTialu-
lui fisionabil special, echipamentului sau materialului proiectat sau preparat pentru prelucrarea, uti-
lizarea sau producerea materialului fisionabil special. La rândul său, constituie produsul infracțiunii în
cauză, atunci când aceasta se înfățișează sub modalitatea de producere: armele de distrugere în masă;
echipamentul, materialul, softul sau tehnologia aferentă care contribuie esențial la proiectarea,
producerea sau livrarea armelor de distrugere în masă; materia primă, materialul fisionabil special,
echipamentul sau materialul proiectat sau preparat pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea ma-
terialului fisionabil special. De asemenea, în ipoteza infracțiunii de clonare (art.144 CP RM), obiec- tul
material î1 reprezintă materialul genetic prelevat din corpul uman, care se utilizează în vederea
clonării. La rândul său, ființa umană clonată reprezintă produsul infracțiunii în cauză.
În anumite cazuri, când o cere situația, în Codul penal sunt reliefate calitățile speciale ale
victimei: membrul unui grup național, etnic, rasial sau religios (art.135 CP RM); copilul din cadrul
unui grup național, etnic, rasial sau religios (art.135 CP RM, presupunând modalitatea consemnată la
litera e)); persoana prevăzuta “la 1it. A) art.1271 CP RM (1it. A) și la lit. c) a1in. (1) art.137 CP RM);
ceta “- țeanul part, ii inamice (lit. b) alin. (1) art.137 și alin. (1) și (2) art.137' CP RM); persoana civilă
(1it. D) a1in. (1) art.137 CP RM); persoana protejată de dreptul internațional umanitar (alin. (2)-(4)
art.137 CP RM); femeia rămasă gravidă în mod fort, at (lit. c) a1in. (3) art.137 CP RM, în situația
săvârșirii, în cadrul unui conflict armat cu sau bară caracter internațional, împotriva uneia sau mai
multor persoane protejate de dreptul internațional umanitar a detenției ilegale, în scopul modificării
compoziției etnice a unei populații); persoana aflată în mod legal pe teritoriul unde are loc conflictul
armat (1it. E) a1in. (3) art.137 CP RM); copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani (lit. f) alin. (3)
art.137 CP RM); persoana rănită căzută pe câmpul de luptă, ca urmare a unei operații de luptă,
indiferent dacă este un militar sau un civil, dacă este un militar din fort, ele militare ale țării sale sau
ale inamicului (a1in. (3) art.1371 CP RM); persoana supusă acțiunii mijloacelor interzise de purtare a
războiului (art.137 CP RM); persoana prevăzută la 1it. C) art.1271 CP RM (a1in. (1) și (5) art.1373 CP
RM); membrul fort, elor armate inamice sau combatantul fort, e1or inamice (a1in. (1) art.1373 CP
RM); persoana care reprezinta “partea învinsă (alin. (2) art.137' CP RM); ce1 care face parte din
populația civilă sau persoana civilă care nu participi direct la ostilități (1it. A) alin. (3) art.137' CP
RM); proprietarul sau posesorul bunurilor cu caracter civil protejate de dreptul internațional umanitar
(1it. B) a1in. (3) art.1373 CP RM); cel care face parte din personalul misiunii de ajutor umanitar sau de
menținere a păcii, proprietarul sau posesorul instalațiilor, materialului, unităților sau vehiculelor
folosite în cadrul acesteia conform Cartei ONU, cu condiția ca aceştia să aibă dreptul la protecția pe
care dreptul internațional umanitar o garantează civililor și bunurilor cu caracter civil (1it. C) a1in. (3)
art.137' CP RM); proprietarul sau posesorul clădi- răilor, materialului, unităților sau mijloacelor de
transport sanitar ori personalul care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convențiile de la
Geneva din 12 august 1949 (1it. D) a1in. (3) art.137' cP nxi); cel care face parte din populația civilă
(1it. E) alin. (3) art.137' CP RM); persoana civilă (lit. e) alin. (3) și 1it. B) a1in. (4) art.1373 CP RM);
reprezentantul părt, ii inamice (lit. a) a1in. (4) art.137' CP RM); per- soana protejată de dreptul
internațional umanitar (lit. c) a1in. (4) art.1373 CP RM); persoana care bene- ficiază de protecție
internațională (art.142) etc.
Sub aspectul Naturii obiective, trebuie de consemnat, înainte de toate, că infracțiunile examinate
se comit, în unele cazuri, numai prin acțiune. Totodată, în alte cazuri, infracțiunile specificate la
art.135, 1it. A), c)-e), g), i) a1in. (1) și lit. a), b) alin. (2) art.135 l, 1it. C) a1in. (1), 1it. A) a1in. (2), 1it.
A)-c), g) alin. (3) și alin. (4) art.137, 1it. A) alin. (1) art.137', a1in. (5) art.137', a1in. (3) art.138 și la
a1in. (2), (3) art.142 CP RM pot fi săvârșite prin acțiune și/sau inacțiune.
Unele infracțiuni prevăzute în Capitolul I din Partea Specială a Codului penal sunt infracțiuni
formale. Este vorba despre infracțiunile prevăzute la lit. a)-c), e)-h) a1in. (1) și lit. b) alin. (2) art.1351,
alin. (1), (2) și 1it. C)-g) alin. (3) art.137, art.1372, alin. (2)-(4) art.1373, alin. (1) și (2) art.138, art.139,
140, 140', 141, alin. (2) art.142 și la art.144 CP RM. în cazul unor modalități agravate, aceste
infracțiuni formale adoptd aspectul de infracțiune materială (de exemplu, modalitățile de la lit. d) și e)
alin. (2) art.1401 CP RM). Sunt infracțiuni materiale infracțiunile prevăzute la 1it. D) și i) a1in. (1) și
lit. a) a1in. (2) art.135 1 CP RM, lit. a) și b) a1in. (3) și alin. (4) art.137 CP RM, a1in. (1) și (5)
art.1373, art.1374, alin. (3) art.138 și la alin. (1), (3) art.142 CP RM. Este o infracțiune formal-
materială infrac- țiunea specificată la a1in. (5) art.142 CP RM. Îmbină trăsăturile unei infracțiuni
formale și ale unei infracțiuni materiale infracțiunile prevăzute la art.135 și 137' CP RM. În fine,
infracțiunea de ecocid (art.136 CP RM) îmbină trăsăturile unei infracțiuni formal-materiale și ale unei
infracțiuni materiale.
În unele cazuri, semnele secundare ale laturii obiective a infracțiunii prevăzute în Codul penal au
un caracter obligatoriu: 1) metoda de săvârșire a infracțiunii: perfidia (a1in. (l) (în ipoteza când victima
infracțiunii este membrul forțelor armate inamice ori combatantul fort, elor inamice) și (5) art.137° CP
RM); 2) mijloacele de săvârșire a infractiunii: otrava sau armele otrăvitoare (lit. a) art.1372 CP RM);
gazele asfixiante, toxice ori asimilate sau oricare lichide, materii ori procedee similare (1it. B) art.1372
CP RM); armele, proiectilele sau materialele de natură să cauzeze suferințe fizice inutile (1it. C)
art.1372 CP RM); gloanțele care se dilată sau se aplatizează cu ușurință în corpul uman, cum sunt
gloanțele a1 căror înveliș dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sunt perforate de tăieturi (lit. d)
art.1372 CP RM); radioul, televiziunea, cinematograful sau alte asemenea mijloace (art.140 CP RM);
3) modul de săvârșire a infractiunii: în masă (art.136 CP RM, în ipoteza distrugerii inten- ționate a
florei sau a faunei); verbal, în scris sau alt asemenea mod (art.140 CP RM); 4) timpul săvârșirii
infractiunii: timpul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile (art.1351
CP RM); timpul unui conflict armat cu caracter internațional (alin. (1) art.137 și a1in. (2) art.1371 CP
RM); timpul unui conflict armat cu sau bară caracter internațional (alin. (2)-(4) art.137, alin. (1) și (3)
art.137, art.1372-1374 și a1in. (2) art.138 CP RM); timpul de război (alin. (2) art.139 CP RM); timpul
conflictului armat, a1 acțiunilor militare sau al săvârșirii altor acțiuni violente (art.141 CP RM, în
ipoteza prevăzută la alineatul (1), precum și în ipoteza prevăzută la alineatul (2), presu- punând
folosirea mercenarilor într-uri conflict armat, în acțiuni militare sau în alte acțiuni violente);
5) locul săvârsirii infractiunii: câmpul de luptă (a1in. (3) art.137’ CP RM); 6) circumstantele săvârsirii
infractiunii: existența posibilității de a pune în pericol viața, sănătatea sau libertatea victimei (a1in. (1)
art.142 CP RM); existenta pericolului de realizare a amenințării cu săvârșirea uneia dintre faptele
prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) art.142 CP RM (a1in. (5) art.142 CP RM).
În planul laturii subiective, de regulă, toate infracțiunile analizate sunt săvârșite cu intenție.
Totodată, în cazul infracțiunii specificate la art.1374 CP RM, precum și a1 modalităților agravate
prevăzute la lit. d) și e) a1in. (2) art.140’ CP RM, Uaptuitorul manifestă imprudență față de urmările
prejudiciabile.
Ca excepție de la regula enunțată mai sus, în ipoteza infracțiunii specificate la a1in. (3) art.138
CP RM, Uaptuitorul manifestă intenție sau imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai impru-
dență față de urmările prejudiciabile.
De regulă, nici motivul infracțiunii, nici scopul acesteia nu au vreo relevanță la calificarea in-
fracțiunilor prevăzute în Capitolul I din Partea Specială a Codului penal.
Ca excepție de la această regulă, în ipoteza infracțiunii prevăzute la lit. f) alin. (1) art.1351 CP
RM, motivele infracțiunii sunt speciale: motivele de ordin politic, rasial, național, etnic, cultural,
religios, sexual ori alte asemenea motive bazate pe criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul
internațional. De asemenea, în cazul unor infracțiuni prevăzute de Codul penal, scopul infracțiunii este
indis- pensabil. Astfel, scopul infracțiunii are un caracter obligatoriu în următoarele cazuri: scopul de a
distruge, în întregime sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios (art.135 CP RM); scopul
de a modifica compoziția etnică a unei populații (1it. E) a1in. (1) art.135 1 CP RM (presupunând
săvârșirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile și în
cunoștința “de acest atac, a detenției ilegale a unei femei rămase gravidă în mod fort, at)); scopul de a
sustrage victima de sub protecția legii (lit. g) a1in. (1) art.135' CP RM (presupunând săvârșirea, în
cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populații civile și în cunoștință de
acest atac, a provocării dispariției fort, ate a unei persoane)); scopul de a distruge în tot sau în parte o
populație ori o parte din ea (lit. b) alin. (2) art.135 1 CP RM); scopul de a modifica compoziția etnică a
unei populații (1it. C) a1in. (3) art.137 CP RM (presupunând săvârșirea, în cadrul unui conflict armat
cu sau bară caracter internațional, împotriva uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul inter-
național umanitar a detenției ilegale a unei femei rămase gravidă în mod fort, at)); scopul de a săvârși
una din infracțiunile prevăzute la art.135-1374 CP RM (alin. (1) și (2) art.138 CP RM); scopul de a
declanșa un război (art.140 CP RM); scopul de a răstuma sau submina orânduirea constituțională ori de
a viola integritatea teritorială a statului (art.141 CP RM); scopul de a primi o recompensă materială
(a1in. (1) art.141 CP RM); scopul de a sili statul, organizația internațională, persoana juridică sau
fizică ori un grup de persoane să săvârșească sau să se abțină de la săvârșirea vreunei acțiuni în calitate
de condiție pentru eliberarea ostaticului (alin. (2) art.142 CP RM, în cazul modalității de săvârșire a
unui alt atac (altul decât cel exprimat în răpire) asupra libertății persoanei care beneficiază de protecție
internațională); scopul de a provoca un război sau conflict internațional (a1in. (4) art.142 CP RM).
Subiectul infracțiunilor examinate este, în primul rând, orice persoană fizică responsabilă care la
momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. Persoana juridică (cu excepția autorității
publice) este subiect numai în cazul infracțiunilor prevăzute la art.140’ CP RM.
Legiuitorul reclamă o calitate specială pentru subiectul infracțiunilor specificate în Capitolul I
din Partea Specială a Codului penal în următoarele situații: subordonatul în raport cu un șef militar sau
civil (a1in. (1) art.138 CP RM); superiorul ierarhic sau persoana care deține comandamentul fort, e1or
armate (alin. (2) art.138 CP RM); șeful militar sau persoana care deține comandamentul forțe- lor
armate (a1in. (3) art.138 CP RM); persoana cu funcție de răspundere care posedă competența ce-i
permite să planifice, să pregătească sau să declanșeze un război (a1in. (1) art.139 CP RM); persoana cu
funcție de răspundere care posedă competența ce-i permite să ducă un război (a11n. (2) art.139 CP
RM); persoana cu funcție de demnitate publică (a1in. (2) art.140 CP RM); mercenar (alin. (1) art.141
CP RM) etc.
S-a pus problema dacă — în cazul infracțiunilor contra păcii și securității omenirii, infracțiunilor
de război — se poate angaja răspunderea penală a statelor. Răspunsul nu poate fi decât negativ, pentru
că răspunderea penală nu poate reveni acelui stat ca subiect de drept internațional, ci persoanelor fizice
sau juridice care au acționat în numele și pe seama statului. În dreptul intemațional se aplică sancțiuni
statelor care, de exemplu, amenință cu războiul sau declanșează războaie împotriva altor state, cum ar
fi impunerea unui embargo part, ia1 sau total ori a altor asemenea măsuri. Însă, aceste sancțiuni nu
sunt de natură penală.
Ținând seama, în principal, de interconexiunile mai strânse care există între obiectele juridice
speciale ale unor sau altor infracțiuni prevăzute în Capitolul I din Partea Specială a Codului penal,
putem distinge următoarele trei tipuri ale acestora:
A) infracțiuni contra păcii (art.139, 140, 140' și 142 CP RM);
B) infracțiuni contra securității omenirii (art.135, 1351, 136 și 144 CP RM);
C) infracțiuni de război (art.137, 1371-1374, 138 și 141 CP RM).