Evoluția MRU

Managementul resurselor umane este un termen relativ recent,

mai modern, pentru ceea ce s-a numit traditional "administrarea
personalului", "relatiile industriale", "conducerea activitatilor de
personal", care în perioada anilor 1980-1990 a adus schimbari
semnificative în domeniul managementului. Managementul
resurselor umane presupune o abordare sau o tratare totala, a
problematicii personalului din cadrul unei organizatii.
Managementul resurselor umane presupune îmbunatatirea continua a activitatii
angajatilor în scopul realizarii misiunii si obiectivelor organizationale.
De-a lungul anilor, activitatea de conducere a resurselor umane a evoluat de la
simpla înregistrare contabila a "activelor" umane, pâna la abordarea
contemporana din punct de vedere psihosocial, al oamenilor dintr-o organizatie.
Aceasta evolutie a fost influentata de o serie de factori. Apar legi si regulamente
guvernamentale de care o întreprindere trebuie sa tina cont: securitate si
asistenta medicala, preocuparea pentru mediul înconjurator. Participarea tot
mai mare a femeii pe piata muncii a solicitat preocupari speciale legate de
programe de asistenta pentru îngrijirea copiilor.
Pe parcursul timpului, pot fi identificate sau individualizate diverse etape de
dezvoltare care reprezinta stadii în evolutia MRU.

Una din variantele de periodizare prezentata în literatura de specialitate

cuprinde etapele :

· empirica

· etapa bunastarii sau prosperitatii

· administrarea personalului

· managementul personalului

· managementul resurselor umane

Etapele dezvoltării managementului resurselor umane(MRU)

Embrica-Etapa empirica este caracteristica celor mai

vechi timpuri si include preocupari în domeniu pâna la
sfârsitul secolului al XIX-lea. Aceasta etapa se bazeaza
pe intuitie, traditie si experienta. Activitatile se
desfasurau prin încercari repetate, fara programare

Etapa bunastarii sau prosperitatii -Acestia se ocupa

de îmbunatatirea conditiilor de munca, asigurarea
unor facilitati (cantine, programe medicale,
indemnizatii de boala). Proprietarii devin tot mai
constienti de necesitatea luarii în considerare a
problemelor de personal

Administrarea personalului- Apar noi cerinte în domeniul

resurselor umane datorita cresterii marimii organizatiilor
si complexitatii activitatilor.S-au intensificat preocuparile
în legatura cu urmatoarele aspecte : studiul factorilor de
ambianta sau uzuali; determinarea ritmurilor de munca;
organizarea regimului de munca si odihna; constituirea
grupurilor de lucru.

Managementul personalului - Se acorda prioritate

problemelor de recrutare, remunerare, relatiile cu
partenerii sociali. Începe sa se asigure perfectionarea
unor categorii mai largi de lucratori si acordarea de
consultanta sau consiliere în legatura cu raporturile
de munca.

Managementul resurselor umane -Preocuparile acestei

perioade sunt tot mai mult orientate spre determinarea
dimensiunii umane a schimbarilor organizationale. Are loc o
noua restructurare a functiei de personal prin includerea în
cadrul acesteia a unor activitati ca : planificare si dezvoltarea
carierei, motivarea personalului, recompensa legata de
performanta, securitatea si sanatatea angajatilor.