DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

Noua educaţie are obligaţia de a avea în vedere complexitatea rolurilor pe care le

va juca copilul/elevul de azi în societatea viitoare, acela de subiect şi obiect al multiplelor
şi diverselor experienţe de viaţă succesive care îl vor ajuta să se cunoască pe sine şi să
abordeze o concepţie democratică, manifestându-se ca fiinţă liberă, creatoare.
Este vorba, aşadar de depăşirea frontierelor rigide, de o educaţie care să deplaseze
accentul spre conştientizare, cooperare, spre gândire critică şi selecţie, spre adaptabilitate
şi interpretare a lumii mereu schimbătoare.

Ce este gândirea critică?

Gândirea critică este un proces care are loc atunci când cel care învaţă îşi pune
întrebări ca:
„Ce semnificaţie au aceste informaţii pentru mine?”
„Cum pot folosi aceste cunoştinţe?”
„Cum se leagă aceste cunoştinţe de ceea ce ştiam mai dinainte?”
„Îmi foloseşte această informaţie la ceva?
Care ar fi consecinţele aplicării în practică a acestor idei pentru mine şi ceilalţi?

Gândirea este un proces asemănător cititului, scrisului, vorbitului şi

ascultatului. Este un proces activ coordonat, complex, care presupune că te gândeşti în
mod autentic la ceva. A învăţa să gândeşti critic în şcoală se face cel mai bine când
abordezi în acest fel cunoştinţe noi, ca şi cum această abordare ar fi o parte a programei
sau un rezultat previzibil al acesteia.
Formarea gândirii critice nu este o sarcină simplă şi nici una care se realizează
într-o anumită lecţie şi apoi se uită. Nu există o listă de paşi care trebuie urmaţi pentru a
ajunge la gândirea critică. Există însă un set de condiţii care trebuie îndeplinite de fiecare
lecţie şi care sunt esenţiale pentru promovarea gândirii critice:

1.Trebuie găsit timp şi create condiţii pentru experienţele de gândire critică.

2. Trebuie acceptată diversitatea de idei şi păreri.
3.Trebuie promovată implicarea activă a copiilor în procesul de învăţare.
4. Copiii nu trebuie să aibă sentimentul că riscă să fie ridicularizaţi.
5.Trebuie exprimată încrederea în capacitatea fiecărui copil de a gândi critic.
6.Orice progres al lor, cât de mic, trebuie apreciat şi încurajat.

Abordarea sistematică a conţinuturilor, formarea capacităţilor şi a

competenţelor pot fi realizate prin redimensionarea modelului clasic de configurare a
lecţiei sau prin înlocuirea lui cu alte structuri, alături de utilizarea unor strategii, metode
şi tehnici de predare, învăţare şi evaluare mai eficiente. În intenţia de a sugera noi
posibilităţi de organizare a lecţiei de geografie, care să satisfacă cerinţele reformei şi să
răspundă necesităţilor reale ale elevilor, voi prezenta în continuare mai multe variante de
structurare a lecţiei:
 *modelul tradiţional, axat pe verificarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor, pe
predarea efectuată de învăţător, pe fixarea şi evaluarea noilor cunoştinţe;
*modelul învăţării directe şi explicite, axat pe dobândirea cunoştinţelor
procedurale şi a strategiilor;
*modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie” , model prin care
informaţiile noi sunt integrate în sistemul cunoştinţelor anterioare prin gândire critică;
*modelul „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat” în care conţinutul în care va fi
învăţat este relaţionat de cunoştinţele anterioare şi de nevoile de învăţare ale elevilor;
*modelul „învăţării prin explorare şi descoperire”.

Pentru exemplificare, mă voi referi la două modele:

*modelul învăţarii directe şi explicite la lecţia:
Mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui – Anotimpurile anului
*modelul „Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie” la lecţia:
Europa- caracterizare generală

Modelul „învăţării directe şi explicite”

Acest model poate fi utilizat în lecţiile de geografie pentru învăţare procedurilor şi

strategiilor. Etapele lecţie configurate prin acest model sunt centrate pe următoarele
întrebări:

1.Descrierea 2. Motivaţia 3. Explicarea 4. Învăţarea 5. Aplicarea

strategiei învăţării etapelor strategiei strategiei
strategiei strategiei
Ce strategie va De ce este Cum se va realiza Învăţarea Când poate fi
fi învăţată necesară? învăţarea? strategiei aplicată
strategia?

Această structurare este aplicabilă în situaţiile de învăţare şi în lecţiile centrate

asupra învăţării de strategii şi proceduri precum rezumarea, extragerea ideilor principale,
deducerea sensului cuvintelor dintr-un context, elaborarea unor schiţe, efectuarea
măsurătorilor pe hartă, analizarea peisajelor.
Aplicarea modelului presupune parcurgerea a trei etape.

1. Prezentarea şi explicarea importanţei strategiei/procedurii.

Prezentarea procedurii este făcută pornind de la o nevoie reală a
elevilor sau într-un context desprins din realitate.
Exemplu:
 *Activitate pe grup:
-Cele patru grupuri au denumiri sugestive: primăvara, vara, toamna şi iarna.
-Pe masa fiecărui grup se află câte un panou corepunzător anotimpului pe care îl
reprezintă.
-Selectaţi pentru fiecare anotimp lunile aferente, numărul de zile şi modificările
survenite în natură.
-Voi afişa panourile în faţa clasei şi vom face un tur al galeriei.
*Activitate frontală:
-Voi scrie răspunsurile la tablă:
- pentru a realiza o schiţă logică care să cuprindă toate anotimpurile;
- pentru a vedea diferenţele dintre anotimpuri;
2. Demonstrarea şi învăţarea strategiei/procedurii.
Procedura este demonstrată şi descrisă într-o situaţie concretă, descompusă în
subetape şi proceduri. După ce elevii asistă la demonstrarea procedurii, formulează
întrebări asupra aspectelor neclare, apoi aplică procedura ghidaţi şi monitorizaţi de către
învăţător.
Exemplu:
Pe baza planşei de mişcare a Pământului în jurul Soarelui învăţătoarea explică formarea
anotimpurilor:
a. Între 21 martie şi 22 iunie –primăvară;
b. Între 22 iunie şi 23 septembrie – vară;
c. Între 23 septembrie şi 22 decembrie – toamnă;
d. Între 22 decembrie şi 21 martie – iarnă;
După demonstrarea procedurii de către învăţătoarei, elevii o aplică singuri, într-
o situaţie nouă.
Exemplu:
*Activitate individuală:
- Enumeră unităţile de timp de la cea mai mică la cea mai mare.
- De ce nu e mereu vară sau iarnă?
- De ce ziua este mai lungă şi noaptea mai scurtă pe timpul verii?
3.Evidenţierea contextelor în care strategia/procedura sau rezultatele ei pot
fi utilizate.
A treia etapă constă într-o discuţie cu elevii despre posibilităţile de valorizare a
noilor cunoştinţe procedurale
Activitate în perechi:
Experiment: „Ziua şi noaptea”
Materiale necesare: -un glob pământesc;
- lanternă;
Se trag jaluzelele, clasa devenind astfel întunecoasă. Cu ajutorul lanternei se
luminează o parte a globului geografic. Se roteşte globul, păstrând lanterna în aceeaşi
poziţie.