SUBSISTEMUL METODOLOGIC DE MANAGEMENT:

STRATEGIA SI POLITICA ORGANIZATIEI,

PREZENTAREA UNOR METODE SI TEHNICI
MANAGERIALE,
TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITATII
 INTOCMIT: TOMA CASSIAN CORNELIU
1) Strategia şi politica organizaţiei

Subsistemul metodologic de management are rolul de a asigura strategia şi

politica firmei, precum şi rezolvarea problemelor manageriale pretinse de
mecanismul firmei.
Metoda de management cuprinde ansamblul principiilor, legilor, tehnicilor,
procedeelor şi instrumentelor utilizate la diferite paliere manageriale pentru
soluţionarea diverselor probleme de care depinde realizarea obiectivelor
propuse, în mod cât mai eficient.
Tehnicile de management reprezintă mijlocul de operaţionalizare a
metodelor, cuprinzând ansamblul regulilor specifice, procedeelor şi
instrumentelor utilizate pentru rezolvarea problemelor ce decurg din actul de
conducere.
Strategia se referă la elaborarea de prognoze, acţiuni pe termen îndepărtat,
luând în analiză evoluţia viitoare a activităţii organizaţiei.
Politica firmei stabileste actiunile pe plan mediu si imediat.

2) Sisteme şi metode generale de management

I. Metode generale

a) Managementul prin obiective – este un sistem de conducere bazat pe

determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor, care
participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi
respectiv a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite;

b) Managementul prin proiecte – este un sistem de management cu o

durată de acţiune limitată, conceput în vederea soluţionării unor probleme
complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovaţional, care
implică aportul unei largi game de specialişti, din subdiviziuni
organizatorice diferite, integraţi temporar într-o reţea organizatorică
autonomă. Se prezinta sub forma management pe baza de proiect cu
responsabilitate individuala, management pe baza de proiect cu stat major si
management pe baza de proiect mixt;

c) Managementul pe produs – este un sistem de management caracterizat

prin atribuirea principalelor sarcini, competenţe şi responsabilităţi de

2
conducere privind realizarea şi comercializarea unui produs, unui cadru de
conducere care se ocupă în exclusivitate de adoptarea deciziilor şi
operaţionalizarea acţiunilor;

d) Managementul prin bugete – reprezintă o modalitate de exercitare a

funcţiilor managementului prin care atât stabilirea obiectivelor fundamentale
şi derivate, cât şi organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul şi evaluarea
rezultatelor obţinute, se fac sub formă financiar-contabilă, folosind unităţi de
măsura monetare;

e) Managementul prin excepţie – constituie o modalitate de identificare şi

comunicare a situaţiilor care reclamă intervenţia conducătorilor de la diferite
niveluri ierarhice. Creste responsabilitatea subordonatilor, conducatorul
managerial intervenind prin exceptie in situatii tensionate pentru conciliere;

f) Managementul participativ – este un sistem managerial bazat pe

atragerea personalului sub forma consultativă sau deliberativă, la procesul de
conducere, in scopul cresterii eficientei activitatii, folosind în acest scop
mecanisme economice, organizatorice, juridice şi psiho-sociologice. Se
prezinta sub forma managementului participativ de natura consultativa in
care personalul isi exprima opinia iar conducatorul ia decizia si sub forma
managementului participativ de natura deliberativa, in care personalul
impreuna cu conducator iau deciziile care se impun;

II. Metode specifice

a) Managementul previzional – se raportează la extrapolarea ce porneşte

de la ideea că legea creşterii din trecut va determina creşterea viitoare, cel
puţin pentru o perioadă scurtă sau medie de timp;

b) Metoda Delphi – pusa la punct de Olaf Helmer este o metodă intuitivă

folosită în prognoza comercială şi tehnologică pe termen lung, constând în
consultarea unui grup de specialişti asupra unor probleme care formează
obiectivul cercetării;

c) Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii personalului – se referă

la:

 Brainstormingul – conceputa de A. Osborne, cuprinde 3 etape:

3
  etapa I – etapa pregatitoare, constă într-o şedinţă organizată
dintr-un grup de 5-12 persoane cu pregătire eterogenă şi un
conducător al grupului;
 etapa II – sesiunea propriu-zisă, în care au loc discuţii pe baza
unui subiect sau problemă anunţată la începutul reuniunii de
către conducătorul grupului care anunţă şi regulile de
desfăşurare a şedinţei ce trebuie să se încadreze în aproximativ
1 oră. Se recomandă ca liderul grupului să nu participe la
discuţii pentru a nu inhiba membrii grupului. Atmosfera trebuie
sa fie permisiva, destinsa, problema prezentata la inceputul
sedintei sa fie clara, fara excese sau detalii, cei care iau
cuvantul nu sunt intrerupti, ideile emise sunt consemnate si
selectate;
 etapa III – evaluarea ideilor – este realizată de un colectiv
format din specialişti ce selectează un număr de 1 până la 5 idei
ce urmează a fi aplicate.

 Tehnica Little - elaborata de Gordon, este o şedinţă în care

conducătorul grupului pune câteva întrebări generale care au legătura
îndepărtată cu problema ce trebuie soluţionată, iar apoi treptat se
concentrează asupra problemei propriu-zise. O astfel de reuniune
durează-câteva ore, iar rezolvarea problemei se face în câteva şedinţe
de creativitate.

 Ochiul proaspăt – este o reuniune în care grupul este format din

persoane mai puţin experimentate în problemele ce se pun în discuţie,
iar eficienţa şedinţei se bazează pe faptul ca participanţii la discuţii
sunt mai puţin rutinaţi. Rutina este cea care omoară ideile noi. Se
recomandă participarea la aceste reuniuni, alături de oameni cu
experienţă, a unor muncitori, studenţi sau chiar elevi ai şcolilor
profesionale.

 Sinectica – este o tehnică bazată pe asociaţii libere în care se

urmăreşte identificarea principiilor şi mecanismelor creativităţii
indivizilor şi a grupurilor de creativitate, cât şi a principiilor
şi mecanismelor în cadrul unei tehnici asociate. Metoda aparţine lui
W. Gordon care susţine că creativitatea este latentă, într-un mod
oarecare în fiecare individ, ea fiind mai apropiată de procesul
emoţional şi non-raţional decât de intelect şi raţiune.

4
Sinectica este o reuniune cu 3-8 participanţi bine echilibraţi, interdisciplinari
ce posedă spirit inventiv, capabil de colaborare, având profesii cât mai
variate, cultură multilaterală, detaşare de rutină şi obişnuit.
În cadrul sinecticii se folosesc 3 feluri de analogii:
• analogia personală – constă în faptul că fiecare membru al echipei
face analogie cu domeniul său de pregătire;
• analogia directă – constă în compararea în paralel a două lucruri şi
înţelegerea mecanismului de funcţionare a lor;
• analogia simbolică – constă în stabilirea unor asociaţii libere şi
spontane de idei între problema în discuţie şi un grup de cuvinte mai
mult sau mai puţin legate de această problemă.

 Tehnica notarii ideilor in timpul somnului – se bazează pe ideea ca

în timpul somnului logica conştientă nu mai este un factor care
blochează raţiunea. Aceasta tehnică presupune că înainte de culcare se
însuşesc datele problemei şi în special contradicţia sa esenţială,
accesul rapid la un carnet de note, creion şi sistem de iluminare,
notarea imaginilor reţinute şi discutarea adnotărilor într-o echipă.

 Tehnica Phillips 66 – aparţine lui Philips Dohald care propune o

reuniune de 30 de persoane într-o şedinţă de creativitate pe durata a
două ore. Grupul se împarte în grupe de cate 6 participanţi cu
structură eterogenă. Se prezintă problema, iar fiecare grup are la
dispoziţie 6 minute să-şi exprime prin conducătorul grupului opinia.

 Concasajul – aceasta tehnică a lui A. Osborne si Frtitz Zwicky

recomandă spargerea problemei în elementele sale componente şi
înscrierea lor într-o matrice de analiză. Fiecare componentă este
supusă unui şir de întrebări înscrise într-o grilă de cercetare.

 Delegarea – constă în atribuirea temporară de către un cadru de

conducere a uneia din sarcinile sale de serviciu unui subordonat,
însoţită şi de competenţa şi de responsabilitatea corespunzătoare.
Delegarea are un caracter temporar.

 Şedinţa – constă în reunirea mai multor persoane pentru un scurt

interval de timp sub conducerea unui manager, în vederea soluţionării
în comun a unor sarcini cu caracter informaţional sau decizional.
Şedintele pot fi de informare, decizionale, de armonizare sau de
explorare (investigarea zonelor necunoscute ale viitorului).

5
 Tabloul de bord – este un ansamblu de informaţii curente prezentate
intr-o formă prestabilită, referitoare la principalele rezultate ale
activităţii şi la factorii principali ce condiţionează eficienţa. Poate sa
fie tablou restrans cu volum mic de informatii zilnice si tablou de bord
complex, pentru informatii mai ample cu referire la toate aspectele
implicate in activitatea respectiva.

 Diagnosticarea – este folosită de manageri pe baza constituirii unei

echipe multidisciplinare ce include conducători şi executanţi ce
trebuie sa identifice punctele forte şi respectiv slabe ale domeniului
studiat, cu evidenţierea cauzelor care le generează, finalizată în
recomandări cu caracter corectiv sau de dezvoltare.

 Reuniunea Panel – două grupuri de persoane întrunite să ia anumite

hotărâri, presupune dialog permanent cu aspect de dezbatere, cazul
conducere-sindicate.