Egalitate si dreptate in politica | Filosofie

Andrei Staicu 21 aprilie 2015 Filosofie Lasa un comentariu 13,906 Vizite

EGALITATE SI DREPTATE
Insusirile specifice fiecarei persoane sunt foarte diferite. Vom observa ca oamenii
sunt foarte diferiti in ceea ce priveste situatia financiara, rolul si statusul social, etc.
De aici, nu se poate deduce ca oamenii nu ar trebui sa fie egali in ceea ce priveste
drepturile si libertatile, accesul la functiile sociale, etc. Astazi, se sustine ca, in
pofida numeroaselor diferente dintre oameni, este drept ca toti oamenii sa fie tratati
in mod egal, fara discriminare. Rolul statului devine important in ceea ce priveste
asigurarea egalitatii intre cetateni (in domeniile in care este posibil acest lucru).
Daca vom admite ca aceste diferente individuale nu sunt nedrepte in sine, atunci se
va putea deduce ca ideea de dreptate este compatibila cu acceptarea inegalitatilor
intre oameni, iar dreptatea este chemata sa rezolve atat problema egalitatii intre
oameni, cat si pe cea a distribuirii bunurilor intr-o societate.
O prima forma de egalitate este egalitatea in fata legii (nimeni nu este mai presus
de lege). Alte forme de egalitate vizeaza domeniul politic (toti oamenii au aceleasi
drepturi si indatoriri), domeniul economic si social (accesul la resurse si functii,
egalitatea conditiilor).
Se sustine astfel ca trebuie realizata egalitatea de sanse care nu presupune
doar drepturi juridice si politice, ci si drepturi econimice si sociale.
Dreptatea sociala si economica se refera mai cu seama, astazi, la distribuirea
valorilor, a resurselor, a avantajelor si chiar a dezavantajelor intre diferite grupuri
sociale, intre anumite grupuri profesionale, de varsta (dreptate distributiva).

Principiul dreptatii nu se aseamana cu cel al egalitatii matematice, deci nu putem

intelege prin dreptate nivelarea tuturor membrilor societatii, ci mai degraba o
distribuire echitabila a indatoririlor, privilegiilor si onorurilor.

In ceea ce priveste teoriile despre dreptate,vom retine doua principii:

 unul care vizeaza egalitatea(legea se aplica la fel tuturor oamenilor,adica nimeni

nu este mai presus de lege);
 principiul echitatii(trebuie sa oferim fiecaruia ceea ce i se datoreaza).
Tipuri de egalitate: egalitatea juridica, egalitatea politica (sau egalitatea in
drepturi si libertati de ordin politic), egalitatea economica (accesul la resursele
materiale) si egalitatea sociala sau egalitatea conditiilor. Adeptii teoriei
egalitarismului sustin ca egalitatea de sanse implica si o egalizare a posibilitatilor
de acces la resurse, in timp ce adversarii egalitarismului sustin ca intelegerea
minimala a acestui concept trebuie sa vizeze numai absenta discriminarilor de rasa,
sex, religie, nationalitate, varsta. Acestia, din urma, sustin ca nicio societate nu
poate sa dispuna de resursele necesare pentru a asigura egalitate economica, iar
politica egalitarista determina statul sa renunte la impartialitate si sa ajute anumite
categorii sociale considerate dezavantajate (prin redistribuirea veniturilor spre
exemplu), astfel incat realizarea egalitatii economice va distruge practic libertatea.
Friedrich Hayek (1899-1992, filosof si economist austriac), “Drumul catre
servitute”:
“Nimic nu diferentiaza mai transant conditiile dintr-o tara libera de cele
dintr-o tara aflata sub o guvernare arbitrara decat respectarea… marilor principii
cunoscute sub numele de suprematia legii. Aceste principii(…) ne spun ca statul, in
toate actiunile lui, este limitat de reguli fixate si anuntate in prealabil, reguli care
fac posibila prevederea, cu o buna doza de certitudine, a modului in care
autoritatea isi va folosi puterile coercitive intr-o imprejurare data si fac posibila
planificarea afacerilor individuale pe baza acestei cunoasteri. Desi acest ideal nu
poate fi atins niciodata in mod desavarsit, de vreme ce legiuitorii, ca si cei carora
le este incredintata aplicarea legii, sunt oameni supusi greselii, se desprinde destul
de limpede ideea centrala ca posibilitatea lasata organelor executive de a folosi
in mod discretionar puterea coercitiva trebuie sa fie redusa cat mai mult. Orice
lege restrange libertatea individuala intr-o anumita masura, modificand
mijloacele de care oamenii pot uza in urmarirea telurilor lor,dar,in conditiile
suprematiei dreptului,statul este impiedicat sa zadarniceasca eforturile individuale
printr-o actiune ad-hoc! Fiind sigur ca puterea statului nu va fi folosita in mod
deliberat pentru a-i dejuca intentiile,individul este liber sa urmareasca telurile si
dorintele lui personale,in cadrul regulilor cunoscute ale jocului.
(…)Un rezultat(…) al acestei situatii este acela ca egalitatea formala in
fata legii se afla in conflict, iar in fapt este incompatibila cu orice activitate statala
care urmareste(…) nivelarea materiala sau de fond intre diversi oameni si ca orice
politica vizand un ideal concret de dreptate in distributie trebuie sa duca la
distrugerea suprematiei legii. Ca sa obtii acelasi rezultat in cazul unor oameni
diferiti, este necesar sa ii tratezi in mod diferit. A le da unor indivizi diferiti
aceleasi posibilitati obiective nu e tot una cu a le acorda aceeasi sansa subiectiva.
Nu se poate nega ca suprematia dreptului produce inegalitate economica(…)