Validitatea testului se referă la ◦ măsura in care testul măsoară ceea ce işi propune să măsoare şi cat de bine realizează acest lucru (Anastasi, 1976) ◦ “măsura in care testul işi indeplineşte funcţia” Lindeman (1978) Atunci cand ne referim la validitatea unui test trebuie să ne punem următoarele intrebări: ◦ ”Testul măsoară cu adevărat ceea ce dorim să măsurăm?” ◦ “Eşantioanele de comportament incluse in test sunt reprezentative pentru constructul vizat?” Nici un test nu este valid pentru orice scop sau in orice context sau pentru orice categorie de subiecţi. Validitatea trebuie determinată făcandu-se referinţă la: ◦ funcţia testului, ◦ scopul utilizării lui, ◦ condiţiile in care va fi utilizat ◦ caracteristicile persoanelor cărora li se administrează testul Validitatea de conţinut Validitatea de conținut are in vedere examinarea sistematică a conţinutului testului, pentru a se verifica dacă testul acoperă un eşantion reprezentativ din domeniul care se cere a fi evaluat prin test (Anastasi, 1976). Pentru a putea vorbi de o validitate de conţinut ridicată trebuie ca itemii care alcătuiesc testul să fie reprezentativi pentru ceea ce doreşte să măsoare testul. Analiza validităţii de conţinut a unui test trebuie să surprindă următoarele aspecte: ◦ definirea şi descrierea domeniului de conţinut a testului (trebuie să fie foarte clară şi să includă toate faţetele domeniului care se doreşte a fi evaluat) ◦ analiza itemilor care sunt incluşi in test ◦ compararea structurii testului cu domeniul de conţinut. Validitatea de construct Validitatea de construct se referă la măsura in care se poate susţine că testul măsoară o variabilă sau o trăsătură specifică. In termeni generali “constructul” este sinonim cu acela de concept / noțiune, fiind utilizat pentru a desemna o serie de fenomene intr-un cadru ştiinţific. In operaţionalizarea unui construct trebuie să urmărim următoarele etape: ◦ identificarea comportamentelor care au legătură cu constructul; ◦ identificarea altor constructe, pentru fiecare decizandu-se dacă au sau nu legătură cu constructul măsurat de test; ◦ alcătuirea pentru fiecare construct a unei liste de comportamente prin care acestea se exprimă. Pentru fiecare comportament, pe baza relaţiilor dintre constructe, se decide dacă are sau nu legătură cu constructul măsurat de test. In consecință, spunem despre un test că are validitate convergentă dacă evaluează aceleaşi constructe ca şi alte teste, adică dacă intre scorurile sale şi scorurile altor teste există o relaţie funcţională.
Pe de altă parte, un test are validitate de discriminare dacă
evaluează altceva decat alte teste despre care se ştie că se referă la constructe ce nu au legătură cu constructul măsurat de test. Acest lucru inseamnă că intre scorurile la test şi scorurile la alte teste sau variabile nu există o relaţie funcţională.
Validarea convergentă a unui test este necesară, dar nu şi suficientă
pentru a dovedi că testul măsoară ceea ce şi-a propus. Corelaţia mare intre două teste inseamnă că testele măsoară aceeaşi lucru, insă nu se poate spune că itemii cuprinşi in teste sunt reprezentativi pentru constructul pe care testele intenţionează să il măsoare. Validitatea de criteriu Validitatea de criteriu se referă la măsura in care testul este un bun predictor pentru un eşantion de comportamente viitoare. In acest caz performanţa la un test trebuie raportată la o altă performanţă pe care o numim criteriu. Criteriul este o măsură directă şi independentă
a ceea ce testul doreşte să prezică (ex.pentru un
test de aptitudini mecanice criteriul reprezintă performanţa in munca de mecanic, in timp ce pentru un test de cunoştinţe criteriul il reprezintă notele şcolare). Tipuri de validitate de criteriu ◦ validitatea predictivă ◦ validitatea concurentă Validitatea predictivă
Termenul de predicţie poate fi utilizat fie in sens larg -
cand se referă la predicţia unui test pentru orice situaţie -, fie in sens restrans cand se referă la predicţia intr-un interval de timp. Validitatea predictivă vizează cel de-al doilea sens și presupune existenţa unui interval de timp intre test şi verificarea criteriului. ◦ Ex: Pentru un test care are ca scop predicţia reuşitei şcolare la scris-citit in clasa I testul va fi aplicat la intrarea in clasa I, iar criteriul (performanţe la citit) va fi verificat fie după un semestru, fie la sfarşitul clasei I. Validitatea concurentă
Validitatea concurentă presupune obţinerea
scorurilor la criteriu aproximativ in acelaşi timp cu scorurile la test. Distincţia logică intre validitatea predictivă şi cea concurentă nu se bazează pe relaţia temporală dintre test şi criteriu, ci pe obiectivele testării: ◦ validitatea concurentă are ca scop rezolvarea unei probleme privind starea actuală a subiectului ◦ validarea predictivă vizează evoluţia sa in viitor.