Creativitatea managerial

Ce este creativitatea manageriala?

Un domeniu specific de manifestare a creativitatii este managementul. Cre-ativitatea manageriala
este insusirea managerilor de a produce idei noi, originale si valoroase referitoare la procesele
si sistemul de management. Transformarea lor in noutati practice utile structuri
organizatorice, sisteme informationale, instrumente manageriale etc. mai performante
conditioneaza decisiv performantele si competitivitatea firmei.
Cum se manifesta creativitatea manageriala?
Abordarea creativitatii manageriale de pe pozitia persoanei creatoare, activitatii creative,
produsului creativ si mediului creativ scoate in evidenta urmatoarele particularitati:
subiectul creator este reprezentat de managerul individual sau de grup;
activitatea creativa este activitatea manageriala regasita sub forma proceselor decizionale (in
principal);
produsul creativ este dat de deciziile adoptate si actiunile initiate pentru aplicarea lor,
concretizate intr-un nou sistem de management, o noua componenta manageriala sau noi
parametri constructivi si functionali ai acestora;
mediul creativ este constituit din firma si mediul ambiant, national si international ce o
influenteaza.
Ca un corolar al acestor abordari, evidentiem faptul ca, in principal, creativitatea manageriala se
manifesta atat in exercitarea functiilor manageriale, cat si in constructia si functionarea
componentelor sistemului de management. In ambele situatii, intensitatea implicarii creativinovative a managerilor este determinata de o multitudine de factori, precum:
factori psihici intelectuali (gandirea convergenta/divergenta; sensibilitatea fata de problemele
manageriale; aptitudinea de a redefini probleme in termeni specifici managementului; analiza si
sinteza; inteligenta generala si specifica);
factori psihici nonintelectuali (motivatia interioara si exterioara; caracter (curaj, perseverenta);
fler, intuitie;
factori biologici (varsta, sexul, programul genetic mostenit);
factori socio-economici si organizationali (reflectati de situatia economico-financiara a firmei;
calitatea profesionala a subordonatilor; cadrul structural-organizational; cultura de organizatie).
Ce metode de stimulare a creativitatii pot fi utilizate?
Instrumentul managerial recomandat in acest domeniu cuprinde doua categorii de metode:
a) Metode intuitive, caracterizate prin eliminarea unor restrictii de natura afectiva ori intelectuala
persoanei creatoare sau grupurilor de creativitate. Din aceasta categorie fac parte: brainstorming,
reuniunea, Philips 66, metoda Delphi, sinectica, metoda Panel, metoda Delbecq, brainwritting
1

s.a.
b) Metode rationale, axate pe efectuarea unor combinatii intre elemente, variabile, factori etc.
existenti.
Cele mai importante sunt: analiza morfologica, matricea descoperirilor.
O parte din acestea se prezinta in continuare.
Ce este brainstorming-ul?
Brainstorming metoda de stimulare a creativitatii de grup pusa la punct de Al. Osborn, prin
intermediul careia se asigura o amplificare a productiei de idei noi, susceptibile de a fi
transformate in solutii de rezolvare a unei anumite probleme complexe.
Avand la baza budismul Zen sinteza intre cultura intelectuala a Indiei, spiritul pragmatic al
Chinei si sensibilitatea emotional-sentimentala a Japoniei metoda faciliteaza transmiterea de la
un participant la altul a iluminarii ideatice asociativ-combinatorie si, prin aceasta, realizarea unei
reactii creative in lant.
Cum se desfasoara o sedinta de creativitate gen brainstorming?
Evident, pentru asigurarea succesului grupului brainstorm, se recomanda un scenariu
metodologic structurat in trei etape:
Pregatirea reuniunii de creativitate prin:
programarea sedintei de creativitate la o ora la care participantii sunt odihniti;
alegerea cu grija a locului de desfasurare si asigurarea unor conditii favorabile de microclimat;
asigurarea instrumentelor de inregistrare exacta si completa a dezbaterilor (casetofon, aparat de
filmat etc.);
precizarea dimensiunilor grupului de creativitate (8-12 participanti);
stabilirea structurii acestuia in sensul de slectie a specialistilor si nominalizarea lor ca membri
ai grupului (recomandabila este o componenta eterogena);
definirea in termeni cat mai precisi a problemei in a carei solutionare este implicat grupul de
creativitate;
transmiterea acesteia, in forma scrisa, participantilor la reuniunea de creativitate, cu suficient
timp inainte de desfasurarea sedintei.
Desfasurarea propriu-zisa a reuniunii, in care rolul central revine liderului (animatorului),
chemat s-o conduca spre un final fericit, in sensul colectarii unui numar cat mai mare de idei
noi, printre care se afla si solutia (solutiile) de rezolvare a problemei.
Pentru aceasta, liderul are o misiune extrem de delicata si, in acelasi timp, importanta oncretizata
in:
proiectarea unei durate variabile, de 15-45 de minute, functie de complexitatea si dificultatea
problemei, competenta participantilor, dar si de abilitatea sa;
2

 crearea si intretinerea, pe tot parcursul sedintei de creativitate, a unui climat destins, propice
manifestarii specialistilor grupului brainstorming (servirea unor racoritoare, a cafelei etc.);
asigurarea formularii unor idei propuneri scurte, la obiect, fara divagatii sau discursuri
demagogice;
incurajarea participantilor sa emita noi idei, plecandu-se de la unele idei deja formulate;
interzicerea interdictiei de a formula, de a emite orice idee, indiferent de gradul sau de
operationalizare, de aplicare in solutionarea problemei;
interzicerea evaluarilor ideilor emise in timpul (pe parcursul) sedintei;
inregistrarea exacta si completa a dezbaterilor si, mai cu seama, a ideilor formulate de
participanti;
sistarea reuniunii de creativitate in momentul in care au fost emise intre 80 si 100 de idei
referitoare la problema supusa dezbaterii.
Evaluarea si valorificarea productiei de idei, etapa derulata in afara reuniunii de creativitate
propriu-zise. Demersurile initiate se refera la:
selectia si clasificarea ideilor emise in:
realizabile si aplicabile imediat;
realizabile si aplicabile intr-o perioada viitoare;
nerealizabile, nefezabile;
analiza si evaluarea finala a solutiilor; alegerea ideii ce poate fi operationalizata ca solutie
pentru rezolvarea problemei.
Facem precizarea ca brainstorming, ca metoda de stimulare a creativitatii de grup, poate fi
utilizata ca atare sau in contextul unor sisteme si metode de management, precum managementul
prin obiective, managementul prin proiecte si analiza valorii.
In ce consta metoda Philips 66?
Considerata varianta a metodei brainstorming, reuniunea Philips 66 se axeaza pe emiterea de idei
noi la nivelul mai multor grupuri de creativitate, numite si echipe functionale, constituite din 6
persoane.
Se recomanda ca numarul de grupuri sa nu fie mai mare de 5 (fiecare cu cate 6 participanti), iar
durata discutiilor pe grupuri sa fie de aproximativ 6 minute.
Evident ca, in practica, lansarea spre solutionare a unor probleme complexe, dificile si cu un
puternic caracter inovational poate genera incalcari ale acestor dimensiuni clasice pentru
grup si durata. Importanta este, insa, obtinerea de rezultate, in sensul de solutii cat mai plauzibile
pentru problema supusa dezbaterii creative.

Cum se deruleaza o sedinta de creativitate gen Philips 66?

3

Metodologia este aproape similara cu cea folosita de brainstorming, in sensul ca:

lin prima etapa se pregateste reuniunea de creativitate si, in plus, se constituie grupurile ce
urmeaza a dezbate problema si sunt desemnati liderii acestora;
in etapa urmatoare se dezbate problema in doua secvente distincte:
dezbaterea pe grupe (sau in cadrul grupurilor), ideile emise fiind consemnate si retinute de
liderii acestora;
dezbaterea in plen, ce debuteaza cu prezentarea ideilor formulate la nivelul grupuri de
creativitate, de catre liderii lor. Acestea sunt expuse fara nici un fel de ingradire si constituie
subiectul confruntarilor la care pot contribui si participantii (membrii) grupurilor;
ultima etapa este destinata evaluarii solutiilor formulate si se deruleaza, de asemenea, in doua
secvente:
evaluarea de catre liderii grupurilor si prezentarea lor in plen;
evaluarea finala, asigurata de liderul reuniunii de creativitate;
prezentarea ideilor retinute conducerii firmei dupa ce, in prealabil, acestea au fost analizate de
experti.

Prin ce se diferentiaza de metoda brainstorming?

Sunt cateva elemente care dau specificitate metodei, delimitand-o de brainstorming. Ele se refera
la:
numarul mult mai mare al participantilor (aproximativ 30, daca se respecta parametrii clasici
de constituire a grupurilor);
componenta grupurilor implicate in reuniunea de creativitate (fiecare grup isi desemneaza un
lider);
durata sedintei de creativitate, de aproximativ 2 ore;
maniera de desfasurare a acesteia (secventiala dezbateri in cadrul fiecarui grup si dezbateri in
plen);
manifestarea a trei importante categorii de personaje: liderul reuniunii, liderii grupurilor si
membrii grupului.
(http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=3&id_revista=555
&id_nr_revista=22&mod=arhiva)
Caracteristicile persoanelor creative(o persoana care este lider/manager/director) conform
literaturii de specialitate trebuie sa se regaseasca in urmatoarele caracteristici care sunt
enumerate mai jos dupa cum urmeaza:
a)coeficientul de inteligenta peste medie;
b)gandirea creatorului-este o gandire divergenta;
4

c)aptitudinile speciale in domeniul in care lucreaza(este necesar si important in acelasi timp

aceste aptitudini);
d)imaginatia creatoare-este un proces important in latura afectiv-emotionala;
e)motivatia intriseca;
f)caracter perseverent in munca(este un factor important in stimularea creativitatii).
O persoana care are o functie de conducere intr-o organizatie pe langa decizile importante pe
care le i-a de cele mai multe ori,pentru a stimula creativitatea trebuie tinut cont si de urmatoarele
etape ale creatiei propuse de G.Walls(1926) dupa cum urmeaza:
Prepararea-aceasta se desfasoara la nivelul constientului,este o perioada de acceptare;
Incubatia-este etapa care se desfasoara la nivelul inconstientului;
Iluminarea-trebuiesc urmate caracteristici de care trebuiesc tinut cont:solutia
problemei;ideea;apare pe neasteptat.
Verificarea-la aceasta etapa se elaboreaza produsul creatiei,se testeaza,se pune la punct;
Climatul creator-in numeroase studii s-au dovedit favorizantii astfel de factorii de mediu:
-individul are libertatea psihologica;
-se poate exprima si este acceptat;
-exista intelegere prin empatie;
-creativitatea superioara apare in familie.
Formarea creativitatii-pentru a forma creativitatea sunt importante urmatoarele procedee de
ordin metodologic:revizuirea ipotezelor,verificarea definitilor,dezordinea creativitatii,variatii
concomitente.
Orice creatie este si frumoasa-in domeniul formelor metrice,dupa Fechner,chintesenta
frumosului consta sectiunea de aur.El spune:sectiunea de aur sta la baza tuturor diviziunilor
formei umane,a structurii plantelor,a dispunerii frunzelor,a formei cristalelor.Operele
arhitectonice si cele plastice precum si cele mai placute acorduri muzicale au la baza sectiunea
de aur.
Sintetizand definitile catorva cercetatori de marca a fenomenului conducerii care si-a pus de cele
mai multe ori amprenta in studiul managementului resurselor umane putem afirma ca,conducerea
reprezinta:
un comportament de directionare a activitatii unui grup spre un tel comun impartasit;
o influenta interpersonala manifestata prin procesul comunicarii;
un proces de initiere si mentinere a structurii;
o influenta mutuala.
Conform teoriei lui House,1977,liderii carismatici dezvolta o serie de comportamente specifice
prin care ii determina pe subalterni sa se ataseze si chiar sa se identifice cu ei.Aceste
5

caractertistice specifice sunt:

articuleaza si structureaza scopuri noi,inedite pentru grup;
isi creeaza in grup o imagine pozitiva si castiga increderea membrilor grupului,implicandu-se
in activitati care le evidentieaza competentele si abilitatile deosebite;
sporesc increderea membrilor grupului in forte proprii astfel de cele mai multe ori ii
stimuleaza pe angajati.
Dintre factorii cei mai importanti in stimularea creativitatii manageriale putem evidentia:
I.Factori de personalitate:
-autoeficacitate perceputa;
-locus de control intern;
-dominanta;
-empatia si sensibilitatea la nevoile celorlalti;
-propensiunea pentru risc;
-nonconformismul social.
II.Factori cognitivi:
-inteligenta generala;
-creativitatea;
-perspicacitatea;
-inteligenta verbala;
-performanta scolara ridicata.
III.Factori de dezvoltare:
-mediul familial suportiv,antecedente familiale in activitati de conducere,sunt componente
importante in evaluarea factorilor psihologici implicati in stimularea creativitatii.
De aici putem trage concluzia eficacitatii liderului dupa cum urmeaza:
-elaboreaza o strategie vizionara de schimbare organizationala;
-inspira incredere si respect membrilor grulului;
-stabileste expectante inalte pentru membrii grupului;
-stimuleaza prin exemplul personal(are un comportament exemplar);
-demonstreaza incredere in forte proprii;
-isi asuma riscuri;
-este suportiv si arata consideratie membrilor grupului;
-este versatil;
-este sensibil la schimbarile mediului organizational.
Intr-un model integrator al eficientei liderului variabilele situationale trebuie deci luate ca
variabile moderate.Desi cele mai multe abordari situationale considera ca acestea sunt variabile
6

independente,consideram ca limitele acestor modele le indica mai degraba ca variabile care

mediaza relatia dintre particuralitatile liderului si performanta sa in mediul organizational.Cu alte
cuvinte abilitatile specifice se vor manifesta in comportamente prin medierea directa a factorilor
situationali.Dupa cum sugereaza si teoriile referitoare la fenomenul de conducere centrarea doar
pe pe trastaurile liderului nu pot explica tot ce trebuie evidentiat.
O alta categorie de factori principali care ajuta la concluzionarea si evidentierea caracteristicilor
principale ale managerilor sunt:
-angajament fata de dezvoltarea profesionala;
-angajament catre dezvoltarea performantei;
-evaluare,diagnoza,planificare;
-intalniri directe;
-ofera feedback;
-participa in cadrul intalnirilor;
-asculta,ofera raspuns;
-implementeaza,urmareste evolutia.
P.Drucher considera ca managerii sunt atat de conducatori sunt cei mai buni specialisti din
domeniu,se considera ca managerul firmei este persoana care actioneaza pentru transformarea
sarcinilor in actiuni concrete,pentru folosirea eficienta a resurselor inteprinderii si cresterea
profitului,pentru mobilizarea salariatilor in procesul muncii si motivarea acestora.
Exista doua categorii de cerinte solicitate managerului:
Personalitatea este o rezultanta a patru factori:
-constitutia si temperamentul subiectului;
-mediul fizic;
-mediul social;
-obiceiurile si deprinderile castigate sub efectul influentelor precedente.
Personalitatea comporta doua laturi:
-latura instrumentala-data de aptitudini care sunt la randul lor de doua feluri:aptitudini
desfasurate de locul de munca si aptitudini care sunt legate direct de creativitate-inteligentaaptitudini.
-latura actionala care este data de temperament si resursele energetice,aceste elemente tin de
sanatatea,vigoarea,indemanarea,energia,echilibrul,stapanirea de sine a managerului,impuse de
necesitatea animarii subordonatilor in procesul muncii si mentinerii unui climat de munca
destins,acesta reprezinta modul de manifestare a personalitatii in relatiile omului si cu sine,mod
reglat de normele sociale ale comportarii in cadrul sistemelor social-istorice.Cerintele referitoare
la calitatile intelectuale sunt:inteligenta,capacitatea de a recunoaste,accepta si a aplica
7

noul,memoria,imaginatia,gandirea teoretica si practica.In abordarea tipului de manager,se

considera ca punctul de plecare il constituie tipologia general umana.Dupa Carl Jung,se disting
doua tipuri umane:extravertii si introvertii;extravertii(persoane deschise lumii
exterioare,impetuoase)

si intovertii(persoane interiorizate,adancite in propia lor

lume,medidative).Tipul uman al managerilor se manifesta in mod cotidian prin stilul de

management,astfel deosebim:
a)stilul democrat participativ la care se constata preocuparea pentru realizarea obiectivelor
firmelor fara a neglija problemelor subordonatilor,usurinta in stabilirea si mentinerea contactelor
umane,delegarea larga a autoritatii,responsabilitate,tact,bunavointa;
b)stilul autocrat reprezinta negativul stilului anteriori,lipsa consultarii,plasarea,lipsa de incredere
in subordonati;
c)stilul participativ-autoritar,destul de frecvent intalnit,prezinta caracteristici aflate la jumatatea
intervalului limitelor prezentate.Din schema unui profil psihosocioprofesional putem evidentia
urmatorii factori psihologici implicati in stimularea creativitatii manageriale care sunt evidenti
dupa cum urmeaza:
Calitati psihologice:
-inteligenta generala;
-flexibilitatea gandirii;
-capacitate creatoare;
-motivatie cu valoare sociala;
-trasaturi caracteriologice pozitive;
-calitati volitionale;
-temperament puternic echilibrat mobil;
Comportament:
-Sociabilitate;
-Vorbire cursiva;
-Tinuta corecta.
Factorii mentionati mai sus sunt considerente importante in abordarea si studierea la nivel
inalt,trebuie tinut cont de aceste considerente care de cele mai ori pot ajuta si despista care sunt
cauzele unui asa zis randament mai scazut in conducerea unei organizatii,de cele mai multe poate
duce la o dezorganizare creativa(daca nu sunt luate in considerare cele mentionate mai
sus),aceasta dezorganizare creativa porneste de la premisa ca nevoia de restructurare,de anulare a
unui echilibru pentru a ajunge la altul nou,are drept consecinta dorinta de a gasi ceva nou,de a
inventa(M.Roco,2001).Este vorba de teoria lui G.T. Land care descrie procesul creativ ca find
8

procesul dedeschidere la inchidere,si care este intalnit la orice sistem;functia pe care o detine
acest proces este:asimilarea informatiei.
(http://www.e-psiho.ro/articole/factorii-psihologici-implicati-stimularea-creativitatii-manageriale)
Modele explicative ale creativitatii utile managerilor

Modele explicative ale creativitatii utile managerilor

Interesul specialistilor pentru studiul creativitatii a condus la elaborarea unor model
explicative mai mult sau mai putin acceptate.
Daca initial ele au pus accentul pe rolul factorilor cognitivi in explicarea creativitatii
(cunoscutul model factorial tridimensional al gindirii elaborat de J. P. Guilford), in ultimele
decenii a fost recunoscut rolul deosebit al factorilor nonintelectuali de personalitate: motivatie,
vointa, afectivitate, atitudini, temperament, caracter (modelele scolii americane de la Buffalo,
intre care se remarca modelul comportamental elaborat de Tereza Amabile; modelul bifactorial
elaborat de P.P. Neveanu sau modelele scolii ruse de inventica).
1. Modelul bifactorial al creativitatii (modelul Neveanu)
In psihologia romaneasca s-a acceptat initial ca model explicativ al creativitatii modelul
Guilford. S-a incercat si elaborarea unor modele proprii, intre care s-au impus modelul
bifactorial elaborat de P.P. Neveanu (1971) si modelul euremelor propus de I. Moraru(1973).
In conceperea modelului bifactorial al creativitatii, P.P. Neveanu ia ca axiome afirmatiile:
la nivelul personalitatii creativitatea emerge din interactiunea optima dintre aptitudini si
atitudini; dar aptitudinile nu sint creative prin ele insele, ci devin astfel daca sint activate de
motive si atitudini creative (P.P. Neveanu, 1978);
la creativitate contribuie toate procesele psihice, incepind cu senzatiile si perceptiile si
terminind cu afectivitatea si vointa;
creativitatea este o proprietate a intregului sistem psihic uman, care, precum un laborator,
stringe si prelucreaza informatiile si elaboreaza noi modele cognitive imagistice (P.P.
Neveanu, 1971). Se contureaza doua categorii de factori ai modelului explicativ al creativitatii.
A) Vectori termen ce reuneste toate dispozitivele energetice incitatoare si sustinatoare ale
subiectului in actiune (trebuinte, motive, scopuri, aspiratii, constringeri, atitudini); vectorii se
impart in creativi si necreativi. Vectorii creativi, intre care P.P. Neveanu include: trebuintele de
crestere, de realizare si performanta si atitudinile nonconformiste, sint cei care declanseaza si
sustin ciclurile operatorii pina la atingerea noului, originalului.
B) A doua categorie de factori, denumita operatii generative, cuprinde sistemele de operatii,
aptitudinile generale sau speciale de nivel supramediu.
9

In modelul bifactorial al creativitatii se acorda un loc si un rol deosebit, intre vectorii creativi,
motivatiei si atitudinilor creative.
P.P. Neveanu enumera intre atitudinile creative: increderea in fortele proprii si inclinarea
puternica catre realizarea de sine; atitudinea antirutiniera; interesele cognitive, curajul in
adoptarea de noi scopuri si obiective neobisnuite; perseverenta in cautarea solutiilor noi,
originale; simtul valorii, atitudini direct creative, cum sint receptivitatea fata de tot ce este nou,
respectul fata de originalitate si cultivarea consecventa a acesteia etc.
Din perspectiva cercetarilor aplicative in domeniul psihologiei manageriale, a proiectarii,
elaborarii si realizarii unor programe de formare a managerilor, inventatorilor consideram
modelul bifactorial un model explicativ deschis, general, dar simplu, operational si oferind
posibilitatea studierii componentelor din perspectiva celor 5 P (potential, proces, produs, preajma,
psihoterapie) ale nivelurilor de manifestare a creativitatii, fiind util in elaborarea programelor de
antrenament pentru pregatirea stimularii si exersarii corelate a vectorilor si operatiilor sau in
activitatea manageriala.
2. Modelul epistemologic-psihologic al creativitatii (modelul euremelor I.Moraru)
Un alt model romanesc explicativ al creativitatii original si foarte cunoscut, apreciat de
inventatori, inventologi si manageri (Belous V., 1990,1994,1996; Slatineanu, 1996), este
modelul euremelor elaborat de I. Moraru (1995, pag. 104-105).
Autorul considera ca la realizarea fenomenului creativitatii conlucreaza sase eureme care, prin
analogie cu patratul logic, pot configura patratul euremelor.
'Numim eureme, spune I. Moraru, structurile care conlucreaza la realizarea creativitatii,
participa intr-un fel sau altul la inventii si descoperiri.' Partile functionale pot fi concepute ca un
fel de 'atomi de creativitate', iar gruparile de parti in relatie (structurile), ca 'molecule de
creativitate'.

10

Eurema energetica-stimulatoare

Eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei

Fig. 1 Patratul euremelor (cf. I. Moraru, 1995)

Elaborat in 1973 si perfectionat pe parcurs (1984), modelul lui I. Moraru, numit si model
epistemologic-psihologic al creativitatii tehnice, cuprinde urmatoarele eureme:
11

1) eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei, realizata de memorie, gindire,

limbaj, interese etc.;
2) eurema asociativ-combinatorie, realizata de inteligenta, fantezie, memorie, inconstient;
3) eurema energetica stimulatorie (motivationala), in cadrul careia conlucreaza pasiunea,
sentimentele, interesul, curiozitatea, forta proceselor nervoase exprimata in tipul de activitate
nervoasa superioara si in temperament, efortul intens si de lunga durata, vointa, curajul, nevoia,
ambitia, placerea de a face inventii si descoperiri;
4) eurema critica, realizata de gindirea analitica, de functia critica a inteligentei si constiintei;
5) eurema ideativ-perceptiva, la care participa componente ideative si perceptive;
6) eurema de obiectualizare a imaginilor, la care conlucreaza elemente ideativ-perceptive si
motorii.
In modelul patratic al euremelor, autorul plaseaza pe laturi euremele implicate in producerea
ideilor noi, originale, iar pe diagonale sunt dispuse euremele prin care se realizeaza intruchiparea
ideilor in imagini si obiecte materiale (tehnice, artistice).
Modelul epistemologic psihologic al creativitatii tehnice este o contributie romaneasca
originala si de utilitate explicativ-teoretica si pragmatica. Insusi autorul ii pune in valoare
calitatile pentru teoria si practica manageriala (I. Moraru, 1995; A. Tabachiu;I. Moraru,1997).
3. Modelul componential al creativitatii (modelul Amabile)
Un alt model, elaborat de Tereza Amabile, creatolog american, din perspectiva psihologiei
sociale a creativitatii, evidentiaza pregnant rolul motivatiei in manifestarea creativitatii. Modelul
componential al creativitatii propus de Tereza Amabile (1983, p. 362) explica performanta
creativa prin conlucrarea dintre trei dimensiuni relevante:
1) abilitati relevante domeniului;
2) abilitati si calitati ale creativitatii;
3) motivatia de sarcina.
Modelul componential al creativitatii
* Adecvarea
capacitatii * Adecvarea capacitatii potrivite * Motivatia de sarcina
potrivite domeniului
creativitatii
Include
Cunostinte
domeniu Abilitati
necesare
Talent
special
domeniului

despre Stil
cognitiv Atitudini fata de sarcina
tehnice adecvat
Cunoastere
implicita sau explicita a euristicii Perceptiile propriei motipentru generarea noilor idei
vatii de abordare a temei
potrivit
Stil de munca determinat
Depinde de:
12

 Abilitati
innascute

cognitive Antrenament

indeminari motorii
per-ceptuale innascute
Educatia
informala

formala

Nivelul initial al motivatiei

intrinseci pentru sarcina

Experienta in generarea de
si idei
Prezenta
sau
absenta
constringerilor
izbitoare
Caracteristici de personalitate extrinseci din mediu
si
Capacitatea individului de a
reduce cognitiv constringerile
extrinseci

Tereza Amabile a cercetat intens implicarea motivatiei in creativitate, ea fiind cea care a
demonstrat atit rolul motivatiei intrinseci, cit si cel al motivatiei extrinseci. Ca si Mihaela
Roco (1974), Tereza Amabile analizeaza rolul motivatiei in realizarea sarcinilor creative si pune
in balanta motivatia extrinseca si motivatia intrinseca. Concluzia ei este ca motivatia intrinseca
are rolul definitoriu in creativitate.
Modelul componential al creativitatii prezinta componentele necesare pentru creativitatea
individuala si descrie modurile in care fiecare componenta intervine in etapele procesului creativ.
Abilitatile relevante pentru domeniul de activitate constituie baza pentru orice performanta. Ele
includ abilitati ale memoriei pentru cunostinte factuale, indeminare tehnica si talente speciale
pentru domeniul in cauza. Ele cuprind setul individual de posibilitati de raspuns din care se vor
sintetiza noile solutii si informatiile dupa care noul raspuns (solutie) va fi evaluat. Aceasta
componenta, afirma Tereza Amabile (1989,3), poate fi conceputa ca un set de cai cognitive care
pot fi urmate pentru rezolvarea unei probleme, sarcini. Cu cit acest set este mai bogat, cu atit
alternativele pentru producerea noului sunt mai numeroase, oferind posibilitatea unor noi
combinatii. Componenta abilitatii relevante domerdului apare ca dependenta de: insusiri interne
cognitive, perceptuale si motorii, de educatie formala si informala in domeniu.
Componenta insusiri relevante pentru creativitate include un set cognitiv favorabil pentru
asumarea unor perspective noi in problema, o inclinatie de a folosi metodele euristice pentru a
explora noi cai cognitive si un stil de munca persistent, perseverent in urmarirea propriilor idei.
Stilul cognitiv perceptual poate fi caracterizat ca o facilitate in intelegerea complexitatii si a
abilitatii in depasirea barierelor cognitive, in timpul rezolvarii problemei.
Abilitatile relevante creativitatii depind intr-o anumita masura de insusiri de personalitate in
legatura cu independenta, autodisciplina, orientarea catre asumarea riscului, toleranta la
ambiguitate, perseverenta in fata frustrarilor si o relativa indiferenta fata de aprobarea sociala
(Tereza Amabile, 1989,6). Ca urmare, spune autoarea modelului, componenta abilitati
relevante pentru creativitate depinde de antrenamentul prin care individul in invatamint isi
poate dezvolta propriile strategii pentru o gindire creativa. In rezolvarea sarcinii cele doua
componente interactioneaza cu motivatia intrinseca de sarcina. Conform modelului, componenta
motivationala include doua elemente:
a) atitudinea de baza a individului fata de sarcina;
b) perceptiile asupra motivatiei proprii pentru indeplinirea sarcinii.
Motivatia de sarcina este considerata de Tereza Amabile ca cea mai importanta dintre
componentele modelului, deoarece ea determina diferentele dintre ceea ce o persoana poate sa
faca si ceea ce va face.
13

Nivelul final al motivatiei de sarcina, apreciaza autoarea, intr-o situatie particulara variaza la
nivelul motivatiei intrinseci in functie de constringerile externe prezente in situatia respectiva si
strategiile individuale de lucru cu aceste constringeri (1989,96-100).
Un bun manager va urmari ca angajatii sai ce lucreaza in compartimente ce necesita rezolvare
creatoare a problemelor sa-si dezvolte corelat cele trei grupuri de abilitati pentru a-si manifesta
creativitatea la nivel de competenta.
4. Modelul metaformarii (modelul lui Todd Siller)
Psiholog cu formatie interdisciplinara, Todd Siller construieste un model pentru atingerea
creativitatii emergente sau a genialitatii, pornind de la convingerea sa ca orice om poate invata
sa-si cultive genialitatea apeland la puterile sale creatoare. Procesul mintal prin care poti invata
sa gindesti ca un geniu este numit de autor metaformare. Autorul apreciaza ca 'metaformarea
este actiunea de a transforma ceva conferindu-i o noua structura si un nou inteles. Acest proces
incepe cu transferul de noi intelesuri si asociatii de la un obiect la altul sau de la o idee la alta'
(Siller T., 1996, p. 13).
Ca urmare, acest proces serveste ca instrument in stimularea creativitatii, in descoperirea si
inventarea de lucruri noi, in rezolvarea problemelor si gasirea solutiilor, este 'un proces de
investigatie, un proces care ofera infinite posibilitati de a descoperi si de a inventa'.
Metaformarea este, in acelasi timp, un mod de formare a gindirii. In conceptia autorului,
procesul metaformarii are urmatorii pasi (coordonate):
Conexiune
Relationare
Explorare
Analizare
Transformare
Experimentare
1. Prin conexiune intre 2 obiecte, fenomene, procese, apar idei si probleme noi, de
exemplu,ce conexiuni am putea stabili intre manager si floarea-soarelui?
In ce sens managerul (activitatea manageriala) se poate asemana cu o floarea soarelui? In ce
fel sunt legate dimensiunile, forma, culorile, mirosul si materia din care este facuta planta de
floarea-soarelui cu calitatile, insusirile, functiile, statutul managerului?
2. Relationarea. Prin relationarea acestor lucruri aparent diferite se observa unele trasaturi
comune, cum ar fi: si planta, si managerul tind sa se inalte spre un soare si sa urmareasca mersul
unui astru floarea catre soare, managerul catre atingerea idealului.
Palaria de floarea-soarelui care contine in final seminte este asemanatoare cu echipa
manageriala care rodeste ideile de progres.

14

3. Explorarea. Legaturile stabilite prin conexiune si relationare trebuie explorate prin

intrebari care sa ofere raspunsuri deschise cum ar fi: ce idei, ganduri, sentimente au semintele ce
cresc in inflorescenta; ce idei, ganduri si sentimente au membrii echipei manageriale sau
subordonatii?
Se pot elabora in aceasta etapa ipoteze care trebuie cercetate, explorate. De exemplu, se stie ca
intr-un lan cu plante, buruienile pot invada si pot stingheri sau incetini cresterea plantelor. Care
sunt 'buruienile' din echipa manageriala care ar impiedica activitatea armonioasa, eficienta a
echipei manageriale?
4. Urmatorul pas presupune o analiza, punct cu punct, a legaturilor, ideilor, ipotezelor emise
anterior pentru a ajunge sa se delimiteze o solutie, un model nou.
De exemplu, pe baza analizei relatiilor dintre echipa manageriala si inflorescenta de floareasoarelui se poate imagina o sala de conferinte cu scaune concentrice care se pot invirti pentru ca
participantii sa comunice in orice moment cu cine doresc.
5. Transformarea. In aceasta etapa se transforma modelul (ideea, solutia) pentru a inventa
unul cu totul nou. De exemplu, cortul galben portativ al managerului realizarea unui cortminisala de reuniuni pentru manageri si echipa de conducere, posibil de transportat oriunde
echipa se deplaseaza pentru rezolvarea problemelor firmei.
6. In final, metaformarea presupune experimentarea modelului inventiei. Siller considera
ca daca individul va folosi toate cele 6 parti (pasi) ale procesului metaformarii, atunci cind va
explora 'gradina mintii' sale va avea toate sansele sa gaseasca sensuri noi, sa inventeze si sa
creeze, eforturile fiindu-i pe deplin compensate. Dupa acelasi autor, procesul metaformarii
are 4 niveluri:
- nivelul 1 conexiunea prin care omul descopera probleme ce necesita rezolvari creatoare
si presupune asociatii, relationari, formulare de intrebari;
- nivelul 2 descoperirea pe baza explorarii si analizei omul ajunge sa descopere solutii noi,
originale la problemele delimitate in faza anterioara;
- nivelul 3 inventia spre deosebire de inventie, descoperirea, spune Siller, consta in
observarea a ceva ce exista si pana in acel moment, dar care nu fusese inteles. In general,
inventiile apar din trebuinta de a imbunatati ceva existent, fiind un produs al unui act de
creatie original, la baza caruia se afla o corelatie originala (Siller T., 1996, p. 32);
- ultimul nivel aplicarea presupune realizarea in practica a inventiei si utilizarea ei in
moduri si contexte noi. Orice final al procesului este un alt inceput, metaformarea fiind, mai
presus de toate, un proces de autoregenerare.
Se observa cu usurinta ca nivelurile procesului de metaformare coincid cu etapele procesului
creativ. Consideram de asemenea ca modelul metaformarii evidentiaza, pe de o parte, fazele
procesului creativ si pe de alta parte, impactul activitatii creative asupra dezvoltarii potentialului
creativ. Se evidentiaza prin acest model ideea sustinuta siexperimentata de noi cu privire la
formarea continua prin creativitate (Caluschi Mariana,2001, a-b).
Autorul delimiteaza si 31 de metaforme care pot fi considerate ca axiome ale procesului de
metaformare. Dintre acestea amintim:
15

Deschide-ti mintea si inlatura zidurile mintii.

Multiplica sau repartizeaza-ti resursele.
Desprinde-te de rutina pentru a fi original.
Gaseste idei noi in paradox.
Simplexitatea a vedea simplul in complex.
Modifica-ti sistemul solar social.
Priveste ansamblul creativitatii tale etc.
Pentru cel antrenat in procesul conducerii unei firme sau al managerierii de sine, fiecare dintre
modelele creativitatii prezentate si discutate mai sus poate oferi o cale pentru dezvoltarea
potentialului sau creativ si atingerea nivelului creativitatii emergente specific managerului
inventator.
(http://www.rasfoiesc.com/business/management/Modele-explicative-ale-creativ45.php)
FACTORI INHIBITORI AI CREATIVITATII
S-a observat, de exemplu, ca blocajele culturale sunt factori inhibitori extrem de importanti. In
societatile conservatoare, care accepta cu greu schimbarea, conflictul ce apare intre valorile
personale si cele impuse de sistem franeaza semnificativ creativitatea. Nu intamplator, societatile
cu un grad ridicat de eterogenitate rasiala (SUA, Canada) sunt adevarate creuzete de inovatie si
implicit de dezvoltare economica si sociala. Pe de alta parte lipsa de repere, a unui cadru de
referinta, sunt factori ce nu incurajeaza inovatiile.
Conformismul, de exemplu, sau influenta nefasta a prejudecatilor existente la un moment dat in
societate, descurajeaza curiozitatea si spiritul interogativ natural al oamenilor. La acestea se mai
adauga supraestimarea aparentelor, prejudecata raritatii indivizilor superior dotati, falsa
disjunctie intre munca si joc sau obsesia activitatii contra cronometru.
Dincolo de blocajele socio-culturale se afla desigur cele intelectuale, atitudinale sau
motivationale, la fel de importante sub aspectul lor inhibitor:
- lipsa increderii in fortele proprii;
- teama de a nu gresi sau de a parea exravagant;
- neincrederea in puterea imaginatiei si valorizarea exagerata a ratiunii logice;
- aprecierea eronata a realitatii;
- teama de relationare si de competitie;
- comportamentul egocentric;
- complexele si frustrarile personale;
- lipsa de comunicare, marginalizarea si izolarea,
16

- teama de a risca sa fii un "pionier", de a fi in minoritate;

- oprirea prematura la prima idee, solutie care apare, sau teama ori neincredere fata de superiori,
colegi, colaboratori;
- capacitatea slaba de a se destinde, de a lasa timp incubatiei sa se desfasoare, sa actioneze;
- dorinta aproape patologica pentru aparenta securitate a "cunoscutului" si a "evidentului";
- dificultatea de a schimba modelul de gandire;
- lipsa competentei de a depune un efort sustinut pentru a desfasura procesul de rezolvare a unei
probleme de la identificarea ei pana la solutionare.
Abordarea creativitatii din perspectiva manageriala porneste de la specificul muncii managerului,
evidentiat cu pertinenta de P. Drucher: transformarea sarcinilor in actiuni concrete, prin folosirea
eficienta a resurselor companiei in vederea cresterii profitului, gasirea cailor de mobilizare si
motivare a salariatilor pentru munca. Putem spune ca, in esenta, creativitate manageriala se
manifesta atat in exercitarea functiilor manageriale, cat si in "construirea" si functionarea
componentelor sistemului de management. In ambele situatii, intensitatea implicarii creativinovative a managerului este determinata de o multitudine de factori, precum:
- factori psihici intelectuali (gandirea convergenta-divergenta; sensibilitate fata de problemele
manageriale; aptitudinea de a redefini problemele in termeni specifici managerului; analiza si
sinteza; inteligenta generala si specifica);
- factori psihici nonintelectuali (motivatia interioara si exterioara; caracter (curaj, perseverenta);
fler; intuitie;
- factori biologici (varsta, sexul, programul genetic mostenit);
- factori socio-economici si organizationali (reflectati de situatia economico-financiara a firmei,
calitatea profesionala a subordonatilor; cadrul structural-organizational; cultura organizationala).
Creativitatea, indiferent de nivelul la care se manifesta, este o capacitate psihica complexa, care
presupune in primul rand imaginatie, in al doilea rand motivatie, si in al treilea rand vointa,
perseverenta.
Chiar si o persoana careia ii lipseste creativitatea poate deveni un bun manager, cu conditia sa fie
dispus sa incurajeze creativitatea la altii, dar si dispus sa asculte ideile altora.
Un bun manager, chiar daca nu este creativ, trebuie sa stie foarte bine ce vrea sa faca, sa fie un
bun strateg, sa aiba abilitatea de a lua decizii si de a-i monitoriza pe cei cu care lucreaza, dar mai
ales sa nu-i lipseasca abilitatea de a-i asculta pe cei din jur.
Foarte multi manageri considera ca performanta este un corolar al competentei angajatilor.
Desigur, gradul de pregatire profesionala si experienta reprezinta o conditie necesara care face cu
putinta obtinerea de performante. Totusi, ceea ce face ca un angajat poate la fel de competent ca
altul, sa fie mai performant decat acesta, este coeficientul de creativitate. Cu alte cuvinte,
17

capacitatea de a identifica si a schimba pattern-uri de gandire si comportament, capacitatea de a

intelege si de a vedea lucrurile si din alte perspective decat cea evidenta, capacitatea de a genera
alternative si solutii diferite.
Atunci cand potentialul creativ al oamenilor dintr-o companie este ignorat, compania are un grad
de inovare scazut. Asadar, pentru ca organizatia in ansamblu sa fie capabila sa inoveze,
managementul ei trebuie sa dezvolte un cadru de afirmare a initiativelor creative ale indivizilor
care o compun. Coeficientul de inovare al unei companii depinde de capacitatea managementului
de a crea acest context de actualizare" a creativitatii. Altfel, ideile creative raman disparate si,
cel mai adesea, se pierd.
Creativitatea este cel mai simplu si mai ieftin mod de a dobandi avantaj competitiv, dat fiind ca
reprezinta o resursa care se gaseste din abundenta in aproape toate companiile si care nu necesita
costuri adiacente.
Firmele au la dispozitie mai multe posibilitati de a-si creste coeficientul de creativitate. Astfel,
un prim pas este ca in procesul de recrutare sa se aplice teste de creativitate si, in procesul de
selectie, sa se acorde o pondere insemnata scorurilor obtinute de catre candidati la aceste teste. O
alta varianta este sa se apeleze la training-uri/ workshop-uri de dezvoltare a potentialului creativ,
mai ales ca acestea au o importanta componenta de team-building.
Brainstormingul, o alta metoda cu larga utilizare, este una din cele mai raspandite metode de
stimulare a creativitatii, utilizata cu succes in cadrul companiilor, deoarece prin intermediul ei se
asigura o amplificare a "productiei" de idei noi, susceptibile de a fi transformate in solutii de
rezolvare a unei anumite probleme complexe.
Brainstormingul constituie o deliberare creativa in grup, pentru a obtine o serie de idei vizand
rezolvarea problemei, urmand ca, ulterior, sa se recurga la evaluarea, perfectionarea si aplicarea
ideilor. A. Osborne, creatorul acesteia, nu a considerat metoda ca un panaceu universal, atragand
atentia ca ea rezolva doar o secventa a procesului de inovare si ca principalul ei avantaj rezida in
obtinerea unui numar de idei net superior celui din cazul unei discutii clasice obisnuite sau al
unei incercari individuale de rezolvare a problemei.
Avand la baza budismul Zen sinteza intre cultura intelectuala a Indiei, spiritul pragmatic al
Chinei si sensibilitatea emotional-sentimentala a Japoniei metoda faciliteaza transmiterea de la
un participant la altul a iluminarii ideatice asociativ-combinatorice si, prin aceasta, realizarea
unei "rectii creative in lant".
Brainstorming-ul se desfasoara in cadrul unui grup format din maxim 30 de persoane, de
preferinta eterogen din punct de vedere al pregatirii si al inclinatiilor, sub coordonarea unui
moderator care indeplineste rolul atat de animator, cat si de mediator.
18

Un principiu de baza al brainstormingului este cel conform caruia cantitatea genereaza calitatea.
De aceea, pentru a ajunge la idei viabile si inedite este necesara o productivitate creativa cat mai
mare (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoaca si se solicita participarea activa
a membrilor grupului, se dezvolta capacitatea de a trai anumite situatii, de a le analiza, de a lua
decizii in ceea ce priveste alegerea solutiilor optime si se exerseaza atitudinea creativa si
exprimarea personalitatii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizeaza dezvoltarea relatiilor interpersonale. Este
usor de constatat ca persoanele se simt mai valoroase, mai importante. Obiectivul principal
ramane insa identificarea solutiilor pentru o problema data.
Cum se desfasoara o sedinta de brainstorming:
1. Se alege tema si se anunta sarcina de lucru.
2. Se solicita exprimarea intr-un mod cat mai rapid, in enunturi scurte si concrete, fara cenzura, a
tuturor ideilor chiar traznite, neobisnuite, absurde, fanteziste, asa cum vin ele in minte legate de
rezolvarea unei situatii-problema conturate. Se pot face asociatii in legatura cu afirmatiile
celorlalti, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar atentie, fara referiri critice.
Se suspenda orice gen de critica, nimeni nu are voie sa faca observatii negative. In acest caz
functioneaza principiul cantitatea genereaza calitatea".
3. Totul se inregistreza in scris, pe tabla, flipchart, video, reportofon, etc.
4. Se lasa o pauza de cateva minute pentru asezarea" ideilor emise si receptionate.
5. Se reiau pe rand ideile emise, iar grupul gaseste criterii de grupare a lor pe categorii-simboluri,
cuvinte-cheie, imagini care reprezinta posibile criterii.
6. Grupul se imparte in subgrupuri, in functie de ideile listate, pentru dezbatere. Dezbaterea se
poate desfasura insa si in grupul mare. In aceasta etapa are loc analiza critica, evaluarea,
argumentarea si contraargumentarea ideilor emise anterior. Se selecteaza ideile originale sau cele
mai aproape de solutii fezabile pentru problema pusa in discutie. Se discuta liber, spontan,
riscurile si contradictiile care apar.
7. Se afiseaza ideile.
Foarte important este ca moderatorul sa fie un autentic catalizator al activitatii, care sa incurajeze
exprimarea ideilor, sa nu permita interventii inhibante si sa stimuleze explozia de idei.
Avantajele utilizarii metodei brainstorming sunt multiple:
- obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor rezolvatoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;
- aplicabilitate larga, aproape in toate domeniile;
- stimuleaza participarea activa si creaza posibilitatea contagiunii ideilor;
- dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin procesul evaluarii amanate;
19

- dezvolta abilitatea de a lucra in echipa.

Limitele brainstorming-ului:
- nu suplineste cercetarea de durata, clasica;
- depinde de calitatile moderatorului de a anima si dirija discutia pe fagasul dorit;
- ofera doar solutii posibile nu si realizarea efectiva;
- uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanti.
FACTORI CARE STIMULEAZA CREATIVITATEA
Imaginatia important factor al creativitatatii si in acelasi timp conditie a unui bun management,
presupune sinteza a trei insusiri principale:
a) Fluiditatea- posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii
etc. ; sunt oameni care surprind realmente prin "bogatia" de idei si viziuni;
b) Plasticitatea- consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei
probleme, cand un procedeu se dovedeste inoperant; greseala frecventa a celor mai multi
manageri este de a se crampona in metode "rigide", desi este evidenta ineficienta lor;
c) Originalitatea- este expresia noutatii, a inovatiei, care se poate constata, de exemplu, prin
raritatea statistica a unui raspuns sau a unei idei.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei, caracteristica principala ramanad
originalitatea, pentru ca ea garanteaza valoarea rezultatului muncii creatoare.
Cercetarile fundamentale si aplicative au demonstrat posibilitatea educarii si antrenarii
potentialului creativ la toate varstele. Specialistii in prospectiva educatiei sustin ca se considera
drept solutie buna inlocuirea tipului invatarii de mentinere cu invatarea inovativa si de progres.
Aceasta inseamna pregatirea de-a lungul intregii vieti pentru a utiliza tehnici de prognoza,
simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecati critice constructive, de a forma capacitatea
de decizie responsabila constructiva, de a constientiza si folosi permanent informatia fiind
creativ-inovativ. Realizarea acestor obiective la nivelul personalitatii presupun includerea
acestora intr-un program de pregatire, instruire si educare continua, conceput in acest spirit atat
sub raportul continutului cat si al metodelor.
Desigur exista mai multe trepte de creativitate, fiecare cu rostul sau in educarea si dezvoltarea
potentialului creativ. C.W. Taylor a identificat cinci "planuri" ale creativitatii:
a) Creativitatea expresiva- se manifesta liber si spontan in desenele sau constructiile copiilor
mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de utilizare sau originalitate. Este insa un mijloc
excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta ulterior.
b) Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite. Un olar sau o
tesatoare de covoare produc obiecte a caror forma se realizeaza conform unei traditii, unei
20

tehnici consacrate, aportul personal fiind redus. Este planul la nivelul caruia accede orice om
muncitor.
c) Planul inventiv este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele
persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii
controversate. Intr-o tara mare, cum este Japonia, se inregistreaza anual peste 100.000 de brevete
de inventii, ceea ce asigura un progres vizibil al productiei.
d) Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind "talente". Ei realizeaza opere
a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari radicale,
revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impune de-a lungul mai multor
generatii.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini pentru creatie. Exista
anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand
predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi idei. Totusi e nevoie de
interventia mediului, a experientei pentru ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii
care exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas Edison, cunoscutul
inventator, sustinea ca geniul este 99% transpiratie si 1% inspiratie.
Un al factor care stimuleaza creativitatea, indiferent de domeniu, il constituie experienta,
cunostintele acumulate. Importanta nu este doar cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei.
Multe descoperiri intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in discipline colaterale.
Se disting doua feluri de experiente:
a) o experienta directa, acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii personale
cu specialistii si
b) o experienta indirecta, obtinuta prin lectura de carti ori audierea de expuneri.
In ce priveste rolul inteligentei, un alt factor implicat in procesul creativ, situatia e mai putin
clara, desi e evident ca in domeniul stiintei prezenta sa este de netagaduit. In conformitate cu
experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat la un mare
numar de subiecti teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar
destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta
sunt unii avand cote slabe la creativitate.
In schimb, cei cu performante ridicate de creativitate aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii,
de unde concluzia necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca in anumite
tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si spiritul creativ.
In ultima analiza, societatea are o influenta deosebit de importanta pentru inflorirea spiritului
creativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca a
21

Renasterii italiene, spre exemplu, care a stimulat pozitiv domeniul picturii si sculpturii, a generat
un proces care a inceput mai intai cu imbogatirea negustorilor, ceea ce a atras dupa sine cerinta
construirii de palate noi si somptuoase, impodobite cu picturi si sculpturi, ceea ce a stimulat
talentele. Asa s-au creat scolile ilustre care au dus aceste arte pe cele mai inalte culmi. Secolului
nostru, dimpotriva, ii este specific interesul pentru progresul tehnicii, ceea ce explica si
dezvoltarea sa fara precedent, precum si polarizarea mintilor creative in aceasta directie.
In zilele noastre a fi creativ este o misiune destul de grea si in acelasi timp este o necesitate a
acestui mileniu, dupa cum recunostea si Bill Gates. Totodata, investitia in potentialul creativ al
angajatilor este, in vremurile de criza, solutia ieftina si la indemana care face de cele mai multe
ori diferenta pe piata.
Un studiu asupra creativitatii, realizat de Teresa Amabile, director la Harvard Business
School, desfiinteaza cele 6 principale mituri despre creativitate (www.confidencecamp.ro):
1. Ideile creative vin numai de la oamenii creativi
Fals. Orice persoana cu o inteligenta normala este capabila sa indeplineasca si anumite sarcini
care cer creativitate. Creativitatea insa depinde de un anumit numar de lucruri: experienta,
incluzand cunostinte si indemanari tehnice, talent, abilitatea de a gandi intr-un mod diferit decat
cel uzual, capacitatea de a elimina ideile fara valoare si mai ales de motivatie. Chiar si cel care
executa o activitate de rutina, poate fi creativ in domeniul sau daca are motivatia necesara.
2. Banii sunt un motivator al creativitatii
Flas. Experienta a aratat ca cei care se intreaba mereu ce bonusuri vor primi pentru munca pe
care o realizeaza, sunt cei mai putin creativi oameni.
Angajatii creativi vor sa aiba oportunitatea de a se angaja profund in munca lor si sa faca reale
progrese. Ei pun o valoare mai mare pe mediul de lucru in care creativitatea este ajutata sa se
dezvolte, sa fie valorizata si recunoscuta.
3. Presiunea timpului dezvolta creativitatea
Studiul a relevat ca, dimpotriva, oamenii care erau cel mai putin creativi erau tot timpul in lupta
cu timpul.
Presiunea timpului distruge creativitatea deoarece oamenii nu se pot angaja in mod profund in
problemele pe care le au de rezolvat.
4. Ingrijorarea sparge tiparele de gandire
Procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria si dragostea iar negativ este asociat cu mania,
frica si anxietatea.
Cercetarile au demonstrat ca oamenii sunt cei mai fericiti cand gasesc o idee creativa si gasesc o
idee care sa sparga tiparele cand au fost fericiti cu o zi inainte. E tot atat de adevarat insa ca
limitele stimuleaza procesul creativ, nu il inhiba.
22

5. Competitia este mai buna decat colaborarea

Fals. Cele mai creative echipe sunt cele intre care exista incredere pentru a impartasi si dezbate
ideile. Dar cand oamenii lupta pentru recunoastere, ei se opresc din impartasirea ideilor lor. Si
acest lucru este distructiv deoarece nimeni intr-o organizatie nu are toate informatiile cerute
pentru a pune toate piesele puzzle-ului impreuna.
6. O organizatie restructurata este o organizatie creativa
Cercetatoarea a observat insa ca restructurarile sunt foarte dificile pentru angajati si distrug de
cele mai multe ori creativitatea.

Surse bibliografice:
Alopi, C., - Creativitate si inovare"- Editura A. S. E., Bucuresti, 2002;
Athanasiu, A.,- Suferinta si creatie. Influenta suferintei si bolii asupra personalitatii si operei
marilor creatori de cultura" - Editura Tehnica, Bucuresti, 1968;
Caluschi, M.,- Grupul mic si creativitatea"- Editura Cantes, Iasi, 2001;
Miclea, M, Radu,I.,- O perspectiva psihologica asupra problemei" -Revista de Psihologie
nr.2,1987;
Oprescu,V.,- Aptitudini si atitudini" - Editura Stiintifica, Bucuresti, 1999;
Paun, M.,- Creativitatea salariatilor un atu vital in conditii de criza"- Revista de Psihologie
Economica Aplicata, nr. 4/aprilie 2009;
Roco, M.,- Creativitatea individuala si de grup" - Editura Academiei, Bucuresti,1979;
Roco, M.,- Stimularea creativitatii tehnico-stintifice"- Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1985;
Roco, M.- Creativitate si inteligenta emotionala"- Editura Polirom, Bucuresti, 2001;
Rosca, Al.,- Creativitatea" - Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1972.
Ion Verboncu,- Creativitate si creativitate manageriala",- Tribuna Economica nr. 15, 2006, pag.
22-24
www.cariereonline.ro

23