METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL SANITAR

METODA DIAGNOSTICARII

Metoda diagnosticarii in management indeplineste acelasi rol pe care il are in medicina. Este important ca
managerii sa poata diagnostica corect domeniul condus pentru a avea un fundament adecvat in stabilirea deciziilor.

Diagnosticarea este metoda folosita in management al carei continut principal consta in identificarea
punctelor forte si slabe ale domeniului analizat cu evidentierea cauzelor care le genereaza, finalizata in recomandari
cu caracter corectiv sau de dezvoltare.

Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii, este obligatorie parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Stabilirea domeniului de investigat
Delimitarea corecta a domeniului este foarte importanta, avand influente directe asupra calitatii
diagnosticului. Pericolele care pot sa apara si care trebuie evitate sunt supradimensionarea domeniului
supus diagnosticarii, avand ca urmare irosirea de resurse umane, financiare, de timp sau
subdimensionarea domeniului, situatie in care diagnosticul nu este concludent datorita neincheierii in
investigatie a unor aspecte cu influente majore asupra eficientei rezultate. In aceasta etapa se stabileste
componenta echipei de diagnosticare.
2. Documentarea preliminara
In cadrul aceste etape se culege ansamblul de informatii privitoare la domeniul investigat pentru a se
putea realiza analiza problematicii implicate. Se intocmeste in prealabil, o lista cu simptome pozitive
si negative, privind domeniul respectiv.
3. Stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza
Punctele slabe se stabilesc in raport cu prevederile standardelor, a normelor stabilite pentru domeniul
analizat, de situatia din alte unitati sanitare similare, din tara si strainatate, de realizarile perioadei
anterioare, de cerintele stiintei managementului etc.
4. Stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza
Aceasta etapa se desfasoara similar cu cea anterioara.
5. Formularea recomandarilor
Recomandarile sunt realizate de membrii echipei de diagnosticare si sunt axate asupra eliminarii
cauzelor care determina punctele slabe si asupra intensificarii celor care genereaza punctele forte.

Principalele avantaje ale folosirii metodei diagnosticarii sunt:

 preintampina aparitia unor disfunctionalitati majore prin identificarea cauzelor care le genereaza intr-
o faza incipienta;
 asigura suportul informational necesar adoptarii unor decizii strategice si tactice curente;
 asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de dezvoltare ale unitatii respective.

SEDINTA

Sedinta este cea mai frecvent utilizata metoda de management, constituind modalitatea principala de
transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului concomitent la un numar mare de componenti ai unitatii.
Sedinta consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea unui manager,
in vederea solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter informational sau decizional.
In functie de continut, sedintele se clasifica in urmatoarele categorii:
 Sedintele de informare - au ca obiectiv furnizarea de informatii managerului si/sau colaboratorilor,
referitoare la anumite domenii.
 Sedintele decizionale – au ca obiectiv adoptarea unor decizii. Continutul lor consta in prezentarea,
formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand realizarea unor obiective.
 Sedintele de armonizare - sunt sedinte operative, avand drept scop punerea de acord a actiunilor
managerilor si componentilor unor compartimente situate pe acelasi nivel ierarhic sau pe niveluri
 apropiate in cadrul structurii organizatorice a unei unitati. Sunt convocate cu frecventa aleatorie in
functie de necesitatile realizarii unor obiective, planuri, programe.
 Sedintele de explorare - sunt destinate amplificarii creativitatii, fiind axate pe investigarea zonelor
necunoscute ale viitorului unitatii respective.
 Sedintele eterogene - intrunesc elemente a doua sau mai multe din celelalte tipuri (exemplu: sedinte
de informare si decizionale).
Reguli pentru desfasurarea unei sedinte
Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere, desfasurare si finalizare, iar pe
parcursul fiecarei etape trebuie sa fie respectate anumite reguli.
1. Pregatirea sedintei:
 stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal managerului ce organizeaza
sedinta;
 formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi cu maxim de claritate, ca fiecare persoana
participanta sa cunoasca cu exactitate obiectivul si domeniul ce urmeaza a fi abordat;
 desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele pe baza carora se vor desfasura
lucrarile sedintei;
 elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la informatii necunoscute de participanti,
formulând alternative decizionale, ipoteze de lucru, propuneri etc., acestea fiind trimise
participantilor cu cel putin doua zile inainte;
 in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este importanta derularea lor in
aceleasi zile si ore;
 desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din cadrul sedintei si anuntarea din
timp a locului si datei de desfasurare a sedintei.
2. Deschiderea sedintei:
 deschiderea sedintei va avea loc la ora stabilita, comunicata in prealabil participantilor;
 formularea clara a obiectivelor sedintei;
 prezentarea ideilor in sens pozitiv, folosind un limbaj atractiv;
 limitarea expunerii introductive la 1-2 minute.
3. Derularea sedintei
 imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita, concomitent cu atingerea
scopurilor urmarite;
 sublinierea contributiilor in idei noi si solutii eficiente;
 calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a preintampina sau elimina in
faza incipienta mementele tensionate;
 interventia promta in vederea stoparii divagatiilor de la subiect.
4. Inchiderea sedintei
 limitarea duratei sedintei la 1-1,5 ore;
 elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris participantilor cel tarziu in
ziua urmatoare sedintei.