LEADERSHIP SI

COMUNICARE
PROFESIONALA
Definitia comunicarii, stabilirea
emitatorului, receptorului si a caii de
transmisie.
 Lumea exterioara, natura in varietatea ei, ca si
nenumarati indivizi, semeni ai nostri, si uneori
noi insine, cu totii emitem semnale, in afara
sau spre propria noastra persoana. Ni se
intampla, apoi, sa adunam, sa primim sau sa
captam aceste semnale, pentru a le da, gratie
raportarii lor la experiente sau constructii
anterioare, valoare de semne: devenim prin
urmare, receptori ai unor informatii pe care le-
am interceptat din intamplare, chiar daca nu
ne erau direct destinate.
 Comunicarea este prezenta in tot ce facem in viata si
este esentiala pentru a putea munci si trai. 
Comunicarea se defineste ca fiind un transfer de
informatii de la un emitent (expeditor) la un primitor
(destinatar), in conditiile realizarii acelorasi
semnificatii a continutului mesajului la cei doi
subiecti.
Comunicarea poate avea loc in multe forme si
include:  gesturi, expresii faciale, semne, voce (tonuri,
inflexiuni), in completarea comunicarii scrise si
vorbite.
Comunicarea verbala
COMUNICAREA VERBALA REPREZINTA MODALITATEA CEL MAI DES
INTALNITA DE COMUNICARE. COMUNICAREA NONVERBALA O
INSOTESTE PE CEA VERBALA, DEFININDU-SE IN RELATIA CU ACEASTA
INTR-UN MOD APARTE, IN SENSUL SPRIJINULUI PE CARE EA IL
FURNIZEAZA PRIN ELEMENTE DE INTARIRE, NUANTARE SI MOTIVARE
A MESAJULUI (DE EXEMPLU ACELASI MESAJ EXPLICAT DE UN
PROFESOR IN SALA DE CLASA SAU DIFUZAT LA RADIO).

COMUNICAREA ORALA ARE IN CENTRUL DEMERSULUI SAU LIMBAJUL.

LIMBAJUL REPREZINTA MAI MULT DECAT UN MIJLOC DE TRANSMISIE,
EL ESTE SI UN TIP APARTE DE CONDUITA A INDIVIDULUI (CONDUITA
VERBALA) CE IMPLICA ACTIVITATI DIVERSE (VORBIRE, ASCULTARE,
RETINEREA MESAJELOR SONORE).
Pentru Hybels si Weaver (1989), limbajul reprezinta un ritual; este vorba
despre un ritual care se petrece atunci cand ne aflam intr-un anumit mediu in
care un raspuns conventional este asteptat de la noi. De exemplu, cineva care
merge la o nunta va ura ,,casa de piatra’’, iar cineva care merge la o
inmormantare va spune ,,Dumnezeu sa-l odihneasca’’, si nu invers. Aceste
ritualuri ale limbajului sunt invatate din copilarie, deoarece ele depind de
anumite obiceiuri direct raportate la o anumita cultura si comunitate. De
asemenea, sunt invatate obiceiurile de limbaj corecte si incorecte (de
exemplu, cuvintele indecente pe care copilul le foloseste pentru prima data
sunt reprimate sever de catre parinti). Ulterior, individul invata sa foloseasca
cuvintele in functie de mediul in care se afla (cu parintii, un tip de limbaj, la
scoala sau la locul de munca, un alt tip de reguli de folosire a limbajului, iar
cu grupul de prieteni, un al treilea tip).
Pentru a imbunatati eficienta comunicarii verbalizate, Hybels si Weaver recomanda
focalizarea atentiei asupra urmatoarelor idei:
Ce dorim sa comunicam? Chiar daca raspunsul pare simplu, nu trebuie sa omitem
faptul ca, de multe ori, pornim o comunicare inainte de a fi reflectat indeajuns la
totalitatea ramificatiilor pe care comunicarea noastra le poate avea in percepria
celuilalt;

Cum dorim sa o facem? Mai precis, ce limbaj vom folosi, limbaj direct adaptat
publicului-tinta;

Cui ne adresam? Emitatorul va tine seama de experienta anterioara, directa a

publicului cu astfel de mesaje.
Va multumesc pentru atentie!