LOGOPEDIE

CURS II
EVOLUȚIA LIMBAJULUI
 EVOLUȚIA LIMBAJULUI
• NOȚIUNI GENERALE DESPRE LIMBAJ
• FUNCȚIILE LIMBAJULUI
• LATURILE LIMBAJULUI
• NEUROFIZIOLOGIA LIMBAJULUI
• MODELE DE ABORDARE A TULBURĂRILOR DE
LIMBAJ
• CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE LIMBAJ
• ETIOLOGIE
 NOȚIUNI GENERALE DESPRE LIMBAJ
• “Limbajul reprezintă orice formă de comunicare
umană (Băiceaunu, 2004, p. 197).
• „Limbajul este sistem şi activitate de comunicare
cu ajutorul limbii „(Neveanu, 1978, p. 414).
• Şchiopu (1997, p. 415) defineşte limbajul ca „un
mijloc de creaţie, afirmare de sine, adaptare,
facilitare a inter-relaţiilor sociale, fiind strâns
legat de evoluţia personalităţii umane”.
• „Limbajul este funcţie de exprimare şi de
comunicare a gândirii prin utilizare de semne care
au o valoare identică pentru toţi indivizii din
aceeaşi specie, în limitele unei arii determinate”
(Larousse, 2000, p. 180).
• Roşca (1975) consideră că nu orice proces de
comunicare între oameni poate fi considerat
limbaj. Limbajul constituie una din manifestările
esenţiale ale vieţii psihice a omului, fiind totodată
una din trăsăturile sale caracteristice, distinctive
în raport cu celelalte vieţuitoare (omul este
singura fiinţă vorbitoare).
• ”Limbajul reprezintă un sistem de semne
convențional selectate, astfel încât să asigure
funcția de comunicare, de schimb
informațional” (Bodea Hațegan, 2016, p. 56)
 SEMN LINGVISTIC
• Semn lingvistic= unitate structurală a
limbajului formată din unitate de expresie
(inveliș sonor sau grafic) și unitate de conținut
(sensul unității lingvistice)
 FUNCȚIILE LIMBAJULUI (Munteanu,
2005)
• Funcția comunicațională (transmitere și
solicitare de informație, exprimare a propriilor
nevoi, de relaționare cu ceilalți)
• Funcția socială (permite stabilirea de relații
sociale)
• Funcția cognitivă (limbajul stimulează
procesele cognitive)
• Funcția reglatorie (limbajul permite oferirea
de feed-back)
 Alte funcții ale limbajului...
• de substituire, semnalizare şi exprimare
• de comunicare activă cu cei din jur
• de incitare la acţiune
• de reglare a acţiunii
• de generalizare a propriei experienţe
• de verbalizare, conştientizare a acţiunii
• de analiză şi evaluare a rezultatelor acţiunii
(Stanciu, 2007).
LATURILE LIMBAJULUI (Bodea Hațegan,
2016)
• LATURA FONETICĂ-FONOLOGICĂ
• LATURA MORFOLOGICĂ
• LATURA LEXICO-SEMANTICĂ
• LATURA SINTACTICĂ
• LATURA PRAGMATICĂ
 LATURA FONETICO-FONOLOGICĂ
• Are drept unitate fonemul sau sunetul vorbirii
• Există două tipuri de foneme:
• Foneme segmentale (vocale+consoane)
• Foneme suprasegmentale (accentul și
intonația)
 VOCALELE
• Vocalele sunt cel mai puțin afectate de
distorsiuni, înlocuiri sau substituiri
• Vocalele sunt sunete alcătuite din tonuri pure,
spre deosebire de consoane care au în
componență și zgomote
 După gradul de deschidere a cavității
bucale:
• Vocale deschise- maxilarele sunt îndepărtate
• Vocale semideschise- e, ă, o
• Vocale închise (maxilarele se află în poziția cea
mai apropiată)- i, î,â u
 După participarea buzelor în
producerea sunetelor:
• Vocale labiale (o, u)
• Vocale nelabiale (e, i, î, â, ă, a)
 CONSOANELE
• În limba română delimităm 20 de sunete
consonantice
• Tulburările articulatorii ale consoanelor sunt
frecvent întâlnite în populația școlară.
• Consoanele sunt produse prin apariția
zgomotelor
 Criteriul sonorității
• Consoane sonore (l, m, n, r, b, d, v, z, j, g)
• Consoane surde (p, t, f, s, ș, c, h, ț)

• Consoanele surde și sonore sunt abordate în

pereche (P-B, T-D, F-V, Z-S, J-Ș, C-G)
 Criteriul cavității nazale
• Consoane nazale (n, m) – aerul trece și prin
cavitatea nazală
• Consoanele non-nazale- aerul parcurge doar
cavitatea bucală
 După participarea în producerea
sunetelor a limbii, buzelor, maxilarelor
• Consoane bilabiale (p, b, m)
• Consoane labiodentale (plasarea dinților
superiori peste buza inferioară)- v, f
• Consoane apicodentale- limba împinge în
spatele incisivilor superiori (d, t, s, etc)
• Consoane palatale- plasarea limbii la nivel
palatal (g, c)
Din latura fonetico-fonologică mai fac
parte
• Accentul- cel mai frecvent în limba română
accentul cade pe antepenultima silabă
• Intonația- nu caracterizează doar silaba, ci
propoziția
 Principalele contururi intonaționale
(Tătaru, 1997)
• Tonul crescător – enunțuri interogative
• Tonul descrescător- enunțuri exclamative
• Tonul neutral- enunțuri afirmative
• Tonul mixt
Palatograme
 Latura morfologică
• Sunete
• Silabe
• Substantiv
• Adjectiv
• Verb
• Adverb
• Pronume
• Numeral
• Prepoziții
• Conjuncții
 Latura lexico-semantică
• Vocabular
• Abordarea vocabularului:
• La nivel expresiv –Cât de multe cuvinte
folosește copilul?
• La nivel receptiv- Cât de multe cuvinte
înțelege și utilizează corect?
 Latura sintactică
• Sintagma=o unitate sintactică mai mică decât
propoziția și mai mare decât cuvântul
Ex. cuvânt- mașină
Sintagmă- mașină roșie
Propoziția- Mașina roșie merge.
 Latura pragmatică
• Este finalitatea întregului demers logopedic
terapeutic
• Abilitatea de a produce structuri lingvistice
adecvate în raport cu trei parametri-timp, loc,
persoană
 Aspectele pragmatice cele mai
importante
• Inițierea, menținerea, încheierea unei conversații
• Salutarea corespunzătoare a interlocutorului
• Utilizarea formulelor de adresare corectă în
raport cu statutul vorbitorului
• Formularea corectă a solicitării
• Formularea corectă a mulțumirii
• Utilizarea corectă a formulelor de politețe
• Asumarea rolurilor de vorbitor și ascultător în
actul conversațional
• Așteptarea rândului în actul conversațional
NEUROFIZIOLOGIA LIMBAJULUI
• Vorbirea este asigurată de două componente:
• Aparatul fonoarticulator
• Analizator verbo-auditiv
 Aparatul fonoarticulator

• Se aseamănă cu un claxon
de automobil de tip vechi
• 1- Plamânii corespund
pompei
• 2-laringele corespunde
lamelor
• 3-cavitatea bucală și
cavitatea nazală corespund
pâlniei de rezonanță
Analizatorul verbo-auditiv
 MODELE DE ABORDARE A
TULBURĂRILOR DE LIMBAJ (Hațegan,
2016)
MODELUL SISTEMIC
• Propune abordarea globală a tulburărilor de
limbaj în raport cu mediul de proveniență al
persoanei.
• Fiecare persoană are un ritm propriu de
dezvoltare a limbajului, ritm influențat de mediu.
• Familia devine actor principal în recuperarea
limbajului
 MODELUL CATEGORIAL
• Stabilește tipurile de limbaj în raport cu
categoriile de factori etiologici
• Tulburări de limbaj cauzate de dizabilități
auditive, cognitive, tulburări de dezvoltare, de
spectru autist, tulburări neurologice,
emoționale.
 MODELUL TULBURĂRILOR SPECIFICE
• Tulburările de limbaj sunt explicate prin factori
psihologici.

MODELUL DESCRIPTIV
• Delimitează categoriile de limbaj după criteriul
simptomatologiei.
 Exemplu model descriptiv (Hațegan,
2016)
• V. este un băiat de 5 ani • V. este un băiat care are
cu dislalie polimorfă, dificultăți de exprimare,
tulburări de limbaj și pronunță multe sunete
vorbire distorsionat (s, ș, j, z). Din
punct de vedere
morfologic prezintă
dificultăți în realizarea
acordului gramatical
corect. De asemenea,
prezintă dificultăți de
înțelegere a cuvintelor și
de utilizare a limbajului în
diferite situații sociale.
 CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
LIMBAJ
• Conform ICD10, tulburările de limbaj se
încadrează în categoria tulburărilor mentale și
de comportament (categoria V), subcategoria
tulburărilor psihologice de dezvoltare(F80-89).
• Abordarea propusă de ICD10 este bazată pe
modelul medical (încadrări în categorii,
subcategorii în funcție de simptomatologie),
fiind la îndemâna medicului și mai puțin a
logopedului.
 Clasificarea tulburărilor de limbaj,
după DSM V
• Tulburări de limbaj
• Tulburarea sunetelor vorbirii
• Tulburarea de fluență cu manifestare la copil
(bâlbâiala)
• Tulburări de comunicare socială
• Alte tulburări nespecificate de limbaj
 Modelul diagnostic (Guțu, 1974)
• Criteriul anatomo-fiziologic- tulburări cauzate
de afectarea analizatorului verbo-motor,
auditiv
• Criteriul structurii lingvistice
- Tulburări de pronunție
- Tulburări de ritm și fluență
- Tulburări polimorfe
- Tulburările limbajului scris
• Criteriul periodizării:
- Tulburări de limbaj cu debut și manifestare în
perioada preverbală (0-2 ani)
- Tulburări de limbaj cu debut și manifestare în
perioada de dezvoltare a limbajului (2-6 ani)
- Tulburări de limbaj cu debut și manifestare în
perioada verbală (după 6 ani)
• Criteriul psihologic
Principalele tulburări de limbaj ( adaptat după
Jurcău, Jurcău, 1989)
• „Tulburările de limbaj sunt ansamblul
disfuncţiilor comportamentului lingvistic”
(Larousse, 2006, p. 704).
• Secara şi colab. (2008) diferenţiază tulburările
de vorbire de tulburările de limbaj. Tulburările
de vorbire sunt dificultăţi de a produce sunete
de vorbire. Tulburările de limbaj constă în
afectarea abilităţii de a înţelege sau de a utiliza
cuvinte în context verbal, non-verbal sau
ambele.
 ETIOLOGIE
• Cauzele tulburărilor de limbaj sunt foarte variate,
acţionând prenatal, perinatal şi postnatal.
• Cauzele care acţionează în perioada prenatală:
boli infecţioase ale mamei în timpul sarcinii,
intoxicaţii, traumatisme (stres, spaimă, emoţii
intense), incompatibilitate RH, carenţe nutritive
• Cauzele care acţionează în timpul naşterii: asfixii
şi leziuni ale Sistemului Nervos Central,
traumatisme obstetricale
 Cauze care acţionează în perioada
postnatala:
• Cauze organice de natură centrală sau periferică:
leziunile SNC datorate unor leziuni mecanice,
afecţiunile aparatului auditiv (perforare timpanului) şi a
celui fono-articulator (anomalii ale buzelor, limbii,
vălului palatin), boli infecţioase, intoxicaţii cu
medicamente, alcool
• Cauze funcţionale ce privesc sfera senzorială şi
motorie: tulburare a procesului de excitaţie şi inhibiţie
la nivelul scoarţei cerebrale, insuficienţe funcţionale a
SNC, insuficienţe motorii ale aparatului fono-
articulator, deficienţe ale auzului fonematic
• Cauze psihologice: tulburări ale memoriei,
atenţiei, reprezentărilor auditive şi vizuale,
deficienţe mintale, neîncredere în propriile puteri
• Cauze psihopedagogice: stimulare insuficientă a
vorbirii în copilărie, carenţe pedagocice (imitarea
unor modele deficitare, necorectarea la timp a
tulburărilor de limbaj), suprasolicitare, conflicte şi
bilingvism (Cocoradă, Năstase, 2007)
 Bibliografie
• Bodea Hațegan, C. (2016). Logopedia. Terapia
tulburărilor de limbaj. Structuri deschise.
București: Ed. Trei.
• Jurcău, Jurcău. (1989). Cum vorbesc copiii
noștri. Cluj-Napoca: Ed. Dacia.
• Verza, E. (2003). Tratat de logopedie. Vol. I
București: Ed. Fundației Humanitas.