UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAM DE STUDIU: MASTER DREPT PENAL ȘI CRIMINALISTICĂ

REFERAT
pe tema
SECURITATEA NAȚIONALĂ ȘI DREPTURILE
CETĂȚEANULUI

Coordonator de disciplină: conf. dr. Nemțoi Gabriela

Elaborat de: masterand Bârsan Vasile-Marius

Suceava 2022

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................3
I. AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE A ROMÂNIEI………...4
II. INSTITUȚII DIN CADRUL SISTEMULUI DE SECURITATE NAȚIONALĂ…….5
II. 1. Obligațiile și răspunderile organelor de stat, organizațiilor publice sau private………6
III. STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU PERIOADA
2020-2024…………………………………………….………………………………………7
III. 1. Obiective naţionale de securitate………………………………………………………………7
III.2. Tendinţe majore cu potenţial de afectare şi influenţare a mediului de securitate……….9
III. 3. Surse suplimentare de riscuri…………………………………………………………………11
IV. DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI CETĂȚENEȘTI..............................................................12
IV.1. Restrângerea unor drepturi cetățenești ……………………………………………………...17
V. SECURITATEA NAȚIONALĂ ȘI JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE A
DREPTURILOR OMULUI………………………………………………………………..19
V.1. Cauza Klass și alții împotriva Germaniei……………………………………………...20
V.2. Cauza Bucur și Toma împotriva României……………………………………………21
VI. CONCLUZII................................................................................................................. 23

INTRODUCERE

2
 Conceptul de securitate şi elementele sale componente au suferit de-a
lungul timpului modificări esenţiale, ca şi atitudinea statelor faţă de modalităţile
de transpunere a acestuia în viaţă, în raport cu schimbările care au loc pe plan
internațional. Termenul de „Securitate” provine din latinescul securitas-
securitatis si reprezintă faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentimentul de
siguranţă pe care-l dă cuiva absenţa oricărui pericol’’. Securitatea mai înseamnă
şi protecţie, apărare. Securitatea reprezintă, în principiu, acea stare de fapt care
pune la adăpost de orice pericol extern şi intern o colectivitate sau un stat
oarecare, în urma unor măsuri specifice, ce sunt adoptate şi care asigură
existenţa, independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială a statului şi
respectarea intereselor fundamentale. Termenul de securitate este de uz general
în relaţiile internaţionale şi în alte discipline şi pare să fie acceptat ca un concept
central organizator. Politica externă, militară şi economică a statelor,
intersectarea acestora în zone de schimb şi dispuntă, cât şi structura generală a
relaţiilor pe care le creează, toate sunt analizate ca aspiraţii în vederea asigurării
securităţii naţionale şi/sau internaţionale. Înainte de apariţia preocupărilor
economice şi ambientale, din timpul anilor 70, conceptul de securitate era
rareori tratat în alţi termeni decât cei ai intereselor politice particulare ale
participanţilor şi chiar până la sfârşitul anilor 80 discuţia încă mai avea un
puternic accent militar.
Dimensiunile securităţii sunt: dimensiunea politică, dimensiunea
economică, dimensiunea societală, dimensiunea ecologică, dimensiunea
militară.
I.1. Consideraţii privind securitatea
Conceptul de securitate şi elementele sale componente au suferit de-a
lungul timpului modificări esenţiale, ca şi atitudinea statelor faţă de modalităţile
de transpunere a acestuia în viaţă, în raport cu schimbările care au loc pe plan
internațional. Termenul de securitate intră în vocabularul curent al comunităţii
internaţionale dupa anul 1945 şi se impune la mijlocul anilor 1970.
Etimologia noţiunii îşi are rădăcinile în Imperiul Roman, în perioada
domniei împăratului Hostilian – 250 d. Hr. Zeiţa care asigura protecţia şi
bunăstarea imperiului se numea Securitas ca libertate în faţa ameninţării. În
perioada modernă a istoriei, sensul noţiunii de securitate este derivată din
conceptul medieval de raţiune de stat înţeles ca stare de necesitate, prin care
guvernanţii unui stat îşi rezervă o situaţie juridică ce le permite să invoce măsuri
excepţionale pentru asigurarea funcţionării şi integrităţii statului.
Securitatea, în sensul traditional, a fost asociată cu puterea militară.
După 1990 şi mai ales dupa 11 septembrie 2001, securitatea este extinsă către
domeniile politic, economic şi social.
I. AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE
A ROMÂNIEI

3
 Legea 51/1991 specifică la articolul 1: „Prin securitatea națională a
României se înțelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială,
economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român
ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept,
precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și
îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor
democratice statornicite prin Constituție”.
Securitatea națională se realizează prin cunoașterea, prevenirea și
înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor
prevăzute mai sus.
Constituie amenințări la adresa securității naționale a României
următoarele:
- planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității,
unității, independenței sau indivizibilității statului român;
- acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război
contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea
față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a
săvârși oricare din aceste fapte;
- trădarea prin ajutarea inamicului;
- acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea
puterii de stat;
- spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații
străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau
date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine
ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și
divulgarea secretelor de stat sau neglijența în păstrarea acestora;
- subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea
prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă
drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români*) sau pot aduce
atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și
actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a
structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării;
- acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea
persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor
state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată
pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate,
precum și practicii internaționale;

4
 - inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor
totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de
orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în
pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și
incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
- actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a
oricăror activități al căror scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte;
- atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace;
- sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive,
toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea,
producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții
decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără
drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea națională;
- inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau
sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din
activitățile ce constituie amenințări la adresa securității naționale, precum și
desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări
constituite potrivit legii
- orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice
ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea
ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol,
apelor și altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea
accesului la acestea, cu consecințe la nivel național sau regional.

II. INSTITUȚII DIN CADRUL SISTEMULUI

DE SECURITATE NAȚIONALĂ

Organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale sunt:

Serviciul Român de Informații,
- Serviciul de Informații Externe
- Serviciul de Protecție și Pază
- Ministerul Apărării Naționale
- Ministerul Afacerilor Interne
- Ministerul Justiției, prin structuri interne specializate.

5
 Activitatea pentru realizarea securității naționale este organizată și
coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Consiliul Suprem de
Apărare a Țării are, în domeniul securității naționale, următoarele atribuții:
a) analizează datele și informațiile obținute și evaluează starea
securității naționale;
b) stabilește principalele direcții de activitate și aprobă măsurile
generale obligatorii pentru înlăturarea amenințărilor
c) stabilește modalitățile de valorificare a informațiilor referitoare la
securitatea națională;
d) analizează rapoarte și informări referitoare la modul de aplicare a
legii privind securitatea națională;
e) aprobă structurile organizatorice, efectivele și regulamentele de
funcționare ale Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații
Externe și Serviciului de Protecție și Pază;
f) aprobă cheltuielile operative destinate realizării securității naționale.

II. 1. Obligațiile și răspunderile organelor de stat, organizațiilor publice sau

private

În scopul realizării securității naționale, ministerele, toate celelalte organe

ale statului, organizațiile din sectoarele public sau privat au, potrivit legii,
următoarele îndatoriri:
- să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuții în domeniul
securității naționale în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și să permită accesul
acestora la datele deținute, care pot furniza informații privitoare la securitatea
națională;
- să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind securitatea
națională în domeniile în care își desfășoară activitatea sau în problemele de
care se ocupă;
- să solicite sprijinul organelor cu atribuții în domeniul securității
naționale pentru realizarea măsurilor necesare înfăptuirii securității naționale în
domeniul lor de activitate.

6
 III. STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE A ŢĂRII PENTRU
PERIOADA 2020-2024

Ţară europeană, membră a UE şi a NATO, România împărtăşeşte aceleaşi

valori ca şi celelalte state membre, care se exprimă prin:
- caracteristicile şi atributele statului român: naţional, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil;
- valorile constituţionale supreme: democraţia, demnitatea, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic, manifestate în cadrul
statului de drept, democratic şi social;
- coeziunea civică şi climatul inter-etnic bazat pe bună convieţuire şi
susţinerea de către toţi a valorilor şi intereselor comune ale statului;
- statul de drept;
- identitatea naţională;
- economia de piaţă solidă şi competitivă, ca fundament al generării şi
valorificării eficiente a resurselor naţionale necesare asigurării funcţionării
statului, securităţii şi bunăstării cetăţenilor.
III. 1. Obiective naţionale de securitate
Obiectivele naţionale de securitate sunt reprezentate de repere obiective
(dimensiunea teritoriului, resurse, populaţie, aşezare geografică) şi subiective
(valori, intenţii, aşteptări) ale acţiunii practice întreprinse de stat prin instituţiile
care îl reprezintă, respectiv prin strategiile şi politicile naţionale pentru
realizarea şi afirmarea intereselor sale naţionale fundamentale.
Din perspectivă internă, obiectivele naţionale de securitate vizează:
- consolidarea capacităţii naţionale de apărare, menită să asigure
integritatea teritorială, suveranitatea, unitatea, indivizibilitatea, independenţa
României, caracterul naţional al statului, precum şi securitatea poporului român;
- creşterea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a
situaţiilor de criză, interne şi externe, militare sau de natură civilă,
mecanismelor de cooperare interinstituţională şi capabilităţilor de combatere a
ameninţărilor asimetrice şi hibride, capabile să asigure rezilienţa statului în
situaţii de urgenţă ori de criză şi să permită funcţionarea continuă a instituţiilor
şi a serviciilor esenţiale;
- asigurarea exercitării neîngrădite, de către cetăţeni, a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale;
- buna funcţionare a justiţiei, şi asigurarea ordinii de drept;

7
 - înlăturarea deficienţelor care afectează buna guvernare, întărirea
capacităţii, eficienţei şi obiectivităţii sistemului administrativ;
- prevenirea şi contracararea activităţilor cu impact negativ major în plan
social şi asupra intereselor economice ale României, derulate de grupuri de
interese, grupări de criminalitate organizată transfrontalieră sau entităţi străine
ostile, având ca scop alterarea procesului decizional statal sau vizând domenii
relevante pentru securitatea naţională;
- prevenirea şi combaterea infracţionalităţii de toate felurile;
- asigurarea unui mediu economic predictibil, competitiv, performant şi
atractiv în plan investiţional şi antreprenorial precum şi prevenirea şi
contracararea (in)acţiunilor cu potenţial de afectare a capacităţii de finanţare
sustenabilă a ansamblului sistemelor socio-economice, atragerea şi gestionarea
judicioasă a fluxurilor financiare aferente;
- prevenirea şi contracararea ameninţărilor generate de acţiunile
informative ostile, precum şi consolidarea sistemului de protecţie a informaţiilor
clasificate la nivel naţional;
- dezvoltarea, precum şi consolidarea securităţii şi protecţiei
infrastructurilor critice;
- asigurarea securităţii şi protecţiei infrastructurilor de comunicații și
tehnologia informaţiilor cu valențe critice pentru securitatea națională, precum
şi cunoaşterea, prevenirea şi contracararea ameninţărilor cibernetice derulate
asupra acestora de către actori cu motivaţie strategică, de ideologie extremist-
teroristă sau financiară;
- asigurarea securităţii alimentare și a calităţii mediului;
- dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a
marilor sisteme publice (sănătate, educaţie, protecţie socială);
- reducerea decalajelor inter şi intra regionale interne şi recuperarea celor
existente faţă de statele UE din vestul continentului;
- asigurarea capacităţii, coerenţei şi eficienţei sistemelor naţionale de
prevenire şi gestionare a situaţiilor de criză, interne şi externe, militare sau de
natură civilă;
- promovarea identităţii naționale, inclusiv prin prezervarea şi
valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin încurajarea
responsabilă a domeniilor de excelenţă;
- prevenirea reacţiilor şi tendinţelor radicale sau extremiste, prin aplicarea
strictă şi nediscriminatorie a legii, prin respectarea pluralismului în societate și
cultivarea toleranţei la nivelul societăţii civile;

8
 - creşterea nivelului de rezilienţă în raport cu riscurile şi ameninţărilor
asimetrice şi de tip hibrid, de natură a afecta securitatea naţională a României;
- consolidarea culturii de securitate în instituţiile publice şi private care
gestionează informaţii strategice, a căror divulgare ar periclita interesele
României sau ale aliaţilor săi;
- racordarea la evoluţiile tehnologice, ca premisă pentru o dezvoltare
consolidată în domeniile de importanţă strategică;
- cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activităţilor care presupun
încălcarea regimului de sancţiuni sau a embargoului internaţional, respectiv a
celor asociate traficului de armament convenţional şi produselor cu dublă
utilizare, precum şi a acţiunilor asociate activităţilor de proliferare a armelor de
distrugere în masă şi a vectorilor purtători;
- dezvoltarea continuă, consolidată, durabilă și adaptată schimbărilor
sociale și mondiale, a marilor sisteme publice conexe sănătății populației;
- creşterea sprijinului statului român pentru diaspora şi încurajarea
diasporei româneşti să promoveze şi să sprijine interesele României, inclusiv
prin creșterea sprijinului statului român pentru aceste comunități;
- prevenirea şi contracararea activităţilor de criminalitate organizată,
inclusiv transfrontalieră, care, prin acţiuni de influenţare a capacităţii de decizie,
activităţi economice ilegale, trafic de droguri de mare risc şi migraţie ilegală,
pot afecta securitatea naţională;
- prevenirea şi contracararea riscurilor de natură teroristă asociate
activităţilor unor organizaţii de profil, prezenţei pe teritoriul naţional a
membrilor sau adepţilor unor astfel de entităţi, intensificării propagandei
extremist-jihadiste, în special în mediul online, şi a proceselor de radicalizare în
România.

III.2. Tendinţe majore cu potenţial de afectare şi influenţare a

mediului de securitate

Tendințele strategice înregistrate în ultimii ani ilustrează acumularea unui

potenţial substanţial de reconfigurare a relaţiilor dintre actorii cu interese
globale, cu efecte directe asupra stabilităţii şi predictibilităţii sistemului
internaţional, iar revitalizarea competiţiei strategice globale confirmă tranziţia
spre o nouă paradigmă de securitate. Aceasta va accentua tendința spre o mai
susținută activitate a statelor în plan bilateral, cu interese și alianțe de moment,
conjuncturale, ceea ce va afecta și mai mult predictibilitatea mediului de
securitate internațional.

9
 Atitudinea și acțiunile Federației Ruse, de încălcare a normelor dreptului
internațional, generează perpetuarea și extinderea divergențelor cu unele state
occidentale și NATO, constituind obstacole serioase în identificarea soluțiilor
viabile de asigurare a stabilității, predictibilității și securității.
Reafirmarea unor state cu ambiții de lideri regionali, care contestă sau
chiar încalcă normele de drept internațional existente, determină creşterea
riscurilor şi a ameninţărilor la adresa securităţii globale, în general şi a
României în particular.
Revirimentul politicii de forţă şi asertivitate unor puteri non-occidentale
care contestă actuala ordine internaţională liberală reprezintă variabilele majore
care vor influenţa distribuţia puterii în plan global şi configurația balanțelor de
influenţă şi a echilibrelor regionale.
Efectele pandemiei de Covid-19 în plan economic vor afecta puternic
relațiile dintre actorii globali și, de asemenea, vor obliga statele să-și canalizeze
resursele pentru gestionarea problemelor interne. Actuala pandemie va avea și
un impact de durată asupra situației globale de securitate.
Fluxurile migraţioniste provenind din Orientul Mijlociu, Nordul Africii,
Afganistan şi Pakistan vor viza, în continuare, România ca rută secundară de
tranzit către spaţiul occidental. Acest context ar putea fi utilizat de persoane
având conexiuni cu organizaţii extremist-teroriste, pentru accesarea teritoriului
naţional. Expusă indirect, prin asociere cu statele europene implicate în
combaterea terorismului, ţara noastră rămâne o ţintă de oportunitate.
Amprente ale amenințărilor de securitate se vor resimți din ce în ce mai
pregnant în întreaga societate, în condițiile în care actori ostili multiplică
tacticile de luptă și de implicare în afacerile interne ale statelor, incluzând
amenințările cibernetice şi de tip hybrid.
Pe fondul ascensiunii tendințelor populiste la nivelul unui număr crescut
de actori statali, în spațiul european, dar și pe alte continente, va creşte
distanțarea sistemelor politice și a liderilor acestora de preocupările imediate și
vitale ale cetățenilor. Se vor putea accentua astfel vulnerabilități ce țin de
recursul la repliere națională, orientarea preponderentă spre interese strategice şi
tactice individuale.
Sub impulsul dezvoltărilor tehnologice, lumea contemporană va deveni,
cel puţin pe termen mediu, un spațiu de manifestare a unor riscuri și amenințări
interconectate, care vor creşte complexitatea, incertitudinea și volatilitatea
mediului global de securitate. Acestor tendințe li se adaugă creșterea relevanței
actorilor non-statali - în contextul dezvoltării noilor tehnologii - și proliferarea
și redimensionarea unor amenințări transfrontaliere, precum terorismul,
hacktivismul și criminalitatea organizată. Tendința exponenţială de dezvoltare a
tehnologiilor emergente (5G, inteligenţa artificială, big data, Internet of Things,
cloud şi smart computing) generează, pe de o parte, nevoi de creştere şi
îmbunătăţire a comunicaţiilor care vor susţine servicii digitale inovatoare
10
menite să sprijine cetăţenii şi mediul de afaceri, iar, pe de altă parte, necesităţi
de colectare şi securizare a datelor şi informaţiilor vehiculate în sistemele
respective.
Având în vedere că rețelele 5G vor susţine multiple aplicații de
comunicații și tehnologia informațiilor implementate inclusiv la nivelul
infrastructurilor critice, confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea
telecomunicaţiilor vor constitui probleme importante din perspectiva securităţii
naţionale. Vulnerabilităţi tehnologice ale reţelelor 5G ar putea fi exploatate
pentru compromiterea în lanţ a infrastructurilor interdependente, cu riscul
provocării unor daune severe.
Criptomonedele, tehnologia blockchain, inteligenţa artificială, machine
learning, Internet of Things, big data sau tehnologia cuantică sau Internetul
Ascuns (Dark Web-ul) conturează perspective de utilizare a acestora în planul
criminalităţii organizate, infracţionalităţii cibernetice, activităţilor de profil
hacktivist, terorist sau extremist, precum și operaţiunilor ofensive coordonate de
entităţi raliate intereselor unor actori statali. Se profilează riscul adaptării
acţiunilor ofensive cu caracter hibrid la evoluţiile tehnologice, printr-o
diversificare continuă a modalităţilor de acţiune şi a resurselor coordonate, în
scopul afectării intereselor naţionale, inclusiv de securitate.
Factorul demografic şi distribuţia spaţială a populației induc provocări cu
impact asupra problemelor de securitate ale viitorului. Evoluţia disproporționată
a ritmului de creștere demografică, perpetuarea decalajelor economice între
zonele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, tendința de îmbătrânire a
populației (manifestată pregnant în Europa), vulnerabilitatea la epidemii și
pandemii, migrația forței de muncă și deteriorarea condițiilor sociale în zonele
de criză și conflict vor fi elementele definitorii ale caracterului asimetric al
evoluțiilor la nivel global.

III. 3. Surse suplimentare de riscuri

- perspectiva regândirii regimurilor de control al armamentelor, creşterea
bugetelor de apărare şi accelerarea ritmului de dezvoltare a capacităţilor militare
ale unor actori statali;
- volatilitatea stării de securitate în Balcanii de Vest, alături de
conservarea focarelor de conflict din regiunea extinsă a Mării Negre şi
perspectivele limitate în soluţionarea conflictelor îngheţate din regiune, în
paralel cu lipsa de transparenţă asociată armamentului Federației Ruse staţionat
în regiunea separatistă transnistreană şi cu tendinţa de prelungire a crizei de
securitate din estul Ucrainei, declanşată în contextual anexării ilegale a Crimeii;
- fenomene cu probabilitate redusă, dar cu impact major: confruntări
militare de joasă intensitate, dar persistente în timp; aflux masiv de migranți;

11
dezastre ecologice, catastrofe naturale; agresiuni la adresa calităţii factorilor de
mediu sau alte calamităţi.

IV. DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI CETĂȚENEȘTI

În Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

fundamentale¸sunt prevăzute următoarele drepturi și libertăți:
Dreptul la viaţă
Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu
poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe
capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această
pedeapsă prin lege. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea
acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut
necesară la forţă: pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei
ilegale; pentru a efectua o arestare legală sau a împiedica evadarea unei
persoane legal deţinute; pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o
insurecţie.
Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante.
Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
Dreptul la libertate şi la siguranţă
Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.
Dreptul la un proces echitabil
Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în
mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi
imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi
obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în
materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în
mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe
întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al
ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci
când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun,
sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
12
 Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până
ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
Orice acuzat are, mai ales, dreptul: să fie informat, în termenul cel mai
scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza
acuzaţiei aduse împotriva sa; să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare
pregătirii apărării sale; să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales
de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să
poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o
cer; să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi
audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării; să fie
asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la
audiere.
Nicio pedeapsă fără lege
Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în
momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau
internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât
aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei
persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii,
era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de
naţiunile civilizate.
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui
drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o
societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa
publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor
penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de
religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile,
precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual
sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi
îndeplinirea ritualurilor.
Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face
obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate
democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia
ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

13
 Libertatea de exprimare
Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include
libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei
fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul
articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune,
cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi
poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de
lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru
securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea
ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau
a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
Libertatea de întrunire şi de asociere
Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi la libertate
de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate
pentru apărarea intereselor sale.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât
cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri
necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a
libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie
impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei
sau ai administraţiei de stat.
Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se
căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce
reglementează exercitarea acestui drept.
Dreptul la un remediu efectiv
Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta
Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe
naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au
acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.
Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie
trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă,
culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau
socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă
situaţie.
14
 Derogarea în caz de stare de urgenţă
În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice
Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile
prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi
cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg
din dreptul internaţional.
Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul 2, cu
excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la
articolele 3, 4 (paragraful1) şi 7. 3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită
acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al
Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au
determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al
Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în
vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile.
Restricţiile activităţii politice a străinilor
Nicio dispoziţie a articolelor 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca
interzicând Înaltelor Părţi Contractante să impună restrângeri activităţii politice
a străinilor. 14 15
Interzicerea abuzului de drept
Nicio dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca
autorizând unui stat, unui grup sau unui individ, un drept oarecare de a
desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea
drepturilor sau libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie, sau de a aduce
limitări acestor drepturi şi libertăţi, decât cele prevăzute de această Convenţie.
Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor
Restricţiile care, în termenii prezentei Convenţii, sunt aduse respectivelor
drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost
prevăzute.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede, printre
altele, următoarele drepturi și libertăți:
Art. 2 - Dreptul la viaţă
Art. 5 - Dreptul la libertate şi la siguranţă
Art. 7 – Respectarea vieții private și de familie
Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a
domiciliului și a secretului comunicațiilor.
Art. 11 - Libertatea de exprimare și de informare

15
 Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept
cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite
informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de
frontiere. Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt
respectate.
Art. 42 - Dreptul de acces la documente
Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care are
reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la
documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de
suportul pe care se află aceste documente.

Constituția României prevede, printre altele, următoarele drepturi și

libertăți:
Art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică
Art. 26 - Viața intimă, familială și privată
Art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului
Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau
rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia, cu
excepția următoarelor situații: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei
hotărâri judecătorești; b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea
fizică sau bunurile unei persoane; c) apărarea securității naționale sau a
ordinii publice; d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
Art. 28 - Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al
convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este
inviolabil.
Art. 30 - Libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și
libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața
particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege
defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura națională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial
sau la violența publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor
moravuri.
Art. 31 - Dreptul la informație
16
 Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu
poate fi îngrădit. Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt
obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și
asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informație nu trebuie să
prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.
Art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin
lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a
ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor;
desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o,
să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței
dreptului sau a libertății.

IV.1. Restrângerea unor drepturi cetățenești

Legislația românească are mai multe prevederi care restrâng unele

drepturi și libertăți cetățenești.
Astfel, conform Legii nr. 51/1991 nicio persoană nu are dreptul să facă
cunoscute activități secrete privind securitatea națională, prevalându-se de
accesul neîngrădit la informații, de dreptul la difuzarea acestora și de libertatea
de exprimare a opiniilor.
Divulgarea, prin orice mijloace, de date și informații secrete care pot
aduce prejudicii intereselor securității naționale, indiferent de modul în care au
fost obținute, este interzisă
Organele cu atribuții în domeniul securității naționale pot, în condițiile
legii privind organizarea și funcționarea acestora:
- să solicite și să obțină obiecte, înscrisuri sau relații oficiale de la
autorități sau instituții publice, respectiv să solicite de la persoane juridice de
drept privat ori de la persoane fizice;
- să consulte specialiști ori experți;
- să primească sesizări sau note de relații;
- să fixeze unele momente operative prin fotografiere, filmare sau prin
alte mijloace tehnice ori să efectueze constatări personale cu privire la activități

17
publice desfășurate în locuri publice, dacă această activitate este efectuată
ocazional;
- să solicite obținerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii
de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul acestora, și
reținute de către aceștia potrivit legii;
- să efectueze activități specifice culegerii de informații care presupun
restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului
desfășurate cu respectarea prevederilor legale.
Activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea
exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului se efectuează
numai în situațiile în care:
- nu există alte posibilități ori sunt posibilități limitate pentru cunoașterea,
prevenirea sau contracararea riscurilor ori amenințărilor la adresa securității
naționale;
- acestea sunt necesare și proporționale, date fiind circumstanțele situației
concrete;
- a fost obținută autorizația prevăzută de lege.
Aceste activități pot consta în: interceptarea și înregistrarea
comunicațiilor electronice, efectuate sub orice formă; căutarea unor informații,
documente sau înscrisuri pentru a căror obținere este necesar accesul într-un loc,
la un obiect ori deschiderea unui obiect; ridicarea și repunerea la loc a unui
obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acesta le
conține, precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice
procedee; instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în
care au fost depuse, supravegherea prin fotografiere, filmare sau prin alte
mijloace tehnice ori constatări personale, efectuate sistematic în locuri publice
sau efectuate în orice mod în locuri private; localizarea, urmărirea și obținerea
de informații prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de
supraveghere; interceptarea trimiterilor poștale, ridicarea și repunerea la loc a
acestora, examinarea lor, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin,
precum și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice
procedee; obținerea de informații privind tranzacțiile financiare sau datele
financiare ale unei persoane, în condițiile legii.
Art. 21 din Legea 51/1991 prevede că datele și informațiile de interes
pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică
pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reținute în
scris și transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de
procedură penală, însoțite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă

18
propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a
mandatului.
Convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau
imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate,
însoțite de conținutul digital original al acestora.
În cazul în care datele și informațiile rezultate din activitățile autorizate
nu sunt suficiente pentru sesizarea organelor de urmărire penală și nici nu
justifică desfășurarea în continuare de activități de informații cu privire la acea
persoană, din dispoziția conducătorului organului de stat cu atribuții în
domeniul securității naționale se dispune notificarea persoanei ale cărei drepturi
sau libertăți au fost afectate prin activitățile autorizate, cu privire la activitățile
desfășurate față de aceasta și perioadele în care s-au desfășurat.
Notificarea prevăzută la alin. (2) nu se va face dacă:
- ar putea conduce la periclitarea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu ale
organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale, prin dezvăluirea
unor surse ale acestora, inclusiv ale serviciilor de securitate și informații ale
altor state;
- ar putea afecta apărarea securității naționale;
- ar putea aduce atingere drepturilor și libertăților unor terțe persoane;
- ar putea duce la deconspirarea metodelor și mijloacelor, inclusiv a
tehnicilor speciale de investigare concrete, utilizate în cazul respectiv de
organele de stat cu atribuții în domeniul securității naționale.

V. Securitatea națională și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului
Posibilitatea ca un stat membru să invoce motive care țin de securitatea
națională pentru a reduce protecția care trebuie asigurată drepturilor omului este
o sursă de îngrijorare, întrucât nu poate fi exclus în totalitate riscul de abuz.
Securitatea națională este adesea invocată în legătură cu amenințările teroriste,
iar în societatea noastră post 11 septembrie 2001 este avansată (și relativ
acceptată de populație) pentru a legitima diverse limitări aduse anumitor
drepturi. Desigur, formele extrem de complexe de spionaj și terorism care
amenință în prezent societățile democratice impun ca statele membre să poată
lua măsuri eficiente pentru a se apăra, dar statele nu pot lua orice măsură în
numele acestei lupte.
Securitatea națională este menționată la alin. (2) din art. 8, 10 și 11 din
CEDO drept unul dintre „scopurile legitime”, primul citat, care face necesară o
restrângere adusă acestor drepturi.
19
 Noțiunea nu este definită în mod clar și are chiar un aspect cel puțin vag.
Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) a considerat, de altfel, că
aceasta nu putea să primească o definiție exhaustivă, conferindu-i o anumită
elasticitate și, prin urmare, o anumită flexibilitate, reflectată de marja de
apreciere de care dispun statele membre în materie.
V.1. Cauza Klass și alții împotriva Germaniei
Reclamanții, avocați germani, denunțau legislația care permitea limitarea
secretului corespondenței, a trimiterilor poștale și a telecomunicațiilor, în
măsura în care permitea măsuri de supraveghere fără a obliga autoritățile să
informeze ulterior și în toate situațiile persoanele în cauză și excludea orice
acțiuni în instanță împotriva adoptării și executării unor astfel de măsuri
(recursul constituțional rămânea deschis celui care se credea supravegheat, dar
nu putea fi utilizat decât în rare cazuri).
Or, o persoană particulară nu beneficiază de un tip de actio popularis
pentru interpretarea Convenției și nu se poate plânge in abstracto de o lege care
i-ar încălca, prin simpla sa existență, drepturile de care se bucură în temeiul
Convenției; legea trebuie să fi fost aplicată în detrimentul său. Cu toate acestea,
Curtea arată că, atunci când un stat instituie o supraveghere secretă în privința
căreia persoanele controlate nu sunt la curent, este posibil ca o persoană să fie
tratată într-un mod contrar art. 8 fără să aibă cunoștință de acest lucru și, prin
urmare, fără să fie în măsură să recurgă la o cale de atac la nivel național sau în
fața organelor Convenției. Curtea nu poate accepta că asigurarea beneficiului
unui drept garantat de Convenție poate fi astfel suprimată prin simplul fapt de a
menține persoana respectivă neinformată despre încălcarea acestuia.
Curtea acceptă așadar că o persoană poate, în anumite condiții, să se
pretindă victima unei încălcări cauzate de simpla existență a unor măsuri secrete
sau a unei legislații care să le permită, fără a fi nevoie să se susțină că i-au fost
aplicate în realitate. Condițiile necesare trebuie să fie definite în fiecare cauză în
parte, în funcție de dreptul/drepturile din Convenție a cărui/căror încălcare a fost
invocată, caracterul secret al măsurilor în litigiu și relația dintre persoana în
cauză și măsurile respective4.
În ceea ce privește faptele din speță, Curtea observă că legislația
incriminată instituie un sistem de supraveghere care expune orice persoană, în
Republica Federală Germania, la controlul corespondenței, trimiterilor poștale și
al telecomunicațiilor, fără a ști vreodată acest lucru. Legislația menționată se
aplică astfel în mod direct oricărui utilizator sau utilizator virtual al serviciilor
de poștă și telecomunicații din Republica Federală Germania. Având în vedere
particularitățile cauzei, Curtea decide că reclamanții au fiecare dreptul „să se
pretindă victimă a unei încălcări” a Convenției, chiar dacă nu pot argumenta în
susținerea cererii lor faptul că au fost supuși unei măsuri concrete de
supraveghere. Pentru a stabili dacă au fost într-adevăr victime ale unei astfel de
încălcări, trebuie verificat dacă legislația contestată este în sine în concordanță
cu prevederile Convenției.
20
 V.2. Cauza Bucur și Toma împotriva României
Unul dintre cei doi reclamanți, fost angajat al serviciilor române de
informații, a fost condamnat pentru că a divulgat informații secrete cu privire la
interceptări telefonice pretins nelegale. În timpul procesului, a subliniat în
special lipsa unei autorizații și inexistența unor circumstanțe care să fi constituit
o amenințare pentru securitatea națională și să fi justificat interceptarea
comunicațiilor telefonice în discuție. Autoritățile naționale au refuzat să
administreze anumite probe clasificate ultrasecrete pentru a verifica
autenticitatea autorizațiilor de interceptare. Potrivit Curții, informațiile
dezvăluite aveau o importanță deosebită într-o societate care s-a confruntat în
timpul regimului comunist cu o politică de supraveghere strictă de către
serviciile secrete. În plus, societatea civilă era afectată în mod direct de
informațiile divulgate, comunicațiile telefonice ale oricărei persoane putând fi
interceptate. În plus, informațiile divulgate de reclamant aveau legătură cu
abuzurile comise de înalți funcționari și cu fundamentele democratice ale
statului. Este vorba despre chestiuni foarte importante care aparțin dezbaterii
politice într-o societate democratică, asupra cărora opinia publică are un interes
legitim de a fi informată. Curtea consideră că refuzând să verifice dacă
clasificarea „strict secret” părea justificată și să răspundă la întrebarea dacă
interesul păstrării confidențialității informațiilor prevala asupra interesului
public de a lua cunoștință de presupusele interceptări ilegale, instanțele interne
nu s-au străduit să examineze cauza sub toate aspectele sale, privându-l astfel pe
reclamant de dreptul la un proces echitabil.

21
 VI. CONCLUZII

În contextul actual, unul al conflictelor militare, politice și comerciale

dintre marile puteri ale lumii, respectiv SUA, Rusia, China, Franța, Germania,
Turcia, apreciez că securitatea națională a mai multor state și implicit a
României este afectată în mod direct.
Criza sectorului energetic din Europa, înnăbușirea sângeroasă a revoltelor
din Kazahstan, anexarea forțată a Crimeei de către Rusia și presiunile exercitate
asupra Ucrainei, embargourile impuse de către SUA unor state cu care a intrat
în conflict militar și comercial, generează o tensiune constantă la nivel mondial
care ar putea fi depășită doar prin negocieri pașnice dintre conducătorii acestor
state.
Retragerea trupelor militare din Afganistan, războiul civil din Siria,
conflictele militare la care s-a angrenat Turcia, redesenarea unor alianțe militare
mai ales dintre țările din spațiul ex-sovietic cu Rusia, încurajează migrația
ilegală a cetățenilor din țările respective către Vestul Europei, fapt ce poate
amplifica terorismul, atacuri cibernetice ce s-ar putea avea produce în țările
puternic dezvoltate ce sunt considerate amenințări.
De asemenea, abuzul de putere din partea președinților unor state precum
China, Turcia, Rusia, Belarus, Filipine conduce la grave încălcări ale drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului, așa cum sunt ele prevăzute în tratatele și
convențiile internaționale.
Prin urmare, atât România cât și țările aliate și partenere sunt obligate să-
și intensifice activitatea de culegere a informațiilor, cea de înzestrare cu
armament, de suplimentarea forțelor armate prin creșterea numărului de
soldați,precum și de consolidarea relațiilor la nivel mondial, tocmai pentru a
contracara orice amenințare externă de tipul terorismului, spionajului economic,
de revendicare și alipire forțată a unor teritorii ce ar putea redesena harta lumii.
Desfășurarea de trupe militare rusești în apropierea graniței cu România,
exercițiile de simulare a unor conflicte militare, afectează securitatea națională a
României, generând totodată motive mari de îngrijorare în rândul populației.
Prețurile mari la energie electrică și gaze, fără a dispune de resurse alternative în
momentul de față, creează o oarecare dependență față de Rusia a tuturor țărilor
din Europa, aspecte ce demonstrează încă o dată expansiunea tot mai mare a
acestei țări.

22
 VII. BIBLIOGRAFIE

https://www.presidency.ro/ro/angajamente/apararea-tarii-si-securitatea-nationala
https://www.presidency.ro/files/userfiles/Documente/
Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_2020_2024.pdf
https://www.sie.ro/despre-noi.html
https://www.echr.coe.int/Documents/Research_report_national_security_RON.pdf
https://intelligence.sri.ro/parteneriat-pentru-securitate-institutii-si-societate/
https://ro.usembassy.gov/ro/respectarea-drepturilor-omului-in-romania-raport-2019/
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1517
https://www.ohchr.org/en/udhr/documents/udhr_translations/rum.pdf
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:12012P/TXT&from=DE
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1413
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF
https://www.ohchr.org/en/udhr/documents/udhr_translations/rum.pdf
https://hudoc.echr.coe.int/fre#{"itemid":["001-62068"]}
https://hudoc.echr.coe.int/fre#{"itemid":["001-115844"]}
http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/2021/02/Muhammad-si-Muhammad-impotriva-
Romaniei.pdf

23