Managementul

inovațional
curs universitar
 Obiectul cursului universitar
Obiectul cursului Managementul inovaţional îşi
propune familiarizarea studenţilor cu cunoştinţele
practice şi teoretice, de asemenea, cu organizarea şi
formarea conceptului ştiinţific despre managementul
inovaţiilor.

Studierea cursului Managementul inovațional va

facilita inițierea studenților în conceptele fundamentale
de creativitate și inovație, procesul inovațional, sursele
inovației, proiectul/planul inovațional și componentele
acestuia, afacerile de tip venture și sistemul
intraprenorial al unei firme/întreprinderi, precum și
metodele manageriale utilizate în managementul
inovațional.
 cursul Managementul
inovațional se axează pe:
 modul de proiectare și conducere
eficientă a sistemului intraprenorial a unei
firme orientate spre inovare;
 utilizarea instrumentarului metodologic al
managementului inovațional și modalitățile
concrete de utilizare a acestuia prin prisma
aplicațiilor practice;
 elaborarea unui proiect / plan inovațional
și calcularea eficienței acestuia
Scopurile cursului universitar sunt:
1. De a cultiva la studenţi cunoaşterea
proceselor, sistemelor şi metodelor de
conducere inovativă utilizate în cadrul firmelor
performante.

2. Familiarizarea studenţilor cu suportul

metodologico – ştiinţific şi ştiinţifico – practic ale
managementului inovaţional, care se utilizează
în cadrul desfăşurării proceselor economice în
cadrul întreprinderilor de succes.
 Lista bibliografică:
1. Băloiu L.M., Frăsineanu I. – Gestiunea
inovației, Bucureşti, Editura Economică, 2001
2. Băloiu L.M., Frăsineanu I. – Inovarea în
economie, Bucureşti, Editura Economică, 2004
3. Certan S. (coord). - Management. Modalităţi de
eficientizare, Chişinău, CEP USM, 2007
4. Ciobanu I. – Management strategic, Iaşi,
Editura Polirom, 1998
5. Choffray J. M. – Sisteme inteligente de
management, Bucureşti, Editura Ştiinţă şi
Tehnică, 1997
Lista bibliografică (continuare):
6. Drucker P. – Inovaţia şi sistemul antreprenorial,
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993
7. Harington H. J., Harington J. S. – Managementul
total (în firma secolului XXI), Bucureşti, Editura
Teora, 2000
8. Hrişcev E. – Managementul inovațional, Chişinău,
Complexul editorial-poligrafic al ASEM, 2001
9. Năstase C.I. – Managementul inovării, Petroșani,
Editura Focus, 2001
10. Nicolescu O., coord. – Ghidul managerului eficient,
vol. 1 si 2, Bucureşti, Editura Tehnică, 1994
11. Niculescu M. – Diagnostic global strategic,
Bucureşti, Editura Economică, 1997
Lista bibliografică (continuare):
12. Petrescu I. – Managementul inovării, București,
Editura Expert, 2007
13. Țăran N. – Managementul inovației, Timișoara,
Editura Amarcord, 1995
14. Гольдштейн Г. – Инновационный менеджмент,
Учебное пособие, Таганрог, Изд-во ТРТУ, 1998
15. Друкер П. – Рынок: как выйти в лидеры
(практика и принципы), Москва, Изд-во Дело,
1992
16. Инновационный менеджмент. Учебник – под
редакцией С. Ильенковой, Москва, Изд-во
ЮНИТИ, 1997
Tema 1. Definirea creativităţii
umane
Creativitatea este un element
structural al activităţii umane, cel
reprezentat de acţiunile inventive,
neînvăţate, singurele în măsură să
genereze cunoştinţe şi experienţe noi. Şi
aceasta din cauză că, orice activitate
umană poate fi repetativă sau originală
(de creaţie).
 Eficienţa activităţii în domeniul
afacerilor ţine de o serie de însuşiri,
cum sunt:
- imaginaţia;
- spiritul de observaţie;
- capacitatea de selecţie;
- o serie de atitudini inovative care se
modelează în decursul timpului.
 M. Moldoveanu şi M. Dobrescu
definesc creativitatea ca:
aptitudinea de a produce soluţii noi,
capacitatea de a introduce în lume
un lucru nou, capacitatea de a crea
idei şi produse originale, de a revela
dimensiuni necunoscute ale
fenomenelor, dar şi soluţii de
rezolvare a problemelor.
 Subiectul creativităţii este precăutat şi
de către cunoscuţii autori români de
management Ov. Nicolescu şi I.
Verboncu. Ei afirmă că resursa umană
este singura creatoare, nu numai sub
aspect economic, ci şi sub aspect
spiritual, ştiinţific. Generarea de noi
idei concretizate în produse,
tehnologii, metode de conducere,
soluţii organizatorice noi ş.a. este
prerogativa exclusivă a omului.
 În urma analizei definiţiilor elaborate de
diverşi specialişti, putem desprinde
concluzia că principalul element
definitoriu al creativităţii este generarea
de idei noi.

Inovarea, în schimb, se caracterizează

atât prin apariţia de idei noi, cât şi prin
efectuarea de schimbări pe baza
acestora.
 Simptome ale creativităţii sunt:
Sensibilitatea la probleme, în sensul disponibilităţii şi
deprinderii de a privi cu ochi cercetători situaţii, fenomene,
1
informaţii evidente, cele care se presupun înţelese de la sine,
în vederea modificării lor.
Flexibilitatea în gândire, manifestată în obişnuinţa de a opera
2 cu concepte şi informaţii indiferent de metodele de rezolvare
stereotipe, folosite în mod frecvent.
Acceptare de experienţe noi, calitate ce se fundamentează de
3
fapt pe precedente.
Motivarea puternică pentru succes şi forţă de convingere,
4
manifestate prin consecvenţă în realizarea ideilor noi
Capacitatea de a suporta presiuni şi conflicte din partea celor
5 care “apără” menţinerea stării de lucru precedente în
întreprindere.
 Tema 2. Conceptualizarea
noţiunii de inovaţie
Inovarea trebuie abordată în mod
sistematic, ea implică: ştiinţă, tehnologie,
principii economico-financiare, spirit de
iniţiativă, management.

Inovarea oferă noului produs o valoare

adăugată intelectuală şi un avans
tehnologic suficient pentru a asigura şi
succesul comercial.
 Inovarea include orice acţiune care concură
la creşterea competitivităţii prin următoarele
elemente:
• introducerea de noi produse, procese şi
servicii în economie;
• implementarea invenţiilor şi ideilor noi;
• tehnici de marketing şi management;
• utilizarea unor surse alternative de finanţare;
• activităţi care includ difuzarea, propagarea şi
transferul de informaţii şi rezultatele cercetării
ştiinţifice şi tehnologice;
• o instruire antreprenorială.
 Inovarea defineşte în acelaşi timp atât un
proces, cât şi un rezultat al procesului (produs al
inovării).

Inovarea include toate oportunităţile, măsurile

ştiinţifice, tehnice, comerciale şi financiare
necesare pentru a asigura succesul realizării,
dezvoltării şi comercializării materialelor şi
produselor noi sau îmbunătăţite, a rocedeelor noi
sau perfecţionate, sau pentru introducerea sau
aplicarea unui nou serviciu social.

Inovarea cuprinde toate domeniile de activitate,

inclusiv pe acelea care definesc funcţiile
întreprinderii.
 Definiţia inovaţiei după diferiţi autori de
management
1 M. Moldoveanu Aptitudinea de a produce soluţii noi, capacitatea de a introduce în
şi Em. Dobrescu lume un lucru nou, capacitatea de crea idei şi produse originale, de
a revela dimensiuni necunoscute ale fenomenelor, dar şi soluţii de
rezolvare a problemelor.
2 Ov. Nicolescu Principalul element definitoriu al creativităţii este generarea de idei
şi I. Verboncu noi. Inovarea, în schimb, se caracterizează atât pentru apariţia de
idei noi, cât şi prin efectuarea de schimbări pe baza acestora.
3 I. Dijmărescu Analiza critică a situaţiei concurenţiale a firmei, selectarea măsurilor
importante ce trebuie aplicare în scurt timp.
4 C. Russu Crearea şi promovarea susţinută a „noului” prin adoptarea şi
aplicarea perseverentă a unor activităţi inovatoare, axate pe
pregătirea şi producerea schimbărilor.
5 Harrington H. J. şi
Harrington J. S. Creştere şi supravieţuire.
6 P. Drucker Procesul permanent de căutare a schimbării, reacţionarea adecvată
la această schimbare şi explicarea acesteia ca pe o ocazie.
Căutarea organizată şi cu un scop bine definit de schimbări şi în
analiza sistematică a ocaziilor pe care aceste schimbări le-ar putea
oferi inovaţiei.
 Factorii care influenţează inovarea
Activitatea de inovare este influenţată,
direct sau indirect de factori care pot fi
grupaţi în două categorii:

1. factorii care încurajează activitatea de

inovare din întreprindere;

2. factorii care frânează activitatea de

inovare din întreprindere.
 Factorii care încurajează activitatea de
inovare
- activitatea de introducere a noului este susţinută şi
încurajată de conducerea întreprinderii. O conducere care
nu încurajează introducerea noului poate foarte uşor să
distrugă o întreprindere, altfel bine situată;
- existenţa în interiorul întreprinderii a unor oameni cu un
ridicat potenţial ştiinţific şi tehnic, atât în cadrul serviciului
R&D, cât şi în celelalte servicii şi nu în ultimul rând, chiar
în secţiile direct productive;
- o legătură strânsă cu clienţii, care pot să sugereze
numeroase înnoiri folositoare, atât lor cât şi firmei
producătoare;
- o fixare şi delimitare clară a obiectivelor întreprinderii,
care să permită canalizarea eficientă a eforturilor de
înnoire;
 Factorii care încurajează activitatea de
inovare (continuare)
- existenţa unor studii de prognoză, în toate domeniile,
care să permită întreprinderii să aleagă în mod realist
direcţiile de înnoire;
- o politică de concentrare a resurselor întreprinderii pe
un număr restrâns de proiecte de inovare, cărora să li
se poată asigura evoluţia rapidă spre forma finală,
produs nou sau tehnologie nouăl;
- alcătuirea unor echipe interdisciplinare însărcinate cu
introducerea elementelor de inovare. Conducerea
acestor echipe trebuie încredinţată unor oameni care,
pe lângă o calificare înaltă, este imperativ necesar să
fie deschişi spre nou, în primul rând să fie ei înşişi
capabili de a genera idei noi.
 Factorii care frânează activitatea de
inovare a întreprinderii
- o concentrare excesivă a eforturilor asupra îmbunătăţirii
produselor şi/sau tehnologiilor, care există deja în
întreprindere;
- teama conducerii întreprinderii de a se implica în acţiuni care
comportă un anumit grad de risc;
- îndepărtarea întreprinderii, în urma procesului de înnoire, de
vechiul său domeniu;
- lipsa de entuziasm a firmelor mari de a se antrena în proiecte
care, la prima vedere, nu par a fi foarte importante pentru
firmă;
- incertitudini privind evoluţia materiilor prime sau a cererii
noului produs;
- dificultăţi de comunicare şi de informare.
Factorii care contribuie cel mai mult la succesul unui proiect
cu caracter inovator sunt:

- existenţa în cadrul întreprinderii a unui personal calificat pentru

a rezolva toate problemele ce apar, de la stadiul de cercetare
până la transpunerea industrială a proiectului;
- implicarea serviciului de cercetare în toate fazele noului
proiect, de la decizia de adoptare a acestuia până la realizarea
producţiei de serie;
- o comunicare eficientă şi o cooperare reală între toate
serviciile implicate;
- susţinerea permanentă din partea conducerii întreprinderii;
- existenţa unor studii corecte de prognoză a evoluţiei pieţelor şi
a cererii de aici;
- capacitatea de a accepta idei venite din afara serviciilor direct
implicate în luarea deciziilor de înnoire şi în transpunerea în
practică a acestor decizii.
 Principalii factori care pot frâna
introducerea noului ar fi:

- dificultăţi care apar la trecerea de la faza

laborator la faza industrială a proiectului;
- inerţia pieţii de a accepta noul;
- lipsa unui sistem eficient de circulaţie a
informaţiei, atât între serviciile implicate în
lansarea noului, cât şi între acestea şi
exterior.
Pot fi identificate trei strategii posibile
între care firma poate opta:
-reducerea costurilor în raport cu
concurenţa;

-realizarea unor produse diferite de cele

ale concurenţei;

-concentrarea pe un anumit segment de

piaţă.
 Riscurile care pot apărea sunt:

- incapacitatea de a pune în practică

strategia aleasă sau incapacitatea de a
susţine modificările pe care ea le impune pe
tot parcursul „perioadei de tranziţie”;

- diminuarea avantajului concurenţial pe

care ni-l oferă strategia de bază utilizată
până acum şi pe care urmează să o
schimbăm.
 Întreprinderile se pot împărți în 4
categorii:
- întreprindere închisă;

- întreprindere stabilă;

- întreprindere deschisă;

- întreprindere inovantă.
 Principalele caracteristici ale lor sunt:
Tipul întreprinderii

Închisă Stabilă Deschisă Inovantă

Criterii

răspunde la o activă în raport este permanent

Comportare opusă la nou
nouă cerinţă cu noul „în faţă”

mică, inovare moderată, înaltă, inovare slabă, inovare

Eficienţă
slabă inovare redusă moderată susţinută

neentuziast faţă susţine

Mod de conducere opus la nou acceptă noul
de nou permanent noul

parţial parţial
Structură birocratică de tip colegial
birocratică birocratică
TO BE CONTINUED...

O ZI FRUMOASĂ!!!!!!