Curs nr.

3
1. Generarea de noi idei. Tehnici de stimulare a creativitatii

Creativitatea depinde atât de oamenii cât și de mediul inconjurator. Un mediu creativ ia în

considerare atât factorii externi și interni, cum ar fi angajații și ritmul schimbării în cadrul unui
sector. Unele studii au constatat că, creativitatea poate fi un rezultat direct al schimbării în
activitatea cuiva. De exemplu, într-un mediu în schimbare rapidă, niveluri mai ridicate de
creativitate vor fi necesare pentru a satisface cerințele în schimbare, in timp ce într-un mediu mai
lent în schimbare vor fi mai potrivite imbunatatirile care pot fi obtinute prin calitate și eficiență
În ceea ce privește factorii interni, un mediu de lucru creativ permite oamenilor creativi să se
simtă liberi să lucreze în domenii de mare interes, le oferă multe recompense și recunoaștere, le
permite să aibă contacte largi cu colegii, îi încurajează să își asume riscuri moderate și tolerează
unele eșecuri.

Producerea ideilor necesită metode şi tehnici speciale. Metodele trebuie să fie combinate,
utilizate alternativ (pentru a nu se instala rutina), iar trecerea de la o metodă la alta să se realizeze
cu uşurinţă.

Metodele sunt foarte diverse, dar pot fi grupate în trei mari categorii:

- metode de abordare logică (convergente)- constituie aptitudinea intelectuală de a evalua în mod

logic idei / soluţii, de a critica şi a opta pentru soluţia cea mai avantajoasă a unei probleme date,
dintr-o selecţie de soluţii. Gândirea convergentă este bazata pe raţionament analitic, ce poate fi
măsurat prin teste de inteligenţă.

- metode euristice (divergente)- capacitatea de a genera creativ, cu fluenţă şi viteză soluţii

multiple, originale, adeseori neobişnuite, diverse şi elaborate la o problemă stabilită.

- metode imaginative.

Metodele convergente intervin preponderent în actul de creaţie, la etapele de pregătire şi

incubaţie. Metodele divergente şi imaginative intervin în etapele de iluminare şi verificare.

I. Metode de abordare logică (convergente)

Aceste metode urmăresc să pună în evidenţă subproblemele, pentru a fi mai uşor de abordat. Se
utilizează analiza funcţională, analiza morfologică şi analiza grafică.

a. Analiza funcţională utilizează evidenţierea funcţiilor unui produs, ierarhizarea acestor funcţii,
costurile lor. Se caută apoi soluţii de îndeplinire a funcţiilor în condiţii îmbunătăţite, în care
costurile pot rămâne constante, sau se diminuează.
b. Analiza morfologică implică descompunerea unui produs în elemente de formă, căutarea
tuturor soluţiilor existente, combinarea acestor soluţii, stabilirea costului de realizarea a fiecărei
soluţii şi alegerea variantei optime.

c. Analiza grafică efectuează analiza folosind grafice. De exemplu: drumul critic, arborele
decizional etc.

II. Metode euristice (divergente)

Matricea descoperirilor este o tehnică care permite combinarea a doi factori. Se construieşte un
tabel cu dublă intrare, în care se înscriu diferiţi factori pe orizontală şi verticală. Acestea se pot
combina diferit, pentru a se obţine o idee asupra unui nou produs, sau altă necesitate luată în
considerare.

De cele mai multe ori, factorii luaţi în studiu sunt de natură tehnică-tehnică şi tehnică-economică.
Eficienţa acestei tehnici creşte când echipa de cercetare este alcătuită din specialişti pe diverse
domenii, furnizori de materiale si beneficiari. De exemplu, matricea tehnico-economică este
folosită pentru căutarea ideilor de obţinere a noi produse, sau de realizare a produselor cu costuri
minime.

Factori tehnici: Actuali Apropiaţi

Factori economici: A A’ A”

Actuali B AB A’B A”B

Apropiati B’ AB’ A’ B’ A”B’

factorii economici (B) se refera la necesitatile si pietele actuale;

factorii economici (B') se refera la necesitatile si pietele nesatisfacute;

factorii tehnici (A) se refera la tehnicile folosite in cadrul firmei;

factorii tehnici (A') se refera la tehnicile cunoscute si nefolosite, folosite in schimb de alte firme;

factorii tehnici (A'') se refera la tehnicile apartinand viitorului apropiat

III. Metode imaginative

Pentru a stimula creativitatea se iau în considerare metodele creative (nu şi cele reproductive),
orientate spre crearea unui lucru nou. Tehnicile utilizate sunt denumite:

brainstorming, sinectică, carnetul colectiv, Phillips 66, notarea ideilor din timpul somnului.

a) Brainstorming (asaltul de idei) apelează la discuţia în grup pentru obţinerea a cât mai multe
idei, într-un timp scurt (0,5-1 oră), în vederea aflării soluţiei optime pentru rezolvarea unei
probleme. Autorul acestei tehnici (A. Osborn) a considerat valabile următoarele reguli:

• cantitatea generează calitatea, deci la cât mai multe idei creşte probabilitatea de a afla una
valoroasă;

• orice critică este interzisă pentru a evita inhibarea ideilor;

• stimularea asociaţiei de idei pornind de la ideile emise;

• imaginaţia, chiar absurdă este bine-venită.

Sedinţa de brainstorming se organizează cu 5-12 persoane de profesii diferite, pe aceeaşi poziţie

ierarhică, cu interes pentru o problemă, prin participare benevolă. Locul se alege în afara
instituţiei, la o oră convenabilă tuturor participanţilor. Convocarea se face prin invitaţie; ţinuta
membrilor grupului este comodă; prezentarea problemei de către conducătorul grupului va dura 3
minute, iar intervenţiile vor fi de 1-2 minute. Se vor nota toate ideile, care vor fi ulterior analizate
de experţi.

După încheierea şedinţei grupul se dizolvă.

Tehnica prezintă şi dezavantaje: apariţia de stagnări în timpul şedinţei, peste care trebuie să se
treacă cu abilitate şi nevalorificarea permanentă a potenţialului creativ al grupului.

Tehnica a fost îmbunătăţită prin mărirea duratei unei şedinţe la câteva ore şi reluarea acesteia
pentru soluţionarea problemei. Se recomandă ca din grup să facă parte persoane cu experienţă,
dar şi altele cu experienţă redusă, chiar studenţi sau elevi. Alte abordări ale tehnicii rainstorming
recomandă abordarea treptată, în etape, a rezolvării unei probleme complexe. De exemplu,
reducerea costurilor de producţie poate fi abordată prin divizare în subprobleme, care sunt
analizate una câte una.
b) Sinectica utilizează analogii, deci referiri şi comparaţii cu activitatea fiecărei persoane, cu
fapte din domenii diferite, sau cu imagini simbolice. Grupul sinectic cuprinde 5-7 persoane, cu
vârste de 25-40 ani, din toate sectoarele întreprinderii, cu interes faţă de problemele de
specialitate. Discuţiile se poartă în contradictoriu, argumentate ştiinţific, într-o şedinţă de 50-60
minute. Grupul este condus de doi leaderi, unul tehnic şi celălalt din afara domeniului. Discuţiile
sunt înregistrate pentru a fi analizate ulterior.

c) Metoda carnetului colectiv este apreciată ca una dintre cele mai eficiente metode intuitive.
Aplicarea metodei constă într-o serie de etape:

- constituirea unui grup de creativitate, în care fiecare persoană primeşte un carnet pentru notarea
timp de o lună a ideilor, în vederea soluţionării unei probleme;

- după o lună, fiecare membru întocmeşte un rezumat, în care propune idea cea mai bună;

- conducătorul grupului preia carnetele şi sintetizează ideile;

- carnetele cu rezumatul conducătorului sunt redistribuite membrilor grupului;

- organizarea unei discuţii în grup pentru alegerea celor mai bune idei.

d). Tehnica Phillips 66 (denumită după numele lui Phillips Donald) propune organizarea de
reuniuni cu maxim 30 persoane, care vor dezbate o problemă de creativitate timp de 2 ore.

Participanţii sunt împărţiţi în grupuri de câte 6, din care unul va fi ales ca reprezentant. Se
prezintă problema ce trebuie rezolvată, după care grupurile se retrag pentru 6 minute. Fiecare
reprezentant de grup notează ideile elaborate. Grupurile se reunesc şi fiecare reprezentant va
prezenta ideile. In final se vor selecta ideile interesante si se va adopta idea cea mai avantajoasă.
Această tehnică este apreciată ca deosebit de operativă.

e) Tehnica notării ideilor din timpul somnului pleacă de la ideea că în timpul somnului se pot
stabili combinaţii noi între informaţii.

Practic, această tehnică presupune însuşirea datelor unei probleme, înainte de culcare. Se notează
rapid imaginile ce apar înainte de dormit, sau la trezire. Ideile noi se discută apoi în echipă,
pentru selectarea lor. Tehnica se poate combina cu reuniunile de brainstorming. După o astfel de
reuniune, pot apărea a doua zi, idei noi, chiar superioare.

Cu unele mici dezavantaje, metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii prezintă avantaje:

- contribuie la creşterea eficienţei economice şi sociale;

- contribuie la creşterea competitivităţii firmelor, prin asimilarea de noi produse, reducerea

costurilor, creşterea calităţii produselor şi a activităţii firmelor în general, asigurarea protecţiei
mediului etc.;

- atrag personalul la rezolvarea unor probleme complexe ale conducerii;

- permit elaborarea mai multor variante de decizii, cu consecinte economico-sociale

Ideea generală a celor mai multe dintre aceste tehnici este de a implica mai multe persoane în
procesul de creație, de a utiliza un număr de moduri diferite de idei generatoare, pentru a găsi
modalități de a elimina sistematic acele idei care sunt puțin probabil să fie viabile, și pentru a
menține eliminarea până ce o idee supraviețuiește. Acest nou produs va fi unul de mare potential
si multe perspective vor converge în susținerea acestuia.
 Curs nr. 4
I. INOVAREA

1. Definitie
Termenul de inovație este derivat din termenul latin „innovatus”, ceea ce înseamnă a reinoi sau a
schimba.
Prima definiţie a inovării tehnico-economice a fost dată de economistul austriac J.Schumpeter în
anul 1941, care afirma că inovarea reprezintă acţiunea de a produce altceva sau altfel. El
considera următoarele activităţi ca aparţinând activităţii de inovare:
- crearea de produs nou;
- introducerea unei noi metode de fabricaţie;
- utilizarea unei materii prime noi;
- intrarea pe o nouă piaţă, sau crearea unei noi pieţe;
- o nouă organizare a firmei;
- crearea unei noi imagini a firmei.
După Mansfield, inovarea reprezintă procesul global de creativitate tehnologică şi comercială,
transferul unei idei noi, sau un nou concept, până la stadiul final al unui nou produs, proces, sau
activitate de service acceptate de piaţă.
Altă definiţie consideră inovarea ca fiind transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou
sau ameliorat, într-un proces industrial sau comercial, sau într-o nouă metodă socială.
În ciuda faptului că inovarea a fost studiata într-o varietate de discipline, termenul este de multe
ori gresit înțeles și poate fi uneori confundat cu termeni cum ar fi schimbare, invenție, design, și
creativitate. Majoritatea oamenilor pot oferi exemple de produse inovatoare, cum ar fi iPod-ului
sau PC-ul, dar puțini pot defini în mod clar aspectele inovatoare ale acestor produse. Printre
academicieni există o diferență de opinie cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat inovarea pe
termen lung. Există multe definiții ale inovării. Una dintre cele mai complexe definiții este
următoarea:
Inovarea este aplicarea de tehnici si instrumente practice care duc la schimbări ale produselor,
proceselor și serviciilor si care au ca rezultat introducerea de ceva nou pentru organizatie, aduc
beneficii clienților și contribuie la o mai buna cunoaștere a organizației

2. Concepte asemanatoare inovarii

Inovarea este adesea folosita în legătură cu termeni cum ar fi invenția, creșterea, creativitatea,
design-ul, exploatarea, schimbarea, esecul, spiritul antreprenorial, clienții, cunoasterea și
societatea.

a. Inovarea și invenția
Inventia este un termen des folosit în contextul inovării. Inventia are definitie separata în
dicționar și este definită după cum urmează (New Oxford Dictionary of English).: Crearea de
ceva nou, care nu a existat niciodată înainte. Inventia nu trebuie să îndeplinească nici o nevoie
utilă clientului și nu trebuie să includă exploatarea conceptului pe piață. Inovarea diferă de
invenție prin aceea că ea este mai mult decât crearea de ceva nou, ea incluzand exploatarea în
beneficiul consumatorului si un plus de valoare pentru consumatori. Inventia este adesea
măsurată ca abilitatea de a breveta o idee. Dacă acest lucru poate fi realizat, atunci este o
invenție. Succesul sau eșecul unei invenții nu depinde doar de ideile alese de organizație, dar și
de cât de bine sunt gestionate si de punerea în aplicare a acestora. Inventia este de multe ori
crearea a ceva care nu a fost încă cerut de către client. Numeroase invenții nu conduc la inovare,
deoarece acestea nu sunt aduse in piata. În cazul în care o invenție poate fi exploatata și
transformata într-un beneficiu pentru consumator, atunci aceasta devine o inovație. Pe de altă
parte, există multe inovații care nu necesită invenție.
 a. Inovarea și creșterea
Una dintre beneficiile majore ale inovației este contribuția sa la creșterea economică. Pur și
simplu, inovația poate duce la o productivitate mai mare.
Inovația poate fi privita ca un efort final și concentrat pentru a obține cresteri în potențialul
economic sau social al unei organizații. Creșterea poate apărea într-o serie de moduri, cum ar fi o
mai bună calitate a serviciilor în cadrul organizațiilor non-profit și reducerea costurilor, precum
și creșterea cifrei de afaceri în organizații cu profit.

b. Inovarea și creativitatea
Creativitatea este privita ca un element cheie pentru inovare și este un abilitate specifica tuturor
ființelor umane. Creativitatea este un proces mental care duce la producerea de idei noi si
concepte care sunt utile si practice. Procesul de creație consta din patru faze distincte:
pregătirea, incubare, iluminare, precum și verificarea. Revizuirile ulterioare ale acestui proces au
adăugat-o fază finală, elaborarea, în care ideea este structurata și finalizată într-o formă care
poate fi ușor comunicata altor persoane. Creativitatea presupune un nivel de originalitate și
noutate, care este esențial pentru inovare. Deși creativitatea este o parte fundamentală a inovării,
este greșit să schimbam termenii. Inovarea încurajează prelucrarea (în plus) a procesului creativ
(ideea), astfel încât să permită exploatarea valorii sale potențiale prin dezvoltare.

c. Inovare si design
Termenul design în contextul inovării este definit ca "procesul prin care o idee se transformă
într-un rezultat tangibil (produs) sau intangibil (serviciu)". Activitatea de proiectare se bazează
foarte mult pe creativitate pentru a rezolva problemele, cum ar fi estetica, forma și
funcționalitatea rezultatul final. În acest fel, în timpul fazei de exploatare a procesului de inovare,
organizațiile se angajeaza în activități de proiectare, care vor da produsele ce se potrivesc optim
cu cerințele pieței.
 d. Inovare și exploatare
Există numeroase definiții alternative ale inovarii. O alternativă populară este de a prezenta
inovarea ca o invenție care a fost exploatată comercial. În această definiție alternativă, termenul
de invenție are același înțeles ca și cel menționat mai devreme, adica, ceva nou, care nu a existat
niciodată înainte. Crearea de ceva nou deriva din capacitatea creatoare a organizației și oferă
oportunități de a fi exploatat. Această definiție alternativă a inovării a fost exprimată după cum
urmează
Inovarea = Inventie + Exploatare
Prin urmare, inovarea poate fi privit ca abordarea sistematică la crearea unui mediu bazat pe
descoperire, creativitate, invenție și exploatarea comercială a ideilor care răspund unor nevoi noi.
Definiția se potrivește foarte bine cu multe exemple de inovare, cum ar fi inventarea
tranzistorului utilizat în calculatoare, radiofrecvenței (RFID) sau a marcilor utilizate pe cărțile de
identitate. Această definiție alternativă are, de asemenea, un accent puternic tehnologic, deoarece
multe inventii sunt bazate pe tehnologie.
Înlocuirea termenului de invenție cu creativitate a trimis o definiție mai aplicabila organizațiilor
care nu sunt angajate în mod activ în inovare de produs. Prin urmare, o altă abordare a acestei
definiții alternative ar putea fi acesta:
Inovarea = Creativitate + Exploatare

Exemplul: În 1923, Ioan Logie Baird a inventat televiziunea. Exploatarea acestei invenții nu a
fost instantanee; a fost nevoie de zeci de ani pentru invada piața. Companii de radiodifuziune și
de producție au trebuit să fie create pentru a oferi conținutul necesar pentru vizualizare. Deși
televiziunea a luat ceva timp pentru a se implementa, a devenit o inovație care a schimbat nu
numai modul cum ne petrecem timpul liber, dar a influențat, de asemenea, modul în care trăim.
Noul televizor cu ecran plat, pe de altă parte, este o inovație care întrunește cererea clientului
pentru televizorare mai subtiri cu ecran mare, deoarece spatiile mici nu mai pot „găzdui” tubul
catodic tradițional al televizoarelor. Dorința de televizoare cu ecran mare a dus la dezvoltarea
plasmei și a televizoarelor cu cristale lichide. Inovația a avut asa mare succes ca a dus la o
perturbare în industrie, televizoarele cu tub disparand.

e. Inovare și schimbare
Desi am vedea inovarea ca un rezultat al schimbarii, este incorect să echivalam inovarea cu toate
formele de schimbare. Când analizam inovarea și schimbarea, o diferență devine evidenta. Acest
lucru este acela că schimbarea poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra organizatiei, iar
inovarea prin definiție trebuie să fie pozitiva, adaugand valoare pentru consumator. Prin urmare,
se poate concluziona că, deși inovarea poate fi privita ca o schimbare, nu orice schimbare
poate fi privita ca inovare.

f. Inovare și esec
Unul dintre primii scriitori care au subliniat importanța inovării a fost Schumpeter (1942), care a
descris inovația ca o "distrugere creatoare" esențială pentru creșterea economică. Inovația este
esențială pentru a ajuta organizațiile să crească. Creșterea este adesea măsurată în termeni de
cifra de afaceri și profit, dar creșterea poate apărea, de asemenea, în cunoștințe, experiență
umană, precum și in eficiența și calitatea produselor, proceselor și serviciilor. Procesul de
inovare va implica in mod natural idei nereușite. Acestea sunt văzute ca un produs secundar
natural a procesului de inovare. Pentru ca unele idei sa reușeasca, mai multe trebuie să eșueze.
Organizațiile pot învăța de la aceste eșecuri și aduce cunoștințe noi (și uneori tehnologie) pentru
a le utiliza în viitoarele actiuni inovatoare de care poate beneficia organizația. Organizațiile care
pot cerne cu succes ideile bune de cele rele vor fi mai adaptabile decât cele care nu pot face acest
lucru. În gestionarea procesului de inovare, distrugerea ideilor slabe este de multe ori la fel de
importantă ca și cultivarea celor bune. Distrugerea ideilor slabe de timpuriu permite lansarea și
reorientate pe idei noi.

g. Inovare și antreprenoriat
Inovația înseamnă aplicarea creativității pentru a veni cu o idee sau soluție unică. În schimb,
antreprenoriatul aplică inovația pentru a aduce ideile la viață. Antreprenorii profită de
oportunitatea de a aplica inovația, construiesc afaceri și propulsează inovația. Progresul depinde
de antreprenoriat, iar marii antreprenori devin chiar mai bogați decât marii inovatori.
 h. Inovare și clienți
O inovație trebuie să adauge valoare pentru clienții, care achiziționeaza, folosesc produsul sau
serviciul si percep o îmbunătățire. O parte importantă a procesului de exploatare este de a asigura
că inovarea îndeplinește în mod adecvat nevoile potențialilor clienților. Cu cat inovarea
îndeplinește mai bine nevoile clientului, cu atat mai repede clienții o adopta. O greșeală comună
a unor companii tehnologice este aceea ca tind să se concentreze mai mult pe capacitatea
tehnologică, decât la modul in care tehnologia poate satisface nevoile clientilor. Este important
să subliniem faptul că un client este orice persoană care cumpără sau utilizează un produs sau
serviciu. Clienții sunt studenții care cumpără o carte din librăria universitara, pacienții care
folosesc serviciile unui spital, sau membri care folosesc serviciile unei biblioteci locale. Clienții
pot fi, de asemenea, persoane interne din cadrul unei organizații. Profesorii universitari care
oferă un serviciu studenților sunt la randul lor clienți ai bibliotecii. Medicii care livrează un
serviciu pacienților sunt, de asemenea, clienții laboratoarelor din spitale, iar bibliotecarii sunt
clienți ai departamentului de service al calculatoarelor bibliotecii.

i. Inovarea și cunoașterea
Inovarea construita pe o fundație de creativitate și uneori pe invenție duce la crearea de noi
cunoștințe în cadrul organizației. Chiar și atunci când apar probleme, cunostintele obtinute pot fi
un instrument valoros pentru organizație. Domeniul de aplicare al inovării există atat în domeniul
de cunoastinte individual cat și colectiv al organizației. Acest lucru a devenit tot mai evident ca
si complexitatea tehnologiei și cresterea piețelor. Prin urmare, rezervorul de cunoaștinte al
organizației determină tipul și nivelul de inovație posibil. Daca organizațiile sunt capabile sa
invete din greselile din trecut, atunci in eforturile inovatoare viitoare nu se vor mai repeta acele
greșeli. Organizațiile care dezvoltă astfel de sisteme de cunoștințe sunt într-o poziție mai bună de
a stoca și permite accesul la această cunoaștere, astfel încât se va îmbunătăți procesul de inovare
prin sporirea ideilor, prin luarea de decizii și exploatare mai eficientă. În acest fel, toate ideile, fie
de succes sau nu, pot contribui la succesul pe termen lung a organizației.
 j. Inovarea și societatea
Inovarea este un atribut care este benefic pentru o societate mare, cum ar fi o națiune sau
regiune. Nu numai ca inovarea introduce noi produse și servicii care vor îmbunatati viața
indivizilor, atât la nivel național și internațional, ci contribuie în mod semnificativ la creșterea
economică. Procesul de inovație de asemenea, duce la creștere economică prin asigurarea
competitivității costurilor în cadrul unei națiuni și atragerea de investiții ale unor organizații care
isi stabilesc bazele acolo. Economiile naționale se dezvolta prin inovare, prin procese de
fabricație și vânzarea produsele inovatoare rezultate pe piața mondială. Aceste activități aduc nu
numai profit în economie si creșterea produsului intern brut, dar, de asemenea ofera oportunități
de angajare. Multe guverne naționale au infiintat agenții care au rolul de a promova și încuraja o
cultură mai inovatoare pentru a crește nivelul de trai și de a reduce costurile pentru națiune. În
acest sens, indicatori de performanță, cum ar fi produsul intern brut, vânzările la export, investiții
străine directe, cercetarea și cheltuielile, ocuparea forței de muncă, precum și noi start-up de
afaceri sugerează potențialul de inovare al unei societăți mari.
 Cauzele care determină inovarea în întreprinderi
Activitatea de inovare în întreprinderi este provocată de o serie de factori, ca de exemplu:
a. Nevoia de a păstra sau dezvolta poziţia ocupată de firmă pe piaţă, pentru a nu pierde
clienţii.
b. Cererea pieţii pentru produse cât mai diverse, cu performanţe înbunătăţite
c. Obligativitatea de a respecta legislaţia şi cerinţele sociale.
d. Utilizarea de resurse de materii prime şi de energie care pot avea fluctuaţii de preţuri;
e. Concurenţa, care poate pătrunde pe piaţă cu produse noi, mai ieftine etc.;
f. Cerinţele dezvoltării întreprinderii;
g. Poziţia şi strategia conducerii firmei.Conducerea poate fi de tip conservator (mizând
pe stabilitate), controlor (urmărind aspectele tehnico-economice şi sociale), lider
(încurajează creşterea, optimizarea), întreprinzător (caută oportunităţi), creator (crează
oportunităţi).

Se admite existenţa următorilor factori care explică de ce unele întreprinderi sunt mai
inovante decât altele (în special în sfera IMM-urilor):
a. Deschiderea firmei spre mediul exterior (deci capacitatea firmei de a urmări
informaţiile din exterior);
b. Resursele umane;
c. Resursele tehnologice: materii prime, materiale, utilităţi, energie, informaţii,
utilaje, aparate etc.
d. Resursele financiare;
e. Organizarea întreprinderii;
f. Strategia adoptată;
g. Conducerea întreprinderii.
 Clasificarea întreprinderilor după implicarea în activitatea de inovare este prezentata în
tabelul urmator:.

Clasificarea întreprinderilor
după implicarea în activitatea de inovare
Tipul închisă stabilă deschisă inovantă
întreprinderii
Inovare foarte redusă redusă moderată susţinută
Comportare opusă la nou răspunde la nou activă permanent activă
Eficienţă redusă moderată înaltă slabă
Conducere opusă la nou lipsă de interes acceptă susţine permanent
noul noul