FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI

Conf. Dr . Olga Duma

OBIECTIVE EDUCATIONALE
 Înţelegerea modelului Dever şi definirea factorilor care influenţează starea de
sănătate a populaţiei (determinanţi ai stării de sănătate)
 Aprecierea stării de sănătate în funcţie de modul de asociere a determinanţilor
acesteia

Factorii care influenţează starea de sănătate a populaţiei (determinanţii sănătăţii) după Alan
Dever pot fi grupaţi astfel:
 factorii endogeni sau biologici;
 factorii exogeni, de mediu sau ambientali;
 stilul de viaţă- factori comportamentali, atitudini, obiceiuri;
 serviciile de sănătate- preventive, curative, recuperatorii.

Factorii endogeni şi de mediu pot fi influenţaţi într-o măsură mult mai mică prin comparaţie
cu stilul de viaţă. Deşi contribuţia potenţială la reducerea mortalităţii pentru fiecare categorie de
determinant ar trebui să se coreleze direct cu afectarea resurselor, în realitate corelaţia este
inversă.
Factorii endogeni sau biologici- vârstă, sex, rasă, etnie, ereditate, antecedente personale,
caracteristici demografice ale populaţiei;
Factorii endogeni pot fi influenţaţi într-o măsură mult mai mică prin comparaţie cu stilul
de viaţă.
Factorii exogeni sau ambientali sunt prezenţi în mediul fizic şi socio-economic în care
oamenii trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea.
În mediul fizic întâlnim următoarele categorii de factori:
 fizici;
 factori geoclimatici;
 factori chimici organici şi anorganici prezenţi în sol, aer, apă sau alimente;
 factori biologici.

În proporţii variabile, aceste patru categorii de factori pot fi întâlniţi la locul de muncă, în
locuinţă, în diferite instituţii şi locuri publice, dar şi în mediul înconjurător.
O separare netă între mediul fizic şi cel socio-economic este dificil de făcut, datorită
interacţiunilor şi influenţelor reciproce, în care omul are un rol determinant.
Mediul socio-economic constă din instituţii sociale (familia, căsătoria, educaţia, legile,
ş.a.), valori culturale, tradiţii şi obiceiuri precum şi instituţii economice care produc şi distribuie
mijloacele necesare traiului.
Numeroase studii atestă faptul că statutul socio-economic al unui individ influenţează
considerabil speranţa de viaţă, dar şi starea sa de sănătate.
 Sărăcia ca fenomen social are o mai mare amploare în ţările cu o economie în tranziţie, în
care procesul de reformă are dimensiuni economice dar şi sociale. Dintre factorii asociaţi
sărăciei menţionăm raportul ridicat de dependenţă, şomajul, numărul mare de copii într-o
familie, analfabetismul sau nivelul scăzut de şcolarizare şi venitul redus.
  Sărăcia se evaluează în relaţie cu pragul de sărăcie, adică suma minimă de bani pentru a
procura hrana minimă necesară unui aport alimentar echilibrat şi a cumpăra şi alte
produse sau servicii esenţiale unui trai decent.
 Studii realizate de Banca Mondială arată că la ora actuală pragul de sărăcie în lume este
evaluat la 2 dolari SUA pentru un individ zilnic, ajustat după puterea de cumpărare
specifică fiecărei ţări. Aproximativ jumătate din populaţia globului trăieşte sub acest prag
de sărăcie, cei mai mulţi (90%) fiind în Asia de Sud, China şi Africa Subsahariană.

Indicatori sugestivi pentru nivelul de dezvoltare socio-economică dintr-o ţară

 nivelul produsului intern brut (PIB) per capita;
 pragul şi indicele de sărăcie;
 raportul de dependenţă;
 rata analfabetismului;
 procentul alocat din PIB cheltuielilor pentru sănătate
 indicele dezvoltării umane (IDU).

Stilul de viaţă
La ora actuală există o reconsiderare a stilului de viaţă ca factor determinant al stării de
sănătate, datorită implicării sale în proporţii semnificative în morbiditatea şi mortalitatea prin
boli acute sau cronice. Această schimbare de optică este justificată de posibilităţile largi de a
influenţa stilul de viaţă adoptat şi implicit starea de sănătate.

Stilul de viaţă include atitudini şi comportamente şi este puternic influenţat de:

 obiceiuri, valori şi tradiţii culturale; experienţa individuală;
 nivelul de instruire şi mijloacele financiare disponibile unui individ;
 condiţiile de mediu fizic.
Pentru a fi eficace, programele de sănătate ce au ca obiectiv stilul de viaţă, trebuie să
influenţeze componentele negative ale comportamentului, în condiţiile respectării drepturilor
individului de liberă opţiune.
Componentele principale din stilul de viaţă sunt:
 alimentaţia;
 activitatea fizică;
 fumatul;
 consumul de alcool;
 utilizarea de droguri şi tranchilizante;
 comportamentul sexual;
 comportamentul rutier şi social;
 atitudinea faţă de ambient;
 stresul.

Alimentaţia
La ora actuală se consideră că o mare parte din populaţia globului, indiferent de regiunea
geografică, nu se alimentează corect.
În ţările subdezvoltate, aportul caloric zilnic pentru cei mai mulţi indivizi este mai mic
decât cel considerat normal, în timp ce în ţările industrializate asistăm fie la dezechilibre
nutriţionale (la un aport caloric normal) fie la supraalimentaţie. Primele categorii de dezechilibre
pot fi cauzate de ignoranţă şi de ritmul accelerat de viaţă cu gustări rapide şi hrană rece, fie de
opţiunea pentru alimente rafinate şi grăsimi de origine animală în exces, în defavoarea
consumului de cereale, legume şi fructe, bogate în fibre.
La formarea şi consolidarea acestor preferinţe a contribuit şi bogata ofertă a industriei
alimentare care a lansat pe piaţă numeroase produse rafinate şi chimizate (coloranţi, conservanţi,
antioxidanţi etc.).
Bolile asociate cu alimentaţia incorectă sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, boala
coronariană, caria dentară şi cancerul de colon.
În ultimii ani s-a constatat că în ţările industrializate, indivizii cu un status socio-
economic privilegiat îşi reconsideră dieta, acordând o mai mare importanţă atât stării lor de
sănătate, cât şi greutăţii corporale.

Comportamentul sexual
Relaţiile sexuale liber consimţite şi motivate de afecţiune au efect pozitiv asupra
sănătăţii. În contrast cu aceasta apar situaţiile periculoase cum ar fi:
 abuzul sexual la copii;
 exploatarea fizică şi psihică a bărbaţilor sau femeilor prin cumpărarea serviciilor sexuale
(prostituţie);
 comportamentul sexual neprotejat cu risc de contractare a unei boli transmisibile pe
această cale (infecţie HIV, sifilis, blenoragie) sau cu apariţia unei sarcini nedorite;
 violenţa sexuală, frecvent cauzată de alcool şi toxicomanie.
Comportamentul sexual neprotejat (unsafe sex) şi lipsa contracepţiei reprezintă
problemele cele mai frecvent întâlnite în domeniul sănătăţii sexuale şi a reproducerii.
Un comportament sexual protejat (safer sex) se bazează pe fidelitate, partener stabil şi
utilizarea sistematică a prezervativului în relaţiile ocazionale.

Activitatea fizică
La ora actuală nu există o definiţie şi o măsură acceptate pe plan internaţional privind
efortul fizic. Se consideră lipsă de mişcare (lack of activity) sau sedentarism practicarea minimă
sau deloc a efortului fizic în nici unul din următoarele domenii ale vieţii cotidiene:
 locul de muncă;
 deplasarea către locul de muncă;
 activităţile casnice;
 petrecerea timpului liber.
Pentru persoanele ce depăşesc 15 ani, Rapoartele OMS privind sănătatea în lume, au
estimat prevalenţa sedentarismului la 17%, cu variaţii între 11% şi 24% în funcţie de regiune. O
situaţie favorabilă se înregistrează în Africa (11%) şi Asia (15-17%), comparativ cu America de
Nord (23%) şi Europa de Est (24%). Datorită faptului că în Europa de Vest stilul de viaţă a fost
reconsiderat sub aspectul efortului fizic (fiind la modă aspectul atletic), nivelul prevalenţei
sedentarismului este estimat la 17%.
Consecinţele lipsei de efort fizic au fost cuantificate la nivel mondial la:
- 19 milioane ani de viaţă corectaţi după incapacitate (DALY);
- 1,9 milioane decese anual.
Activităţile fizice reduc riscul bolilor cardiovasculare, a unor forme de cancer şi a
diabetului tip 2. Alte efecte benefice sunt:
 scade riscul de cancer colo-rectal prin reducerea timpului de tranzit intestinal şi
 creşterea nivelului antioxidanţilor;
 se ameliorează starea aparatului locomotor;
 se ameliorează simptomele depresiei;
 combate stresul şi anxietatea;
 se poate controla greutatea corporală.

Fumatul
Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că fumătorii reprezintă aproximativ 1,5
miliarde. Cei mai mulţi fumători se întâlnesc în ţările în curs de dezvoltare (73%), numărul lor
fiind în creştere comparativ cu ţările industrializate unde tendinţa este de scădere.
În ciuda acestei evoluţii pozitive a fenomenului în regiunile dezvoltate, prevalenţa
fumatului rămâne la un nivel ridicat de 24% la femei şi 42% la bărbaţi. Valorile corespunzătoare
ţărilor în curs de dezvoltare sunt de 7% şi respectiv 48%.
Se remarcă astfel faptul că frecvenţa fumatului în rândul populaţiei feminine din regiunile
dezvoltate este mai mare. În contrast, ţările africane sau asiatice au relativ puţine femei
fumătoare, datorită interdicţiilor de ordin religios şi social, femeia fumătoare fiind considerată
indecentă.
Anual tutunul cauzează 4 milioane decese, din care 80% la bărbaţi. Principalele cauze de
îmbolnăvire şi deces prematur datorate fumatului sunt: cancerul bronho-pulmonar, boala
coronariană şi BPOC.

Alcoolul
Implicarea alcoolului este cunoscută şi dovedită pentru o serie de afecţiuni cum ar fi
ciroza hepatică dar şi alte boli hepatice, anomalii congenitale, cancer de esofag, faringe, laringe
şi ficat, traumatisme şi omucideri. În plus, consecinţele sociale ale abuzului de alcool nu ar trebui
trecute cu vederea.
Se descriu numeroşi factori predispozanţi consumului abuziv de alcool: tradiţiile locale,
presiunea anturajului, exemplul oferit în familie, stresul şi respectul de sine scăzut. În acelaşi
timp, costul băuturilor alcoolice şi disponibilitatea lor pe piaţă, ca şi accesul adolescenţilor la
aceste produse influenţează consumul în populaţie.
Există un consens puternic asupra faptului că preţul alcoolului are consecinţe asupra
consumului acestui produs. S-a dovedit că pentru vin şi băuturile spirtoase, consumul este vizibil
influenţat de preţ, dar rămâne relativ neschimbat la bere, indiferent de fluctuaţiile costurilor.
Consumul mediu global de alcool a fost de 6.2 litri alcool pur/capita 15 ani +,
echivalentul a 13.5 grame alcool pur/zi. Un sfert din acest consum (24.8%) este neînregistrat,
reprezentând alcoolul produs în gospodării, obținut și comercializat în afara regimului
guvernamental de control. La nivel global, 50.1% din băuturile alcoolice consumate sunt băuturi
spirtoase. (Global status report on alcohol and health 2014).
Consumul casnic de alcool este asociat cu riscuri importante asupra stării de sănătate
datorită impurităţilor cu potenţial nociv şi a contaminării necunoscute a băuturilor. Există
niveluri înalte ale consumului neînregistrat de alcool deopotrivă în regiunile cu nivele înalte ale
consumului total de alcool și în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul consumului
înregistrat de alcool este redus.
Problemele generate de abuzul de alcool au atins un nivel considerat „epidemic” în
statele din fosta URSS. Consumul de alcool înregistrat per capita în ţările industrializate este
considerabil mai mare decât în cele în curs de dezvoltare.
 Asia şi Africa sunt continente unde impactul alcoolului asupra sănătăţii este minim
comparativ cu alte regiuni ale globului. Totuşi, datele oficiale subestimează consumul în multe
ţări aflate în curs de dezvoltare deoarece în numeroase gospodării se produc vin şi băuturi
spirtoase care sunt consumate dar şi comercializate adeseori clandestin, scăpând astfel
evidenţelor oficiale.

Drogurile
Utilizarea de droguri ilicite începe adeseori din adolescenţă sau tinereţe.
Aproximativ 275 milioane de oameni din întreaga lume, care reprezintă 5,6% din
populaţia globală în vârstă de 15-64 ani, au consumat droguri cel puţin o dată în 2016. Dintre
aceştia 31 de milioane suferă de tulburări datorate consumului de droguri.
La nivel global,13,8 milioane de tineri cu vârste între 15 şi 16 ani au consumat canabis în
ultimul an., echivalentul unei rate de 5,6% .
Potrivit OMS în 2015 au murit aproximativ 450.000 de persoane ca urmare a consumului
de droguri. Dintre aceste decese, 167.750 au fost asociate direct cu consumul de droguri , în
principal supradoze. Restul au fost induse indirect de consumul de droguri şi au inclus decesele
legate de HIV şi hepatita C.