Conceptul şi conţinutul disciplinei Management

Management – proces prin care se actioneaza împreuna, cu si prin altii pentru a realiza obiectivele organizatiei într-un
mediu în continua schimbare.
Management - este cuvant american care nu poate fi tradus în alte limbi dar este preluat si utilizat.
La origine – cuvantul latin “manus” – mana, adica manuirea haturilor la cailor ce trag o caruta. În limbaj modern ar fi
manevrare sau pilotare. In engleza „to manage’’- a tine un cal de frau, a administra, a duce ceva la bun sfarsit.
In franceza „manager’’- a dirija, a organiza o afacere sau un serviciu.
Managementul a aparut initial in sfera afacerilor, dar în prezent el si-a largit sfera de cuprindere si se utilizeaza în toate
sferele de activitate; cultura, medicina, sport etc. reprezentand activitatea de conducere, de administrare.
Se definesc cateva sensuri a notiunii management:

 Managementul este un proces (activitate).

 Managementul este un grup de persoane
 Managementul este o stiinta si o arta.

Managementul ca activitate – este procesul de conducere nemijlocita a organizatiei în scopul atingerii obiectivelor ei.
Conducerea – tip de interactiune, existent între doua parti, una dintre care se afla în pozitia de subiect de gestiune, alta
– obiect de gestiune. Subiectul genereaza comenzi. Obiectul primeste comenzile si activeaza în corespundere cu ele.
Functiile conducerii sunt ansamblul de actiuni independente care se succed într-o anumita consecutivitate si sunt
efectuate de orice subiect conducator ce exercita o influenta rationala asupra obiectului condus în vederea stabilirii
obiectivelor si realizarii lor.Procesul de management e exercitat de manager (conductor) care este subiectul
procesuluide management.
Managementul (conducerea) ca proces reprezinta ansamblul integral al actiunii de planificare, organizare, motivare si
control exercitate de sistemul conducator .
Deci ca proces managementul are 4 functii:

 Planificarea-stabilirea obiectivelor si a cailor de realizare a lor.

 Organizarea-repartizarea responsabilitatilor pentru realizarea sarcinilor, crearea sistemului de conducere.
 Motivarea-initierea angajatilor in activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate productiva.
 Control-evaluarea si compararea rezultatelor cu cele preconizate.

Managementul ca proces opereaza cu cateva elemente fundamentale:

 Resurse umane.3.Resurse financiare.

 Resurse materiale.4.Resurse informationale

Ca proces Managementul are o serie de trasaturi:

 Este unitar –adica functiile sunt corelate si constituie ceva întreg

 Este tipic –adica functiile Mg sunt exercitate în toate tipurile de organizatii si toate nivelele
 Este contextual – adica se adapteaza la situatia concreta
 Este orientat spre conducerea oamenilor
 Este continuu

Ca grup de persoane Managementul este organul de conducere, care gestioneaza activitatea unei organizatii, firme,
întreprinderi, deci totalitatea celor care exercita procese de management dar nu de executie.
Managementul ca stiinta - ansamblul organizat de cunostinte, concepte, principii, metode si tehnici prin care se
explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce au loc în conducerea organizatiilor. Managementul ca stiinta
studiaza fenomenul de conducere, astfel conducerea este un proces de influenta a subiectului asupra obiectului cu un
anumit scop dupa o anumita schema(algoritm) si se produce cu ajutorul unor mijloace speciale. Elementele principale
ale stiintei management sunt:
Teoria - este o forma de reflectare a realitatii in gandire, o forma de cunoastere abstracta generalizata într-un sistem de
notiuni stiintifice, legi, categorii, principii.
Metodologia - este sistemul de metode, moduri de cercetare folosite atat in teorie cît si in practica cuajutorul carora pot
fi întelese fenomenele si optimizate rezultatele.
Metodele sunt:

 economice- statistice- administrative

 matematice- organizatorice- social psihologice

Tehnologia - poate fi reprezentata prin algoritmul de realizare a deciziilor.

Practica – setul de cunostinte si deprinderi acumulate în activitatea de conducere si terenul pe care sunt aplicate
realizarile teoretice.
Ca arta managementul este maiestria managerului de a aplica la realitatile diferitor situatii în conditii de maxima
eficienta cunostintele teoretice.

Arta Stiinta

 Bazat pe calitati personale, intuitie, talent,  Bazat pe calitati personale si

capacitati de reactionare, maiestrie, bun
simt.
 Observarea evenimentelor si acumularea
experientei
 Folosirea în mod exclusiv a experientei
 Rezolvarea problemei dupa metoda
încercarilor si erorilor
 Orientarea prioritara pe termen scurt
 Informatie limitata si unilate
cunoasterea realitatii cu mijloace
stiintifice.
 Analiza proceselor, identificarea
principiilor si legitatilor.
 Corelarea experientei cu cercetarea
 Analizarea completa a actiunilor
diversilor factori de influenta.
 Informatie completa si complexa

Managementul este o stiinta interdisciplinara care se bazeaza pe o serie de stiinte cum ar fi:
 psihologia - studierea si prognozarea comportamentului indivizilor, determina factorii ce contribuie sau
împedica comportamentul rational
 sociologia - largeste baza metodologica a conducerii prin studierea sistemelor sociale în care indivizii intra în
relatii reciproce, studiaza comportamentul uman in grupe.

Notiunea si tipologia organizatiilor.

Pentru ca un oarecare grup sa fie definit ca organizatie el trebuie sa corespunda cerintelor:

 1 Existenta a cel putin 2 persoane care se considera parte a grupului.

 2 Existenta macar a unui scop comun pentru aceste persoane.
 3 Persoanele activeaza împreuna, au un sistem comun de dirijare si tind la atingerea scopului.

Organizatia - grup de oameni activitatea carora este coordonata constient pentru a atinge scopuri comune. Definitia
este valabila pentru organizatiile formale
Organizatile pot fi :

 a)formale
 b)neformale
 c)legale
 d)ilegale
 e)statale
  f) neguvernamentale

In dependenta de scop avem organizatii comerciale si necomerciale.

Daca sunt privite ca sisteme, atunci organizatiile sunt sisteme deschise.

Trasaturile organizatiilor:

 existenta scopurilor la care tind membrii.

 delimitarea organizatiei si existenta frontierelor vizibile si invizibile.
 existenta legaturilor intre elementele componente.
 autoreglarea, existenta unui centru organizatoric.
 complexitatea, este compusa din mai multe subdiviziuni
 existenta unei culturi interne

Orice organizatie are o structura, care poate fi:

 Tehnica - ansamblul de obiecte materiale si procese.
 Sociala - determinata de componenta personalului si legaturile dintre ele.
 Socio -tehnica - sistemul de locuri de munca ce-i uneste pe lucratori in relatii de serviciu.

Activitatea unei organizari se supune unor legi organizationale:

 a)Legea sinergiei. 2+2 = 5
 c)Legea autoapararii
 b)Legea pastrarii proportionalitatii.
 d)Legea autogenezei (entropiei) - fiecare organizatie are ciclul sau de viata
 e) Legea compozitiei- toate subdiviziunile sunt subordonate unui scop

Ciclul de viata a organizatiei:

 1.Aparitia organizatiei-faza de aparitie.
 2.Cresterea rapida in domeniul creat.
 3.Diversificarea pe domenii.
 4.Faza de consolidare.
 5.Degradarea.

Organizatii pot fi simple si complexe .

Organizatii complexe - Organizatii care au un set de scopuri interdependente.
Fiecare întreprindere trebuie privita ca o organizatie complexa deoarece fiecare componenta a ei are scopul sau, încat
rezultatul final este in functie de atingere a scopurilor partiale.
Organizatii simple -organizatii care au un singur scop.

Organizatiile complexe au urmatoarele caracteristici comune:

 1.Toate organizatiile utilizeaza resurse. Natura si structura resurselor depinde de specificul de activitate al
organizatiei.Resursele sunt necesare atat organizatiilor de producere, cat si celor prestatoare de servicii sau
necomerciale.
 2.Dependenta de mediul exterior atat prin intrari cit si prin iesiri.Organizatia nu poate fi analizata separat de
mediul extern, care o influenteaza atat prin resurse, cat si prin beneficiarii rezultatelor ei.
 3.Diviziunea orizontala a muncii-diviziunea lucrului pe componente este necesara pentru cresterea
productivitatii muncii.
  4Existenta subdiviziunilor. Diviziunea orizontala a muncii se efectueaza în baza formarii subdiviziunilor, ce
executa sarcini concrete specifice si sunt formate pentru atingerea unor obiective specifice. Deci, organizatia, în
ansamblu, este formata din mai multe „organizatii mici".
 5Diviziunea verticala a muncii – separa activitatile de coordonare de cele operationale si presupune necesitatea
coordonarii activitatii subdiviziunilor în scopul asigurarii succesului lor.

Niveluri si arii de management.

Obiectivul general al unui sistem al de productie nu se poate propaga pana la elementele primare fara a suferi
transformari specifice. In primul rand are loc o descompunere pe obiective specifice care la randul lor devin sarcini
pentru diverse compartimente productive sau functionale fiind in continuare descompuse in comenzi de productie.
Aceste descompuneri succesiva a obiectivului global genereaza o ierarhie de subobiective in paralel cu care in care
este si o ierarhie de niveluri de conducere. Intr-o organizatie deosebim 3 mari niveluri ale procesului de Management.

 Nivel strategic (institutional)

 Nivel tactic (functional)
 Nivel operational (tehnic)

La nivel strategic - amploarea obiectelor vizeaza organizatia in întregime, iar perioada de actiune este definita pe un
termen lung.
La nivel functional - se urmareste realizarea obiectivelor derivate de obiectivul global. Se realizeaza sarcini specifice si
se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot aparea in subsistemele conduse si coordonate. Au caracter periodic.
La nivel operativ - are loc conducerea nemijlocita a proceselor si activitatilor direct specifice pentru respectivul sistem
de productie. Are loc urmarirea realizarii obiectivelor proprii si corectarea abaterilor ce au un caracter curent.

Corespunzator acestor trei nivele de conducere avem trei tipuri de manageri:

 Managerii superiori (top manageri)
 Managerii medii (midlle manageri)
 Manageri inferiori (lower manageri)

Top managerii - sunt formati din presedinti, vicepresedintii companiilor, directori executivi, sunt grupuri relativi mici de
persoane care controleaza organizatia in întregime si care stabilesc obiectivele organizatiei, strategia generala, ei
conduc cu organizatia in general.
Middle Managerii - managerii functionali includ sefi de departamente, de diviziuni, de servicii. Acestea sunt primii
responsabili de implementarea politicilor si planurilor de dezvoltare cit si pentru supravegherea conducerea managerilor
de la nivel ierarhic inferior fiind necesar pentru a face legatura intre nivelul top si nivelul operational.
First (lower) Managerii - duc raspunderea de productia marfurilor si serviciilor, sunt reprezentate prin sefii de echipa,
maistri, supraveghetori, ofice-manageri. Acesti manageri supravegheaza si coordoneaza activitatea lucratorilor
operativi.
Pentru asi îndeplini atributiile sale managerii trebuie sa posede o serie de cunostinte si capacitati care pot fi divizate in 3
categorii distincte:
 1. Cunostinte si capacitati conceptuale( cognitive) - ceea ce se refera la capacitatea in întelegerea
complexitatii organizatiei ca sistem.
 2. Cunostinte si capacitati privind resursele umane - rationamentul de a lucra cu oamenii incluzand
întelegerea procesului de motivatie si de conducere cu oamenii.
 3.Cunostinte si capacitati tehnice –profesionale - referitor la capacitatea de a folosi cunostintele, metode si
echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice deproductie,se obtine prin instruire si prin experienta.
Cu cît creste nivelul ierarhic cu atat creste necesitatea cunostintelor conceptuale si scade necesitatea cunostintelor
tehnice – profesionale.
Managerii de la diferite niveluri organizatorice si de conducere pot lucra in diverse domenii (arii de management) ale
organizatiei din care ei fac parte. Pentru o întreprindere de productie principalele arii de mg. sunt domenii functionale
care exista la întreprindere:
  1.productia
 2.cercetare si dezvoltare
 3.financiar-contabil
 4.comercial
 5.personal

Caracterologia si rolurile managerului .

Managerul este persoana implicata in administrarea organizatiei cu autoritate in folosirea si coordonarea resurselor
umane, financiare, materiale, informationale in scopul atingerii obiectivelor organizatiei. Managerul este persoana care
executa activitatea de conducere. Indiferent de sferele de activitate, munca manageruluieste foarteasemanatoare. Astfel
continutul lucrului managerului are comun pentru toti rolurileconducatorului.
Dupa Mintzberg rolul conducatorului reprezinta un set de reguli de conduita carecorespunde unei anumite institutii.
Managerul ocupand un anumit post in calitate de conducator îndeplineste unele roluri care nu depind de personalitatea
lui, dar de functiile postului. El influentand doar modul de executare al acestor roluri, dar nu si continutul.

Sunt evidentiate 10 roluri ale managerului care sunt grupate in 3 categorii:

interpersonale:
 a) reprezentare - Managmentul participa la ceremonii, are obligatii juridice de legalizare a documentelor oficiale.
Este un simbol al organizatiei.
 b) lider - Este responsabil de motivarea si activitatea subalternilor, selectare, aprecierea si remunerarea lor.
 c) agent de legatura - Asigura legatura informationala în interiorul si exteriorul organizatiei, prelucreaza
informatia, participa la consfatuire, sedinte, consilii.
informationale:

 a) observator - Culegerea si relevarea informatiei interne si externe.

 b)deseminator - Transmiterea informatiilor subdiviziunilor.
 c)purtator de cuvant - Informarea subiectilor din afara organizatiei, declaratii, raporturi, dari de seama.

decizorii:

 a) Rolul de întreprinzator - Managerul cauta, elaboreaza noi idei, noi proiecte, noi metode si strategii.
 b) De pompier - Actiuni de corectare, lichidare a greselilor, a crizelor si conflictelor.
 c) Repartizator al resurselor- Adoptarea deciziilor privitor la alocarea resurselor, elaborarea graficelor,
schemelor si algoritmilor de activitate.
 d) Negociator - Participa la tratative, negocieri, încheierea contractelor, reprezentarea intereselor subdiviziunii
sale.

Caracterologia managerului cuprinde calitatile, însusirile, aptitudinile si cunostintele care însumate determina
capacitatea si profilul managerului.
Drept trasaturi manageriale putem enumera:

 Inteligenta(capacitatea de a analiza si sinteza).

 Stabilitatea emotionala - Bunavointa - Autoîncrederea
 Pasiunea - Sinceritatea - Tactul
 Receptivitatea - Spiritul de dreptate - Amabilitatea
 Toleranta - Flexibilitatea
 Responsabilitatea- Autorespect

O parte din însusirile omului depind de temperamentul sau.

Aptitudini -niste complexe de însusiri psihice. A avea aptitudini înseamna a putea efectua o actiune, a pune in practica
anumite cunostinte si de a le valorifica. Aptitudini sunt:

 Adaptabilitatea-spiritul organizatoric.
  De a fixa prioritatile.
 De conducere.
 De a comunica .

Atitudini-niste însusiri psihice exprimate in conduita persoanei. Ele sunt niste pozitii fata de diferite fenomene si prezinta
niste reactii si gesturi. Prin atitudini se întelege modalitatea de raportare a individului fata de anumite laturi ale vietii
sociale si fata de propria persoana.
Atitudini sunt:

 Responsabilitatea
 sinceritatea
 Bunavointa
 Toleranta

Termenii managersi antreprenor nu sunt sinonime.

Termenul “antreprenor” – de economistul francez R. Cantilon – persoana care îsi asuma riscul legat cu organizarea noii
întreprinderi sau elaborarea unei idei, tip de productie sau servicii noi propuse societatii.Deoarece antreprenorul activ
participa la formularea obiectivelor întreprinderii si o gestioneaza la etapa initiala el poate fi considerat manager.
Însa asa caracteristici ca riscul personal, dorinta a lucra intensiv, reactia rapida la posibilitatile financiare – calitatile unui
bun antreprenor, nu obligatoriu demonstreaza capacitatea persoanei respective a conduce efectiv pe masura cresterii
organizatiei – pot lipsi înclinatiile si capacitatile executiei eficiente a functiilor manageriale – e necesara atragerea
managerilor.

Ce este managementul si ce fac managerii

Consider necesar sa incep acesta lucrare prin explicarea semnificatiei pe care o au, uzual,
termenii management si manager, atat in lucrarile de specialitate, cat si in practica si vorbirea curenta.

Cuvantul management deriva din latinescul manus (mana) si reprezinta, ca expresie literara manevrare.
Managerul este cel ce se ocupa cu manevrarea, cu conducerea, participand nemijlocit la efectuarea actiunii. Astfel
au aparut cuvintele manager si management care inseamna conducator si conducere[1]. Corespondentul semantic
al managementului in limba romana este conducere sau sintagma conducere stiintifica. Termenul conducere este tot
mai mult inlocuit cu management, datorita nu doar predispozitiei specialistilor si publicului spre completarea limbii
cu neologisme, determinata de tendinta evidenta de deschidere a statelor spre exterior, dar si pentru ca acest
termen a capatat recunoastere internationala.Termenul de management. s-a impus in sfera economica dupa anii
´50 ai secolului trecut, datorita lucrarii lui James Burnham “The Managerial Revolution”, publicata prima oara la
New York, in anul 1941. Ideea pusa in circulatie de Burnham este aceea ca orice societate, indiferent de regimul
ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, daca vrea ca economia ei sa prospere in ritm inovator si
creator[2].Managementul este o practica si nu o stiinta. Nu inseamna cunostinte, ci performanta. Ca practica,
managementul se inspira din stiinte cum ar fi: economie, psihologie, matematica, stiinte politice, istorie, filosofie.
 Managementul are tripla semnificatie: activitate practica (proces), factor de decizie (echipa sau
individual) si stiinta.

Managementul ca proces, este un tip special de munca intelectuala, prin care cei ce o practica ii determina
pe altii sa faca ceva ce trebuie facut. Ca stiinta, managementul are drept scop explicarea naturii si trasaturilor
managementului ca proces, ca activitate practica, cu scopul conturarii unui ansamblu structurat de cunostinte
privind acesta activitate, in vederea formarii managerilor si orientarii activitatii lor.[3]

In pozitia de manageri sunt acele persoane care dispun de autoritatea de a lua decizii prin care sunt
angajate (consumate) resurse, in vederea atingerii unor scopuri (teluri). Cei care ajung in postura de mangeri,
constata ca nu exista „o singura si cea mai buna cale de a conduce”. Exista multiple influente in munca mangerilor
si cerinte specifice privind abilitatile necesare pentru a realiza munca lor.

Un manager poate fi fondatorul sau proprietarul unei organizatii si, la fel de bine, un angajat sa o dirijeze,
sa ia decizii si sa foloseasca resursele acesteia -personal, materiale, echipament si bani- pentru atingerea
obiectivelor organizatiei. In esenta, managerul este catalizatorul, forta ce conduce schimbarea, coordonarea si
controlul intr-o organizatie. Sarcina lui este sa creeze ambianta in care activitatea sa fie orientata astfel incat
membrii sa contribuie la obiectivele grupului cu cel mai scazut volum al unor resurse disponibile ca: bani, timp,
efort, disconfort si materiale.

Managerii actioneaza pentru atingerea obiectivelor prin membrii organizatiei, fapt pentru care, acestia,
trebuie sa indeplineasca cateva functii de baza si anume: planificarea, organizare, motivare-antrenare, coordonare
si control

MANAGEMENTUL - STIINTA A CONDUCERII

1. Consideratii privind evolutia conceptului de management

2. Definitii date managementului si analiza comparativa a acestora.

3. Principii ale managementului enuntate de Frede 535h72f rich Taylor si Henry Fayol.

4. Functiile managementului.

5. Clasificarea managementului.

1. Managementul – cel mai semnificativ factor care conditioneaza dimensiunile performantelor obtinute de intreprinderi,
institutii, alte institutii, precum si de economiile nationale, de tarile lumii, de organismele internationale. Managementul a aparut, s-a
dezvoltat si perfectionat cu referire directa la economie, dar treptat s-a impus in toate domeniile activitatii umane: politica,
invatamant, stiinta, cultura etc.

2. Definitii date managementului si analiza comparativa a acestora.

a) Definitia lui Peter Drucker – managementul este echivalent cu persoanele de conducere; managerii directioneaza
activitatea celorlalti si isi realizeaza activitatea determinandu-I pe ceilalti sa si-o realizeze pe a lor (exemplul personal).
 b) Definitia lui Jean Gerbier – managementul inseamna organizare, arta de a conduce, de a administra, deci conducere.

c) Definitia lui A. Mackenzie – managementul reprezinta realizarea prin altii a obiectivelor propuse, managerii operand
cu idei, lucruri, oameni.

d) Definitia lui Konosuka Matsushita – managementul este arta de a mobiliza si de a canaliza intreaga inteligenta a
tuturor in serviciul scopului urmarit de intreprindere.

e) Definitia lui Alexandru Puiu – managementul este stiinta conducerii si a inovarii in toate domeniile de activitate.
Managementul constituie un sistem de concepte si metode prin care se realizeaza conducerea unei entitati micro sai
macroeconomica, cultural-stiitifica, politica si sociala, in vederea atingerii unor obiective in conditiile unor performante ridicate si
durabile.

3. Principii ale managementului enuntate de Frederich Taylor si Henry Fayol

a) Principii ale managementului enuntate de Frederich Taylor:

- studierea stiitifica a fiecarei sarcini de lucru si gasirea celei mai bune metode de indeplinire a acesteia;

- alegerea atenta a executantilor si pregatirea acestora in vederea folosirii metodelor stiintifice alese;

- cooperarea deplina cu muncitorii in vederea folosirii corecte a metodelor de lucru;

- impartirea responsabilitatilor si activitatilor astfel incat managerii sa raspunda la planificarea metodelor de lucru, iar
muncitorii de aplicarea lor;

- studiul timpilor de lucru si a miscarilor si corelarea salariilor cu indeplinirea si depasirea normei zilnice de lucru.

b) Principii ale managementului enuntate de Henry Fayol:

- diviziunea muncii (specializarea determina cresterea eficientei);

- autoritatea si responsabilitatea (managerii dau ordine, avand autoritate formala si informala);

- disciplina (salariatii trebuie sa respecte regulile care guverneaza organizatia);

- unitatea de comanda (fiecare salariat trebuie sa primeasca ordine de la un singur superior);

- unitatea de action e(orice grupare de activitati va fi dirijata dupa un plan);

- subordonarea interesului individual celui general (interesele individuale nu trebuie sa fie puse inaintea celor
organizatorice);

- remunerarea (compensarea muncii trebuie sa fie echitabila);

- centralizarea (centralizarea sau descentralizarea urmaresc utilizarea optima a resurselor);

- lantul scolar (linia ierarhica ce leaga sefii cu restul angajatilor);

- echitatea (managerii trebuie sa fie cinstiti si binevoitori cu subordonatii);

- ordinea (oamenii vor fi asezati in locul potrivit, la timpul potrivit);

- stabilitatea personalului (este necesara evitarea fluctuatiei personalului);

- initiative (managerii au sarcina de a stimula si de a dezvolta initiative angajatilor);

- spiritul de echipa (promovarea spiritului de echipa va crea armonie si unitate).

4. Functiile managementului in conceptia lui Alexandru Puiu:

- stabilirea obiectivelor – necesita analiza riguroasa a oportunitatii si fezabilitatii actiunii ce urmeaza a se initia, a se dezvolta
sau a se restructure.

- organizarea – prin care se determina repartizarea activitatilor pe compartimente si locuri de munca, astfel incat sa se
realizeze obiectivele propuse si scopurile urmarite.

- resursele umane – presupune selectarea si incadrarea de personal cu calitati profesionale si morale corespunzatoare,
motivarea salariatilor de orice grad, promovarea sau sanctionarea, daca situatiile o impun.

- comunicarea – cine detine informatia cea mai complexa, in modul cel mai operativ, detine puterea.

- prognoza si planificarea – se are in vedere prognozarea si planificarea resurselor, metodelor si instrumentelor necesare
atingerii obiectivelor propuse.

- decizia – analizarea situatiei existente si a modificarilor viitoare probabile ce se vor produce in urma luarii unei anumite
decizii.

- controlul – modalitatea de urmarire a realizarii obiectivelor propuse si trebuie sa aiba un caracter permanent.

5. Clasificarea managementului:

- managementul economic

- managementul politico-administrativ

- managementul juridic

- managementul invatamantului, stiintei si culturii

- managementul militar

- managementul activitatilor sociale

- managementul activitatilor sportive

 Managementul prin exceptii

Managementul prin sisteme

4. Managementul prin obiective

5. Managementul prin produse

6. Managementul pe baza de rezultate

7. Managementul prin proiecte

8. Managementul prin brevete

1. Definitie, structura, tipuri

Metoda de management arata modul in care managementul realizeaza

procesele de management, punand in actiune factori umani, materiali, informationali,
in scopul obtinerii rezultatelor previzionate.

Activitatea de management se bazeaza pe utilizarea in procesul de management a

unor instrumente si metode de management. Instrumentele de management sunt
mijloace care faciliteaza procesul de management si care se refera la mijloacele tehnice
din sistemul de comunicare, la anumite regulamente (de organizare si functionare a
unitatii, de ordine interioara), la instructiuni, programe si planuri de productie.

Metodele de management pot fi grupate in: metode organizatorice si

administrative. Metodele organizatoriceurmaresc rationalizarea structurii de
productie si functionale a unitatii, tinand seama de profilarea, specializarea si
concentrare a productiei. Acestea urmaresc organizarea unitatii in conformitate cu
complexitatea productiei si nivelul de mecanicare si automatizare a acesteia. Prin
intermediul acestor metode se urmareste rationalizarea permanenta si cresterea
operativitatii aparatului de conducere. Dintremetodele organizatorice se pot
mentiona: managementul prin exceptii, managementul prin sisteme,managementul
prin obiective, managementul prin produse. Metodele administrative se realizeaza
sub forma de instructiuni si dispozitii care dirijeaza executarea unor sarcini in
activitatea economico-sociala. Aceste metode au putere obligatorie pentru executanti,
iar neindeplinirea lor constituie o incalcare a normelor de munca. Se pot
mentiona: managementul pe baza de rezultate,managementul prin
proiecte, managementul prin bugete.

2. Managementul prin exceptii

Acesta reprezinta sistemul de identificare si comunicare a abaterilor de la

obiective, planuri si norme, care semnalizeaza managerului cand este necesara
interventia acestuia, iar atunci cand acordul lui nu este necesar situatia ramane tacita.
Poate fi definit si ca sistemul ce simplifica procesul de management permitand unui
conducator sa se ocupe de problemele care necesita interventia lui si lasa pe seama
colaboratorilor rezolvarea unor probleme de importanta mai redusa. Aceasta metoda
de management se fundamenteaza pe selectia informatiilor care circula pe linie
ascendenta in cadrul intreprinderii. Metoda se fundamenteaza pe o serie de principii:

a) In circuitele informationale se vehiculeaza informatii care se refera la abateri

de la norme si programe, pornind de la prezumtia ca acolo unde sunt valabile
programe si norme nu se mai transmit informatii atunci cand programele si
normele se realizeaza in intregime. Vor circula numai abaterile in sens pozitiv
sau negativ de la program, diminuand in acest fel in mod substantial volumul
informatiilor.

b) Informatiile privind abaterile pozitive sau negative circula spre varful piramidei
ierarhice in mod selectiv, respectiv informatiile referitoare la abaterile mai
importante se vor opri la primul nivel ierarhic care trebuie sa actioneze potrivit
dreptului de decizie pe care-l are. Informatiile referitoare la abaterile mai
importante vor fi transmise la nivelele superioare in functie de importanta,
gravitatea si frecventa repetarii lor.

c) Informatiile vor fi mai dense in sectoarele-cheie care au o importanta

deosebita pentru realizarea obiectivelor de baza ale intreprinderii si se vor
transmite la intervale de timp mai scurte. Informatiile vor fi mai rare si la
intervale de timp mai lungi in celelalte sectoare de activitate a intreprinderii.

d) Concentrarea eforturilor in functie de obiectivele asumate. Daca obiectivul este

cresterea rentabilitatii, atunci efortul va fi orientat in aceasta directie,
urmarindu-se activitatile tuturor compartimentelor in functie de aportul la
realizarea acestui obiectiv.

e) Pornind de la importanta sectoarelor de activitate se vor repartiza si oamenii,

in raport de cerintele acelor compartimente. Astfel, oamenii cei mai capabili
sunt repartizati in sectoare-cheie.

Fazele managementului prin exceptii sunt:

1. Faza valorii programate

2. Faza fixarii tolerantei

3. Faza comparatiei dintre valoarea programata si cea realizata

4. Faza trecerii la actiune

1. In faza stabilirii valorii programate se fixeaza valorile preliminate pentru

desfasurarea activitatii, se stabilesc obiectivele generale si cele derivate ale
unitatii si are loc defalcarea acestora pana la ultimele nivele ale executiei.
Exceptiile se analizeaza in raport cu abaterile care apar fata de valorile
programate.
2. La stabilirea tolerantelor se pune intrebarea: “Care este nivelul abaterilor
pentru care activitatea nu mai poate fi considerata normala?” si se stabilesc
tolerantele admise, iar oscilatiile care depasesc tolerantele reprezinta cazuri
exceptionale. O atentie deosebita trebuie sa se acorde domeniului cheie, unde
tolerantele trebuie sa fie relativ stranse, deoarece unele abateri mici in
domeniul respectiv pot avea o influenta decisiva asupra realizarii obiectivului
general. In aceasta etapa se precizeaza si nivelurile de abateri a caror rezolvare
intra in competenta diferitelor trepte de conducere, adica se stabileste care este
nivelul de abatere ce intra in competenta sefului de echipa, solicitand
interventia acestuia sau care este nivelul de abatere care reclama interventia
maistrului, sefului de atelier sau inginerului sef. Prin aceste precizari procesul
delegarii de autoritate capata un continut foarte concret. Un instrument util
managementului prin exceptii, folosit in aceasta etapa, este asa-zisa schema a
cerintei de a lua masuri. In cadrul acesteia se stabileste limita diferitelor abateri
care necesita interventia anumitor nivele de management.

3. In cadrul fazei compararii valorii realizate cu cea programata se

apreciaza valorile efective in raport cu nivelurile programate sau admise,
stabilind abaterile semnificative. Se stabilesc nivelurile efectiv realizate, se
compara nivelurile programate cu cele realizate si se determina abaterile
semnificative se stabilesc abaterile semnificative si se analizeaza. Abaterile
trebuie localizate pe sectii, ateliere, locuri de munca, cauze si vinovati. Cand
apare o abatere se pun o serie de intrebari, cum ar fi: “cine a determinat-o?”,
respectiv o eroare umana, un deficit de materiale, o defectiune a utilajului,
unele defectiuni organizatorice si “cine este vinovat de aparitia abaterii
respective?”. Raspunsurile la aceste intrebari se pot obtine numai in conditiile
unei organizari corespunzatoare a sistemului informational cu un pronuntat
caracter operativ.

In urma analizei abaterilor pe locuri de munca, pe cauze si pe vinovati se adopta

deciziile de corelare care trebuie sa determine realizarea obiectivelor prevazute
in faza valorilor programat.

Aceasta metoda are o serie de avantaje:

- economisirea timpului personalului de conducere superioara, permitand

acestuia sa se concentreze asupra problemelor de importanta vitala pentru
intreprindere;

- reduce frecventa adoptarii deciziilor, deoarece unele decizii de importanta

mai redusa pot fi adoptate de colaboratorii managerului;

- contribuie la mai buna folosire a personalului calificat din aparatul de

conducere a unitatii, deoarece i se acorda competente decizionale mai
largi;

- selecteaza conducerea unitatii in privinta ocaziilor favorabile si a

dificultatilor unitatii, iar datorita bunei utilizari a potentialului de conducere
orientat asupra realizarii obiectivelor se asigura o tendinta continua de
crestere a rentabilitatii unitatii economice.
 Aceasta metoda are si o limita: managementul de varf (top managementul) se
poate baza pe stabilitatea intreprinderii atata timp cat aceasta exista, iar daca
exceptiile nu sunt semnalate la momentul oportun se poate oferi managementului o
falsa idee de siguranta a activitatii unitatii economice.

Metoda se poate folosi in cadrul unitatilor economice cu productie in serie mare, unde
exista o stabilitate a nomenclaturii productiei fabricate (ind. chimica, a cimentului, ind.
siderurgica, anumite subramuri din ind. alimentara, ind. zaharului, ind. uleiului, a
moraritului).

Managementul prin sisteme

Acesta are la baza abordarea intreprinderii ca un sistem deschis spre mediul din
care face parte. Aceasta metoda are urmatoarele trasaturi:

- considera unitatea ca un sistem cu intrari proprii, pe care le transforma in

iesiri in cadrul procesului de munca. Sistemul unitatii este alcatuit din mai
multe subsisteme care realizeaza obiectivele proprii.

- structura unitatii este constituita in asa fel incat sa i se poata adauga sau
elimina din elementele componente in interesul evolutiei sistemului.

- reglarea interna si legaturile cu sistemele complexe superioare o realizeaza

conducerea proprie care dispune de autonomie si de fonduri proprii.

Managementul prin sisteme comporta urmatoarele etape:

a) identificarea si delimitarea subsistemelor, plecand de la sistematizarea

activitatii si stabilind intrarile, iesirile, legaturile dintre subsisteme si relatiile
acestor subsisteme cu mediul economico-social.

b) asamblarea subsistemelor, care sa permita receptionarea de catre conducere

a starilor si reactiilor din subsistemele conduse.

c) definirea responsabilitatilor tuturor nivelurilor identificate in subsisteme.

d) adaptarea treptata a aparatului de conducere la cerintele metodei incepand

cu experimentarea, extinderea pana la transformarea sau trecerea spre
metode integrate de management.

Tehnicile utilizate in cadrul metodei au la baza teoria informatiei. Pentru ca

sistemul condus sa-si mentina echilibrul sau sa se dezvolte in conformitate cu cerintele
mediului este necesara reglarea. In cadrul unitatii economice reglarea se realizeaza
prin intermediul conducerii, care adopta deciziile si pun in miscare forta de munca din
diferite componente ale subsistemului.

4. Metoda de management prin obiective

Obiectivele , in sensul cel mai larg, reprezinta niste teluri, niste deziderate,
scopuri pe care un colectiv sau un grup de persoane se straduieste sa le realizeze intr-
o anumita perioada de timp si cu mijloace materiale, banesti predeterminate. Metoda
de management are urmatoarele trasaturi:

- obiectivele se stabilesc in comun, prin participarea tuturor persoanelor

unitatii economice;

- managementul stabileste deciziile cu privire la resurse si actiuni, in vederea

realizarii obiectivelor;

- alaturi de obiective se stabilesc si limitele performantelor care trebuie

realizate in final;

- obiectivele fiecarei subunitati din structura de productie si functionala a

sistemului economic decurg din obiectivul fundamental.

Managementul prin obiective presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Un vechi proverb tibetan spune ca „Dintre viata viitoare si ziua de maine, nu
putem sti care va veni mai intai.”

Doar un ”management eficient al timpului” ne va face sa valorificam la maximum

fiecare clipa.

„Programul de Management al timpului are ca scop dezvoltarea si imbunatatirea abilitatilor

de management al timpului pentru fiecare membru al institutiei. Cursul ofera te 343f59d
hnici si instrumente practice pentru cresterea performantei manageriale prin folosirea mai
eficienta a timpului si minimizarea stresului in activitatea zilnica.

Managementul timpului reprezinta una din marile probleme organizationale, o problema

care poate fi rezolvata numai prin dezvoltarea abilitatilor necesare.

Managementul timpului ne permite sa detinem controlul asupra sarcinilor si activitatilor

zilnice, sa avem performante ridicate utilizand un minim de resurse, sa ne petrecem
momente relaxate impreuna cu familia sau sa ne ocupam de hobby-urile noastre. La nivel
organizational, un management eficient al timpului poate duce la obtinerea unor
performante ridicate, la cresterea profitului si la echilibrarea fluxului de activitati. Totodata,
poate reduce conflictele organizationale si poate deveni un factor motivator pentru
angajati. Abilitatea de a controla timpul avut la dispozitie, de a rezolva toate sarcinile la
termen are un efect pozitiv puternic asupra performantelor noastre.

Prin urmare, acest curs abordeaza urmatoarele subiecte:

 Ce este managementul timpului?

 Avem nevoie de managementul timpului?
 Simptomele unui management deficitar al timpului
 Consecintele unui management deficitar al timpului
 Tehnici de management al timpului
 Stres si management al timpului

Managementul timpului se refera la optimizarea proiectarii si planificarii activitatii

manageriale si se concentreaza asupra stabilirii obiectivelor, asupra planificarii zilnice si
asupra stabilirii prioritatilor organizationale. Acest lucru nu trebuie absolutizat deoarece o
planificare riguroasa si rigida este, adesea contraproductiva ( datorita problemelor
neasteptate, care sunt inerente), poate distruge climatul organizational si poate deteriora
relatiile interpersonale.

Un manager de proiect eficient, stie:

- sa se apere impotriva” hotilor de timp „

- sa gestioneze relatia dintre importanta si urgenta activitatilor

- sa gestioneze mai eficient intreruperile zilnice

- sa-si protejeze timpul necesar reflectiei si analizei, in raport cu actiunea si executia

- sa deruleze sedinte mai eficiente, prin alocare de roluri

 - sa decida mai repede si mai bine asupra relatiei dintre timpul profesional si timpul
personal

- sa tina sub control stresul generat de presiunea evenimentelor

Sunt putini cei care constientizeaza la ora actuala in Romania faptul ca timpul este o
resursa strict limitata .

Vina principala a acestei stari de fapt apartine, in primul rand, culturii specific comuniste
de care romanii nu au apucat inca sa se debaraseze. “Timpul trece, leafa merge”, “daca o
problema nu se rezolva de la sine, atunci nici nu mai merita rezolvata”, “pauzele lungi si
dese, cheia marilor succese”, iata numai cateva dintre “principiile” invocate adeseori de
romani in legatura cu munca pe care o depun in cadrul unei institutii. Daca mai adaugam si
“greaua mostenire” a sistemului birocratic (care nu a fost inca si nu va fi curand infrant) ne
putem da seama de unde decurg pierderile imense de timp si, implicit, cele financiare, in
institutiile romanesti.

Prima si cea mai importanta regula pentru folosirea eficienta a timpului o reprezinta buna
organizare. De la stilul de lucru al fiecarui angajat in parte pana la sistemul de comunicare
intre departamente si la modul in care managerul general gestioneaza propriul timp, exista
multi factori care influenteaza eficienta muncii.

Pentru a ilustra tot acest sistem descriem activitatea generala a unei organizatii pentru a
identifica numeroase puncte unde are loc o pierdere de timp. Oricat de bine ar fi pus la
punct un asemenea sistem, cei care aplica regulile institutiei sunt oamenii, si, atata vreme
cat acestia nu constientizeaza valoarea muncii lor cu toate termenele limita si listele cu
programari afisate, in mod sigur ai de a face cu “ scurgeri de timp.

Modalitati de « pierdere a vremii »

ORGANIZAREA PERSONALA – este primul si, poate, cel mai important factor din cauza
caruia se pierde timp. Exemplu :

 dezastrul total de pe birouri, diverse hartii etc – atunci cand ia mult timp cautarea
documentelor.
 lipsa unei ordini stricte in orice suport de depozitare – dosare, fisiere, arhive, etc.

LIPSA SPATIULUI PERSONAL

 mai multe persoane au acces la acelasi birou;

 pozitionarea biroului te poate expune intreruperii – colegii solicitandu-ti ajutorul
pentru lucruri “mai urgente “;

NERESPECTAREA STRICTA A FISEI DE POST