Comentarii

4.Tiresias, orb şi ghicitor

In timp ce, după legea destinului, se petreceau acestea pe pămînt şi Bacchus cel de două ori născu
creştea în leagăn la adăpost de orice primejdie, se spune că odată Jupiter, înveselit de nectar, a lăsat la o
parte grelele griji şi şi-a petrecut vremea în glume uşuratice cu Junona. „Fără îndoială, plăcerea voastră e
mai mare decît a bărbaţilor", se spune că i-a zis el. Ea a tăgăduit. Au găsit cu cale să întrebe pe învăţatul
Tire-sias ce părere are. Acesta cunoştea amîndouă felurile de plăcere. Căci izbise cu o lovitură de băţ doi
şerpi mari, care erau împreunaţi într-o pădure verde şi, minune: Tiresias din bărbat devenise femeie şi
trăise astfel vreme de şapte toamne. In a opta iar i-a văzut şi a zis: „Dacă loviturile pe care le primiţi au
aşa de mare putere, încît să schimbe şi sexul celui ce vi le-a dat, vă voi lovi şi acum". Şi, lovind aceiaşi
şerpi, s-a întors la forma de mai înainte şi la chipul cu care se născuse.Luat ca judecător într-o glumeaţă
neînţelegere, el întăreşte spusele lui Jupiter. Se spune că Junonei i-a fost necaz mai mult decît cerea
pricina neînţelegerii şi a condamnat ochii judecătorului la o eternă noapte. Dar Tatăl atotputernic în locul
vederii pierdute — căci nu e îngăduit unui zeu să desfacă cele făcute de alt zeu — i-a dăruit ştiinţa
viitorului şi i-a uşurat pedeapsa cu o cinstire,bucurîndu-se de o faimă străjita in oraşele Aoniei.

Comentariu:
Acest fragment ilustreaza eternal credinta a oamenilor ca destinul este cel ce le influenteaza
soarta si le decide drumul in viata:,,dupa legea destinului”. De asemenea, avem in vedere discutia
polemica dintre Jupiter si Junona. Pentru a se lamuri cei doi apeleaza la ajutorul lui Tiresias, care dupa ce
a lovit doi serpi s-a preschimbat din barbat in femeie si a trait astfel timp de 7 ani dupa care s-a intors la
forma sa de barbat, realizand astfel o metamorfoza. Dup ace Tiresias ii da dreptate lui Jupiter, Junona se
infurie si il blesteama pe Tiresias sa ramana orb. Date fiind legile naturii: ,,un zeu nu este ingaduit sa
desfaca cele facute de alt zeu”, Tiresias, in urma blestemului, dobandeste darul de a stii viitorul, fapt ce l-
a facut faimos in orasele Aoniei.

3.Metamorfoza Iui Cadmus şi a Armoniei în şerpi

După lungi rătăciri el a atins hotarele Iliriei cu tovarăşa sa de pribegie. Acum, îngreuiaţi de nenoro¬cire şi
de ani, îşi recheamă în amintire primele destine ale casei şi-şi leagă în povestire nefericirea. „Oare să fi
fost sfînt — a spus Cadmus — acel şarpe străpuns de lancea mea, atunci cînd, plecînd din Sidon, am
semănat în pămînt, ca pe nişte seminţe noi, dinţii lui de viperă?

Lui mă rog, dacă grija zeilor răzbună cu atît de sigură ură, ca să fiu prefăcut şi eu în şarpe cu lung corp".
Numai ce a zis şi corpul i s-a şi întins într-un pîntec lung de şarpe. A simţit că-i cresc solzi pe pielea
întă¬rită, iar corpul, înnegrindu-se, se împestriţează cu dungi albastre. Cade cu faţa înainte şi picioarele,
strîngîndu-se într-unui, cu încetul se alungesc într-o coadă ascuţită şi mlădioasă. Braţele încă-i sînt
neschimbate,, întinde braţele încă neschimbate cum sînt şi, lacrimile curgîndu-i pe faţa pînă acum tot
omenească, zice: „Apropie-te o nefericită soţie, apropie-te şi atinge-te de mine, cît timp rămîne încă ceva
din mine. Primeşte mîna, cît este încă mînă, cît timp nu devin în întregime şarpe". El voieşte să vorbească
mai multe, dar deodată limba i se despică în două şi cuvintele nu-l mai ajută. De cîte ori încearcă să
rostească oarecare tînguiri, şuieră. Numai această voce îi lasă natura.

Soţia strigă, izbindu-şi pieptul gol cu palma: „Rămîi, Cadmus, desfă-te, nefericitule, de acest chip
îngrozitor. Cadmus, ce e aceasta? Unde-ţi sînt picioarele? Unde sînt umerii şi mîinile? Şi culoarea şi faţa?
Şi, cît timp vorbesc, toate? Pentru ce, locuitori ai cerului, nu mă schimbaţi şi pe mine la fel în şarpe?"

Ea acestea zise, iar el lingea faţa soţiei sale, i se strecura în sînul drag, ca şi cum îl recunoştea, o
îm¬brăţişa şi i se agăţa de gît ca de obicei. Toţi cei de faţă — căci erau de faţă însoţitori — se îngrozesc.
Ea mîngîie drăgostos capul crestat al şarpelui, şi pe neaş¬teptate sînt doi şerpi ce se tîrăsc în rostogoliri
unite, pînă ce se afundă în desişul unei păduri din apropiere. Pînă în ziua de azi ei nu fug de om, nici nu-l
vatămă cu muşcăturile lor, ci, dragoni paşnici, îşi amintesc ce au fost înainte.

Totuşi, faţă de schimbarea lor amîndoi simţeau o mare mingiiere in nepotul lor , pe care-l adora
India învinsă, pe care-l preamărea Acheea în temple zidite în onoarea lui.

Comentariu:
Fragmentul citat prezinta metamorfoza lui Cadmus si Admoniei in serpi. Transformarea vine ca
rapsuns a intrebarii lui Cadmus: „Oare să fi fost sfînt — a spus Cadmus — acel şarpe străpuns de lancea
mea, atunci cînd, plecînd din Sidon, am semănat în pămînt, ca pe nişte seminţe noi, dinţii lui de
viperă?Lui mă rog, dacă grija zeilor răzbună cu atît de sigură ură, ca să fiu prefăcut şi eu în şarpe cu lung
corp". Din acest punct incepe groaznica lui devenire din om in sarpe, schimbandu-si fiecare aspect fizic.
Sotia sa fiind martora la acestea, isi rosteste dorinta de a se preschimba si ea mai degraba decat a ramane
om fara el:,, ? Pentru ce, locuitori ai cerului, nu mă schimbaţi şi pe mine la fel în şarpe?”.Cei de fata
raman ingroziti de uluitoarele intamplari. Sotii raman in aceasta stare, insa isi pastreaza natura pasnica si
la contacul cu lumea umana isi amintesc cu drag de fosta lor viata:,, Ea mîngîie drăgostos capul crestat al
şarpelui, şi pe neaş¬teptate sînt doi şerpi ce se tîrăsc în rostogoliri unite, pînă ce se afundă în desişul unei
păduri din apropiere. Pînă în ziua de azi ei nu fug de om, nici nu-l vatămă cu muşcăturile lor, ci, dragoni
paşnici, îşi amintesc ce au fost înainte.”

4.Metamorfoza Iui Atlas in munte

Singur Acrisius, fiul lui Abas, scoborîtor din aceeaşi obîrşie, este în stare să-l respingă de la zidurile
oraşului Argos, să ridice armele contra unui zeu şi să nu creadă că e din neamul lui Jupiter.

Nu-l credea din neamul lui Jupiter nici pe Perseu, pe care-l născuse Danae"49 dintr-o ploaie de aur.

Totuşi în curînd Acrisius se căieşte — atît de mare este puterea adevărului — atît că a ofensat pe zeu, cît
şi că n-a recunoscut pe nepot. Unul este deja primit în cer; celălalt50, ducînd cu el ca pradă faimosul
monstru cu păr de şerpi, străbate cu aripi şuierătoare văzduhul. Şi, pe cînd învingător zbura pe deasupra
nisipurilor Libyei, din capul Gorgonei au căzut picături de sînge pe care, primindu-le, pămîntul le-a
însufleţit în feluriţi şerpi. De aceea acel ţinut este plin şi bîntuit de şerpi. Apoi, purtat prin imensitatea
spaţiului de vînturi diferite, este dus cînd încolo, cînd încoace, ca un nor plin de apă. Din înaltul
văzduhului priveşte pămîntul îndepărtat şi-n zborul său străbate tot universul.
De trei ori a văzut Ursele îngheţate, de trei ori bra¬ţele Cancerului51. Adesea a fost răpit spre apus,
adesea spre răsărit. Şi, trecînd ziua şi temîndu-se să se încreadă în noapte, el se opreşte în ţinutul
Hesperiei, în regatul lui Atlas. Aci cere găzduire pentru o mică odihnă pînă a doua zi, cînd Luceafărul va
chema după el focurile Aurorei, iar Aurora va aduce carul soarelui.

In aceste locuri domneşte fiul lui Iapet, Atlas, care întrece prin mărimea corpului său pe toţi muritorii. Sub
cîrmuirea acestui rege era cea mai îndepărtată parte a pămîntului şi marea care-şi deschide valurile cailor
gîfîitori ai soarelui şi primeşte în sînul ei carul obosit al acestuia. Mii de oi şi tot atîtea vite rătăceau pe
cîmpuri şi nici un vecin nu-i încălca regatul acoperit de arbori cu frunze care radiau străluciri de aur, cu
ramuri de aur şi cu fructe de aur. „Rege, îi spuse Perseu, dacă te impresionează strălucirea unui neam
mare, Jupiter este întemeietorul neamului meu, iar dacă eşti admi¬rator al faptelor mari le vei admira pe
ale mele. Iţi cer găzduire şi odihnă".

Atlas îşi aducea aminte de vechea prezicere, căci această prezicere i-o făcuse parnasiană Themis52: „Va
veni timpul, Atlas, cînd pomii tăi vor fi jefuiţi de aur şi onoarea acestei isprăvi o va avea un fiu al lui
Jupiter". Temîndu-se de aceasta, Atlas închisese livezile cu ziduri puternice, pe care le dăduse în paza
unui balaur şi nu îngăduia nici unui străin să-i treacă hotarul. De aceea îi spuse şi lui Perseu:

-Du-te departe de aici, ca să nu-ţi fie zadarnice strălucirea faptelor şi Jupiter cu care te lauzi". La
ameninţări adaugă puterea şi încearcă să alunge din palat pe eroul care întîrzie şi amestecă în cuvintele lui
blîndeţea cu curajul. N-are puterea de a se lupta cu Atlas, căci cine s-ar găsi pe potriva acestuia în puteri?
„Pentru că îţi sînt de mic preţ rugăminţile mele, primeşte răsplata" îi spuse şi întorcîndu-se îi arată din
partea stingă faţa plină de şerpi a Meduzei. Cît era de mare, Atlas s-a făcut munte. Barba şi părui i s-au
transformat în păduri. Umerii şi mîinile i s-au făcut coline muntoase, capul a devenit vîrf de munte, oasele
pietre. Mărit în toate părţile, a crescut imens şi — aşa aţi hotărît, zei —

pe el se odihneşte tot cerul cu stelele.

Nepotul lui Hippotes53 închisese vînturile în veşnica lor închisoa¬re şi Luceafărul,

care cheamă oamenii la muncă, răsărise foarte strălucitor în înaltul cerului.

Perseu îşi reia penele şi le leagă la picioare de amîndouă părţile,

se încinge cu sabia încovoiată şi despică aerul limpede, fîlfîind în văzduh încălţămintea înaripată.

Comentariu:
Atlas, de o statura impunatoare:,, Atlas, care întrece prin mărimea corpului său pe toţi muritorii”
este tranformat in munte de catre eroul Perseu printr-un plan bine pus la punct.Perseu doreste sa jefuiasca
gradinia plina de bogatii de aur aflata in paza lui Atlas si, cu ajutorul capului Gorgonei pe carea infrunt-o,
reuseste sa faca ujn plan prin care sa isi atinga obiectivul. Intai Perseu creeaza o gradina din serpi ce au
proiprietatea de a transforma pe oricine ii priveste in stana de piatra:,, Şi, pe cînd învingător zbura pe
deasupra nisipurilor Libyei, din capul Gorgonei au căzut picături de sînge pe care, primindu-le, pămîntul
le-a însufleţit în feluriţi şerpi. De aceea acel ţinut este plin şi bîntuit de şerpi.”.Atlas, cautand cazare il
intalneste pe Peresu care ii cer accesul in gradina pe care o pazeste, amintindu-si de spusele oracolului:
„Va veni timpul, Atlas, cînd pomii tăi vor fi jefuiţi de aur şi onoarea acestei isprăvi o va avea un fiu al lui
Jupiter", Atlas il refuza. Astfel, la refuzul lui Atlas, Perseu ii indrea[pta privirea spre capmul plin de serpi
al Gorgonei si realizeaza metamorfoza lui Atlas in munte.

5.Perseu eliberează pe Andromeda

Lăsase în urmă neamuri nenumărate, împrejur şi jos, cînd zăreşte popoarele Etiopiei şi ogoarele lui
Cepheus54. Acolo, din porunca neîmblînzitului Ammon55, Andromeda ispăşea pe nedrept pedeapsa
pentru cuvintele mamei sale56. Coborîtorul din Abas57 a zărit-o cu braţele legate de nişte pietre grele.
Dacă n-ar fi văzut cum adierile vîntului i se joacă în păr şi cum din ochii ei curg şiroaie de lacrimi, ar fi
crezut că e o statuie de mar¬mură, încălzit de un foc nou, fără să-şi dea seama, rămîne în extaz şi, răpit de
frumuseţea chipului pe care-l vede, era aproape să uite să mai mişte din aripi în aer.

Oprindu-se în faţa ei a zis: „O, tu cea nevrednică de aceste cătuşe, cu care totuşi se unesc între ei
îndrăgos¬tiţii dornici! Arată celui ce te întreabă numele tău şi al ţării tale şi pentru ce porţi lanţuri".

La început ea tace; fecioară, nu îndrăzneşte să vorbească unui bărbat şi şi-ar fi acoperit, ruşinoasă, faţa cu
mîinile, dacă nu i-ar fi fost legate. Tot ce a putut face, a fost doar să-şi umple ochii de lacrimile ce o
podidiseră. Ca să nu pară că-şi ascunde vreo greşeală, mărturiseşte celui ce stăruia numele său şi al ţării
sale şi cît de mult s-a încrezut în frumuseţea mamei ei.

Ea nu terminase încă tot ce avea de spus, cînd deodată valurile au răsunat şi o dihanie a apărut venind pe
întinsa suprafaţă a mării. înaintează şi cu pieptul străbate încreţitele valuri. Fecioara ţipă. Lîngă ea este
tatăl îndurerat şi mama ce şi-a ieşit din minţi de spaimă, amîndoi nenorociţi, dar mamei, mai în drept să
fie lovită de nenorocire, nu-i pot aduce ajutor decît plînsetele şi

ţipetele deznădăjduite., Ei se lipesc de fiica lor înlăn¬ţuită, cînd străinul astfel vorbeşte:

„Puteţi avea vreme altădată pentru lacrimi. Trebuie s-o ajutăm într-o clipă. Dacă aş cere-o eu, Perseu, fiul
lui Jupiter şi al aceleia pe care Jupiter pe cînd era închisă a făcut-o să rămînă grea printr-o ploaie de aur,
eu Perseu, învingătorul Gorgonei cu părul de şerpi58 şi care am cutezat să merg pe undele văzduhului
fîlfîind din aripi, desigur aş avea dreptul să fiu ales înaintea tuturor ginere. La atîtea titluri de glorie încerc
să adaug încă un merit, numai să mă ajute zeii. Cer cu legămînt să fie a mea, dacă va fi salvată prin vitejia
mea".

Părinţii primesc legămîntul, căci cine ar sta la îndoială?

Chiar îl roagă şi-i promit pe deasupra şi un regat drept zestre.

Iată că, întocmai ca o corabie care, minată repede de braţele asudate ale tinerilor, brăzdează apa, străpun-
gînd-o cu prora, tot astfel fiara, spintecînd valurile cu pieptul, se grăbea spre stîncă şi ajunsese atît de
aproape, cît poate arunca o praştie baleară59 un plumb învîrtit în văzduh. Intr-o clipă tînărul, făcînd un
salt de pe pămînt cu picioarele, se înalţă mîndru pînă la nori. Cînd a văzut pe suprafaţa mării umbra
bărbatului diha-nia s-a repezit la ea cu furie. Precum vulturul, cînd vede într-un cîmp un balaur întins cu
spatele plumburiu la soare, îl atacă de la spate şi, ca să nu se întoarcă cu gura sălbatică, îi înfige în gîtul
solzos unghii lacome, tot aşa Perseu, repezindu-se şi spintecînd văzduhul în zbor repede, atacă fiara
înfuriată pe la spate şi-i împlîntă în partea dreaptă sabia pînă la curbătura minerului. Rănită adine, fiara,
cînd se ridică în sus în aer, cînd se afundă în apă, cînd se întoarce ca un mistreţ înfuriat pe care-l încolţeşte
mulţimea lărmuitoare de cîini. Eroul fuge cu aripi iuţi de muşcăturile lacome ale monstrului pe care-l
izbeşte pe unde îi e la îndemînă cu sabia încovoiată ca o seceră, lovindu-i cînd spatele plin de solzi
rotunzi, cînd coastele, cînd coada subţire care se termină asemănătoare unui peşte. Fiara varsă pe gură
valuri de apă amestecate cu sînge purpuriu, care îm¬proaşcă de stropi penele lui Perseu, îngreuindu-le.
Neîn-drăznind să se încreadă mai departe în aripile ude, acesta vede o stîncă al cărei vîrf înalt ieşea din
undele liniştite şi care era cu temelia acoperită de apele mării. Sprijinit pe ea şi ţinîndu-se cu stingă de
vîrfurile stîncii, împlîntă de cîteva ori fierul săbiei în măruntaiele fiarei. Un chiot însoţit de aplauze umple
ţărmurile, ajungînd pînă la casele cereşti ale zeilor.

Cassiope şi Cepheus, tatăl Andromedei, se bucură şi salută pe Perseu cu numele de ginere, numindu-l
sal¬vatorul şi păzitorul casei lor. Dezlegată din cătuşe, fecioara păşeşte solemn, preţ şi pricină a ostenelii.
El îşi spală mîinile învingătoare în apa mării şi, ca să nu rănească de nisipul aspru capul purtător de şerpi,
aşterne pe pămînt frunze moi, peste care întinde mlădiţe cres¬cute sub apă, iar deasupra acestora aşază
capul Meduzei, fiica lui Phorcus. O mlădiţă de curînd tăiată şi încă verde cu măduva-i absorbitoare a tras
din veninul Gorgonei şi s-a întărit de atingerea acesteia, ramurile şi frunzele căpătînd o înţepenire pe care
n-o aveau. Nimfele mării încearcă fapta minunată cu mai multe mlădiţe şi se bucură că se întîmplă la fel şi
cu aceste mlădiţe, pe care le aruncă în valuri, ca seminţe din care să răsară din nou altele la fel. Pînă astăzi
au rămas cu aceeaşi natură coralii; ei se întăresc la atingerea cu aerul şi se pietrifică la suprafaţa mării.

Perseu ridică pentru trei zei trei altare de iarbă: la stînga, lui Mercur, la dreapta, ţie, fecioară războinică,
iar la mijloc, lui Jupiter. Jertfeşte Minervei o vacă, înaripatului la picioare un viţel, ţie, stăpînul zeilor, un
taur. Apoi ia pe Andromeda şi fără zester.

Comentariu:
In acest capitol, Perseu o intalneste pe Andromeda intr-o ipostaza foarte trista deoarece ispasea o
pedeapsa a mamei ei: : „O, tu cea nevrednică de aceste cătuşe, cu care totuşi se unesc între ei
îndrăgos¬tiţii dornici! Arată celui ce te întreabă numele tău şi al ţării tale şi pentru ce porţi lanţuri".
Andromeda se afla incatusat cand o bestie isi face aparitia, alaturi de ea, cei doi parinti se lipesc de fiica
lor inspaimantata. Perseu doreste sa o ajute si invinge bestia ce ii ameninta viata, ca rasplata parintii ii dau
acestuia mana Andromedei si il numesc salvatorul si pazitorul casei lor. Metamorfoza in acest fragment se
regaseste in cadrul natural, cand Perseu decide sa asesze capul Meduzei sis a transforme mladite in
superbii corali pentru a marca locul victoriei sale in fata balaurului: ,,El îşi spală mîinile învingătoare în
apa mării şi, ca să nu rănească de nisipul aspru capul purtător de şerpi, aşterne pe pămînt frunze moi,
peste care întinde mlădiţe cres¬cute sub apă, iar deasupra acestora aşază capul Meduzei, fiica lui Phorcus.
O mlădiţă de curînd tăiată şi încă verde cu măduva-i absorbitoare a tras din veninul Gorgonei şi s-a întărit
de atingerea acesteia, ramurile şi frunzele căpătînd o înţepenire pe care n-o aveau. Nimfele mării încearcă
fapta minunată cu mai multe mlădiţe şi se bucură că se întîmplă la fel şi cu aceste mlădiţe, pe care le
aruncă în valuri, ca seminţe din care să răsară din nou altele la fel. Pînă astăzi au rămas cu aceeaşi natură
coralii; ei se întăresc la atingerea cu aerul şi se pietrifică la suprafaţa mării.” In contextual nunitii cu
Andromeda pe careo ia fara zestre, Perseu ridica altare zeilor si sacrrifica o vaca, un vitel si un taur.
 6.Perseu se căsătoreşte cu Andromeda
Ii este de ajuns ea ca răsplată a unei isprăvi aşa de mari. Ii ţin făcliile de nuntă Hynienaeus şi
Amor.Focurile sînt săturate cu multe mirodenii. La case se atîrnă ghirlande şi răsună fluierele, lirele,
flautele şi cîntecele vesele, dovezi ale unor suflete fericite.

Palatele de aur stau deschise şi la ospăţul frumos pregătit vin fruntaşii cepheeni. Masa era pe sfîrşite şi
generosul dar al lui Bacchus se revărsase în suflete, cînd Abantiade60 spune că ar dori să cunoască viaţa
şi obi¬ceiurile locului. Dorinţei lui îi răspunde unul din come¬seni, Lyncides, care vorbeşte despre
obiceiurile şi traiul oamenilor. După ce a dat lămuriri despre acestea, a spus: „Acum, o, vitezule Perseu,
spune, te rog, cu cîtă vitejie şi prin ce iscusinţă ai răpit capul cu păr de şerpi?".Agenoridul61 povesteşte că
este un loc aşezat sub Atlas şi apărat de un lanţ de stînci puternice. La intra¬rea acestuia locuiau celelalte
două surori fiice ale lui Phor-cus, care-şi împărţeau între ele folosirea unui singur ochi. Cu iscusită
îndemînare el l-a luat pe cînd îl dădeau una alteia. Apoi pe căi foarte ascunse şi neumblate, printre stînci
primejdioase şi păduri pline de pripoare a ajuns la casa Gorgonei. Aproape pretutindeni, prin ogoare şi pe
drumuri, a văzut statui de oameni şi ani-male prefăcute în piatră la vederea Meduzei. El a privit totuşi
chipul Meduzei răsfrînt pe arma scutului, pe care-I ţinea în mîna stîngă şi, pe cînd un somn greu pusese
stăpînire pe ea şi pe şerpii ei, el i-a despărţit capul de trup şi din sîngele ei s-a născut Pegasul cel cu aripi
sprintene şi fratele său62. A povestit apoi despre primej¬diile întîmpinate în lunga sa călătorie, despre
mările şi ţările pe care le văzuse din înalt şi despre stelelepe care le atinsese cu aripile în zborul său.
Apoi a tăcut, deşi ascultătorii nu se aşteptau la aceasta.Unul dintre cei mai de frunte a vorbit, întrebînd de
ce ea singură dintre surori a purtat şerpi în părul său. Oaspele cepheenilor a răspuns:

„Pentru că mă întrebi lucruri vrednice de a fi pove¬stite, află pricina acestui fapt. De o frumuseţe
strălu¬citoare, ea a fost speranţa plină de gelozie a multor peţitori. Dar în toată a ei făptură nu era ceva
mai atră¬gător decît părul. Am cunoscut pe cineva care povestea că a văzut-o. El a privit totuşi chipul
Meduzei răsfrînt pe arma scutului, pe care-I ţinea în mîna stîngă şi, pe cînd un somn greu pusese stăpînire
pe ea şi pe şerpii ei, el i-a despărţit capul de trup şi din sîngele ei s-a născut Pegasul cel cu aripi sprintene
şi fratele său62. A povestit apoi despre primej¬diile întîmpinate în lunga sa călătorie, despre mările şi
ţările pe care le văzuse din înalt şi despre stelelepe care le atinsese cu aripile în zborul său. 64.

Comentariu:
In acest fragment este infatisata nunta dintre Perseus si Andromeda binecuvantata de catre zei:,, Ii
ţin făcliile de nuntă Hynienaeus şi Amor.Focurile sînt săturate cu multe mirodenii.”Cu ocazia acestei
mese invitatii il intreaba pe Perseu cum a facut rpst de capul Gorgonei. Acesta incepe istoria sa descriind
casa atrei surori, dintre care la vederea uneia dintre ele totul se transforma in stana de piatra. Perseu,
pentru a o invinge, priveste reflezia ei in scutul sau si reuseste sa ii taie capul pe care il va folosiin
urmatoareele sale batalii: ,,El a privit totuşi chipul Meduzei răsfrînt pe arma scutului, pe care-I ţinea în
mîna stîngă şi, pe cînd un somn greu pusese stăpînire pe ea şi pe şerpii ei, el i-a despărţit capul de trup şi
din sîngele ei s-a născut Pegasul cel cu aripi sprintene şi fratele său62. A povestit apoi despre primej¬diile
întîmpinate în lunga sa călătorie, despre mările şi ţările pe care le văzuse din înalt şi despre stelelepe
care le atinsese cu aripile în zborul său.”.Metamorfoza din acest fragment este redata de legenda
Gorgonei, care spune ca zeul marii a pacatuit cu aceasta in templul minervei, iar fiica lui Jupiter a
pedepsit-o transformandu-I parul in hidre urate care impietresc pe orivcine le priveste:,, El a privit totuşi
chipul Meduzei răsfrînt pe arma scutului, pe care-I ţinea în mîna stîngă şi, pe cînd un somn greu pusese
stăpînire pe ea şi pe şerpii ei, el i-a despărţit capul de trup şi din sîngele ei s-a născut Pegasul cel cu aripi
sprintene şi fratele său62. A povestit apoi despre primej¬diile întîmpinate în lunga sa călătorie, despre
mările şi ţările pe care le văzuse din înalt şi despre stelelepe care le atinsese cu aripile în zborul său.”