STILURI DE CONDUCERE

CUPRINS

1.Stiluri de conducere. Delimitări

conceptuale
2. Evoluţia leaderşipului
3.Clasificări ale stilurilor de
management
4.Diagnostica stilurilor de conducere
Scopul unui şef trebuie să fie mai puţin demonstrarea curajului cât de a inspira.” – Paul-Louis Courier
Care este diferența?
LIDER

MANAGER

CONDUCĂ
TOR
Liderii – au Managerii
rolul esenţial sunt prezenţi la Conducă-
de influenţare nivelul
intermediar, ei torul este cel
umană directă, care are în
în cadrul se ocupă mai
mult de vedere scopul
grupurilor de general al
activitate gestionarea
structurilor organizaţiei,
(liderul este precum şi
strâns asociat cu organizaţiei şi de
amănuntele legăturile cu
activitatea exteriorul .
grupului); „tehnice” decât
de angajaţi;
ARANJAȚI ÎN ORDINEA NECESARĂ CUVINTELE
PENTRU A OBȚINE DEFINIȚA STILULUI DE
CONDUCERE
Stilul de conducere- 
mecanismul
organizaţii
unei
de luare
 în cadrul
a deciziilor
 Stilul
Stilul de
de conducere este
conducere este determinat
determinat considerabil
considerabil de
de
tipul
tipul uman
uman căruia
căruia îi aparține
îi aparține managerul
managerul și
și depinde
depinde în
în
Stilul de conducere este considerat drept " o
mod
mod esențial
esențial de
de complexul
complexul de
de idei,
idei, concepte
concepte și
și
variabilă continuă care se manifestă ca
prejudecăți
prejudecăți (adesea
(adesea adanc
adanc implantate
implantate în
în subconștient)
subconștient)
interacțiune a tendințelor dominante de privitoare
privitoare la
la oameni, comportamente,
oameni, comportamente, afaceri
afaceri
comportament și de atitudine ale etc. Stilul reflectă
etc. Stilul reflectă în
în mod
mod sintetic
sintetic influențele
influențele socio­
socio­
culturale
culturale externe
externe unității,
unității, particularitățile
particularitățile organizației
organizației
managerilor' (Dictionar
(Dictionar de
de psihologie
psihologie sociala
sociala --
din
din care
care face
face parte
parte grupul respectiv
grupul respectiv cât
cât și
și
Editura
Editura stiintifica si
stiintifica si enciclopedica,
enciclopedica, Bucuresti, STILparticularitățile
Bucuresti, 1981).
1981). DE
particularitățile grupului
grupului ca
ca atare.
atare.

Stilul de conducere este felul propriu de

CONDUCER
Stilul de conducere este felul propriu de
aa fi, de a se comporta și de a acționa al managerului în
E
fi, de a se comporta și de a acționa al managerului în
procesul
procesul conducerii.
conducerii. Stilul
Stilul reprezintă
reprezintă modul
modul
concret, specific,
concret, specific, de
de exercitare
exercitare aa rolurilor
rolurilor managerului
managerului Stilul de conducere- mecanismul
și
și de
de transpunere
transpunere efectivă
efectivă în plan
în plan comportamental
comportamental a
a
exigențelor
exigențelor ce
ce decurg
decurg din
din statutul
statutul de
de de luare a deciziilor în cadrul
manager, constituindu-se
manager, constituindu-se într-un
într-un sistem
sistem de
de modalități
modalități
de
de acțiune
acțiune (cu
(cu scop
scop bine
bine determinat) și
determinat) și de
de metode
metode de
de
unei organizaţii
intervenție
intervenție în
în activitatea
activitatea angajaților
angajaților organizației
organizației
prin influențarea
prin influențarea lor
lor activă.
activă.
Conceptul de stil de conducere reunește într-un ansamblu
dinamic trăsăturile și particularitățile psihice și pshio-sociale,
calitățile, cunoștințele și comportamentele conducătorilor în
exercitarea managementului potrivit condițiilor concrete în care se
desfășoară activitatea de conducere.
Într-un mod mai concis, conceptul de stil managerial poate fi
înțeles ca fiind modul de exprimare plenar și personal a
capacității manageriale a conducatorului, expresia activă a
acesteia.
Întotdeauna a existat și va exista o mare varietate în natura
posturilor de conducere și a tipologiei stilurilor manageriale
practicate.
Factori precum nivelul de competență solicitat pe post,
amploarea autoritații formale și a autonomiei de care se bucura
managerul, și ritmul schimbării variază atât de la un post la altul
cât și în timp.
Stilul managerial diferă în funcței de împrejurările și condițile în
care se desfășoara activitatea de conducere. Când rapiditatea este
esențiala, iar informația și competența sunt concentrate la nivelul
unei singure persoane, conducerea autoritară se poate dovedi
corespunzătoare și acceptabilă. Când condițiile sunt opuse, se
poate dovedi mai eficient un stil de conducere mai democratic.
Este posibil și ca o situație anume să poată fi abordată cu succes
în mai multe feluri; ceea ce contează până la urmă este dacă un
stil este eficace sau nu. Pot sa apară totuși și nepotriviri între stil
și situatie; managerii pot aprecia care stil este corespunzător și
pot acționa în acest sens. Într-o oarecare măsură aceasta adecvare
este facută intuitiv, dar exista limite ale gradului de adecvare sau
chiar ale capacității de adecvare. Problema adecvării poate
uneori să fie ignorată sau poate fi ales un stil inadecvat. Când
chiar problemele sunt conștientizate există limite în privința
posibilității trecerii de la un stil la altul. 
Enumerați stilurile de conducere specifice
înstituțiilor de învățământ

STILURI DE
CONDUCERE
 Stilurile manageriale au fost grupate în funcţie de o baterie de criterii, care se referă la următoarele:

autoritatea iniţierea de
atitudinea faţă de
exercitată de structură şi de
responsabilitate;
conducător consideraţie;

preocuparea pentru
producţie şi tipul de motive, caracteristicile
comunicaţiei, natura cooperării şi
preocuparea pentru modul de adoptare a deciziilor.
oameni
Dupa modul de folosire a autoritatii formale (modul
de exercitare a puterii de catre manager)

Stilul
Stilul Stilul
democrat
autocratic  liberal
ic 
PRIVIȚI IMAGINILE ȘI DETERMINAȚI
STILUL DE CONDUCERE
 Evoluţia
leadershipului
Ce înseamna leadership?
 Ce înseamna leadership?
Leadership înseamnă ,,conducere’’ sau „întreprinzător”, conducător
de companie, oameni de afaceri, fără să fie neapărat lideri politici
sau administrativi.
Conceptul de „leadership” a fost analizat și
tratat pentru prima dată în scrierile filosofice
ale Antichității, dar interesul general față de
acesta a crescut odată cu epoca
industrializării.
Acesta este punctul în care dezvoltarea
socio-culturală și evoluția definiția inițială a
conducătorului(lider mai degrabă din
perspectiva organizării sociale și politice –
de la șefi de triburi, tarabostes, voievozi și
până la faraoni sau împărați.
“Leadership-ul este unul din
fenomenele cel mai intens analizate şi
cel mai puţin înţelese din lume”
(Burns, 1978).
 Această afirmaţie pe care Burns o lansează în cartea
intitulată Leadership (1978) subliniază caracterul plurifaţetat
al leadershipului, care se sustrage unor definiții precise.
 Care este distincţia dintre leadership
(conducere) şi rulership (domnie)?
 Atunci când oamenii se supun, pur şi simplu, şi consimt să fie supuși
controlului din partea unei persoane aflate într-o poziţie de autoritate
publică, acest comportament nu prea poate fi explicat prin faptul că
acționează pe baza liberului arbitru sau a fricii de consecinţele sau
pedepsele aplicate de persoana cu autoritate.
Acest lucru este valabil şi în cazul puterii.
Efectul asupra motivaţiei, cu alte cuvinte, leadershipul, poate fi văzut în
situaţiile în care autoritatea publică şi puterea devin factori neglijabili.
De exemplu, munca 6 asiduă care nu este efectuată în vederea unei
compensaţii monetare ar fi o activitate realizată sub impactul influenței
liderului, mai degrabă decât al forţei sau autorității acestuia.
 Mergând mai departe pe firul evoluției, observăm că secolul al XXI-
lea modifică din nou definiția liderului, fără să le anuleze neapărat
pe cele precedente.
Este momentul în care societatea modernă se confruntă cu o
„explozie” tehnologică și cu o expansiune majoră a mijloacelor de
comunicare în masă(de la print la emisiile prin satelit și internet).
De asemenea, crește numărul de companii multinaționale, se
lărgesc sferele de influență și se extind ariile de interes.
În prezent, la nivel macro, tipurile de lideri sunt mai multe decât
oricând: există lideri sociali, politici, economici, religioși, lideri
sindicali, lideri de opinie și trend-setteri(de la lumea modei până la
zona tehnologică sau de business) etc.
La nivel micro, leadership-ul și-a păstrat constantele(de ex.: liderul
unei familii sau al unui grup social sau profesional mai redus).
 Teoreticianul Max Landsberg face
o observație că:

,,Orice om este obligat să conducă.”

 Fiecare dintre noi ajunge în situația de a conduce
ceva la un anumit moment: conducem familia ,
grupul de prieteni , echipa de la locul de muncă, o
mică afacere sau o corporație multinațională.
 În majoritatea publicațiilor de profil, des se face
referire la lider ca la o persoană vizionară,
interesată de shimbare, orientată spre dezvoltarea
pe termen lung, intuitivă, deschisă față de
subalterni, față de personalitatea, calitățile și ideile
lor.
Concluzie:
Accentul se pune din ce în ce mai mult pe latura
umană, psihologică a liderului, pe comunicativitate și
pe importanța inteligenței emoționale în raporturile cu
echipa subordonată. Așa se face că de la managerii de
astăzi se așteaptă să dețină și atribute de lideri.
CLASIFICĂRI ALE
STILURILOR DE
MANAGEMENT
 Stilul autoritar
 Stilul democrat
 Stilul permisiv
AUTORITATE
 Stilul autoritar:
 Toate direcţiile generale sunt stabilite de lider
 Procedeele şi stadiile de realizare sunt stabilite
de lider etapă cu etapă, astfel ca următoarea direcţie să
rămână întotdeauna mai mult sau mai puţin incertă.
 Liderul stabileşte fiecărui membru sarcina sa individuală
precum şi colegii cu care va lucra.
 Liderul adresează critici într-o formă personală, fără a
justifica prin raţiuni obiective acest lucru.
 Liderii nu participă la activitatea grupului, decât cu titlu
autoritar
 Stilul autoritar-opresiv
 este cel în care cuvantul-cheie este
este
cel în care cuvântul cheie este
 Liderul nu are disponibilitate pentru
supunerea, liderul poate avea o
competenţă profesională scăzută în
domeniul respectiv.
Liderul e înconjurat de un cerc de
şefi de departament obedienţi.
Aplică sancţiuni dure (cum ar fi
concedierea).
Comunicarea managerială are loc
numai pe verticală, de sus în jos. În
schimb, se va dezvolta
comunicarea neoficială între
angajaţi, cu rolul de „sabotare“ a
şefului autoritar.
Stilul autoritar-obiectiv
competenţa.
relaţii personale; el priveşte
rezultatele in mod obiectiv şi
organizează cu precizie procesul de
producţie. Acest tip de lider se
implică extrem de mult in activitate
şi de aceea nu deleagă autoritatea.
Se situează la o oarecare distanţă de
colectiv, deci se vor stabili relaţii
separate conducător - fiecare
membru al echipei; această
caracteristică se completează cu
faptul că ii priveşte pe angajaţi ca pe
nişte instrumente.
SARCINĂ:
Avantaje Dezavantaje
- -
- -
- -
- -
- -
- -
 D
E

M
O
C
R
A
T


STILUL DEMOCRAT
1. Toate direcţiile generale reprezintă obiectul unei
deliberări prealabile a grupului, care este sugerată
şi încurajată de lider.
2. Perspectiva generală a activităţii este prezentată
într-o expunere a principalelor etape. La prima
reuniune se organizează o discuţie.
3. Membrii grupului sunt liberi să lucreze cu cine
doresc, iar distribuirea sarcinilor este lăsată la
iniţiativa grupului.
4.Liderul trebuie să fie obiectiv în afacerile şi în
criticele sale, care sunt justificate în faţa grupului,
prin faptele membrilor.
5. Liderul se comportă ca un membru obişnuit al
grupului fără a participa prea mult la activitatea
comună.
 Stilul de conducere
democrat - consultativ
 are ca termen cheie relaţiile umane;
 sunt folosiţi motivatorii de ambele
categorii (extrinseci şi intrinseci), iar
autoritatea se deleagă intr-un mod
cunoscut de către angajaţi.
 este un lider raţional, care însă nu pune
accentul pe coeziunea grupului de
angajaţi.
 fluxul comunicării manageriale are şi
sensul de jos in sus iar angajaţii participă
parţial la decizie.
Stilul de conducere
democrat-participativ
 are ca termen cheie ataşamentul faţă
de organizaţie;
 liderul e mai curand un mediator-
organizator al grupului de muncă şi
al procesului de discuţie⁄decizie; de
fapt, echipa este cea care ia decizia,
in problemele care o privesc.
 predomină relaţiile şi comunicarea
neoficială; liderul intervine cand
apar conflicte, pentru a impăca
părţile adverse.
 se folosesc motivatorii intrinseci, iar
cei care greşesc sunt ajutaţi de
ceilalţi angajaţi să se corecteze.
Sarcină:

Metoda RAI:
Răspunde – Aruncă - Interoghează
 STILUL PERMISIV
Liderul nu participă la activitatea
grupului;
Liderul nu ia decizii de unul singur,
este pasiv, nu manifestă iniţiativă, nu
propune nici o alternativă;
Liderul oferă informaţii, dar subalternii
le solicită; membrii grupului au
libertate de decizie şi acţiune.
 Stilul de conducere permisiv

!!!este caracterizat prin evitarea oricărei

intervenții în organizarea și conducerea
colectivului din subordine, angajare redusă la
îndeplinirea obiectivelor, toleranță față de
subalterni.
 SARCINĂ – CONCLUZIE
Continuaţi gîndul: ,,Aleg stilul de conducere
managerială…..........deoarece…..............”
Diagnostica stilurilor de conducere
Tipologia stilurilor de conducere prezintă
mai ales o valoare teoretică.Din punct de
vedere practice însă,extrem de utilă și
necesară este cunoașterea stilurilor de
conducere practicate de lideri în vederea
formării sau ameliorării lor.
• Pentru cunoaşterea stilurilor practicate de
manageri, în vederea formării sau ameliorării
lor, sunt necesare instrumente de diagnosticare
a acestora.Instrumentul psihologic necesar
diagnosticăriistilurilor de conducere este la fel de
bogat și variat ca tipologiile propuse de diferiți
autori.
• În perioada anilor 1960-1976 au fost elaborate
peste 100 de scale de măsurare a stilului de
conducere.
• Instrumente de diagnoză a stilurilor de
conducere pot fi întâlnite în lucrarile
savanților :Gordon
1987,Altman,Valenzp,Hodgetts-1985etc.
• LPC(Last preferred co-worker)a fost construită de
Fred Fiedlerr(1964) cu scopul de a diagnostica stilul
de conducere orientat pe sarcină(autoritar)sau pe
relațiile umane(democratic):
Liderii sunt rugați să se gândească la toți oamenii cu
care au lucrat în cariera lor;
• Li se cere apoi sa descrie o persoana cu care nu au
putut să lucreze aproape deloc;descrierea acestor
personae se face cu ajutorul unor adjective bipolare
care delimitează 8 trepte ale unei scale;valoarea 8 se
situează la polul favorabil al relației,în timp ce
valoarea 1 ,la poul nefavorabil al ei
Care din metode cu care pot
fi evaluați managerii credeți
că ar fi cea mai eficientă?
• În Occident se recurge frecvent la o metodă de
diagnosticare a stilurilor de conducere
cunoscută sub numele de ”Metoda
culorilor:Succes Insight”,inspirată di
contribuțiile lui Wiliam Martson cu privire la
psihologia culorilor și ale lui Carl Gustav Iung
referitoare la tipologiile psihologice.Culorile
sunt clasificate de Marston în funcție de
tendința individului de a accepta sau de a
reacționa,ca și de tendința individului de a se
arăta ostil sau favorabil mediului.
 De-a lungul timpului au fost
elaborate o multitudine de
instrumente de diagnosticare sau
autodiagnosticare, numai în perioada
1960-1976 fiind concepute peste 100
de scale de măsurare a stilului de
conducere, din păcate cu o frecvenţă de
utilizare foarte mică.
• Instrumente de diagnoză a stilurilor
de conducere pot fi întâlnite în
mai toate lucrările dedicate
analizei comportamentului
organizaţional: Gordon, 1987,
Hellrieger, Slocum,Woodman, 1992,
Daft, 1994, Gibson, Ivancevich,
Donnely, 1997 etc (Zlate,
• M., 2004).
Argumentați!