Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie economică şi business

Catedra Economie şi Management Industrial

Teză de an
Sisteme de Planificare
SA «Franzeluța»

A efectuat: studentul gr.

A verificat: conf. univ., Bugaian Larisa

Chişinău 2007
 Planul proiectului de an

Introducere …………………………………………………………………….…3
Capitolul 1. Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile
industriei alimentare………………………………………………………………5
1.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei alimentare………..5
1.2 Tipologia planurilor în întreprinderile industriei alimentare………………….6
1.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor……………………………….7
1.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei alimentare……10
Capitolul 2. Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii………………....14
2.1 Caracteristica generală a întreprinderii……………………………………….14
2.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază ai întreprinderii…………....17
Capitolul 3. Elaborarea planului annual al secţiei de bază……………………....20
3.1 Planul de producere…………………………………………………………...20
3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul
capacităţii de producţie a secţiei……………………………………………..21
3.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică…………………26
3.2 Planul dezvoltării tehnice……………………………………………………..30
3.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii performante
şi evaluarea eficienţei lor economice………………………………………...30
3.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii,
managementului……………………………………………………………...31
3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale…………………………………….....33
3.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază…………...33
3.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie elctrică, termică ...35
3.4 Planul muncii şi al fondului de salarizare……………………………………..38
3.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-
oragnizatorici………………………………………………………………...38
3.4.2 Fişa manoperei producţiei……………………………………………...40
3.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie………42
3.4.4 Calculul fondului de salarii…………………………………………….43
3.5 Planului costului de producţie şi al rezultatelor financiare……………………48
3.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate………………….48
3.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte…………………………...…….........51
3.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie……………………….53
Concluzii…………………………………………………………………………..55
Bibliografie………………………………………………………………………..57
Anexe ……………………………………………………………………………..58

2
 Introducere

Planificarea constă în elaborarea unui sistem de măsuri, succesivitatea şi termenii de

îndeplinire, conştient schiţate de oameni pentru atingerea obiectivelor propuse.
Planificarea presupune luarea cunoştinţei cu tipurile de planuri, metode de
planificare, măsuri de atingere a planurilor.
Dimensiunea planificării, conţinutul acesteia şi nivelul probabilităţii atingerii
obiectivelor prevăzute în plan vor fi diverse în dependenţă de caracterul obiectivelor,
condiţiile social-economice ale vieţii, nivelul de încadrare a colectivelor de muncă,
implicaţi în îndeplinirea planului elaborat, termenii, pentru care se alcătuieşte planul.
Societatea îşi pune diverse scopuri, printre care important este cît mai deplină
satisfacerea a necesităţilor lor materiale şi spirituale aflate în continuă creştere. Spre
atingerea acestui scop este orientată activitatea colectivelor de muncă, acestui scop îi
sînt supuse planificarea ramurală şi teritorială, planificarea activităţii unităţilor şi
întreprindelor producătoare.În acest context planificarea la întreprindere joacă un rol
subordonat, sarcina ei constă în aşi aduce aportul atingerea scopurilor.
Pe lîngă acestea în planurile întreprinderilor se fixează şi sarcini independente, care
reies din necesităţi şi sînt condiţionate numai de posibilităţile colectivului dat.
Influenţa decisivă asupra caracterului planificării o au condiţiile social-economice şi
mai întîi de toate formele proprietăţii asupra mijloacelor de producţie.
De calitatea planificării depinde în mare parte activitatea reuşită a organelor
gospodăreşti în atingerea obiectivelor prevăzute şi a sarcinilor propuse, utilizarea
raţională a resurselor, ritmurile dezvoltării economice şi sociale a statului.
De asemenea eficienţa administrării în orice formă a sa şi la orice nivel este
determinată de aceea întrucît contribuie la îndeplinirea sarcinilor, prevăzute în plan.
În prezent atenţie deosebită se atrage părţii ştiinţifice a planurilor. Planurile curente
şi cele de perspectivăa unităţilor de producţiee necesar de a elabora în baza calculelor
economice şi inginereşti, nepermiţînd stabilirea sarcinilor de plan numai din dinamica
creată a indicatorilor respectivi.

3
 Partea ştiinţifică a planificării presupune luarea în consideraţie a particularităţilor
ramurale şi a posibilităţilor reale a întreprinderii şi utilizarea la maxim a rezervelor
interne pentru atingerea obiectivului indicat în plan, implimentarea în calculele de plan a
sistemului de norme şi normative progresive, avînd suport ştiinţific, luarea deciziilor
optime în baza analizei multilaterale a activităţii productiv-gospodăreşti şi a prognozelor
ştiinţifice.
Argumentarea ştiinţifică a planificării reprezintă legătura reciprocă dintre indicatorii
diferitor compartimente ale planului, legătura strînsă a planului unităţii producătoare şi
unităţile lui de producţie, a întreprinderii cu secţiile, subdiviziunile.
Nivelul înalt al argumentării ştiinţifice planurile îl vor atinge în acel caz, dacă la
elaborarea compartimentelor acestuia şi a indicatorilor vor fi utilizate diverse metode
moderne cum sînt cea a balanţelor, normativă, economico-matematică, factorială, etc.
În sistemul de măsuri, menite să asigure sporirea eficienţei producţiei publice, un rol
de vază aparţine perfecţionării planificării atît la nivel naţional şi ramural, cît şi la
nivelul unităţii de producţie şi a întreprinderii.
Etapa modernă a dezvoltării economiei statului se caracterizează prin dimensiunea
sporită a producţiei, relaţii economice internaţionale dintre state, utilizarea pe larg în
producţie a performanţelor din domeniul tehnic şi ştiinţific. În aceste condiţii sporeşte
rolul planificării pe durată medie ca important instrument de realizare a politicii
economice, cresc cerinţele faţă de calitatea elaborării planurilor de perspectivă şi a celor
curente: asigurarea echilibrării lor, o mai mare orientare spre rezolvarea sarcinilor de
ordin social, îmbunătăţirea sistemului indicatorilor planificaţi prin aceea ca să fie
integral cointeresate colectivele de muncă în procesul de sporire a productivităţii muncii,
utilizarea deplină a resurselor materiale.

4
 Capitolul 1: Conţinutul şi etapele de elaborare a planurilor în
întreprinderile industriei alimentare

1.1 Esenţa şi sarcinile planificării în întreprinderile industriei

alimentare

Planificarea nu reprezintă doar etapa iniţială, dar şi etapa cu cel mai înalt grad de
responsabilitate în sistemul de management. Aceasta e precedată de stabilirea sarcinilor de
perspectivă şi a celor curente, volumul şi tipul cărora determină conţinutul şi structura
planurilor, iar lizibilitatea formulării lor determină funcţionalitatea acestora.
Unităţile de producţie moderne şi întreprinderile industriei alimentare rezolvă o
complexitate de probleme, care-şi găsesc exprimarea în sistemul de indicatori. Stabilirea
acestor sarcini este bazată pe îndeplinirea următoarelor cerinţe: acestea trebuie să
corespundă direcţiilor principale ale politicii social-economice la etapa dezvoltării
moderne, sarcinile trebuie să poarte un caracter real, reieşind din posibilităţile de
producţie şi cele financiare, şi sarcinile trebuie să fie lizibil formulate pentru a fi
inteligibile pentru muncitori.
În plan sarcinile sînt expuse în formă exactă, sub forma unor anumiţi indicatori. Spre
exemplu, ritmurile de sporire a volumului de producţie pentru un anumit an se exprimă în
procente faţă de perioada de bază, însăşi volumul de producţie se exprimă prin indicatorul
producţia-marfă în preţuri comparabile.
După tipul sarcinilor planurile se divizează în economice şi sociale, după perioada de
funcţionare- de perspectivă şi curente.
Principalele sarcini economice, care includ toate aspectele activităţii întreprinderilor,
se stabilesc de către organele de conducere a acestora. Întreprinderile îşi asumă
responsabilitatea în fabricarea suplimentară a producţiei şi atingerea unui nivel mai înalt
al calităţii. Sarcinile de ordin social se stabilesc de către întrepridere: este evident care-s
problemele sociale cu care se confruntă întreprinderea şi care ar fi căile optimale de
soluţionare a acestora, reieşind din posibilităţile materiale şi cele financiare.
5
 1.2 Tipologia şi structura planurilor

Managementul activităţii din punct de vedere economic, social şi tehnic se realizează

cu ajutorul sistemului de planuri , care după termenul lor de funcţionare se divizează în
planuri de perspectivă, curente şi operaţionale.
Planurile de lungă durată (de perspectivă) permit previziunea schimbărilor în
nomenclatorul producţiei, tehnică şi tehnologii; observarea direcţiilor de îmbunătăţire a
organizării producţiei şi muncii, dezvoltării relaţiilor de muncă; deteminarea posibilelor
necesităţi în resurse materiale, financiare şi de muncă şi stabilirea surselor de satisfacere a
acestei necesităţi, determinarea direcţiilor principale de dezvoltare a bazei de materie
primă pentru acele întreprinderi, activitatea cărora are legătură nemijlocită cu prelucrarea
producţiei agricole. Planurile de perspectivă prin esenţa lor sporesc argumentarea
ştiinţifică a planurilor de durată medie (2-5 ani).
Planurile de durată medie ce includ divizarea sarcinilor de bază în parte pentru fiecare
an, joacă un rol deosebit în sistemul de planificare a activităţii multilaterale a
întreprinderii. În baza acestor planuri se determină ritmul de creştere a volumului de
producţie, structura producţiei fabricate, volumul a investiţiilor capitale necesare pentru
sporirea productivităţii utilajului, direcţiile dezvoltării tehnice şi sporirii eficienţei
producţiei, se încheie contracte cu furnizorii şi consumatorii.
Planurile curente se întocmesc pentru un termen de un an cu divizare trimestrială.
Menirea acestora constă in detalierea sarcinilor menţionate în planul de durată medie
pentru anul respectiv şi întocmirea sistemului de măsuri, necesare pentru realizarea
sarcinilor prevăzute în planul de durată medie.
Programul de activitate a întreprinderii pentru perioade mai scurte de timp (lună,
decadă, zi, schimb) poartă denumirea de planuri operaţionale. Acestea se elaborează sub
forma unor grafice de eliberare a producţiei, zilnice sau pe schimburi, graficele dinamicii
procesului de producţie. În acetse planuri se stabileşte volumul de lucru, care trebuie să fie
îndeplinit zilnic de către subdiviziunile de bază şi auxiliare a întreprinderii, pentru a
asigura activitatea ritmică a întreprinderii în ansamblu. Sarcina planificării operaţionale

6
constă în asigurarea îndeplinirii obiectivelor stabilite în planurile trimestriale şi cele
curente.
Planurile întreprinderilor moderne reprezintă în sine un sistem de indicatori, complex
de programe sociale şi diverse măsuri, îndreptate spre realizarea sarcinilor propuse, care
sînt divizate în 12 grupe.
Cerinţele înalte faţă de funcţionalitatea şi argumentarea planurilor impune precticilor
să găsească forme mult mai ideale de elaborare a acestora, incluzînd totodată noi
compartimente.

1.3 Informaţia iniţială pentru elaborarea planurilor

Pentru o întocmire calitativă a planurilor întreprinderilor e necesar un volum mare de

informaţie diversă şi veridică. Insuficienţa acesteia determină reducerea nivelului de
argumentare ştiinţifică şi funcţionalitate a planului. De aceea colectarea informaţiei,
prelucrarea acesteia, sistematizarea, păstrarea şi reînnoirea periodică reprezintă in element
de bază în organizarea muncii de plan.
La alcătuirea bazei de date trebuie de determinat exact pentru ce este necesară
informaţia, care trebuie să fie volumul acesteia, în ce formă trebuie ea prezentată, care sînt
sursele ei.
Întreprinderilor industriei alimentare informaţia e necesară pentru determinarea
perspectivelor de dezvoltare şi stabilirea sarcinilor suplimentare atît pentru întreaga
întreprindere cît şi pentru subdiviziunile acesteia; pentru realizarea unei analize
sistematice a activităţii şi relevarea pe această bază a rezervelor interne de producţie;
aprecierea nivelului tehnic, tehnologic, calitatea producţiei, organizarea producerii şi a
muncii, a nivelului dezvoltării sociale a colectivului; alegerea, determinarea conţinutului
şi argumentarea multilaterală a măsurilor de dezvoltare tehnică incluse în plan, a celor
legate de îmbunătăţirea organizării producerii, muncii, managementului, planificării,
stimulării materiale.
Informaţia apare sub diverse forme, în special sub forma de sarcini, sistem de norme şi
normative, informaţie despre progresele tehnico-ştiinţifice în domeniul de activitate al
întreprinderii date, diverse dispoziţii, standarde, cerinţe tehnice faţă de materia primă.
7
 În corespundere cu tipurile de planuri, deosebim informaţie de perspetivă, curentă şi
operativă.
Informaţia de perspectivă reprezintă datele despre direcţiile şi tendinţele de dezvoltare
tehnică, economică şi socială, despre relaţiile cu furnizorii de materie primă şi
consumatorii producţiei finite, folosite la întocmorea planurilor de perspectivă şi celor de
durată medie.
Informaţia curentă reprezintă un ansamblu de norme şi normative, date, obţinute în
rezultatul analizei activităţii de producere pentru perioada precedentă, informaţii despre
experienţile anterioare de producţie.
Informaţia operativă include datele evidenţei operative şi rezultatele prelucrării
acestora, care caracterizează cursul îndeplinirii graficelor de aprovizionare cu materie
primă, de eliberare a producţiei, a planului de realizare, utilizării materiei prime şi a
materialelor în afara normelor îin baza cărora se introduc corectări în anumiţi indicatori ai
planului, se realizează un control zilnic asupra activităţii de producţiei a întreprinderii.
După izvoarele de formare, informaţia poate fi devizată în internă şi externă.
Informaţia internă include datele din rapoartele statistice, evidenţa contabilă şi cea
operativă, în baza cărora se realizează în mod regulat analiza activităţii întreprinderii, se
determină nivelul atins al producerii, gradul de îndeplinire a sarcinilor planificate, se
conturează experienţa anterioară, cauzele neîndeplinirii normelor şi toate rezervele interne
de producţie.
E important de menţionat că un rol de vază în acumularea informaţiei veridice şi actule
revine activităţii analitice. Cu regret, însă, această activitate continuă în prezent să fie
realizată la un nivel scăzut în unele întreprinderi ale industriei alimentare: datele iniţiale
nu sînt analizate în profunzime şi din toate punctele de vedere. În special se relizează o
analiză insuficientă a gradului tehnic şi organizaţional al producţiei cu determinarea
eficienţei economice a măsurilor tehnico-organizaţionale introduse.
De asemenea, în cadrul întreprinderii apare o serie de altă informaţie, aşa cum normele
de muncă, normele de consum a resurselor materiale şi energetice, normele de pierderi,
normele productivităţii utilajului, încărcării suprafeţii, normele şi normativele de
organizare a procesului de producţie.

8
 O parte însemnată a informaţiei necesare pentru elaborarea planului şi pentru un
management eficient al producţiei, întreprinderile obţin din exterior: de la organele
administraţiei publice, instituţiile de cercetare ştiinţifică, instituţiile de informaţie tehnico-
ştiinţifică, organizaţiile gospodăreşti şi financiare de stat, furnizorii de materie primă,
materiale, utilaje, consumatorii producţiei finite.
Informaţia primită din exterior apare sub forma sarcinilor de fabricare a producţiei, de
dezvoltare tehnică, de efectivitate a producţiei, finanţe, limitele satbilite la investiţiile
capitale, numărul scriptic a muncitorului sub formă de norme şi normative.
Normativele economice susţinute de organizaţiile superioare întreprinderilor industriei
alimentare:

Planuri de durată medie Planuri curente

Pe producţie:
 sporul producţiei marfă  fabricarea producţiei în expresie naturală
 fabricarea tipurilor de bază de producţie în (inclusiv producţia pentru export)
expresie naturală, inclusiv pentru export  volumul producţiei realizate
 sporul fabricării producţiei de calitate  volumul producţiei marfă
superioară  sporul fabricării producţiei de calitate
superioară

Pe introducerea tehnicii noi:

 sarcinile de bază de ralizare a programelor  sarcini de introducere a proceselor
tehnico-ştiinţifice, de introducere a proceselor tehnologice noi, de înaltă eficienţă şi tipuri noi de
tehnologice şi tipurilor noi de producţie cu produse, îndeplinirea programelor tehnico-
eficienţă înaltă ştiinţifice
 indicatorii de bază ai nivelului tehnic al
producţiei
 efectul economic de la introducerea măsurilor
tehnico-economice
Pe muncă:
 sporul productivităţii muncii  sporul productivităţii muncii
 normativul de plată ce revine la 1 leu de  numărul scriptic al muncitorilor şi
producţie funcţionarilor
 numărul scriptic al muncitorilor şi  fondul de salarizare
funcţionarilor
 sarcina de reducere a utilizării muncii
manuale
 normativele de formare a fondurilor
Pe finanţe:

9
  venitul total  venitul total
 plăţile bugetare (impozitele)  plăţile bugetare (impozitele)
 asigurările sociale şi medicale  asigurările sociale şi medicale
Pe construcţii capitale:
 punerea în funcţiune a fondurilor de bază,  punerea în funcţiune a fondurilor de bază,
puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterilor productive şi obiectelor, inclusiv puterile
puterile adăugate din contul reutilării tehnice şi adăugate din contul reutilării tehnice şi
reconstruirii întreprinderilor reconstruirii întreprinderilor
 normativele de formare a fondului de
dezvoltare a producţiei
Asigurarea tehnico-materială:
 volumul furnizărilor resurselor tehnico-  volumul furnizărilor resurselor tehnico-
materiale de bază, necesare îndeplinirii planului materiale, necesare îndeplinirii planului curent
de durată medie
 sarcina de micşorare medie a normelor de
consum a resurselor materiale de bază

1.4 Etapele de elaborare a planurilor în întreprinderile industriei

alimentare
Întocmirea planurilor de perspectivă începe de sus, a celor curente- de jos. La
întocmirea planurilor întreprinderilor de producţie, cît şi la îînfăptuirea controlului asupra
executării lor, implicare activă au colectivele de muncă.
Utilizînd experienţa anterioară acumulată, poate fi recomandată următoarea
succesivitate de întocmire a planurilor întreprinderilor industriei alimentare.
Pînă la obţinerea datelor de control de sus sau a sarcinilor se realizează o analiză
multilaterală a activităţii de producţie pentru perioada anterioară la elaborarea planurilor
de perspectivă sau a modalităţii de îndeplinire a planurilor de durată medie. O analiză
deosebit de amplă se face asupra mijloacelor de producţie de bază, nivelului
productivităţii muncii, starea şi perspectivele de dezvoltare a fundalului materiei prime,
nivelul de utilizare a materiei prime şi a materialelor, nivelul tehnico-organizaţional al
producţiei. În procesul analizei se evidenţiază posibilităţile de îmbunătăţire a
sortimentului şi calităţii producţiei.
În baza datelor de control primite de la organizaţia superioară pentru următoarea
perioadă de planificare, se clarifică sarcinile întreprinderii pentru perioada planificată, se

10
avaluează posibilităţile de îndeplinire a acestor sarcini şi se determină direcţiile de bază a
soluţionării lor (în baza factorilor intensivi şi extensivi).
După elucidarea sarcinilor şi evaluării posibilităţilor se începe elaborarea planului
dezvoltării tehnice şi organizării producţiei.
În baza datelor analizei şi a planului dezvoltării tehnice şi se clarifică normele şi
normativele tehnico-economice pentru perioada planificată.
La elaborarea planului curent în baza rezervelor interne de producţie, a măsurilor
planificate legate de îmbunătăţirea organizaţiei şi ridicării nivelului tehnic de producţie.
În continuare, compartimente separate a planurilor de durată medie şi a celor curente
sînt elaborate în următoarea consecutivitate: planul deservirii tehnico-materiale a
producţiei; planul fabricării şi realizării producţiei; planul asigurării tehnico-materiale;
planul muncii; planul costurilor şi a rentabilităţii; planul mijloacelor de stimulare
economică; planul financiar; indicatorii sporirii eficienţei economice a producţiei. În final
se completează un tabel recapitulativ cu indicatorii de bază.
În perioada de pregătire a datelor iniţiale pentru calculul nemijlocit al indicatorilor
planului de perspectivă şi a celui curent, un rol extrem de important joacă clarificarea
sarcinilor impuse de către întreprindere.
La studierea sarcinilor conducerea întreprinderii trebuie să atragă atenţie la
următoarele întrebări: cu cît trebuie majorat volumul de producţie, se va schimba în
perioada planificată sortimentul producţiei, care vor fi noile produse fabricate, cu cît va
spori productivitatea muncii, care-s obiectivele de dezvoltare tehnică, micşorarea
normelor de consum a materialelor de bază şi a celor auxiliare, care va fi nivelul planificat
al profitului, care va fi volumul investiţiilor capitale necesare, care e necesarul de resurse
materiale, a resurselor de muncă şi a fondului de salarizare.
Clarificarea sarcinii e în strînsă legătură cu evaluarea posibilităţilor întreprinderii şi
determinarea căilor de realizare a sarcinilor stabilite:

Sarcinile stabilite Mijloacele de care Căile de realizare

dispune întreprinderea Extensive Intensive
Asigurarea fabricării Capacităţile de Sporirea capacităţilor Îmbunătăţirea utilizării
producţiei în expresie producţie existente de producţie capacităţilor de
naturală în volumul producţie existente
stabilit Fondurile la materia Implicarea în producţie Micşorarea normelor

11
 primă şi resursele a resurselor tehnico- de consum a materiei
tehnico-materiale de materiale suplimentare prime şi a materialelor,
bază majorarea eliberării
producţiei finite dintr-o
unitate de materie
primă
Numărul scriptic al Implicarea în producţie Creşterea
muncitorilor a resurselor productivităţii muncii
suplimentare de muncă
Asigurarea ritmului Sporirea volumului fizic de fabricare a
stabilit de creştere a producţiei, schimbări în structura sortimentului
volumului de producţiei
producţie
Asigurarea ritmului Mijloace financiare Creşterea volumului Sporirea nivelului
planificat de creştere a pentru utilaj nou, general de fabricare a tehnic al producţiei
productivităţii muncii mijloace de mecanizare producţiei
şi automatizare Schimbări de structură Perfecţionarea
în sortimentul organizării producţiei şi
producţiei muncii
Majorarea perioadei Majorarea conţinutului
sezonului de muncă (la de substanţe utile în
întreprinderile materia primă
sezoniere)
Îndeplinirea sarcinilor Reducerea pierderilor
de reducere medie a şi deşeurilor la materia
normelor de consum primă şi materiale din
la resursele materiale contul introducerii în
de bază producţie a tehnicii noi
şi a tehnologiilor
progresive
Reducerea pierderilor
materiei prime şi
materialelor în timpul
păstrării lor, pregătirii
pentru fabricare şi
fabricării, din contul
măsurilor organizate
Prelucrarea complexă a
materiei prime
Asigurarea sporului Sporirea volumului Reducerea costurilor de
planificat al profitului producţiei realizate; producţie
creşterea preţurilor en-
gros de realizare a
producţiei; profitul
obţinul în afara
operaţiunilor de
realizare

Evaluarea posibilităţilor de îndeplinire a sarcinilor stabilite se efectuează după

capacităţile de producţie, resursele de materie primă şi a celor de muncă. Iniţial, în baza
sarcinii pe volumul de fabricare a producţiei în asortiment şi coeficientului de utilizare a
12
capacităţii de producţie şi a nivelului productivităţii muncii se determină necesarul în
resurse pentru perioada planificată, după care datele obţinute se compară cu fondul alocat
şi disponibilităţile. Se elaborează bilanţuri anticipate ale capacităţii de producţie, materiei
prime şi a resurselorde muncă separat pentru fiecare an în cazul planificării de perspectivă
şi pentru anul planificat în cazul planificării curente.
Comparînd necesarul în resurse cu existenţa lor se determină: sînt suficiente resursele
alocate pentru atingerea obiectivelor propuse de fabricare a producţiei; sînt oare
posibilităţi suplimentare de majorare a volumului producţiei eliberate.
Posibilităţile apărute permit, în final, de determinat în ce măsură e posibilă realizarea
obiectivelor din contul factorilor intensivi şi extensivi.
La determinarea căilor de realizare a obiectivelor se stabileşte în ce măsură trebuie să
fie asigurată îndeplinirea sarcinilor propuse în baza factorilor intensivi şi extensivi.
Un rol important în planificarea curentă joacă elaborarea planurilor individuale şi a
celor colective, ceea ce prezintă o formă individuală de participare activă a fiecărui
muncitor în depistarea şi utilizarea rezervelor interne.
Obligaţiile suplimentare în baza planului individual se primesc în baza unei utilizări
mai eficiente a resurselor de muncă şi a celor materiale la fiecare loc de muncă,
subdiviziune, secţie, şi întreprindere în ansamblu.
La întreprinderile industriei alimentare planurile individuale includ obligaţiile
colectivului de muncă în sporirea calităţii producţiei, economia materiei prime şi
resurselor termo-energetice, sporirea productivităţii muncii, reducerea costului de
producţie, de asemenea la eliberarea suplimentară a producţiei din contul utilizării mai
eficiente a capacităţilor de producţie, materiei prime, materialelor şi forţei de muncă.
În primirea planurilor individuale colectivele de muncă sînt cointeresate material. În
acelaşi timp cu consolidarea lor se corectează în direcţia majorării mărimii fondurilor
suplimentare (fondul suplimentar de salarizare ş.a.).
Organizarea muncii de planificare în unităţile de producţie presupune o diviziune
exactă a funcţiilor legate de planificare între executanţi separat. Înainte de începerea
elaborării, aceste funcţii se întăresc de un ordin special al conducerii de vîrf, unde se
specifică termenii exacţi de elaborare a diviziunilor şi subdiviziunilor separate, executorii
responsabili, slujbele şi persoane în parte care participă în aceasta.
13
 Organizarea metodică şi coordonarea muncii de întocmire a planului este realizată de
economistul întreprinderii, iar dacă nu există, atunci managerul secţiei de planificare şi
economice.
Capitolul 2: Caracteristica tehnico-economică a întreprinderii
2.1 Caracteristica generală a întreprinderii

Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” a fost înregistrat ca Societate

pe acţiuni de către Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Justiţiei la 12 septembrie
1995,numărul de înregistrare 10405656.
Temelia industriei de panificaţie a fost pusă în primii ani după cel de-al II-lea
război mondial.Pînă la începerea procesului de mecanizare a industriei de panificaţie
din republică,în cele 42 de brutării existente,procesele tehnologice erau executate
manual.
Anul 1947 marchează începutul campaniei de construcţie a unor noi întreprinderi
şi de modrnizare a celor existente.Astfel,în acest an,este dată în exploatare în Chişinău
prima fabrică de pîine,în baza unei brutării particulare renovate.
Din anul 1959,odată cu intrarea în funcţiune a unor noi linii mecanizate,se
declanşează o altă campanie de reconstrucţie şi reutilare tehnică,la fabrica de pîine
nr.1,capacitatea de productivitate atingînd cota de 50 tone în 24 ore.
La 24 februarie 1960,prin asocierea organizaţiilor de profil din capitală,a fost
creat Combinatul de panificaţie.Fondarea acestuia a dat posibilitatea centralizării
serviciilor,organizării unui birou de comandă,ce determină cantitatea şi tipul
produselor pentru fiecare subunitate în parte pe baza solicitărilor din partea
clienţilor.Trecerea la regimul de autofinanţare a contribuit la mărirea volumului de
producţie şi la lărgirea gamei sortimentale.
Automatizarea intensivă în anii 70 a proceselor de fabricare a devenit direcţia
prioritară,avînd drept efect îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi ridicarea eficienţei de
producţie.Astfel,în baza introducerii tehnologiilor progresiste au fost mecanizate
procesele de depozitare,transportare şi dozare a materiilor prime,modul de preparare şi
dospire a aluatului,coacerea pîinii.În urma înlocuirii vechilor cuptoare cu alte noi de tip

14
tunel,cu încălzire electrică,a devenit posibilă şi crearea la toate întreprinderile a unui
mediu de muncă adecvat din punct de vedere ecologic.
Ca urmare a reconstrucţiilor succesive a fabricilor nr.1 şi nr.4,precum şi a
construirii noilor fabrici nr.2,nr.3 şi fabricii de paste făinoase,combinatul a devenit o
întreprindere modernă a industriei de panificaţie din Republica Moldova.
La 1 iulie 1999,combinatul devine întreprindere de arendă,iar de la 15 august
1995,”Franzeluţa” este transformată în societate pe acţiuni cu proprietate mixtă,56%
din capitalul statutar constituind aportul statului.
În anul 2001 a fost pusă temelia organizării reale a întreprinderii,conform
cerinţelor internaţionale de calitate,care a dat posibilităţi mai mari în vederea
exportului şi eficienţei activităţii întreprinderii.Această temelie se numeşte ISO 9001-
2000-sistem de management al calităţii şi sistemul „20 de Keys”-sistem de
îmbunătăţire continuu a calităţii.
Toată producţia este certificată în Sistemul Naţional de Certificare al
Departamentului „Moldova-Standart” şi de Ministerul Sănătăţii al Republicii
Moldova,ceea ce contribuie la protecţia intereselor consumatorilor şi alegerea justă a
lor.
S.A.”Franzeluţa” pentru calitatea produselor fabricate a fost decorată cu
următoarele premii internaţionale:
 „International Gold Star for Quality”,Elveţia,Geneva,1999
 „International Platinum Star for Quality”,Spania,Madrid,2000
 „Arch of Europe for Quality and Technology Diamond
Category”,Germania,2001
Astăzi Combinatul de panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” reprezintă o societate
pe acţiuni,ce include 4 fabrici moderne de pîine,fabrica de paste făinoase înzestrată cu
echipament „Briuler” şi „Bassano”,complex eneregetic cu instalaţie modernă de
producere a bioxidului de carbon a firmei daneze „Union Engineering”,ateliere
mecanice experimentale,o reţea de magazine specializate ale firmei.
S.A.”Franzeluţa”este specializată în fabricarea,comercializarea cu ridicata şi cu
amănuntul a diverselor sortimente de produse de panificaţie,patiserie,cofetărie şi a
pastelor făinoase.Gama sortimentală a produselor prezintă un diapazon
15
larg.S.A.”Franzeluţa”propune un sortiment de peste 600 de produse,care include pîine
şi produse de panificaţie,produse de patiserie,paste făinoase,bioxid de carbon.Trebuie
de meniţionat faptul că sortimentul de produse permanent se reînnoieşte.Numai în anul
2007 au fost introduse mai bine de 90 de feluri de produse noi,ceea ce vorbeşte despre
lucrul peramanent în domeniul perfecţionării sortimentului.În viitor se prevede
continuarea cu aceleaşi ritmuri a acestui lucru,îmbunătăţirea produselor cu diferite
adausuri,ce sporesc valoarea nutritivă a lor.Ingredientele naturale folosite la prepararea
produselor,condiţiile igienice de păstrare şi deutilizare a materiei prime protejează
consumatorul,oferindu-i totodată posibilitatea de a a alege.Pe lîngă aceasta
S.A.”Franzeluţa” produce utilaj experimental şi diferite construcţii metalice.

Fabrica de paine nr.1

Fondată în anul 1947, în rezultatul reconstrucţiei brutăriei private.În anul 1955 s-a
dat în exploatare secţia de producere a covrigilor şi pesmeţilor.În prezent, fabrica de
pîine dispune de şapte linii în flux cu capacitatea de producere de 118 tone pe zi, două
din care sunt destinate fabricării produselor de covrigărie, precum şi de o secţie pentru
fabricarea produselor de patiserie. Fabrica se specializează în producerea sortimentelor
de pîine din făină de secară, precum şi în asortimentul bogat de produse de covrigărie:
covrigi, covrigei, covrigei uscaţi de diferite mărimi şi forme. Pe lîngă această, aici, din
aluat pentru covrigei, se fabrică produse originale sub formă de coşuleţe, cu porumbei
sau fără.

Fabrica de paine nr.2

Dată în exploatare în luna decembrie a anului 1973. Capacitatea de producere a
fabricii de pîine este de 135 tone în 24 de ore.În anul 1975 i s-a conferit titlul de
"Întreprindere de nivel înalt ", datorită introducerii schemelor tehnologice avansate de
producere. La etapa actuală, la fabrica functionează 6 linii, care asigură un flux
neîntrerupt de pîine.În secţia de patiserie a fabricii de pîine se produc chifle mărunte.
Fabrica se bazează pe tehnologiile clasice, verificate în timp,de asemenea se introduc
noi tehnologii, conform cerinţelor cumpărătorilor.
16
Fabrica de paine nr.3
Fondată în anul 1978, este alcatuită din secţia de panificaţie şi cofetărie. Secţia
de panificaţie este echipată cu trei linii complex-mecanizate în flux pentru fabricarea
pîinii ţi două linii pentru fabricarea produselor de patiserie, inclusiv a sortimentelor de
produse împletite şi a produselor cu destinaţie dietetică.Sectia de cofetărie dispune de
utilaj modern şi de cadre calificate pentru fabricarea pînă la 8 tone de produse de
cofetărie pe zi: torturi, prăjituri, rulade, biscuiţi s.a. Aici se pot comanda produse de
cofetărie pentru ceremonii, cu inscripţii si prezentări la dorinţa clientului.

Fabrica de paine nr.4

A fost întemeiată în anul 1956. După reconstrucţie şi numeroase reutilări, fabrica
de pîine numară 5 linii complex-mecanizate în flux pentru fabricarea diverselor
produse de panificaţie.O particularitate distinctivă a acestei fabrici de pîine este secţia
de fabricare a produselor din vafe, echipată cu linii moderne germane "Nagema" -
pentru coacerea foilor crocante din vafe si "Jupiter" - pentru fabricarea conurilor si
cornetelor din vafe. Secţia produselor din vafe lansează peste 40 de denumiri de
produse din vafe: torturi, prăjituri, napolitane, conuri si cornete, care au fost înalt
apreciate de către cumpărători, atît pe piata internă, cît şi peste hotare. De asemenea,
aici se fabrică bomboane şi figurine din glazură ciocolată.

Fabrica de paste făinoase

Dată în exploatare în anul 1975. Este înzestrată cu linii tehnologice moderne a
firmelor europene recunoscute "Buhler", "Bossano" si "Dominioni". Pastele făinoase
de tip "spaghetti" şi cele tăiate scurt de diverse forme (cornişoare, taieţei, figurine şi
macaroane pentru supă), sunt ambalate la automatele firmei "Zamboni" în ambalaj
atractiv din peliculă de polipropilenă şi carton.În anul 1985 a fost fondată secţia de
cofetărie, care dispune de două linii în flux pentru fabricarea turtelor dulci şi a
biscuiţilor, cu capacitatea generală de producere de 1,6 mii tone pe an.În anul 2005 a
fost instalată o linie de fabricare a fursecurilor şi o line de filtrare şi îmbuteliere a apei

17
potabile. La fabrică se produc astfel de concentrate alimentare,precum:muesli şi două
tipuri de amestecuri pentru blini si blinele.

Complexul energetic
În anul 1998, pentru prima dată în republică a fost organizată producerea
bioxidului de carbon alimentar cu ajutorul utilajului firmei daneze "Union". Bioxidul
de carbon se utilizează în diferite domenii:la gazeificarea băuturilor nealcoolice,apei
minerale,berii,şampaniei şi vinurilor spumoase,precum şi la executarea lucrărilor de
sudare şi în alte ramuri.De asemenea,se fabrică şi gheaţă uscată-bioxid de carbon în
stare solidă,folosit în scopuri de congelare. Complexul energetic produce şi vapori de
aburi dens uscat,întrebuinţaţi la umectarea cu abur a produselor de panificaţie,în
calitate de agent termic şi pentru sterilizare.

Ateliere experimentale mecanice

Au fost întemeiate în 1977.Atelierele experimentale mecanice prestează
urmatoarele servicii:echipează secţiile,desfăşoară controale tehnice,reparaţii capitale a
utilajului,acordă ajutor tehnic,efectuează lucrări de montaj.În plus, atelierele produc
utilaj nestandard.Deseori,în baza comenzilor,fabrică o gamă largă de agregate şi
echipament pentru diverse întreprinderi de profil.

Laboratorul central
Laboratorul este acreditat în sistemul naţional de certificare pentru competenţa
tehnica şi conformitatea cerinţelor SM EN ISO/CEI 17025:2002. Specialiştii acestui
laborator ţin cont de interesele consumatorului - efectuează încercări de certificare şi
controlul periodic al producţiei fabricate,precum şi a materiei prime folosite pentru
producerea ei,garantînd,astfel,calitatea producţiei.Aici se elaborează acte normative şi
reţete pentru tipurile noi de produse.

Comerţul de firmă
Începînd cu anul 1988,combinatul de panificaţie deţine dreptul de a-şi crea
reţeaua comercială proprie.În prezent,în republică activează 36 puncte specializate
18
 de comert.Personalul comerţului de firmă "Franzeluţa" oferă permanent consultaţii
de înalta calificare în ceea ce priveşte sortimentul fabricat la S.A. "Franzeluţa".Tot
aici se pot comanda produse de panificaţie şi cofetărie pentru ceremonii familiale.

2.2 Analiza indicatorilor tehnico-economici de bază

SA "Franzeluţa" fabrica pîine si produse de franzelărie conform diferitor tehnologii

de preparare a aluatului, alese in dependenta de tipul si de reteta produsului finit. La
intreprindere se practica tehnologia clasica de preparare a aluatului, cu fermentarea
deplina a plamadelii si a aluatului, care contribuie la ameliorarea calitatii structurale a
glutenului din aluat si conditioneaza obtinerea painii cu o porozitate mai dezvoltata, cu un
continut mai bogat de substante, de care depind aroma si gustul produselor.
Sortimentele din faina de secara si amestec secara-grau se fabrica conform tehnologiei
clasice, prin metoda "cu opareala", care reda painii un miros caracteristic si contribuie la
pastrarea prospetimii sale un timp mai indelungat.
Tinand cont de faptul, ca mediul naturii Republicii Moldova se caracterizeaza printr-un
continut scazut de iod in produsele de origine vegetala si ca problema profilaxiei bolilor
cauzate de lipsa iodului este foarte acuta, la intreprinderile SA "Franzeluta" toate
produsele de panificatie sunt imbogatite cu iod.
Produsele de covrigarie se fabrica la liniile moderne complexe-mecanizate, cu
capacitatea de producere pana la 8 tone pe zi. In procesul fabricarii se respecta toate
cerintele tehnologice si toti parametrii specifici. Produsele se prepara numai din
ingrediente naturale, despre continutul carora puteti afla citind marcajul de pe ambalaj.
Turtele dulci se fabrica conform diferitor tehnologii: prin metoda bruta si prin metoda
de oparire. Se fabrica cu umplutura sau fara umplutura, figurine comercializate cu bucata
si comercializate la cantar sau preambalate. Turtele dulci comercializate cu bucata se
modeleaza manual, cele comercializate la cantar - linii mecanizate in flux, cu capacitatea
de producere pana la 4 tone in 24 de ore. Toata productia se fabrica din materii prime
naturale, cu respectarea stricta a cerintelor tehnologice si a parametrilor.

19
 Pastele fainoase se produc pe liniile renumitelor firme europene: "Dominioni",
"Bossano" si "Buhler", cu capacitatea de producere pana la 15 mii tone pe an, conform
tehnologiilor clasice, cu respectarea tuturor cerintelor tehnologice necesare pentru
obtinerea produsului calitativ, din materii prime naturale, fara folosirea aditivilor
artificiali si a colorantilor. Productia este ambalata la automatele firmei "Zamboni" intr-un
ambalaj expresiv modern din carton sau polipropilena.
Produsele din vafe fabricate la SA Franzeluta intotdeauna au fost deosebit de fine,
crocante si gustoase. La intreprindere se produc atat torturi din vafe de diferite greutati,
cat si conuri si cornete din vafe. Torturile, conurile si cornetele din vafe se fabrica la
liniile mecanizate in flux continuu de origine germana NAGEMA si WALTER.
Specialistii intreprinderii ae elaborat multe retete originale pentru bomboane fabricate
atat la linii in flux continuu, cat si modelate manual. In sortiment sunt bomboane cu
diferita compozitie si cele mai gustoase umpluturi: cu halva, arahide, stafide, glazurate cu
glazura de ciocolata, precum si bomboane pe baza de nuci si caramela.
Concepţia de dezvoltare a S.A. trebuie să fie bazată pe factorii mediului de
marketing,întreprinderea trebuie să reacţioneze la orice modificare a mediului,imediat sau
în mod sistematic.
Principiile de activitate a întreprinderii S.A.”Franzeluţa presupune 4 politici de bază:
 Politica de produs
 Politica de preţ
 Politica de distribuţie
 Politica de promovare

Politica de Produs
Sortimentul S.A.”Franzeluţa” poate fi grupat în 5 grupe generale de produse:
 Pîine şi produse de panificaţie
 pîine din secară
 pîine din făină de grîu de calitatea II(masa > 500 g)
 pîine din făină de grîu de calitatea I(masa > 500 g)
 pîine din făină de grîu de calitatea superioară(masa > 500 g)

20
  produse de patiserie din făină de grîu de calitatea II(masa <= 500
g)
 produse de patiserie din făină de grîu de calitatea I(masa <= 500 g)
 produse de patiserie din făină de grîu de calitatea superioară
(masa<= 500g)
 covrigei
 produse de cozonac
 pesmeţi,friganele,pîiniuţă uscată
 pine şi produse de panificaţie dietice
 pateuri,gogoaşe,plăcinte
● Produse de cofetărie
 turte dulci
 biscuiţi
 torte
 napoletane
 prăjituri
 checuri
 rulade
 dulciuri orientale
 ciocolată şi produse din ciocolată
● Produse de paste făinoase
 fidea
 tăiţei
 paste făinoase figure
 cornişoare
● CO2
● Alte produse
Atributele produsului constituie acele caracteristici ale produsului care îl fac
atractivpentru client şi care trebuie permanent studiate şi îmbunătăţite:calitatea,design-
ul,ambalajul,marca,dimensiunile,culoarea.

21
 Calitatea înaltă este preţuită de cumpărători şi contribuie la sporirea imaginii
produselor în lupta concurenţială.Prosperitatea vînzărilor depinde direct de ridicarea
calităţii produselor.Reputaţia S.A.”Franzeluţa” este anume calitatea înaltă a
produselor.Sarcina Secţiei de aprovizionare este de a asigura achiziţiile de materie primă
de înaltă calitate.Este necesar de diversificat comenzile de materie primă:pentru export şi
pentru piaţa internă,pentru covrigi şi paste făinoase.
Ambalajul îndeplineşte 2 funcţii_de protecţie şi de promovare.Protecţia este necesară
şi esenţială pentru majoritatea produselor.Ambalajul este”vînzătorul mut” al produsului.

Politica de Preţ
Formarea preţurilor este un process destul de dificil,întrucît trebuie să se ţină cont de
interesele contradictorii ale producătorului şi consumatorului,să se găsească soluţii de
compromises pentru ambele părţi.Preţurile se determină,de regulă,astfel încît să acopere
cheltuielile de producţie,distribuţie,vînzare. Principala sarcină a politicii de preţ este
asigurarea profitabilităţii producţiei şi cererea produsului pe piaţă.
Un preţ aparte la produsele de cofetărie,paste făinoase şi covrigărie au clienţii din
grupa Distribuitori şi reţeaua”Metro”,avînd reducere de la 0,8% pînă la 5% de la preţul de
bază,îndeplinind anumite condiţii de volume de realizare.Contractele de distribuţie sunt
încheiate doar cu personae de încredere care au arătat pe parcursul anilor îndeplinirea
totală a obligaţiunilor contractuale.

Politica de distribuţie
Politica de distribuţie prezintă activitatea care generează canalele de distribuţie către
client şi metodele de comunicare cu clienţii.
Principalele volume de vînzări se efectuează pe piaţa municipiului.
Magazinele specializate a S.A.”Franzeluţa” îndeplinesc nu numai rolul de realizare a
producţiei,ci şi rolul de promovare,recepţionare a modificărilor pe piaţă,crearea imaginii
firmei.
Distribuitorii sunt intermediarii între Combinat şi consumatori.Prin intermediul lor
produsele sunt realizate pe teritoriul Republicii.
S.A."Franzeluţa" colaborează cu peste 2000 clienţi din Chişinău şi Republică.
22
 Analiza efectuată demonstrează,că 75% din producţie se comercializează în
Chişinău şi 25 % în Republică.
Produsele sunt cunoscute şi peste hotarele republicii. Geografia largă a
livrărilor–Germania,Canada,Italia,USA,Grecia,Portugalia,România, Estonia,Irlanda
caracterizează pe deplin succesul de care se bucură produsele.Exportul producţiei este în
permanentă creştere.Dacă în anul 2006 olumul exportului a constituit 787 tone,apoi în
anul 2006 volumul exportului a crescut pînă la 1 238 tone în valoare de 1 034 540 EURO.

Politica de promovare
Politica de promovare cuprinde:
● publicitatea-activităţile de prezentare şi promovare a produselor
● promovarea vînzării-totalitatea modalităţilor de a atrage cumpărătorii
● relaţiile cu publicul-realizări în mass-media sau de persoane responsabile
● vînzările-demonstraţii vînzări,tărguri,expoziţii

3. Analiza economico-financiară a S.A.”Franzeluţa”

Analiza economico-financiară are ca obiectiv aprecierea stării de performanţă
financiară a S.A.”Franzeluţa” la 31.03.2009
Principalele scopuri urmărite sunt:
-aprecierea rezultatelor financiare obţinute
-evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului financiar
-examinarea randamentului capitalului investit
-evaluarea riscurilor
Rezultatele analizei pot fi utilizate pentru_
-fundamentarea deciziilor de gestiune
-elaborarea unui diagnostic global strategic
-fundamentarea politicilor de dezvoltare
Sursele utilizate au fost:
-rapoartele financiare anuale(2008-2010)
-alte materiale de documentare din evidenţa contabilă

23
 Tab.1
Nr 31.03.2008 31.03.2009 31.12.2010
. Categoria Suma Pondere Suma Pondere Suma Pondere
activelor mii lei a % mii lei a% mii lei a%
1. Active pe termen lung 198.173. 193.864. 182.455.
Inclusiv: 095 158 841
Active nemateriale preţ
bilanţ
1.1 Active materiale 0.48 0.5 0.5
termen lung 958 219 961 011 921 819
Active financiare
1.2termen lung 98.62 98.66 98.6
Alte active pe termen 195 450 191 267 179 898
lung 912 945 017

1.3 0.9 0.84 0.9

1 763 1 635 1 636

964 202 0005
1.4 Active curente 33.26 39.25 44
Inclusiv:
Stocuri de mărfuri şi
materiale 98 744 125 220 144 339

24
Creanţe pe termen scurt
590 757 298

Mijloace băneşti

Alte active curente

Total Activ
72.9 52.62 43.68

21.4 21.16 25.92

71 982 65 896 62 613
486 333 210

5.1 25.76 29.71

26 495 37 159
21 168 915 499
675 0.6 0.46 0.69

32 257 42 588
100 121 100 651 100

5 042
150 571 388 977 938

319 084 325 795

551 279 915 139

25
 296 917
685

Analiza de structură a bilanţului

Structura activelor pentru anul 2008 100
Structura activelor pe anul 2009
80

60
Восток
40

20 За па д

0 Се ве р

1 3

кв кв

Active pe Active pe
term en lung termen lung
Active Active
curente curente

Active pe
termen lung
Active
curente

26
 Ponderea activelor pe termen lung-măsoară gradul de investire a capitalului fix şi se
micşorează în 2009 la 60,75% faţă de 66.74% în 2008, iar ponderea activelor pe termen
lung continua sa scada si in 2010 pina la 56%.
La capitolul stocuri putem menţiona,că stocurile de materie primă şi mărfuri s-au
micsorat cu 6 086 153 lei.La sfîrşitul perioadei supuse analizei stocurile de materie primă
în sumă de 62 613 210 lei vor genera veniturile perioadei următoare şi abia atunci
valoarea lor va putea fi scăzută din venituri,pentru a afla profitul.

Analiza mijloacelor băneşti pentru 2008- 2010

Tab.2
Denumirea 2008 2009 2010
Soldul mijloacelor băneşti la începutul 3 466 584 5 042 150 32 257 121
perioadei de gestiune
Intrări de mijloace băneşti
-din vînzări 664 541 482 594 084 229 599 693 730
-dividente încasate 91 132 0 0
-din împrumuturi 34 789 538 0 0
-alte încasări 11 903 452 8 825 254 14 660 798
Total intrări de numerar în cursul anului 711 325 604 602 909 483 614 354 528
Ieşiri de mijloace băneşti
-pentru procurarea materiei prime 391 937 684 290 154 812 314 190 193
-pentru cheltuieli operaţionale 27612309 51092515 36605359
-pentru impozit pe venit 3520 0 0
-pentru achitarea cu salariaţii şi contribuţii 121 243 415 132 066 787 133 949 938
sociale
-pentru credite şi dobînzi 37 576 019 0 0
-pentru reparatia mijloacelor fixe 1084600 2043706 284784
Total ieşiri de numerar în cursul anului 579457547 475357820 485029774
Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul 5042150 32257121 42588651
perioadei de gestiune
Fluxul mijloacelor băneşti
Fluxul mijloacelor băneşti arată că disponibilul bănesc a crescut în anul 2009 cu 27
214 971 lei comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, iar in 2010
continua sa creasca cu inca 10 331 530 lei.

27
 El însă nu determină:
-profitul la sfîrşitul perioadei de gestiune deoarece nu includ veniturile şi cheltuielile
complete
Venitul din vînzări constituie 541 598 598 lei in anul 2010.
Încasările din vînzări constituie 599 693 730 lei.
Tab.3
Nr Categoria 2008 2009 2010
. pasivelor Suma mii lei Pond Suma mii lei Pond Suma mii lei Ponde
erea % erea % rea %
1. Capital propriu 241.214.543 81,24 274.325.972 85,97 278.660.374 85,53
2. Datorii termen 6.993.373 2,36 6.959.946 2,18 5.588.967 1,72
lung
3. Capital 248.207.916 83,6 281.285.918 88,15 284.249.341 87,25
permanent
4. Datorii termen 48.709.769 16,4 37.798.997 11,85 41.545.798 12,75
scurt
Total pasiv 296.917.685 100 319.084.915 100 325.795.139 100

Componenţa şi structura sursei financiare

Structura pasivelor pe anul 2008 Structura pasivelor pe anul 2009

28
 Capital Capital
propriu propriu
Datorii pe Datorii pe
termen lung term en lung
Datorii pe Datorii pe
termen scurt term en scurt

Capital
propriu
Datorii pe
term en lung
Datorii pe
term en scurt

Structura pasivelor pe anul 2010

Din tabel,rezultă că sursa principală de finanţare în activitatea operaţională este

capitalul propriu.În anul 2009 ponderea capitalului propriu a constituit 85,97 %,a crescut
cu 4,73 % faţă de capitalul propriu în 2008, ce se explica prin obţinerea profitului. In anul
2010 ponderea capitalului propriu scade nesemnificativ fata de 2009 cu 0,44 %, insa
continua sa ramina principala sursa de finantare.
Micşorarea ponderii datoriilor pe termen lung faţă de anul trecut se lămureşte prin
achitarea unor transe de împrumut.

Tab.4
Nr. Indicatorii 2008 2009 Rezultat(+-)
29
 1. Total active 296 917 685 319 084 915 +22 167 230
2. Datorii termen lung 6 993 373 6 959 946 -33 427
3. Datorii termen scurt 48 709 769 37 798 997 -10 910 772
4. Active nete 241 214 543 247 325 972 11 223 031
Evidenţa activelor pe anii 2008-2009
Tab.5
Nr. Indicatorii 2009 2010 Rezultat(+-)
1. Total active 319 084 915 325 795 139 +6 710 224
2. Datorii termen lung 6 959 946 5 588 967 -31 370 979
3. Datorii termen scurt 37 798 997 41 545 798 + 3 746 801
4. Active nete 247 325 972 278 660 374 9 086 046
Evidenţa activelor pe anii 2009-2010

Datorii pentru perioada 2008-2010

60000000

40000000
Datorii pe termen lung
Datorii pe termen scurt
20000000

0
2008 2009 2010

Indicatorul prezentat în tabelele de mai sus reflectă mărimea patrimoniului care este
format numai de schema surselor proprii şi nu este împovărat cu datorii.Acest indicator
este important pentru evaluarea patrimoniului întreprinderii în scopul
acţionării,gajării,asigurării activităţii economice,la stabilirea atractivităţii acţiunilor de
către acţionari.

Tab.6
Nr. Indicatorii 2008 2009 Rezultat(+-)
1. Active curente 98 744 590 125 220 757 +26 476 167
2. Datorii pe termen scurt 48 709 769 37 798 997 -10 910 772
3. Active curente nete 50 034 821 87 421 760 +37 386 939
Asigurarea cu active curente nete 2008-2009
30
 Tab.7
Nr. Indicatorii 2009 2010 Rezultat(+-)
1. Active curente 125 220 757 143 339 298 +18 118 541
2. Datorii pe termen scurt 37 798 997 41 545 798 +3 746 801
3. Active curente nete 87 421 760 101 793 500 +14 372 040
Asigurarea cu active curente nete 2009-2010

Active curente nete 2008-2010

160000000
140000000
120000000
100000000 Active curente
80000000
Datorii termen lung
60000000
40000000 Active curente nete
20000000
0
2008 2009 2010

Se apreciaza pozitiv rezerva de mijloace circulante a intreprinderii atingand valoarea

de 14 372 040 lei.

Analiza factorilor de strategie

Rata lichidităţii mijloace băneşti+investiţii pe termen scurt absolute=
Total datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii absolute 2008 = 5 042 150 =0,1

48 709 769
Rata lichidării absolute 2009 = 125 220 757 =3,3
37 798 997
Rata lichidării absolute 2010 = 42 588 651 =1,02
41 545 798

31
 Examinînd calculul observăm că la S.A.”Franzeluţa” la fiecare leu datorii pe termen
scurt în anul 2009 întreprinderea dispune de 3 lei în numerar,pe cînd în anul 2008 dispune
de 10 bani.Se observă o creştere a capacităţii de plată esentiala, anume prin menţinerea
unui echilibru financiar dintre încasări şi preţ.

Rata lichidităţii Suma totală a activelor curente-suma totală a stocurilor

intermediare= Datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii intermediare 2008 = 98 744 590-71 982486 = 0,54

48 709769
Rata lichidităţii intermediare 2009 = 125 220 757-65 896 333 = 1,56
37 798 997
Rata lichidităţii intermediare 2010 = 143 339 298-62 613 210= 1,94
41 545 798

Rata lichidităţii intermediare sau capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile pe

termen scurt fără a fi obligată să vîndă stocurile de mărfuri şi materiale în anul 2009 s-a
mărit cu aproximativ un punct comparativ cu 2008. Concomitent se observa o usoara
crestere de circa 0,4 puncte a ratei lichiditatii intermediare si in 2010 ceea ce se explica
prin marirea stocurilor de marfuri si materiale la sfarsitul anilor 2009-2010.

Rata lichidităţii totale = Suma totală a activelor curente

Datorii pe termen scurt

Rata lichidităţii totale 2008 = 98 744 590 = 2,02

48 709 769
Rata lichidităţii totale 2009 = 125 220 757 = 3,31
37 798 997
Rata lichidităţii totale 2010 = 143 339 298 = 3,45
41 545 798

32
 Rata lichidităţii totale sau posibilitatea activelor curente, de care dispune întreprinderea
de a se transforma într-un termen scurt în lichidităţi necesare pentru a satisface obligaţiile
de plată în anul 2009 a crescut comparativ cu 2008 cu 0,7 puncte. Iar in 2010 continua sa
creasca cu 0,14 puncte in comparatie cu 2009. De regulă se apreciază o lichiditate totală
favorabilă în condiţiile cînd acest indice are o mărime supraunitară şi este analizat mai des
de acţionari.

Analiza factorilor de potenţial

Rata autonomiei capitalul propriu .

financiare= capitalul permanent(capital propriu+datorii termen lung)

Rata autonomiei financiare 2008 = 241 214 543 = 0,97

248 207 916
Rata autonomiei financiare 2009 = 274 325 972 =0,975
281 285 918
Rata autonomiei financiare 2010 = 278 660 374= 0,98
284 249 341

Rata autonomiei financiare în anul 2009 a crescut cu 0,005 puncte faţă de anul 2008,
iar in 2010 sporirea este cu 1,005 puncte mai mare decat anul precedent. Gradul înalt al
acestui indice reflectă riscul financiar minim şi posibilitatea favorabilă pentru aderarea la
surse suplimentare fie credite sau alte împrumuturi pe termen lung.

Rata datoriilor globale = Datorii pe termen lung+datorii pe termen scurt

Stocuri de mărfuri şi materiale

Rata datoriilor globale 2008 = 6 993 373+48 709 769 =0,78

71 982 486
33
 Rata datoriilor globale 2009 = 6 959 946+37 698 997 = 0,68
65 896 333
Rata datoriilor globale 2010 = 5 588 967+41 545 798 = 0,75
62 613 210

De regulă,trebuie să fie subunitară.Cu cît este mai mică,cu atît securitatea financiară a
întreprinderii este mai stabilă. Astfel in toti anii putem observa securitatea financiara
inalta si o stabilitate evidenta a intreprinderii care este mult mai evidentiata in anul 2009
cand gradul de risc se reduce cu 0,1 puncte.

Tab.8
Nr. Denumirea 2008 2009 2010
1 Venituri din vînzări 582.528.346 538.979.325 541.598.59
8
2 Costul vînzărilor 527.933.199 439.790.459 479.782.30
5
3 Rezultat brut(1-2) 54.595.147 99.188.865 61.816.293
4 Rentabilitatea % 9,4 18,4 11,4
5 Alte venituri 40.930.890 23.450.057 29.850.998
6 Cheltuieli administrative, 80.000.399 86.650.734 84.760.226
comerciale, operaţionale
7 Rezultatul perioadei pînă 15.525.638 35.988.188 6.907.065
la impozitare(3-4-5-6)
8 Impozit pe venit 1.863.076,6 4.318.582,6 828.847,8
9 Profit net 13.662.561, 31.669.605,4 6.072.817,2
4
10 Rentabilitatea la 1 leu 2,34 5,87 1,12
venit din vînzări %
Situaţia veniturilor 2008-2010

34
 Vînzări pentru perioada 2008-2010

600000000

500000000

400000000
Venituri din vînzări
300000000
Costul vînzărilor
200000000 Profit

100000000

0
2008 2009 2010

În rezultatul analizei indicatorul rezultativ,care reflectă activitatea operaţională a

S.A.”Franzeluţa” observăm o creştere a venitului din vînzări pentru anul 2009 în
comparaţie cu anul 2008 în cifre absolute cu 95 621 146 lei dub influenţa următorilor
factori:
 Modificarea soldului producţiei în stocuri la începutul perioadei de gestiune
 Modificare volumului producţiei fabricate
 Modificarea preţurilor la produsele vîndute
Creşterea profitului înseamnă că S.A.„Franzeluţa” nu va avea dificultăţi în finanţarea
investiţiilor viitoare.

35
 Tab.9
Nr Denumirea indicatorilor 2008 2009 Abaterea
. absolută
1 Cheltuieli comerciale 47.298.854 49.905.261 -1.975.407
2 Cheltuieli generale şi 28.092.384 32.716.327 4.623.943
administrative
3 Alte cheltuieli operaţionale 3.978.161 4.029.246 50.985
4 Cheltuielile perioadei total 80.000.399 86.650.734 6.650.335
Situaţia cheltuielilor comerciale,administrative şi operaţionale 2008-2009
Tab.10
Nr Denumirea indicatorilor 2009 2010 Abaterea
. absolută
1 Cheltuieli comerciale 49.905.261 50.282.585 377.324
2 Cheltuieli generale şi 32.716.327 28.754.895 -3.961.432
administrative
3 Alte cheltuieli operaţionale 4.029.246 5.722.746 1.693.600
4 Cheltuielile perioadei total 86.650.734 84.760.226 -1.490.508
Situaţia cheltuielilor comerciale,administrative şi operaţionale 2009-2010

Structura cheltuielilor pentru 2008 Structura cheltuielilor pentru 2009

Cheltuieli
com erciale
Cheltuieli
comerciale

Cheltuieli
Cheltuieli
generale şi
generale şi
adm inistrativ
administrative
e
Cheltuieli
Cheltuieli
operaţionale
operaţionale

Structura cheltuielilor pe anul 2010

36
 Cheltuieli
com erciale

Cheltuieli
generale şi
adm inistrative
Cheltuieli
operaţionale

Cheltuieli administrative,comerciale şi operaţionale în perioada 2008-2010

88000000

86000000

84000000

82000000
Cheltuieli
80000000

78000000

76000000
2008 2009 2010

Examinînd structura cheltuielilor perioadei, observăm că cheltuielile generale şi

administrative pentru activitatea de bază pe anul 2009 în comparaţie cu 2008 au crescut cu
1 975 407 lei, iar cele operaţionale cu 50 985 lei, iar in anul 2010 se observa o reducere a
cheltuielilor generale si administrative cu 3 961 432 lei si o semnificativa crestere a celor
operationale cu 22 969 486 lei.
Remarcăm că, datorită cresterii cheltuielilor într-o măsură oarecare nivelul profitului
net a crescut concomitent pentru anul 2009 în comparaţie cu anul 2008 si respectiv in anul
2010 datorita reducerii cheltuielilor s-a redus si profitul semnificativ.
Concluzie
Societăţile pe acţiuni au o importanţă vitală pentru antrenarea populaţiei în activitatea
economică,crearea noilor locuri de muncă,saturarea pieţei cu mărfuri şi
servicii,dezvoltarea regională şi reducerea sărăciei,deoarece ele de obicei sunt foarte mari
şi astfel pot asigura un număr mare de populaţie cu locuri de muncă.
37
 Putem spune că totalul activelor au crescut în anul 2009 cu 22 167 230 lei faţă de anul
2008, iar cresterea continua si in 2010 cu 6 710 224 lei, ceea ce se datoreaza majorarii
semnificative a ponderii mijloacelor banesti din Total activ.
La capitolul stocuri putem menţiona că stocurile de materie primă şi mărfuri s-au mărit
cu 5 327 240lei in 2009, dar cresterea cea mai semnificativa se observa in 2010 cand
stocurile de materie prima se majoreaza cu 36 117 295lei. Majoritatea stocurilor de
materie primă demonstrează,că Combinatul a depus eforturi pentru acoperirea necesarului
de materii prime şi resurse materiale pentru producţie din punct de vedere
cantitativ,calitativ şi la termen.
Creanţele pe termen scurt s-au marit în anul 2009 cu 5 327 320 lei în comparaţie cu
anul 2008, iar in 2010 se mai maresc cu inca 10 663 584 lei ceea ce contribuie la marirea
creditului de comerţ acordat.
Fluxul mijloacelor băneşti arată că disponibilul bănesc a crescut în anul 2009 cu 27
214 971 lei si in 2010 cu inca 10 331 530 comparativ cu perioada corespunzătoare a
anului precedent.
Sursa principală de finanţare în activitatea operaţională este capitalul propriu,care în
2009 constituie 85,97% din totalul pasivelor. Aceeasi tendinta se manifesta si in anul 2010
unde ponderea capitalului propriu constituie 85,53 %.
De asemenea, cresc activele nete în 2009 cu 1 122 303lei. Scad datoriile pe termen
lung de la 6 993 373 lei în 2008 la 6 959 946 mii lei în 2009. La datoriile pe termen scurt
se observă o scădere considerabila de la 48 709 769 lei în 2008 la 37 798 997 în 2009.
Aceleasi modificari se observa si in anul 2010 cu exceptia datoriilor pe termen scurt care
se maresc cu 3 746 801.
Referitor la avansuri, investitii, imprumuturi si decontari cu clientii externi in anul
2010 se observa o abatere semnificativa de 3 251 421 lei a datoriilor fata de clientii din
strainatate in comparatie cu creantele aceleiasi categorii de clienti.
Putem afirma cu încredere că S.A.”Franzeluţa” este o întreprindere care se dezvolta
bine desi scaderea profitului in ultimii ani ar arata contrariul. S.A. „Franzeluta” îşi
distribuie produsele pe tot teritoriu şi practic deţine monopolul fabricării produselor de
patiserie în Republica Moldova.

38
 Totuşi nu există limită pentru perfecţionare şi din acest motiv conducerea
S.A.”Franzeluţa” caută mereu căi pentru a mări productivitatea întreprinderii.

Capitolul 3: Elaborarea planului anual al secţiei de bază

3.1 Planul de producere

Un plan al producţiei industriale necesită respectarea unei serii de cerinţe de bază,

dintre care cele mai importante sînt:
o asigurarea executării unor produse de calitate superioară, în condiţiile
unor capacităţi de producţie existente;
o executarea unor astfel de produse care să asigure folosirea raţională a
resurselor materiale şi înlocuirea materialelor deficitare fără a diminua
calitatea produselor fabricate;
o introducerea în fabricaţie a unor produse noi, modernizate, care să asigure
o reducere a costurilor de producţie;
o asigurarea specializării întreprinderii şi a subunităţilor sale, pentru
executarea unor grupe de produse sau faze de proces tehnologic, în
concordanţă cu baza tehnico-materială existentă;
o lărgirea cooperării întreprinderii prin asigurarea folosirii optime a
capitalului existent.
Elaborarea planului de producere are la bază o serie de date de pornire, din care
enumerăm:
a) produsele care vor fi fabricate cu următoarele specificaţii:
-nomenclatorul de produse;
-cantitatea;
-calitatea;
-termenele de execuţie.

39
 Pe baza acestor date se poate întocmi un proiect de plan de producţie industrială în
care, pentru fiecare produs ce se va executa, se vor preciza unitatea de măsură, preţul
unitar, cantitatea anuală ce se va fabrica cu defalcarea acesteia pe trimestre.
b) date din programul de pregătire a fabricaţiei noilor produse. Astfel, termenele de
încheiere a etapei de pregătire a fabricaţiei noilor produse, trebuie să se constituie în
date de început pentru fabricarea acestora;
c) date referitoare la punerea în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie,
cuprinse în planul de investiţii al întreprinderii. Pentru folosirea eficientă a acestor
date, trebuie să existe lista de investiţii definitivă pe anul considerat;
d) date referitoare la durata ciclului de producţie al proceselor ce vor fi executate;
e) date despre capacităţile de producţie ale diferitelor subunităţi de producţie;
f) date din contractele economice pentru perioada pentru care se întocmeşte planul
de producţie industrială. Aceste date vor face referire la:
-nomenclatura produselor executate;
-cantitatea de produse;
-calitatea acestora.
g) date din programul de măsuri tehnico-organizatorice, care vor aduce informaţii
despre efectele acestor măsuri asupra capacităţii de producţie, a calităţii produselor
şi a costului acestora.
Determinarea volumului de rezultate obţinute într-o anumită perioadă în întreprinderea
industrială se face utilizînd metodele:
- metoda exprimării în unităţi fizice;
- metoda exprimării în unităţi natural-convenţionale;
- metoda exprimării în unităţi de timp de muncă;
- metoda exprimării în unităţi valorice.

3.1.1 Planificarea fabricării producţiei în expresie naturală. Calculul

capacităţii de producţie a secţiei
Metoda de exprimare a producţiei industriale în unităţi fizice se utilizează în
întreprinderile industriale cu producţie omogenă, atît din punct de vedere al utilităţii, cît şi
40
al caracteristicilor tehnico-economice, astfel încît cantităţilor aferente diferitor produse să
poată fi însumate. Utilizarea metodei are un caracter limitat, mai ales în condiţiile
complexităţii rezultatelor activităţii dintr-o întreprindere. Deci, luînd în consideraţie
specificul producţiei fabricate la fabrica de pîine, această metodă poate fără ezitare sa fie
utilizată în acest caz.
Procesul de planificare a întregii activităţi a fabricii se va începe de la planificarea
producţiei în expresie naturală. Acest indicator natural are o importanţă incontestabilă
pentru întreaga planificare, deoarece serveşte pentru fundamentarea celorlalţi indicatori ai
activităţii economice a fabricii.
Întocmirea planului de fabricare şi realizare a producţiei se începe de la determinarea
volumului şi sortimentului de eliberare a acesteia în expresie naturală. Indicatorii naturali
de fabricare a volumului de producţie sînt determinanţi în raport cu indicatorii valorici ai
acestei secţiuni, de asemenea în raport cu mulţi alţi indicatori ai planului.
În baza indicatorilor naturali ai planului se întocmesc bilanţurile de fabricare şi
utilizare a produselor. Fundamentul contractelor economice, încheiate între unităţi şi
întreprinderile industriei alimentare, pe de o parte, şi organizaţii de comercializare pe de
altă parte, reprezintă furnizarea producţiei în expresie naturală şi-n asortiment.
Pentru a planifica corect fabricarea producţiei în expresie naturală, e necesar de ştiut,
ce se referă la producţia unităţii. În sens statistic, producţia întreprinderii alimentare
reprezintă rezultatul direct al activităţii ei industrial-productive, exprimată în formă de
produse sau lucrări cu caracter industrial.
Din această determinare urmează, că producţia întreprinderilor industriale trebuie
referită numai la rezultatul activităţii secţiilor de bază, auxiliare şi de servire a lor. Aşa
producţie a secţiilor de servire, ca energiă electrică, termică, abur, apă se includ în
volumul producţiei în cantitatea eliberată deoparte pentru construcţiile sale capitale şi
activităţilor neproductive ale întreprinderii sale.
Nu poate fi referit rebutul la producţia întreprinderii, aşa cum el nu poate fi utilizat în
direcţia sa exactă, şi deşeurile producţiei de bază, obţinerea cărora nu prezintă scopul
activităţii întreprinderii. Însă deşeurile, care au trecut deja la întreprindere procesul de
prelucrare primară, se includ în componenţa producţiei, ca şi produsele obţinute din
deşeuri ( în cazul întreprinderii de panificaţie la acestea se referă).
41
 Trebuie de facut diferenţa între deşeuri şi produse ......., obţinute concomitent cu
produsele de bază în rezultatul prelucrării complexe a materiei prime. Această producţie
se include în producţia întreprinderii. Această producţie lipseşte în întreprinderile de
panificaţie.
Producţia întreprinderii nu include numai produsele fabricate cu anumite proprietăţi de
consum, dar şi lucrările cu caracter industrial, care prezintă prin sine sau restabilirea
costului de consum utilizat sau mărirea acestuia, aducerea produselor fabricate la alte
întreprinderi, pînă la starea, necesară pentru realizare în reţeaua de comerţ. În condiţiile
industriei alimentare la ele se referă, spre exemplu, reparaţia capitală a utilajului şi
mijloacelor de transport.
După gradul de finisare produsele întreprinderilor industriei alimentare se divid în
produse finite, semifabricate şi producţie neterminată. Această divizare este condiţionată
de continuitatea procesului de producţie. Dacă de presupus că într-un oarecare moment
procesul de producţie va fi întrerupt, atunci, obiectele de muncă intrate în acest proces, se
vor situa la diferite etape ale transformării lor în produs finit: unele deja vor reuşi să fie
transformate în produse finite, aşa cum procesul de producţie asupra lor va fi finisat; pe
cînd altele doar vor fi finisate prin prelucrare în una din secţii şi, pentru ca să devină
produse finite, acestea trebuie să treacă prelucrarea finală în alte secţii ale întreprinderii
respective; şi altele se vor afla la acea etapă cînd asupra lor se vor exercita procesele
prevăzute de tehnologia aleasă.
Divizarea producţiei în produse finite, semifabricate şi producţie neterminată are mare
importanţă în planificarea volumelor generale îndeosebi în producţia cu ciclu îndelungat.
Clasificarea producţiei după gradul de finisare se utilizează de asemenea şi la întocmirea
calculaţiei de plan a costurilor de producţie, elaborarea bugetului cheltuielilor de
producţie, la normarea mijloacelor circulante şi calcularea altor indicatori ai planului.
Pentru întocmirea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală în calitate de
date iniţiale, în cadrul elaborării planurilor curente, se utilizează: sortimentul producţiei
inclus în planul de durată medie a întreprinderii pentru anul respectiv; obligaţiile de
furnizare a producţiei către clienţi în concordanţă cu acordurile încheiate; conţinutul şi
caracteristicile calitative ale materiei prime, intrate la prelucrare în perioada planificată, de
asemenea normele de eliberare a producţiei finite dintr-o unitate de materie primă.
42
 Volumul producţiei în expresie naturală se determină, de regulă, după emiterea
globală, şi numai în cazuri separate, prevăzute de plan,- după emiterea marfară.
Conţinutul planului de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru întreprinderile
industriei alimentare este următorul:
 Producţia finită- de bază, concomitentă, energia electrică de producţie proprie,
energia termică, apă, materiale pentru ambalaj (dacă costul acestora nu este inclus
în preţul produselor), producţia din deşeurile producţiei de bază, deşeurile care au
trecut prelucrarea primară, ş.a.
 Semifabricatele de producţie proprie- semifabricatele utilizate în interiorul
întreprinderii pentru emiterea producţiei finite, semifabricatele emise aparte;
 Producţia neterminată- produsele aflate operioadă îndelungată de timp în
producţie;
 Lucrări cu caracter industrial- ambalarea produselor alimentare intrate din afară,
reparaţia capitală a utilajului.
Elaborarea planului de fabricare a producţiei în expresie naturală nu se limitează la
indicarea nomenclaturii, ci e necesară planificarea sortimentului acesteia, adică de
determinat cîtă producţie trebuie să fie fabricată (în unităţi fizice) după tipuri şi varietate.
Aşa cum sortimentul producţiei emise are mare influenţă asupra multor indicatori
cantitativi şi calitativi ai activităţii întreprinderii, trebuie de referit foarte precaut faţă de
elaborarea acestuia. Acesta trebuie planificat astfel, încît luîndu-se în consideraţie
capacităţile de producţie existente şi resursele de materie primă, să fie îndeplinită sarcina
propusă spre îndeplinire în planul curent sau cel de durată medie.
Soluţionarea acestei probleme este imposibilă prin utilizarea metodelor tradiţionale. În
planificarea actuală a sortimentului optim al producţiei se realzează prin intermediul
metodelor economico-matematice.
În planificarea curentă, pentru asigurarea activităţii ritmice şi uniforme a întreprinderii,
o importanţă majoră are repartizarea corectă a volumului de producţie pe trimestre. La
întreprinderile şi unităţile cu regim de lucru non-stop, ccum ar fi în cazul nostru fabrica de
pîine, emisiunea trimestrială a producţiei se divizează în baza obligaţiilor legate de
termenele de furnizare a producţiei în asortiment, datele despre introducerea şi scoaterea

43
 capacităţilor de producţie pe trimestre, fondul trimestrial de timp de muncă a întregii
întreprinderi şi a subdiviziunilor ei separate în corespundere cu regimul de lucru adoptat.
Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală pentru anul 2008, la SA „Fabrica
de pîine din Orhei” este prezentat în tabelul 3.1. Aici se indică întreg sortimentul de prod-

Tabelul 3.1.1
Planul de fabricare a producţiei în expresie naturală
Denumirea produsului Vol.productie Volumul de producţie în anul planificat,tone
an precedent, Total Inclusiv pe trimester
tone I II III IV
Pîine de grîu 0,6 473 480 107,52 112,8 136,8 122,88
Pîine de grîu 0,4 359 360 80,64 84,6 102,6 92,16
Pîine cu tărîţe 0,6 55 25 5,6 5,875 7,125 6,4
Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 1,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56
Pîine cu tărîţe 0,4 0,7 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Pîine împletită 1,2 2,9 9 2,016 2,115 2,565 2,304
Pîine împletită 0,6 0,7 6 1,344 1,41 1,71 1,536
Total pîine 892,8 895
Colac ceremonial 2,0 1,7 3 0,672 0,705 0,855 0,768
Colac Ceremonial 1,5 4,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Colac Ceremonial 1,1 1,3 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Colac împletit 1,0 2,8 4 0,896 0,94 1,14 1,024
Colac împletit 0,5 5,4 9 2,016 2,115 2,565 2,304
Colac împletit 0,4 2,9 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896
Colac împletit 0,3 6,2 6 1,344 1,41 1,71 1,536
Colac împletit 0,25 6,5 10 2,24 2,35 2,85 2,56
Colac împletit 0,2 0,6 1 0,224 0,235 0,285 0,256
Ciur 4,2 4 4 0,896 0,94 1,14 1,024
Pomană 1,5 3,3 3,5 0,784 0,8225 0,9975 0,896
Jemnă 1,5 0,3 0,5 0,112 0,1175 0,1425 0,128
Total colaci 39,2 54
Chiflă “Romaniţa” 0,48 1,5 2,4 0,5376 0,564 0,684 0,6144
Chiflă cu presărătură 0,14 19,4 25 5,6 5,875 7,125 6,4
Cornuleţ 0,14 16,2 17 3,808 3,995 4,845 4,352
Cornuleţ 0,1 19,9 20 4,48 4,7 5,7 5,12
Cornuleţ cu mac 0,1 14 15 3,36 3,525 4,275 3,84
Covrigi de cozonac 0,1 8 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Cozonac 1,8 2 0,448 0,47 0,57 0,512
Rulada cu magiun 0,5 3,6 10 2,24 2,35 2,85 2,56
Rulada cu magiun 0,3 0,2 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Rulada cu magiun 0,1 0,6 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Rulada cu mac 0,5 4,4 8 1,792 2,35 2,85 2,56
Rulada cu mac 0,3 2,2 4 0,896 0,94 1,14 1,024
Rulada cu mac 0,1 0,5 3 0,672 0,705 0,855 0,768
Pliuşcă cu mac 0,1 0,4 4 0,896 0,94 1,14 1,024
Pliuşcă cu magiun 0,1 0,5 5 1,12 1,175 1,425 1,28
Total produse de cozonac 93,2 128
Foietaj cu caşcaval 0,07 1,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512
Croissant cu ciocolată 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384
Crossant cu cremfil 0,07 0,7 1,5 0,336 0,3525 0,4275 0,384
Crossan cu magiun 0,07 0,7 2 0,448 0,47 0,57 0,512
Foietaj cu stafide 0,07 0,3 1 0,224 0,235 0,285 0,256
Aluat foietaj 1,0 0,4 1 0,224 0,235 0,285 0,256
Total produse aluat din foi 4,5 9 2,016 2,115 2,565 2,304
Biscuiţi de casa 1,0 0,3 2 0,448 0,47 0,57 0,512
44
Total 1030 1100

ucţiei care urmează a fi fabricat în perioada planificată, precum şi cantităţile în care se

vor fabrica, cu divizare trimestrială.

Ne propunem să calculăm capacitatea de producţie a SA „Fabrica de pîine din Orhei”

în baza datelor din tabelul de mai jos, după formula:
CP= ∑P*T*k
Utilajul Zile de Nr. de utilaje Timp efectiv Productivitatea, Capacitatea de
reparaţii pe an de lucru tone/zi producţie
anuală, t/an
BN-50 24 2 341 14,4 4910,4
BN-25 17 1 348 11 3828
BN-25 17 1 348 7,2 2505,6
Total 11244

3.1.2 Planificarea fabricării producţiei în expresie valorică

Pe lîngă indicatorii naturali în planul de fabricare a producţiei se calculează un şir de

indicatori valorici: producţia globală, producţia marfă în preţuri curente, producţia marfă
în preţuri comparabile, producţia realizată.
Evaluarea volumului de fabricare a producţiei după valoare e condiţionată de
necesitatea primirii datelor iniţiale recapitulative. Indicatorii naturali pentru acest scop nu-
s potrivite, acestea nu sînt comparabile, aşa cum, în primul rînd diferite tipuri de produse
se măsoară cu diferite unităţi de măsură, şi în al doilea rînd, gradul de finisare a
producţiei, incluse în plan, este diferit.
Indicatorii valorici oferă posibilitatea obţinerii datelor generale pe fabricarea producţiei
nu numai în limitele întreprinderii separate, ci şi a ramurii, şi a economiei naţionale în
întregime. Cu ajutorul acestor indicatori se determină dinamica fabricării producţiei
pentru un şir de ani, în baza lor se calculează mulţi alţi indicatori ai planului, ca
productivitatea muncii, cheltuieli la 1 leu producţie marfă, profitul, rentabilitatea, ş.a.;
după îndeplinirea indicatorilor valorici separaţi se evaluează munca colectivelor
întreprinderilor, se corectează fondurile de stimulare economică. Indicatorii, cu toate că se
45
numesc valorici, însă în realitate nu reflectă valoarea producţiei, aşa cum sînt calculaţi în
baza preţurilor en-gross, care deseori nu coincid cu valoarea produselor.
Volumul general al producţiei se determină cu ajutorul a doi indicatori: producţia
globală şi producţia-marfă în preţuri comparabile.
Valoarea oricărui produs, se compune din valoarea resurselor consumate de producţie,
valoarea produsului necesar şi valoarea produsului adăugat. Prima parte constituie
valoarea transferată, iar celelalte două- valoarea din nou creată.
La evaluarea volumului de producţie pe producţia-marfă în rezultatele activităţii
întreprinderii se include valoarea transferată, şi cea din nou creată. Însă valoarea
transferată este aportul în producţia altor întreprinderi, furnizorilor de materie primă,
materiale, semifabricatelor cumpărate şi altor mijloace de producţie. Aporul real al
întreprinderii respective este valoarea din nou creată.
Aprecierea producţiei întreprinderilor de producţie în baza valorii depline dădea
posibilitatea sporirii volumului ei, asigurarea sporirii productivităţii muncii, nu din contul
creşterii fireşti, ci pe calea utilizării materiei prime scumpe sau a majorării masei specifice
în volumul total de fabricare cu producţie cu capacitate materială mai mare.
Neajunsurile indicatorului producţia-marfă se elimină prin utilizarea indicatorului
producţia globală, aşa cum aceasta caracterizează valoarea din nou creată, adică numai
acea parte din valoarea ăproducţiei, care este creată în perioada respectivă de către
muncitorii din întreprindere.
Priorităţile producţiei globale apar în întregime numai la întreprinderile, care produ un
sortmint larg de producţie. În producerea monoproductivă practic nu există diferenţă în
ritmurile de creştere a volumului de producţie, calculate în baza producţiei-marfă şi a
producţiei globale.
Pentru planificarea volumului de realizare, precum şi a indicatorilor de cost şi a
profitului se efectuează calculul producţiei-marfă în preţuri curente, precum şi se
determină indicatorul volumului producţiei realizate. Prin producţie realizată se
subînţelege producţia furnizată către consumatori, care a fost în întregime achitată.
Valoarea producţiei, achitată de consumatori, dar care încă n-a fost furnizată în perioada
de plan, în volumul producţiei realizate nu se include, în afara cazului, cînd producţia
achitată, este lăsată în întreprinderea producătoare pentru păstrarea corespunzătoare.
46
 Conţinutul producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile este acelaşi;
producţia realizabile se deosebeşte de producţia marfă prin aceea că aceasta nu include
producţia finită, destinată pentru realizare, iar la sfîrşitul perioadei planificate şi producţia
aflată la depozit, de asemenea producţia care încă nu fusese achitată de către consumatori;
în afară de aceasta, numai în componenţa producţiei realizabile se include producţia finită
nerealizată a perioadei precedente.
În componenţa producţiei globale şi a producţiei-marfă în preţuri comparabile, se
include sporul sau pierderea numai a celor semifabricate de producţie proprie, care sînt
luate la evidenţa în mişcarea semifabricatelor.
Toţi indicatorii valorici se determină prin calcul direct, ca suma produselor dintre
volumul producţiei şi preţul la fiecare categorie de produse în parte.

Tabelul 3.1.2
Planul de fabricare a producţiei în expresie valorică
Denumirea Preţ Producţia marfă în preţuri comparabile,mii lei Preţ Producţia marfă în preţuri curente, mii lei
producţiei comp. PM PM anul planificat curent PM anul panificat
Lei/kg anul Total Inclusiv pe trimestre lei/kg Total Inclusiv pe trimestre
prec. I II III IV I II III IV
Pîine de grîu 0,6 4,77 2256,2 2289, 512,8 538,0 652,5 586,1 4,8 516,0 541,4 656,6 589,8
1 6 7 56 36 3 2304 96 4 4 24
Pîine de grîu 4,0 4,76 1708,8 1713, 383,8 402,6 488,3 438,6 4,78 385,4 404,3 490,4 440,5
4 6 46 96 76 81 1720,8 59 88 28 25
Pîine cu tărîţe 0,6 4,55 113,7 26,73 4,6 27,02 32,77
250,25 5 25,48 125 32,41 29,12 115 25,76 5 5 29,44
Pîine cu tăr. fran 4,55 10,19 10,69 12,96 11,64 4,6 10,30 11,77
6,825 45,5 2 25 75 8 46 4 10,81 13,11 6
Pîine cu tăr. 0,4 4 2,8 20 4,48 4,7 5,7 5,12 4 20 4,48 4,7 5,7 5,12
Pîine împl. 1,2 5,11 10,30 10,80 13,10 11,77 5,13 10,34 13,15
14,819 45,99 176 765 715 344 46,17 2 10,85 8 11,82
Pîine împl. 0,6 5,3 7,123 8,140 5,5
3,71 31,8 2 7,473 9,063 8 33 7,392 7,755 9,405 8,448
Colac cerem 2,0 8,86 5,953 6,246 7,575 6,804 8,9
15,062 26,58 92 3 3 48 26,7 5,981 6,275 7,61 6,835
Colac Cerem 1,5 9 10,57 12,82 9 10,57 12,82
37,8 45 10,08 5 5 11,52 45 10,08 5 5 11,52
Colac Cerem 1,1 8,88 9,945 10,43 12,65 11,36 8,88 10,43 12,65 11,36
11,544 44,4 6 4 4 64 44,4 9,946 4 4 6
Colac împletit 1,0 7,95 7,123 8,140 7,95
22,26 31,8 2 7,473 9,063 8 31,8 7,123 7,473 9,063 8,141
Colac împletit 0,5 8,18 16,49 17,30 20,98 18,84 8,18 16,49 17,30 20,98 18,84
44,172 73,62 088 07 17 672 73,62 1 1 2 7
Colac împletit 0,4 8,07 28,24 6,326 6,637 8,049 7,230 8,1
23,403 5 88 575 825 72 28,35 6,35 6,662 8,08 7,258
Colac împletit 0,3 8,16 10,96 11,50 13,95 12,53 8,16 10,96 11,50 13,95 12,53
50,592 48,96 704 56 36 376 48,96 7 6 4 4
Colac împlet 0,25 8,56 19,17 20,11 24,39 21,91 8,56 19,17 20,11 24,39 21,91
55,64 85,6 44 6 6 36 85,6 4 6 6 4
Colac împletit 0,2 9,1 2,038 2,138 2,593 2,329 9,1
5,46 9,1 4 5 5 6 9,1 2,038 2,139 2,594 2,33
Ciur 4,2 7,47 6,693 7,021 8,515 7,649 7,47
29,88 29,88 12 8 8 28 29,88 6,693 7,022 8,516 7,649
Pomană 1,5 8,18 26,994 28,63 6,413 6,728 8,159 7,329 8,2 28,7 6,429 6,745 8,18 7,347

47
 12 05 55 28
Jemnă 1,5 9 1,057 1,282 9
2,7 4,5 1,008 5 5 1,152 4,5 1,008 1,058 1,283 1,152
Chiflă “Romaniţa” 9,48 22,75 5,096 5,346 6,484 5,824 9,48
0,48 14,22 2 448 72 32 512 22,752 5,096 5,347 6,484 5,825
Chiflă cu pr 0,14 9,1 53,46 64,83 9,1 53,46 64,83
176,54 227,5 50,96 25 75 58,24 227,5 50,96 3 8 58,24
Cornuleţ 0,14 8,78 142,23 149,2 8,78 33,43 35,07 42,53 38,21
6 6 0 0 0 0 149,26 4 6 9 1
Cornuleţ 0,1 9,1 9,1 40,76 46,59
181,09 182 0 0 0 0 182 8 42,77 51,87 2
Corn cu mac 0,1 10 140 150 33,6 35,25 42,75 38,4 10 150 33,6 35,25 42,75 38,4
Covrigi de c 0,1 10 80 50 11,2 11,75 14,25 12,8 10 50 11,2 11,75 14,25 12,8
Cozonac 5,12 2,293 2,406 2,918 2,621 5,15
9,216 10,24 76 4 4 44 10,3 2,307 2,421 2,936 2,637
Rulada cu m 0,5 3,18 7,123 8,140 3,2
11,448 31,8 2 7,473 9,063 8 32 7,168 7,52 9,12 8,192
Rulada cu m 0,3 12,72 14,24 14,94 18,12 16,28 12,72 14,24 14,94 18,12 16,28
2,544 63,6 64 6 6 16 63,6 6 6 6 2
Rulada cu m 0,1 14,1 15,79 16,56 20,09 18,04 14,1 15,79 16,56 20,09 18,04
8,46 70,5 2 75 25 8 70,5 2 8 3 8
Rulada cu m 0,5 11,36 49,984 90,88 20,35 26,69 32,37 29,08 11,4 91,2 20,42 26,79 32,49 29,18
Rulada cu m 0,3 12,86 11,52 12,08 14,66 13,16 12,9 11,55 12,12 14,70
28,292 51,44 256 84 04 864 51,6 8 6 6 13,21
Rulada cu m 0,1 13,2 8,870 11,28 10,13 13,2 11,28 10,13
6,6 39,6 4 9,306 6 76 39,6 8,87 9,306 6 8
Pliuşcă cu m 0,1 14,5 12,99 14,84 14,5 12,99 14,84
5,8 58 2 13,63 16,53 8 58 2 13,63 16,53 8
Pliuşcă cu ma 0,1 14,5 17,03 20,66 14,5 17,03 20,66
7,25 72,5 16,24 75 25 18,56 72,5 16,24 8 3 18,56
Foietaj cu caşcaval 22,71 10,17 10,67 12,94 11,62 22,71 10,17 10,67 12,94 11,62
0,07 38,607 45,42 408 37 47 752 45,42 4 4 5 8
Croissant cu 26 11,11 26 11,11
ciocolată 0,07 18,2 39 8,736 9,165 5 9,984 39 8,736 9,165 5 9,984
Crossant cu crmfil 26 11,11 26 11,11
0,07 18,2 39 8,736 9,165 5 9,984 39 8,736 9,165 5 9,984
Crossan cu magiun 26 11,64 13,31 26 11,64 13,31
0,07 18,2 52 8 12,22 14,82 2 52 8 12,22 14,82 2
Foietaj cu st 0,07 22,71 5,087 5,336 6,472 5,813 22,71
6,813 22,71 04 85 35 76 22,71 5,087 5,337 6,472 5,814
Aluat foietaj 1,0 13,2 2,956 3,379 13,2
5,28 13,2 8 3,102 3,762 2 13,2 2,957 3,102 3,762 3,379
Biscuiţi de casa 1,0 17,6 7,884 10,03 9,011 17,6 10,03
5,28 35,2 8 8,272 2 2 35,2 7,885 8,272 2 9,011
Total 5543,2 6233 6258,9

48
 3.2 Planul dezvoltării tehnice
3.2.1 Măsuri de introducere a tehnologiilor progresive şi tehnicii noi

Planul dezvoltării tehnice reprezintă un ansamblu de măsuri tehnice, organizaţionale şi

altele, o parte dintre care reprezintă mijlocul de realizare a programelor proprii complexe,
iar altele nu au legătură cu programele tehnico-ştiinţifice, avînd importanţă individuală.
Măsura de dezvoltare tehnică propusă pentru a fi introdusă la SA „Fabrica de pîine din
Orhei”, este de a introduce tehnică nouă, şi anume urmează a face alegerea corectă, între
cuptorul „LC UNIVERSAL” şi cuptorul SPT-20. Datele referitoare la aceaste cuptoare
sînt prezentate mai jos:
Tabelul 3.2.1
Caracteristica variantelor propuse
INDICATORII „LC UNIVERSAL” SPT-20
1. Capacitatea de producţie, t/an: 1215,2 1666,56
- nr. de cuptoare 2 3
- productivitatea cuptorului, kg/h 350 320
- fondul anual de timp, ore 1736 1736
- capacitatea de producţie, kg/oră 700 960
2. Cheltuieli capitale, lei: 571840 782472
- preţul de achiziţie, lei 253500 230200
- valoarea totală a cuptorului, lei 507000 690600
- cheltuieli de transport şi montare, lei 60840 82872
- costul suprafeţei de producţie, lei 4000 9000

3. Cheltuieli curente totale, lei: 394199.8 401826,62

- salarii tarifare 132550 122650
- premii şi adaosuri 66275 61325
- salariul suplimentar 31812 29436
- CAS şi CAM 63425 58688,02
- amortizarea utilajului 56784 78247,2
- cheltuieli p-u energie electrică 31997 35831
- întreţinerea şi reparaţia curentă a utilajului 11356.8 15649,4

Pentru a alege varianta optimă din cele propuse, se determină cheltuielile recuperabile
pentru fiecare variantă propusă în parte, după formula:
CR=CC+k*En, unde
CR – cheltuieli recuperabile;
49
 CC – cheltuieli curente;
En – coeficientul normativ de eficienţă a investiţiilor capitale;
k – investiţii capitale.
Varianta optimă se consideră aceea pentru care cheltuielile recuperabile sînt minimale.
Efectuînd calculele se obţin rezultatele pentru cheltuielile recuperabile de 451383,8 lei
pentru I variantă propusă, şi 480073,82 lei pentru a II-a variantă propusă (pentru unitate
de producţie fabricată vom avea 410,35lei şi 436,43 lei pentru fiecare variantă în parte).
Prin compararea datelor obţinute, concludem că varianta optimă este introducerea tehnicii
noi propuse de I variantă, adică procurarea cuptorului „LC UNIVERSAL”.
Vom prezenta în tabelul 3.2.2 eficienţa relativă de la implimentarea tehnicii noi, pe
tipuri de indicatori:

Tabelul 3.2.2
Indicatorii eficienţei măsurilor tehnico-organizatorice propue în proiect
Măsuri tenico- Investiţii Efectul Efectul p- Termen de Economia Creşterea
oragnizatorice capitale, ec-ic u toată recuperare personalului, productivităţii
mii lei anual perioada a om muncii, %
relativ, de investiţiilor,
mii lei exploatare, ani
mii lei
Introducerea 571,84 28,688 35327,1 4 2 135
tehnicii noi-
cuptor „LC
UNIVERSAL”

3.2.2 Măsuri de perfecţionare a organizării producţiei, muncii,

managementului

Din cauza cererii scăzute la produsele de panificaţie a fabricii, nivelul de utilizare a

capacităţii de producţie disponibile este relativ scăzut, estimîndu-se la 22,4% pentru
cuptorul BN-25, şi 38,3% pentru BN-50. astfel, întreprinderea dispune de o rezervă
enormă de capacitate de producţie fapt care cere o soluţionare imediată a problemei.
O solţie ar putea fi extinderea reţelei de distribuţie a produselor proprii fabricate prin
includerea noilor regiuni din împrejurimi (se au în vedere satele şi comunele din
50
apropierea or. Orhei) în segmentul de piaţă ocupat de SA „Fabrica de pîine din Orhei”.
Însă, trebuie de mneţionat faptul că concurenţa pe piaţa locală a produselor de panificaţie
este acută, deoarece se atestă un număr mare de brutării private din care majoritatea oferă
produse omogene consumatorilor şi deci, cererea este în mare parte dictată de alegerea
făcută de către clienţii fideli.
O altă soluţie, ce nu ţine de domeniul sporirii numărului consumatorilor şi nici de
ridicarea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie la utilajul existent la
întreprindere.
Aceasta constă în propunerea spre comercializare a utilajului existent şi anume a
cuptoarelor BN-25 şi BN-50, a căror capacitate de producţie este foarte înaltă faţă de
volumul de producţie cerut pe piaţă, altor întreprinderi antrenate în sfera dată de activitate
şi în special celor ce activează pe segmente de piaţă largi (municipiile Chişinău sau Bălţi;
alte oraşe mari din Republica Moldova). În cazul comercializării acestora este evident că
se vor lua în consideraţie gradul de uzură a utilajului pentru a putea fi determinat preţul
utilajului sau aşa zisa valoare restantă.
Aceste cuptoare au fost achiziţionate în anii 90, cînd numărul concurenţilor din
domeniul de activitate al acesteia era nespus de redus şi fabrica practic deţinea minim
50% din vînzările de pe piaţa locală a produselor de panificaţie. Însă, odată cu apariţia
unui număr mai mare de concurenţi, poziţia întreprinderii pe piaţa locală a avut de suferit,
astfel încît aceasta nu mai putea produce aceleaşi cantităţi de produse ca şi anterior, astfel,
treptat reducîndu-se gradul de utilizare a capacităţii de producţie a întreprinderii pînă la
nivelul actual.
În prezent la SA „Fabrica de pîine din Orhei”, subfuncţia reparaţii este într-o oarecare
măsură neglijată, motivul de bază fiind necesitatea efectuării unor cheltuieli suplimentare.
Din întreg ciclu al sistemului de profilactică planificată, la întreprindere se efctuează doar
examinările periodice ale stării utilajului şi uneori, în cazul depistării unor deficienţe
tehnice – reparaţii medii şi curente. Responabili de această funcţie sînt muncitorii secţiei
mecanice a întreprinderii.

51
 3.3 Planul aprovizionării tehnico-materiale
3.3.1 Calculul necesarului de materie primă şi materiale auxiliare

Pentru organizarea aprovizionării neîntrerupte a tuturor subdiviziunilor unităţii de

producţie cu resursele materiale necesare de calitate corespunzătoare, în cantitatea cerută
şi în termenii stabiliţi, de asemenea, pentru a efectua controlul asupra utilizării eficiente a
acestora, în planurile curente şi cele de durată medie, se elaboreză o secţiune specială –
aprovizionarea tehnico-materială.
Desfăşurarea procesului de producţie în contextul cerinţelor economiei de piaţă
prevede necesitatea formării şi utilizării unui sistem mobil de aprovizionare şi asigurare
cu materii prime şi resurse materiale la fiecare întreprindere în parte.
Este cunoscut că Republica Moldova nu dispune de resurse minerale industrializabile,
iar unităţile de producţie funcţionează în baza resurselor materiale, majoritatea cărora nu
sînt de import şi foarte costisitoare.
În ce priveşte situaţia în cauză există viziunea nouă privind verigile de funcţionare şi
dezvoltare a sistemului de aprovizionare şi asigurare a fiecărei întreprinderi cu materii
prime şi resurse materiale în parte.
Principiul fundamental al acestui sistem este cumpărarea avantajoasă de la furnizorii
resurselor materiale necesare pentru activităţile desfăşurate, precum şi folosirea lor cu un
grad de eficienţă mult mai înalt.
În condiţiile unei activităţi durabile fiecare unitate de producţie trebuie să elaboreze de
sinestătător un program bine chibzuit de aprovizionare şi asigurare cu resurse materiale.
De regulă, în cazul cînd agentul economic este cointeresat să satisfacă necesităţile
curente ale întreprinderii în resurse materiale, trebuie să fie excluse problemele privind
asigurarea integrală şi oportună cu aceste resurse.
În realitate, însă, sînt foarte frecvente cazurile cînd disponibilităţile băneşti reduse,
lipsa resurselor materiale necesare, precum şi costul lor exagerat pe piaţa de desfacere
creează unele probleme obiective şi subiective privind aprovizionarea şi asigurarea
întreprinderii cu resurse materiale.

52
 În astfel de condiţii devine evidentă necesitatea gestionării eficiente a tuturor resurselor
materiale de care dispune întreprinderea la un moment dat. Acest lucru poate fi efectuat în
baza normării justificate a stocurilor de materii prime şi materiale la depozitele
întreprinderii, precum şi elaborării unor norme rezonabile de consum pe unitate de
produse.
Aprovizionarea şi asigurarea integrală şi oportună a întreprinderii cu materii prime şi
resurse materiale necesare influenţează direct atăt activităţile desfăşurate, cît şi rezultatul
acestor activităţi.
Desfăşurarea normală a procesului de aprovizionare a întreprinderii cu resurse
materiale nu se poate realiza fără un program (plan) de aprovizionare care să prevadă
asigurarea necesarului respectiv în mod ritmic şi operativ cel puţin pentru un an. De
modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor
pentru materii prime şi materiale, precum şi ritmicitatea producţiei.
De regulă, în orice unitate economică de producţie mecanismul aprovizionării şi
asigurării cu resurse materiale trebuie să funcţioneze ireproşabil. Orice abatere afectează
desfăşurarea normală a procesului de producţie şi declanşează dereglări intersistemice în
lanţ.
La SA „Fabrica de pîine din Orhei” la calcularea normelor de consum necesare pentru
determinarea necesarului de materie primă şi resurse materiale pentru tot volumul de
producţie se utilizează metoda statistică. Aceasta constă în aceea că normele de consum a
tipurilor separate de materii prime şi materiale se determină în baza datelor a consumului
lor de facto pe unitate de produs pentru anii precedenţi luînd în considerarefactorii, care
influenţează reducerea în perioada planificată. În procesul elaborării normelor de consum
se iau în consideraţie datele din receptura produselor de panificaţie a fabricii aprobată de
catre şeful de laborator, unde sînt indicate randamentul fiecărui produs şi cosumurile de
materiale pentru fiecare produs în parte.
În tabelul următor sînt calculate necesarul de materie primă şi materiale de bază pentru
fabricarea unei tone de pîine din făină de grîu cu gramaj 0,6 şi 0,4. Costul total al materiei
prime, materialelor auxiliare, energiei termice, electrice necesare pentru fabricarea
restului producţiei sînt prezentate în anexa 1.

53
 Tabelul 3.3.1
Calculul necesarului de materie primă şi materiale de bază
Tipul mat. prime şi Preţ pe Costul unităţii de Cost p-u tot volumul de
mat. de bază, u.m. unitate, lei producţie producţie
Norma de Suma, lei Cantitatea Suma, mii
consum necesară lei
Pîine de grîu 0,6
Făină calit. sup, kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,51
Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 3840 34,56
Sare, kg 1,12 12 21,6 5760 10,36
Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36
Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72
Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 4800 147,98
Total 3555,24 1706,51
Pîine de grîu 0,4
Făină calit. sup, kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,63
Drojdie Orion, kg 8,75 8 72 2880 25,92
Sare, kg 1,12 12 21,6 4320 7,77
Ulei, kg 7,5 1,5 19,5 540 7,02
Apa, m3 18,18 1 18,18 480 8,72
Ameliorator, kg 30,83 10 308,3 3600 110,98
Total 1465,04

3.3.2 Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie electrică,

termică, frig, ambalaj

Necesitatea în resurse materialo-energetice se determină după tipurile de bază a

acestora în expresie naturală. Necesarul în resurse materiale se determină după direcţiile
lor de întrebuinţare .
Calculul necesităţii în resurse materiale se realizează deobicei prin metoda calculării
directe: prin înmulţirea normei de consum la volumul planificat de producţie. În calitate
de date iniţiale se utilizează volumele planificate de fabricare a producţiei în asortiment,
volumul de lucrări, efectuate de secţiile auxiliare şi de servire ale întreprinderii, volumul
planificat al investiţiilor capitale după izvoarele lor de finanţare şi metodele de

54
introducere a construcţiilor capitale, şi, în final, normele individuale progresive şi cele de
grup de consum a materiei prime, materialelor, combustibilului, energiai electrice.
La faricarea porducţiei de bază, necesarul în toate tipurile de materale auxiliare se
determină preponderent în baza normelor individuale de consum, iar în întreprinderile cu
sortiment larg al producţiei se admite calculul pe norme de grup. În acel caz cînd un
material sau altul se consumă pentru fabricarea mai multor produse, necesarul general în
acesta se determină prin sumarea necesităţilor pe produse separate, adică:
M=∑ Nc i*Qplan i, unde
Nc i – norma de consum a materialului pe unitate de produs;
Qplan i - volumul planificat de producţie pe tipuri de produse.
În cazul obiectelor de inventar, necesarul valoric pentru îndeplinirea planului, se
fundamentează ţinînd cont de normativele de consum de obiecte de înventar la 1000 tone
de produs.
Necesarul de energie electrică pentru forţa motrice se fundamentează cu ajutorul
relaţiei:
Nec=(Fplt*Pi*Ks/R)*(1+Kp), unde
Fplt – timpul necesar total pentru realizarea producţiei planificate;
Pi – puterea instalată a motoarelor;
Ks – coeficientul de simultanietate a încărcării utilajelor;
R – randamentul motoarelor;
Kp – coeficientul pierderilor în reţea.
În cazul procurării energiei electrice din afară, cum este în cazul SA „Fabrica de pîine
din Orhei” necesarul acesteia se determină după relaţia:
Nec=∑ Nc i*Qplan i
Aceeaşi relaţie este valabilă pentru calculul necesarului de energie termică şi gaz.
Fabrica de pîine în producere utilizează pe larg aburul, acesta se obţine cu ajutorul apei,
norma de consum şi necesarul ei sînt calculate în subcapitolul 3.3.2.
În tabelul 3.3.2 este prezentată lista tuturor tipurilor de materiale auxiliare utilizate de
către secţia de bază a fabricii de panificaţie, precum şi necesarul în acestea pentru
obţinerea volumului de producţie planificat.

55
 Tabelul 3.3.2

Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică

Tipul de Preţ/Tarif pe Costul unităţii de producţie Cost p-u tot volumul de
materiale unitate, lei producţie
auxiliare, Norma de Suma, lei Cantitatea Suma, mii
u.m. consum necesară lei
Pîine de grîu 0,6
Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 1200 21,81
En. electrică, 0,96 150 453,3
kw/h 72000 217,58
Gaz, m3 3,022 600 576 288000 276,48
Total 1074,75 515,87
Pîine de grîu 0,4
Abur(apă) 18,18 2,5 45,45 900 16,36
En. electrică, 0,96 150 453,3
kw/h 54000 163,18
Gaz, m3 3,022 600 576 216000 207,36
Total 1074,75 386,91

56
 3.4 Planul muncii şi a fondului de salarizare
3.4.1 Planificarea sporirii productivităţii muncii în baza factorilor tehnico-
organizatorici

Elaborarea planului muncii se începe cu planificarea productivităţii muncii, aşa cum

restul indicatorilor acestei secţiuni a planului au legătură directă sau indirectă şi depind de
indicatorii productivităţii muncii.
Productivitatea muncii se exprimă prin cantitatea producţiei, fabricată într-o unitate de
timp calculată pentru un muncitor din personalul industrial-productiv (PIP). Atît în
planurile de durată medie cît şi în cele curente idicatorul productivităţii anuale a muncii
este exprimat în unităţi absolute- sub forma fabricării producţiei în unităţi monetare (lei;
mii lei) la un muncitor mediu scriptic, iar ritmul de creştere a acesteia se determină în
procente faţă de perioada de bază.
Pe lîngă productivitatea anulă este de asemenea calculată şi productivitatea pe oră şi pe
zi a muncii, care deobicei sînt utilizate în cazul analizei activităţii economice de producere
a întreprinderii şi pentru delimitarea rezervelor interne. În unele ramuri ale industriei
alimentare pe lîngă indicatorul valoric de bază, se mai utizează calculul productivităţii
muncii în unităţi fizice, convenţional-fizice şi de muncă.
La întreprinderile industriei alimentare se utilizează metoda factorială de planificare a
sporului productivităţii muncii. Esenţa acestuia se reduce la: iniţial se determină numărul
PIP, necesar în perioada planificată, dacă acesta ar rămîne la nivelul periodei de bază ,
apoi pe factori separaţi se calculează economia relativă a numărului de personal, şi în
final, se calculează sporul productivităţii muncii, numărul PIP planificat şi nivelul
planificat al productivităţii muncii. Deci, prima etapă în planificarea sporirii
productivităţii muncii va fi determinarea necesarului de personal pentru realizarea
productivităţii muncii pentru perioada de plan, obţinem:
PIP’=PM(plan)/W(baza)

57
 unde PM(plan) - producţia marfă planificată; W(baza) –productivitatea muncii, perioada de
bază. În continuare vom analiza modul de influenţare a diverşilor factori asupra sporului
productivităţii muncii:

Schimbările de structură în producţie au loc în rezultatul modificării greutăţii specifice

a tipurilor separate de produse în volumul total al producţiei şi modificarea cotei de
semifabricate procurate în valoarea producţiei-marfă.
Economia numărului PIP din contul schimbărilor de structură în asortiment se
determină pe baza deosebirilor în capacitatea medie de muncă a producţiei perioadelor
planificate şi de bază, calculată după una şi aceeaşi normă de cheltuieli de muncă pe
unitate de producţie.
Sporul productivităţii muncii în baza creşterii volumului de producţie sau a schimbării
sortimentului, se determină astfel:
Ep=PIP(baza) *kspor – PIP(const)
Modificarea volumului de producţie presupune mai întîi de toate sporul volumului de
producţie, care nemijlocit duce la reducerea relativă a numărului muncitorilor condiţionat-
permanenţi.la aceşti se referă acea parte a personalului, numărul cărora în condiţii
normale, se majorează într-o măsură mai mică, decăt creşte volumul de producţie.
Ridicarea nivelului tehnic al producţiei – este o măsură de introducere a proceselor
tehnologice progresive, a utilajelor mai productive, materiale mai eficiente, tipuri noi de
materiale pentru ambalare, de asemenea măsurile de mecanizare a muncii manuale şi de
automatizare a producţiei. După toate aceste măsuri modificarea numărului de muncitori
are loc din contul micşorării cheltuielilor de muncă dintr-o unitate de produs sau de
muncă. La introducerea tehnicii mult mai productive se reduce norma cheltuielilor
timpului de muncă la acele operaţiuni, în care se introduce tehnica nouă. Întrebuinţarea
tehnologiilor noi influenţează numărul muncitorilor: dacă se reduce ciclul de producţie,
atunci se micşorează cheltuielile tehnologice de muncă a produsului; dacă se majorează
calitatea producţiei, se majorează volumul de producţie în indicatori valorici în condiţiile
cheltuielilor de muncă precednte; dacă tehnologia progresivă prevede reducerea locurilor
de muncă în producţia în flux, scade necesitatea în personalul de servire. Economia
numărului muncitorilor antrenaţi în grupul dat de factori se determină după formula:
58
 Ep= (Nt(baza)-Nt(plan))*VP(plan) / Ft an, unde
Nt(baza), Nt(plan) – normele de timp în perioada de bază şi planificată;
Ft an – fond anual de timp.
Perfecţionarea mangementului, organizării producţiei şi muncii. În acest grup de
factori se includ măsurile de perfecţionare a managementului producţiei, organizarea
ştiinţifică a muncii, de asemenea măsurile de reducere a pierderilor de timp de muncă.
Măsurile acestui factor influenţează în primul rînd modificarea numărului de personal
tehnic şi ingineresc.
Măsurile de organizare ştiinţifică a muncii influenţează modificările numărului de
muncitori din contul sporirii normelor de emitere şi a celor de servire în rezultatul
revizuirii normelor de emitere învechite, înlocuirii normelor statistico-experimentale cu
norme tehnico-fundamentate, rezizuirea normelor la produsele noi pe parcursul însuşirii
emiterii lor, de asenea din contul altor mîsuri organizatorice de specializare a producţiei şi
majorării loturilor separate de producţie.
Ep= [ kn*Cp/ (100+kn)]*PIP’, unde
kn – coeficientul de majorare a normelor de emitere sau a celor de servire în urma
introducerii măsurii;
Cp – ponderea muncitorilor în numărul total PIP.
Factori ramurali ţin de schimbările condiţiilor geografice şi a masei specifice de
dobîndire a sării; majorarea emisiunii producţiei finite dintr-o unitate de materie primă din
contul ridicării calităţii acesteia; schimbări în durata sezonului de prelucrare a materiei
prime. Aceşti factori influenţează numărul PIP prin modificarea cheltuielilor de muncă
pentru o unitate de producţie sau prin modificarea fondului real de timp de muncă a unui
muncitor.

3.4.2 Fişa manoperei de producţie

Prin manoperă se înţelege suma tuturor cheltuielilor de muncă la unitate de producţie.

În dependenţă de conţinutul cheltuielilor de muncă, a rolului lor în procesul de producţie
deosebim manoperă tehnologică, manoperă de servire a producţiei şi manoperă de
conducere a producţiei.
59
 Manopera tehnologică prezintă cheltuielile de muncă a muncitorilor de bază, antrenaţi
nemijlocit în procesul de producţie, indiferent de forma de plată.
Manopera de servire a producţiei sînt cheltuielile de muncă a muncitorilor auxiliari în
secţiile de bază şi a tuturor muncitorilor antrenaţi în seţiile auxiliare şi de servire.
Manopera tehnologică şi cea de servire constituie împreună manopera productivă, care
constituie cheltuielile de muncă a tuturor muncitorilor secţiilor de bază şi a celor auxiliare.
Manopera de conducere reprezintă cheltuielile de muncă restului categoriilor de
personal industrial-productiv, în afara muncitorilor. Manopera totală este suma celor trei
tipuri de manoperă.
Manopera de plan se ia din fişele individuale ale manoperei de producţie, în care pe
lîngă cheltuielile de muncă sînt reflectate şi tarifarea în acord la fabricarea unităţii de
fiecare tip de produs, ceea ce facilitează pe viitor calculul fondului de salarii.
Tabelul 3.4.2
Calculul manoperei pentru tot volumul de producţie planificat şi a fondului tarifar de
salarii a muncitorilor direct productivi
Denumirea Volumul P-u o unitate de producţie P-u tot volumul de producţie
producţiei,u.m. de Manopera, Tarif pe Manopera Salariul tarifar,
producţiei om-ore unitate, lei totală, om-ore mii lei
planificat
Secţia de producere a pîinii şi produselor de panificaţie (12 ore)
Pîine de grîu 0,6 480 14,77 91,12 7089,6 43,73
Pîine de grîu 4,0 360 14,77 91,12 5317,2 32,80
Pîine cu tărîţe 0,6 25 15 92,54 375 2,31
Pîine cu tărîţe0,6 fran 10 16 98,71 160 0,98
Pîine cu tărîţe 0,4 5 14,5 90 72,5 0,45
Pîine împletită 1,2 9 36,92 227,8 332,28 2,05
Pîine împletită 0,6 6 48 257,51 288 1,54
Colac ceremonial 2,0 3 112,94 461,39 338,82 1,38
Colac Ceremonial 1,5 5 112,94 461,39 564,7 2,30
Colac Ceremonial 1,1 5 103,23 421,7 516,15 2,10
Colac împletit 1,0 4 62,75 256,33 251 1,02
Colac împletit 0,5 9 70,59 288,37 635,31 2,59
Colac împletit 0,4 3,5 80,67 329,56 282,345 1,15
Colac împletit 0,3 6 93,2 380,76 559,2 2,28
Colac împletit 0,25 10 96 390 960 3,9
Colac împletit 0,2 1 103,23 421,7 103,23 0,42
Ciur 4,2 4 97,96 400,18 391,84 1,60
Pomană 1,5 3,5 112,94 461,39 395,29 1,61
Jemnă 1,5 0,5 112,94 461,39 56,47 0,23
Chiflă“Romaniţa”0,48 2,4 103,23 421,7 247,752 1,01
Chiflă cu presăr. 0,14 25 97,96 435,76 2449 10,8
Cornuleţ 0,14 17 87,27 435 1483,59 7,39
Cornuleţ 0,1 20 101,05 395 2021 7,9
60
 Cornuleţ cu mac 0,1 15 106,67 435,76 1600,05 6,53
Secţia de cofetărie
Covrigi de cozonac 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91
Rulada cu magiun 0,5 10 151,9 542,99 1519 5,42
Rulada cu magiun 0,3 5 176,5 542,99 882,5 2,71
Rulada cu magiun 0,1 5 218,2 783,91 1091 3,91
Rulada cu mac 0,5 8 151,9 542,99 1215,2 4,34
Rulada cu mac 0,3 4 176,5 542,99 706 2,17
Rulada cu mac 0,1 3 218,2 783,91 654,6 2,35
Pliuşcă cu mac 0,1 4 282,4 960,01 1129,6 3,84
Pliuşcă cu magiun 0,1 5 282,4 960,01 1412 4,8
Foietaj cu caşcaval 2 600 2327,47 1200 4,65
0,07
Croissant cu ciocolată 1,5 600 2327,47 900 3,49
0,07
Crossant cu cremfil 1,5 600 2327,47 900 3,49
0,07
Crossan cu magiun 2 600 2327,47 1200 4,65
0,07
Foietaj cu stafide 0,07 1 600 2327,47 600 2,32
Aluat foietaj 1,0 1 192 674,08 192 0,67
Biscuiţi de casa 1,0 2 140,5 783,91 281 1,56
Total 27634,11 192,35

3.4.3 Calculul numărului personalului industrial-productiv din secţie

Forţa de muncă la orice întreprindere constituie un factor important de producţie.

Numărul acesteia în perioada planificată trebuie să fie minimală, însă suficientă pentru
organizarea efectivă a muncii tuturor subdiviziunilor. De aceea planificarea numărului de
muncitori prevede soluţionarea a aşa probleme ca asigurarea utilizării raţionale a
resurselor de muncă, repartizarea corctă a lor pe unităţi de producţie şi subdiviziuni
separate.
În planurile curente şi de perspectivă se determină numărul mediu scriptic al
muncitorilor pe grupe şi categorii. Acesta include tot personalul, atît cel aflat la moment la
locurile de muncă, cît şi cel menţionat în listele întreprinderii.
În dependenţă de sfera de activitate toţi muncitorii întreprinderilor alimentare se divid
în două grupe: personal industrial-productiv şi personalul organizaţiilor neîndustiale. În
dependenţă de funcţiile îndeplinite PIP se divizează în următoarele categorii: muncitori,
ucenici, muncitori tehnico-inginereşti, slujbaşi, personal inferior de serviciu, paza.

61
 Numărul de muncitori se determină pe grupe separate. Numărul PIP se calculează în
baza volumului de producţie prevăzut în plan şi a ritmurilor de creştare a productivităţii
muncii. Formula de calcul este următoarea:
PIP= PMplan/Wbază*Kspot
În planul curent calculul numărului de personal se realizează nu numai pe grupe, ci şi
pe categorii separate cu divizarea lor pe trimestre. Pentru asigurarea îndeplinirii la timp şi
efective a sarcinilor stabilite, este necesar de divizat numărul total al personalului
industrial-productiv nu numai pe categorii ci şi pe subdiviziunile structurale ale
întreprinderii: unităţi de producţie, secţii, gospodării.

3.4.4 Calculul fondului de salarii

Această secţiune, elborată plecănd de la obiectivele de producţie, cuprinde

fundamentarea numărului de salariaţi pe categorii şi a fondului de salarii.
Pentru fundamentarea numărului de muncitori direct productivi, într-o primă etapă, se
va determina bilanţul timpului de muncă planificat al unui muncitor, calculele fiind
prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.4.4
Bilanţul timpului de muncă pentru un muncitor
Indicatorii U/m Total Inclusiv pe trimestre
anual I II III IV
1.Fondul calendaristic de timp zile 366 91 91 92 92
2.Zile nelucrătoare, total: zile 113 28 30 27 28
2.1 sărbători zile 12 2 6 2 2
2.2 de odihnă zile 101 26 24 25 26
3.Fondul nominal de timp de muncă zile 253 63 61 65 64
4.Neprezentarea la lucru, total: zile 36 10 8 11 7
4.1 concedii curente şi suplimentare zile 22 5 5 9 3
4.2 concedii de maternitate zile 1 1
4.3 concedii pentru studii zile 1 1
4.4 cauze de boală zile 10 4 1 1 4
4.5 îndeplinirea obligaţiilor de stat şi obşteşti zile 1 1
4.6 alte neprezentări zile 1 1
5.Fondul real al timpului de muncă zile 217 53 53 54 57
6.Durata medie a zilei de muncă ore 8 8 8 8 8
7.Fondul efectiv de muncă a unui muncitor ore 1736 424 424 432 456

62
 Importanţa bilanţului timpului de muncă în planificare este enormă. Aceasta este dată
de faptul că în baza bilanţului se analizează eficienţa utilizării timpului de muncă, se
delimitează rezervele extensive de creştere a productivităţii muncii, se determină fondurile
de timp nominal şi efectiv de muncă a unui muncitor.
Bilanţul timpului de muncă se întocmeşte unul pentru pentru toţi muncitorii pentru un
an şi pe trimestre. Sarcina de bază a bilanţului constă în determinarea numărul
neprezentărilor planificate la lucru, numărul zilelor de lucru ce urmează a fi lucrate în
perioada planificată, durata medie a zilei de muncă. Şi în sfîrşit fondul efectiv de timp de
muncă a unui muncitor pe an în ore. În baza acestui bilanţ se determină fondul de
salarizare pentru muncitorii salarizaţi în regie, adica pentru muncitorii auxiliari.
Fondul de salarizare prezintă exprimarea în formă bănească suma mijloacelor alocate
de către întreprindere pentru a fi divizate pe muncă printre muncitori şi funcţionari,
suficientă pentru îndeplinirea sarcinii de producţie stabilite în perioada planificată. Scopul
planificării fondului de salarizare este de a asigura utilizarea cît mai eficientă a resurselor
alocate pentru plata muncii, şi a le diviza corect pe subdiviziuni structurale şi categorii de
muncitori.
Planificarea fondului de salarizare se realizează pe elemente structurale. Fondul total
de salarizare se compune din fondul de bază şi fondul suplimentar. Fondul de bază se
costituie din plăţile pentru munca efectuată incluzînd toate tipurile de premii şi adaosuri.
Fondul suplimentar este retribuirea timpului nelucrat, prevăzută de lege. Aici se atribuie
remunerarea concediilor anuale, a celor suplimentare, concedii de studii, plata pentru
lucrările cu caracter social efectuate, ş.a.
Fondul planificat de remunerare a PIP poate fi calculat prin două metode: după salariul
mediu şi după normativul de salarizare pentru 1 leu producţie-marfă. Fondul de salarizare
pentru muncitorii neproductivi se determină în baza numărului de state, premiilor de
fucţie şi fondului efectiv de timp de muncă.
În planul curent fondul de salarizare se calculează în felul următor. Iniţial se
fundamentează mărimea totală a fondului de salarizare a PIP, apoi se determină fondul de
salarizare pe categorii de muncitori şi subdiviziuni , după care se calculează fondul de
salarizare a muncitorilor neproductivi, şi, în final, se determină mărimea totală a fondului
întregului personal.
63
 Tabelul 3.4.5
Fondul total de salarizare a muncitorilor de bază
Denumire producţiei Fondul de Premii şi Fondul de Fondul de Fondul total de
salarizare adaosuri, salarizare de salarizare salarizare, mii
tarifar, mii mii lei bază, mii lei suplimentar, lei
lei mii lei
Pîine de grîu 0,6 43,73 21,865 65,595 10,5 76,095
Pîine de grîu 4,0 32,8 16,4 49,2 7,87 57,07
Pîine cu tărîţe 0,6 2,31 1,155 3,465 0,55 4,015
Pîine cu tărîţe0,6 fran 0,98 0,49 1,47 0,24 1,71
Pîine cu tărîţe 0,4 0,45 0,225 0,675 0,11 0,785
Pîine împletită 1,2 2,05 1,025 3,075 0,49 3,565
Pîine împletită 0,6 1,54 0,77 2,31 0,37 2,68
Colac ceremonial 2,0 1,38 0,69 2,07 0,33 2,4
Colac Ceremonial 1,5 2,3 1,15 3,45 0,55 4
Colac Ceremonial 1,1 2,1 1,05 3,15 0,5 3,65
Colac împletit 1,0 1,02 0,51 1,53 0,24 1,77
Colac împletit 0,5 2,59 1,295 3,885 0,62 4,505
Colac împletit 0,4 1,15 0,575 1,725 0,28 2,005
Colac împletit 0,3 2,28 1,14 3,42 0,55 3,97
Colac împletit 0,25 3,9 1,95 5,85 0,94 6,79
Colac împletit 0,2 0,42 0,21 0,63 0,1 0,73
Ciur 4,2 1,6 0,8 2,4 0,38 2,78
Pomană 1,5 1,61 0,805 2,415 0,39 2,805
Jemnă 1,5 0,23 0,115 0,345 0,06 0,405
Chiflă“Romaniţa”0,48 1,01 0,505 1,515 0,24 1,755
Chiflă cu presăr. 0,14 10,8 5,4 16,2 2,59 18,79
Cornuleţ 0,14 7,39 3,695 11,085 1,77 12,855
Cornuleţ 0,1 7,9 3,95 11,85 1,9 13,75
Cornuleţ cu mac 0,1 6,53 3,265 9,795 1,57 11,365
Covrigi de cozonac 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805
Rulada cu magiun 0,5 5,42 2,71 8,13 1,3 9,43
Rulada cu magiun 0,3 2,71 1,355 4,065 0,65 4,715
Rulada cu magiun 0,1 3,91 1,955 5,865 0,94 6,805
Rulada cu mac 0,5 4,34 2,17 6,51 1,04 7,55
Rulada cu mac 0,3 2,17 1,085 3,255 0,52 3,775
Rulada cu mac 0,1 2,35 1,175 3,525 0,56 4,085
Pliuşcă cu mac 0,1 3,84 1,92 5,76 0,92 6,68
Pliuşcă cu magiun 0,1 4,8 2,4 7,2 1,15 8,35
Foietaj cu caşcaval 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095
Croissant cu ciocolată 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075
Crossant cu cremfil 0,07 3,49 1,745 5,235 0,84 6,075
Crossan cu magiun 0,07 4,65 2,325 6,975 1,12 8,095
Foietaj cu stafide 0,07 2,32 1,16 3,48 0,56 4,04
64
Aluat foietaj 1,0 0,67 0,335 1,005 0,16 1,165
Biscuiţi de casa 1,0 1,56 0,78 2,34 0,37 2,71
Total 192,35 334,695

În tabelul de mai sus sînt prezentate datele cu privire la planificarea fondului de salarii

pentru muncitorii de bază ai SA „Fabrica de pîine din Orhei”. Acesta se compune din fond
tarifar, premii şi adaosuri(50% din salariul tarifar) şi fond suplimentar(16% din salariul de
bază). Ponderea înaltă a premiilor şi adaosurilor la salariul tarifar se explică prin aceea că
muncitorii activează preponderent în schimbul de noapte.
În tabelul următor este calculat fondul de salarizare a muncitorilor auxiliari. Specificul

salarizării acestei categorii de muncitori este că remunerarea se realizează în baza

fondului de timp lucrat, retribuirea muncii în regie. Cota premiilor şi adaosurilor şi a
salariului suplimentar este aceeaşi pentru toată întreprinderea.
Tabelul 3.4.6
Fondul total de salarizare a muncitorilor auxiliari
Fond efectiv de muncă a unui
Categoria tarifară

Tariful pe oră, lei

Fond de salarizare tarifar, mii

Premii şi adaosuri, mii lei

suplimentar, mii lei

leiFond total de salarizare, mii

Fond de salarizare de bază,
Numărul de muncitori

Fond de salarizare
Profesia
muncitor, ore

muncitorului

mii lei
lei

Lăcătuş 4 5 5,68 1736 197,2 98,6 295,8 47,33 343,13

Fochist 4 1 5,68 1736 39,4 19,7 59,1 9,46 68,56
Strungar 5 1 6,3 1736 54,6 27,3 81,9 13,1 95
Tîmplar 2 1 4,61 1736 16 8 24 3,84 27,84
Zugrav 3 1 5,12 1736 26,6 13,3 39,9 6,38 46,28
Total 333,8 166,9 500,7 80,11 580,81

Fondul de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor se calculează pe baza salariului

de funcţie. Fondul planificat de salarizare a conducătorilor şi funcţionarilor din SA
„Fabrica de pîine din Orhei” este dat de tabelul 3.4.7:

Tabelul 3.4.7
Calculul fondului de retribuire pentru conducătorii şi funcţionarii din secţie
Funcţia Nr. de persoane Salariul de Lunile lucrate Salariul anual, mii
funcţie, lei lei
65
 Inginer
programist 1 1890 12 22,68
Şef de laborator 1 1900 12 22,8
Economist 1 2000 12 24
Şeful secţiei 1 1500 12 18
Contabil 1 1400 12 16,8
Inginer-chimist 1 1320 12 15,84
Personal inferior
de serviciu 4 900 12 43,2
Maistru de secţie 1 1400 12 16,8
Total 11 180,12

Informaţia generalizatoare din tabelele 3.4.5-3.4.7este prezentată în tabelul de mai jos

cu calculul fondului total de salarizare şi a numărului planificat de personal industrial-
productiv.

Tabelul 3.4.8
Numărul PIP şi fondul total de retribuire a muncii
Categoria Nr. angajaţilor Fondul total de
salarizare, mii lei
Muncitori, total: 64 915,5
m. de bază 55 334,69
m. auxiliari 9 580,81
Conducători 3 57,6
Slujbaşi 4 79,32
Personal inf. de serviciu 4 43,2
Total 75 1095,62

66
 3.5 Planul costului de producţie şi a rezultetelor financiare
3.5.1 Calculul costului de producţie a produselor fabricate
Scopul nemijlocit al planificării costului reprezintă fundamentarea determinării
volumului consumurilor, necesare pentru fabricarea producţiei, asigurarea sporului
profitului în mărimea stabilită şi majorarea rentabilităţii.
Costul reprezintă exprimarea bănească a părţii consumurilor, ce acoperă cheltuielile
pentru mijloacele de producţie şi fondul de salarizare a muncitorilor în procesul de
fabricare şi realizare a producţiei.
În cost se includ următoarele: cheltuielile pentru pregătirea fabricării, asimilarea
emiterii tipurilor noi de produse; cheltuielile nemijlocit legate de fabricarea producţiei,
fundamentate de tehnologie şi organizării producţiei, incluzînd cheltuielile pentru
management; cheltuielile legate de perfecţionarea tehnologiei şi organizării producţiei,
realizate în timpul procesului de producţie, îmbunătăţirii calităţii producţiei; cheltuielile
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi tehnicii de securitate, ridicării calificării
muncitorilor; cheltuielile de desfacere.
În dependenţă de volumul cheltuielilor se dosebesc costuri de secţie, de productivitate
şi totale.
Calculul cheltuielilor planificate pentru fabricarea şi realizarea producţiei la unităţile
de producţie se realizează prin două metode: după factorii tehnico-economici şi după
norme. Metoda normativă permite determinarea mai exactă a costului de plan unitar şi a
celui pentru întreg volumul de producţie.
Metoda factorială se utilizează în paralel cu cea normativă la elaborarea planurilor
curente. Scopul acesteia se reduce la aceea că, în primul rînd, aigură comparabilitatea
indicatorilor costului în perioada de bază şi cea palnificată, în al doilea, considerarea în
67
întregime a eficienţei măsurilor dezvoltării tehnice ale planului, în al treilea, să facă
legătura între calculele costului efectuate după norme şi după factori, în al patrulea,
determină aporul fiecărei subdiviziuni structurale ale întreprinderii în micşorarea
reţinerilor de producţie şi determină în această bază mărimile recompensei materiale.
Poziţiile de bază în planificarea, evidenţa şi calculul costului de producţie la
întreprinderile industriei alimentare sînt prevăzute în ordinea ce urmează:
se determină costul producţiei-marfă pentru perioada planificată, reieşind din nivelul
cheltuielilor pentru perioada de bază, pentru care volumul producţiei-marfă a perioadei
planificate se înmulţeşte la cheltuielile la 1 leu PM a perioadei de bază;
se calculează economia în cheltuieli, condiţionată de influenţa factorilor tehnico-
economici;
din costul producţiei-marfă a perioadei planificate, calculate la nivelul cheltuielilor
perioadei de bază, se scade suma totală a economiei, obţinută după toţi factorii, şi în acest
mod se determină costul producţiei-marfă în preţurile perioadei de bază în xondiţiile
perioadei planificate;
se calculează nivelul cheltuielilor la 1 leu PM în perioada planificată în preţurile
perioadei de bază şi reducerea acestor cheltuieli în comparaţie cu nivelul perioadei de
bază;
se stabileşte modificarea preţurilor en-gross la producţia şi materiale şi influenţa
acesteia asupra volumului producţiei-marfă şi costul, calculate în preţurile anului de bază;
se determină nivelul planificat al cheltuielilor la 1 leu PM în preţuri curente actuale
pentru anul planificat.
Costul total al produsului include costul lui direct şi o porţiune adecvată de cheltuieli
indirecte. Costurile directe sînt acelea care pot fi identificate direct pentru u produs sau
serviciu. Ele pot fi subdivizate în materiale directe (toate materialele incluse ca
componente în produsul final), muncă directă (toate salariile personalului implicat direct
în fabricarea produselor de panificaţie, testarea produselor, ambalarea acestora) şi
cheltuieli directe (acestea sînt suportate mai rar, dar ele reprezintă uzura utilajului,
redevenţe şi alte cheltuieli direct asociate produsului finit). Totalul costurilor directe este
numit cost primar.

68
 În tabelul 3.5.1 este prezentată calculaţia de plan pentru două produse fabricate la SA
„Fabrica de pîine din Orhei” şi anume pentru produsele pîine din făină de grîu de 0,6 kg şi
franzela de acelaşi gramaj. În tabel sînt incluse toate articolele ce fac parte din calculaţie,
acestea prezintă în primul rînd materiile prime şi materialele de bază, fiind urmate de
materialele auxiliare, energia termică, electrică. Calculul costului de producţie pe tipuri de
produse se realizează în baza normelor de consum pe unitate de produs, după care se
determină cantitatea necesară de materie primă şi mai apoi se calculează suma necesară de
investit în producţie pentru a obţine volumul de producţie planificat.
Tabelul 3.5.1
Calculaţia de plan a costului de producţie pentru produsul pîine de grîu
Articole de Unitatea de Preţ pe Cost pe unitate de Cost p-u tot volumul de
calculaţie măsură unitate, lei producţie producţie
Norma de Suma, lei Cantitatea Suma, mii
consum lei
Pîine de grîu 0,6
1. materia
primă(făina) kg 3,8 819 3115,66 393120 1495,51
2. materiale
auxiliare:
drojdie orion kg 8,75 8 72 3840 34,56
sare kg 1,12 12 21,6 5760 10,36
ulei kg 7,5 1,5 19,5 720 9,36
ameliorator 30,83 10 308,3 4800 147,98
3. apă m3 18,18 1 18,18 480 8,72
4.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 1200 21,81
5.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 72000 217,58
6.en. electrică kwt 0,96 600 576 288000 276,48
7. salarizarea
muncii:
- de bază lei 136,6 65,59
- suplimentar lei 21,9 10,5
- total lei 158,5 76,09
8. contributii la lei 43,58 20,93
asig. sociale
Total cost direct: 4832,07 2319,39
9. Cheltuieli ind. lei 434,6 208,61
de producţie
Total cost de lei 5266,67 2528
producţie:
Pîine de grîu 0,4
1. materia
primă(făina) kg 3,8 953 3623,99 343080 1304,63
2. materiale
auxiliare:
drojdie orion kg 9 8 72 2880 25,92
sare kg 1,8 12 21,6 4320 7,77
69
ulei kg 13 1,5 19,5 540 7,02
ameliorator 30,83 10 308,3 3600 110,98
3. apă m3 18,18 1 18,18 360 6,54
4.abur(apă) m3 18,18 2,5 45,45 900 16,36
5.en. termică(gaz) m3 3,022 150 453,3 54000 163,18
6.en. electrică kwt 0,96 600 576 216000 207,36
7. salarizarea
muncii:
- de bază lei 136,6 49,2
- suplimentar lei 21,9 7,87
- total lei 158,5 57,07
8. contributii la lei 43,58 156,88
asig. sociale
Total cost direct: 5340,4 1922,54
9. Cheltuieli ind. lei 434,6 156,46
de producţie
Total cost de lei 5775 2079
producţie:

3.5.2 Calcularea cheltuielilor indirecte

Toate cheltuielile care nu pot fi definite ca cheltuieli directe, sînt cheltuieli indirecte.
Există mult mai multe articole de cheltuieli indirecte decît articole de costuri directe şi se
observă că ponderea cheltuielilor indirecte are tendinţa de creştere în totalul cheltuielilor.
La aceste se pot referi: salariile administrative, cheltuielile de întreţinere a maşinilor,
cheltuielile pentru întreţinerea subdiviziunilor de producere şi funcţionale, cheltuielile
telefonice, taxe, etc.
Cheltuielile indirecte nu sînt cheltuieli ineficiente. Acestea susţin esenţial organizarea
producţiei şi înseamnă că costul total al unui produs trebuie să includă deopotrivă
costurile directe identificabile şi o proporţie convenabilă de cheltuieli indirecte.
Prin natura lor, costurile directe ale produsului pot fi uşor identificate, dar pentru a
determina ce sumă de cheltuieli indirecte trebuie inclusă în costul produsului sînt necesare
cîteva etape.
Dificultatea majoră legată de cheltuielile indirecte poate fi ilustrată prin analiza unui
exemplu particular – articolul de cheltuieli pentru întreţinerea clădirilor. Aceste cheltuieli
sînt percepute ca o sumă în ansamblu, deoarece, fără îndoială, toate departamentele şi
secţiile beneficiază de încăperi pentru a îndeplini o activitate şi, de aceea, trebuie să
70
suporte o proporţie din totalul cheltuielilor de întreţinere a clădirilor. Ca urmare, pentru
fiecare departament şi secţie apare necesitate unui sistem de cumulare a tuturor
cheltuielilor indirecte care sînt specifice departamentului respectiv plus o pondere de
cheltuieli comune pe companie.
Prima etapă este de a diviza întreaga întreprindere în centre de cost care, în scopuri de
control, în mod normal sînt în gestiunea unei singure persoane. Un centru de cost este o
locaţie pentru cumularea atît a costurilor directe, cît şi a cheltuielilor indirecte, care pot fi
asociate direct sau indirect cu centrul de cost. Acţiunea prin care cheltuielile indirecte sînt
repartizate între cenrele de cost se numeşte alocarea cheltuielilor.
Acolo unde sînt două sau mai multe centre de cost sau produse care suportă cheltuieli
comune, este rezonabil ca aceste cheltuieli să fie divizate între lel în proporţia în care
beneficiază de activitate. Mai întîi, cheltuielile indirecte sînt colectate de centrele de cost,
apoi, cheltuielile indirecte ale centrului de cost se repartizează pe toate produsele care trec
prin acest centru de cost printr-un calcul cunoscut ca distribuirea cheltuielilor indirecte.
Astfel, fiecare unitate de produs urmează să includă o porţiune din cheltuielile
indirecte care reflectăcu mai multă exactitate volumul de muncă pe care o necesită
producerea acestei unităţi. În realitate aceasta este greu de atins.
Obiectivul alocării cheltuielilor indirecte este de a repartiza cheltuielile indirecte ale
unui centru de cost pe produse, într-un mod care reflectă univoc cheltuielile pa care
centrul de cost le atribuie produsului.
Metoda ordinară prin care se atinge acest obiectiv este calcularea ratei de absorbţie a
cheltuielilor indirecte (RACI) pentru fiecare centru de cost de producţie, metodă care
ulterior este folosită pentru determinarea cheltuielilor aplicabile produsului sau activităţii
de muncă. Cota-parte a cheltuielilor indirecte determinată utilizîndu-se RACI se
calculează pentru centrul de cost respectiv înmulţită la orele cheltuite în centru de cost.
În cazul alocării directe a cheltuielilor indirecte pe tipuri de produse la SA „Fabrica de
pîine din Orhei”, iniţial se determină bugetul cheltuielilor indirecte (considerîndu-se
datele anului de bază). După care, se alege criteriul de alocare a cheltuielior indirecte, care
la întreprinderea dată este volumul anual de producţie şi se determină valoarea RACI:
RACI = Bugetul chelt. indirecte/ Volumul anual de producţie=478073/1100= 434,6 lei

71
 Valoarea obţinută a RACI (care în întreprinderea dată constituie 434,6 lei pentru o
unitate de produs) se înmulţeşte la volumul anual planificat a fiecărui tip de produs şi se
determină, în acest mod, suma cheltuielilor indirecte din totalul acestora ce revine fiecărui
tip de produs separat.

3.5.3 Produsele-cheie. Calculul marjei de contribuţie

Marja de contribuţie reprezintă valoarea care a fost adăugată la costul producţiei în

procesul stabilirii preţului la produsele fabricate. Cu alte cuvinte ea arată cu cît depăşeşte
preţul produsului respectiv costul acestuia. Deci, marja de contribuţie se determină ca
diferenţa dintre preţul produsului şi costul de producţie a lui:
MC=P – ChP
Marja de contribuţie permite planificarea unei structuri mai raţionale de producţie şi
vînzări, în scopul maximizării profitului. Aflînd marja de contribuţie pe tipuri de produse
separat determinăm cele mai profitabile produse, aşa numitele produse-cheie. Pentru
aceste produse marja de contribuţie este cea mai înaltă comparativ cu restul produselor din
sortimentul fabricii. În cazul SA „Fabrica de pîine din Orhei”, produsul-cheie este pîinea
din făină de grîu cu gramajul 0,6 şi 0,4 kg. Marja de contribuţie calculată pentru întreg
volumul de producţie, luîndu-se în consideraţie sortimentul de producţie poartă denumirea
de marjă operaţională ţi se calculează în felul următor:
MO=∑(Pi-ChPi)*Qi
Tabelul 3.5.2
Calculul marjei operaţionale de contribuţie pe produse
Denumirea producţiei Preţul pe Costul de Marja de Volumul de Marja de
unitate, lei producţie pe contribuţie producţie contribuţie
unitate, lei unitară , lei planificat, tone totală, mii
lei
Pîine de grîu 0,6 5680 5266,67 413,33 480 198,39
Pîine de grîu 0,4 6250 5775 475 360 171
Pîine cu tărîţe 0,6 4461,58 3781 680,58 25 17,01
Pîine cu tărîţe0,6(franzelă) 4552,44 3858 694,44 10 6,9
Pîine cu tărîţe 0,4 4725,43 4004,6 720,83 5 3,6
Pîine împletită 1,2 5462,9 4629,58 833,32 9 7,5
Pîine împletită 0,6 5462,9 4629,58 833,32 6 4,9
72
 Colac ceremonial 2,0 7812,01 6620,35 1191,66 3 3,57
Colac Ceremonial 1,5 8012,28 6790,07 1222,21 5 6,11
Colac Ceremonial 1,1 8124,83 6885,45 1239,38 5 6,19
Colac împletit 1,0 7265,73 6157,4 1108,33 4 4,43
Colac împletit 0,5 7429,52 6296,2 1133,32 9 10,19
Colac împletit 0,4 7648,17 6481,5 1166,67 3,5 4,08
Colac împletit 0,3 7830,09 6635,67 1194,42 6 7,16
Colac împletit 0,25 7954,14 6740,8 1213,34 10 12,13
Colac împletit 0,2 7921,34 6713 1208,34 1 1,21
Ciur 4,2 7439,98 6305,07 1134,91 4 4,53
Pomană 1,5 7611,71 6450,6 1161,11 3,5 4,06
Jemnă 1,5 8012,32 6790,1 1222,22 0,5 0,61
Chiflă “Romaniţa” 0,48 9332,5 7908,9 1423,6 2,4 3,41
Chiflă cu presărătură 0,14 8974,74 7605,71 1369,03 25 34,22
Cornuleţ 0,14 8818,81 7473,57 1345,24 17 22,86
Cornuleţ 0,1 9013,43 7638,5 1374,93 20 27,49
Cornuleţ cu mac 0,1 9123,17 7731,5 1391,67 15 20,87
Covrigi de cozonac 0,1 9506,08 8056 1450,08 5 7,25
Cozonac 14160 12000 2160 2 4,32
Rulada cu magiun 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 10 18,16
Rulada cu magiun 0,3 13110,98 11111 1999,98 5 9,99
Rulada cu magiun 0,1 13110,98 11111 1999,98 5 9,99
Rulada cu mac 0,5 11909,27 10092,6 1816,67 8 14,53
Rulada cu mac 0,3 13110,98 11111 1999,98 4 7,99
Rulada cu mac 0,1 13110,98 11111 1999,98 3 5,99
Pliuşcă cu mac 0,1 14750 12500 2250 4 9
Pliuşcă cu magiun 0,1 14750 12500 2250 5 11,25
Foietaj cu caşcaval 0,07 23412,88 19841,43 3571,45 2 7,14
Croissant cu ciocolată 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25
Crossant cu cremfil 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 1,5 6,25
Crossan cu magiun 0,07 27315,47 23148,57 4166,9 2 8,33
Foietaj cu stafide 0,07 23412,38 19841 3571,38 1 3,57
Aluat foietaj 1,0 13657,32 11574 2083,32 1 2,08
Biscuiţi de casa 1,0 14750 12500 2250 2 4,5
Marja operaţională 1100 719,32

Informaţia din tabelul de mai jos se referă la indicatorii tehnico-economici de bază ai

întreprinderii, şi anume:

Tabelul 3.5.3
Indicatorii tehnico-economici de bază ai secţiei
Indicatorii Valoarea efectivă Valoarea Abatere
planificată absolută
1. Fabricarea producţiei în 1030 1100 70
expresie naturală, tone
2. Producţia-marfă în preţuri 5543,2 6233 689,8
comparabile, mii lei
3. Producţia-marfă în preţuri 5366,3 6258,9 892,6
curente, mii lei
4. Numărul PIP, persoane: 77 75 -2
5. Fondul de salarii total, mii lei 843,37 1095,62 252,25
6. Productivitatea muncii, mii lei 85,86 116,33 30,47
7. Salariu mediu lunar, lei 750,6 979,4 228,8
8. Costul de producţie al
73
produsului-cheie, mii lei
- unitară 5,18 5,26 0,08
- p-u tot volumul de producţie 2454,3 2528 73.7
9. Marja de contribuţie a
produsului-cheie, mii lei
- unitară 0,415 0,413 -0,002
- p-u tot volumul de producţie 196,3 198,39 2,09

Concluzii:

Scopul elaborării proiectului planului anual al secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine

din Orhei” este întocmirea planului activităţii acestei secţii pentru perioada de plan. Acest
plan ajută la planificarea exactă pe etape a activităţii secţiei, luîndu-se în consideraţie
circumstanţele de pe piaţă, modificarea preţurilor de achiziţie a materiilor prime,
materialelor, ş.a.
Este bine cunoscut faptul că obiectivul de bază al oricărei unităţi economice este
obţinerea profitului, deoarece profitul este motivaţia materială care impulsionează agenţii
economici să fie cointeresaţi în continuitatea activităţii lor de producere, dar odată cu
obţinerea profitului, agentul economic va căuta să găsească calea optimă spre
maximizarea acestuia. În ajutor, evident că vine activitatea de planificare. Nu întîmplător
funcţia de planificare a managementului după gradul său de importanţă ocupă locul
prioritar în comparaţie cu restul funcţiilor.
Etapa iniţială în elaborarea planului (de orice tip) se reduce la stabilirea ţelului ce
urmează a fi atins pe parcurs, şi, la finele perioadei pentru care se întocmeşte planul. Şi,
desigur, acest scop este obţinerea profitului, însă, pentru a fi obţinut, acesta din urmă
trebuie planificat. Planificarea profitului presupune în primul rînd planificarea
componentelor sale de bază, şi anume a veniturilor şi cheltuielilor ce urmează a fi
suportate în peroada planificată de către întreprindere.
Planificînd activitatea de bază a întreprinderii, am parcurs etapele cărora trebuie de
atribuit atenţie specială şi care în ansamblu vizează toate laturile activităţii economice a
secţiei de bază. Elaborînd planul activităţii secţiei de bază a SA „Fabrica de pîine din
74
Orhei” am estimat totalul cheltuielilor preconizate şi necesare pentru realizarea scopului
propus, şi anume maximizarea profitului cu costuri pe cît de minim posibile, pentru
perioada de plan. O treaptă de importanţă însemnată în direcţia dată este sporirea
volumului producţiei fabricate. Odată cu sporirea acestuia sporeşte concomitent şi
volumul vînzărilor şi producţia-marfă.
În acelaşi timp, nu trebuie de lipsit de atenţie capitolul legat de introducerea măsurilor
de dezvoltare tehnică, deoarece acest capitol contribuie cu o cotă procentuală sporită la
eficienţa economică anuală. Datorită introducerii tehnicii noi poate fi facilitat procesul de
atingere a obiectivelor propuse, şi anume sporirea volumului de producţie cu cheltuieli
minime, de asemenea creşterea nivelului de utilizare a capacităţii de producţie
concomitent cu reducerea rezervelor acesteia.
De asemenea în procesul elaborării planului se urmăreşte obiectivul reducerii costului
producţiei fabricate prin găsirea surselor de furnizare a materialelor la preţuri mai reduse.
Tot aici se calculează fondul total de salarizare a muncitorilor industrial-productivi. De
asemenea se iau măsuri de economie a fondului de salarii, economisindu-se numărul de
salariaţi.
În baza datelor generalizatoare se calculează rezervele interne formate ale
întreprinderii. Astfel în baza datelor obţinute concludem că datorită sporirii fondului te
timp efectiv de muncă, obţinem o rezervă de 3,81tone a capacităţii de producţie
neutilizate. Iar, datorită creşterii productivităţii muncii avem o rezervă de 112,84 tone.
Rezerva totală a capacităţii de producţie constituie 116,65 tone.

75
 Bibliografie:
Badea Florica, „Strategii economice ale întreprinderilor”
Badea Florica, „Managementul producţiei industriale”,
Bălănuţă Vladimir, „Analiza gestionară”, Chişinău, 2003
Bugaian Larisa, „Managementul costurilor şi contabilitatea managerială”, Chişinău, 2003
Puiu Tatiana, „Managementul producţiei industriale”
Заяц И.Н. „Планирование в производственных объединениях и на предприятиях
пищевой промышленности”, Mockвa, 1985

76
 Anexe
Anexa 1

Calculul necesarului de materiale auxiliare, energie termică şi electrică

Materia Unit.de Preţul Pîine cu tărîţe Pîine împletită Colaci împletiţi Covrigi de Cornuleţi Cornuleţi cu Ruladă cu mac Pliuşcă cu mac
primă, măsură cozonac mac
materiale Lei la 1 La Lei la La Lei la 1 La Lei la La Lei la La Lei la La Lei la 1 La Lei la 1 La
de bază tonă volum, 1 tonă volum, tonă volum, 1 tonă volum, 1 tonă volum, 1 tonă volum, tonă volum, tonă volum,
mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei
Făină kg 3,0 1503,74 60,14 1923 28,84 2230,68 120,45 2155 10,77 2230,7 87,88 2230,7 89,23 1611,2 19,33 1611,24 11,28
Tărîţe kg 0,6 69,24 2,77
Drojdii kg 6,9 106,26 4,25 79,35 1,19 79,35 4,28 59,34 0,29 212,52 8,37 212,52 8,5 76,59 0,92 76,59 0,53
Sare Kg 0,72 8,28 0,33 8,28 0,12 8,28 0,45 9,29 0,046 5,54 0,218 5,54 0,221 3,96 0,047 3,96 0,027
Ulei Kg 9,45 14,17 0,567 21,73 0,326 21,73 1,173 16,06 0,08 21,74 0,856 21,73 0,869 16,07 0,192 16,07 0,112
Apă Kg 18,18 5,6 0,224 5,6 0,084 5,6 0,302 5,6 0,028 5,6 0,22 5,6 0,224 5,6 0,067 5,6 0,039
Ameliorator Kg 30,83 21,08 0,843 21,08 0,316 2,63 0,142 21,08 0,105 21,08 0,83 21,08 0,843 28,98 0,347 28,97 0,202
Zahăr Kg 7 182,34 9,846 356,98 1,784 455,25 17,93 455,25 18,209 822,28 9,867 822,28 5,76
Margarină Kg 7,14 137,09 7,4 430,54 2,152 439,11 17,3 439,11 17,56 396,98 4,76 396,98 2,77
Ouă Kg 1,02 425,34 5,14 567,12 3,97
Lapte uscat Kg 24,8
Decor Kg 26,7
Mac Kg 27,72 213,44 8,527 1541,23 18,49 1541,23 10,79
Stafide Kg 20,48
Caşcaval Kg 39,7
Ciocolată Kg 34,05
Cremfil Kg 25
Magiun Kg 8,52
Vanilină Kg 174,2 69,68 0,348 52,26 0,627 52,26 0,365
Bicarbonat Kg 5,35
de sodiu
Colorant kg 259,24
Total 8,985 2,084 23,599 4,842 45,74 54,971 40,432 24,577
En. Kw/h 0,96 1260 16,8 1680 11,76 2520 14,07 834,6 4,17 1260 16,38 840 14,57 5400 25 1400 5,6
electrică
Abur m3 18,18 450 6 300 2,25 300 1,3 300 5,55 150 2,25
Total 22,8 14,01 15,37 4,17 21,93 16,95 25 5,6
 Materia Unit.de Preţul Ruladă cu Ruladă cu Foietaj cu Foietaj cu stafide croissant cu Croissant cu Croissant cu Aluat în foi
primă, măsură magiun magiun 0,1 caşcaval ciocolată cremfil magiun
materiale Lei la La Lei la La Lei la 1 La Lei la 1 La Lei la 1 La Lei la 1 La Lei la 1 La Lei la 1 La
de bază 1 tonă volum, 1 volum, tonă volum, tonă volum, tonă volum, tonă volum, tonă volum, tonă volum,
mii lei tonă mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei mii lei
Făină kg 3,0 1450 21,75 1450 14,5 1705,8 3,411 1705,8 1,705 1705,8 2,558 1705,8 2,558 1705,8 3,411 1405 1,405
Tărîţe kg 0,6
Drojdii kg 6,9 69 1,035 69 0,69 202,86 0,405 202,86 0,202 202,86 0,304 202,86 0,304 202,86 0,405 202,86 0,202
Sare Kg 0,72 3,6 0,054 3,6 0,036 8,5 0,017 8,5 0,008 8,496 0,012 8,496 0,012 8,496 0,017 8,5 0,008
Ulei Kg 9,45 14,2 0,212 14,18 0,141 8,51 0,017 8,51 0,008 8,505 0,012 8,505 0,012 8,505 0,017
Apă Kg 18,18 5,6 0,084 5,6 0,056 5,6 0,011 5,6 0,005 5,6 0,008 5,6 0,008 5,6 0,011 5,6 0,005
Ameliorator Kg 30,83 26,3 0,395 26,35 0,263 31,61 0,063 31,61 0,031 31,61 0,047 31,614 0,047 31,61 0,063 31,61 0,032
Zahăr Kg 7 740 11,1 740 7,4 174,048 0,384 174,05 0,174 174,05 0,261 174,05 0,261 174,05 0,384 174,05 0,174
Margarină Kg 7,14 357 5,355 357 3,57 4227,26 8,454 4227,26 4,227 4227,26 6,34 4227,26 6,34 4227,26 8,454 4227,26 4,227
Ouă Kg 1,02 382,5 5,74 510 5,1 449,82 0,899 449,82 0,449 449,82 0,674 449,82 0,674 449,82 0,899
Lapte uscat Kg 24,8
Decor Kg 26,7
Mac Kg 27,72
Stafide Kg 20,48 1566,72 1,566
Caşcaval Kg 39,7 2100,13 4,2
Ciocolată Kg 34,05 3983,85 5,97
Cremfil Kg 25 5352,5 8,028
Magiun Kg 8,52 2130 31,95 2130 21,3 2505 5,011
Vanilină Kg 174,2
Bicarbonat Kg 5,35
de sodiu
Colorant kg 259,24 28,52 0,427 28,52 0,285
Total 56,35 38,84 14,416 6,674 13,638 15,691 15,227 4,649
En. Kw/h 0,96 2600 19 1400 7 2223 4,45 2223 2,22 2223 3,33 2223 3,33 2223 4,45 800 0,8
electrică
abur m3 18,18
Total 19 7 4,45 2,22 3,33 3,33 4,45 0,8

78
Materia primă, materiale de Unit.de măsură Preţul Biscuiţi de casă Cozonac Total
bază Lei la 1 La volum, Lei la 1 La volum, La volum, mii lei
tonă mii lei tonă mii lei
Făină kg 3,0 1993,8 3,987 1813 3,625 2129,2
Tărîţe kg 0,6 2,77
Drojdii kg 6,9 102,5
Sare Kg 0,72 2,736 0,005 2 0,004 8,6
Ulei Kg 9,45 24
Apă Kg 18,18 4 0,008 6,1
Ameliorator Kg 30,83 163 0,327 22,5
Zahăr Kg 7 1332 2,664 666 1,332 97,4
Margarină Kg 7,14 1606,5 3,213 446 0,893 67,6
Ouă Kg 1,02 38
Lapte uscat Kg 24,8 2295 4,59 1594 3,189 31,3
Decor Kg 26,7 471 0,942 0,9
Mac Kg 27,72 1280 2,56 0,5
Stafide Kg 20,48 37,8
Caşcaval Kg 39,7 4,1
Ciocolată Kg 34,05 4,2
Cremfil Kg 25 6
Magiun Kg 8,52 8
Vanilină Kg 174,2 52,26 0,104 58,3
Bicarbonat de sodiu Kg 5,35 20,06 0,04 1,2
Colorant kg 259,24 1,3
Total 10,617 10,222 523,37
En. electrică Kw/h 0,96 1000 2 500 1 522,72
Abur m3 18,18 150 0,3 157,5
Total 2 1,3 680,22

79