UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” BUCURESTI

FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI ADMINISTRATIE

Economia sectorului public

Alegerea publica si optimul Pareto

Tudor Elena-Andreea
Administratie publica
Anul II Grupa 2
Economia sectorului public

BUCURESTI
2022

1
 CUPRINS

Introducere....................................................................................3

1. Alegerea publica.......................................................................4
1.1. Optiunea publica si elementele sale.................................4
1.2. Analiza cost-beneficiu in alegerea publica……………..5
1.3.Alegerea publica si votul…………………………………6
1.4.Alegerea privata in raport cu alegerea publica………...7
1.5.Factori de influenta asupra alegerii publice…………....8
2. Optimul Pareto.........................................................................9
2.1.Concepte ale utilitatii.........................................................9
2.2.Eficienta Pareto in economie.............................................9
3. Bibliografie

2
 Introducere

In acest proiect vom afla despre alegerea publica si elementele optiunii publice,
despre modalitatile de alegere publica folosind analiza cost-beneficiu, vom analiza deciziile
luate pe baza votului majoritar si in acelasi timp tratam
aparitia si modalitatile de intrebuintare ale Optimului Pareto-fenomen descoperit
de economistul italian cu acelasi nume. Acest fenomen prezinta o larga aplicabilitate
in sfera finantelor publice, intrucat ofera premisele unei repartitii ideale a bugetului de stat, as
tfel incat utilitatea sociala sa fie maxima. Fenomenul de Optim Pareto se releva mai ales in
faza de repartitie a finantelor publice.

3
 1. Alegerea publica

Alegerea reprezinta desemnarea prin vot direct sau prin votul electorilor a persoanelor

destinate a ocupa o functie politica. Alegerea este un concept aristocratic, deoarece vizeaza
desemnarea "celui mai bun" (aristo).
Alegerea publica este o optiune sociala pe baza unei decizii colective, constand intr-o
alegere a mai multor persoane cu privire la bunurile publice sau alte aspecte ale vietii sociale
care afecteaza comprtamentul unor grupuri sau categorii sociale.
1.1. Optiunea publica si elementele sale
In economia de piata agentii economici trebuie sa tina cont de anumite reguli, care sunt in
principal legile si componentele acesteia, anume cerere, oferta, pret si concurenta.
Aceste elemente se manifesta variabil la nivelul pietei si produc insatisfactii de la
producator pana la consumator, in cazul acesta interventia statului este un element permanent
in viata economica. In urma acestui proces apare alegerea, care indiferent daca este in
sectorul public sau privat reprezinta o necesitate a limitarii resurselor.
Prin urmare alegerea are doua caracteristici principale: reflecta contradictia necesitati-
nevoi care este valabila pentru oirce sector de activitate so domeniu, si procesul decizional
care presupune un decident, un executant si un mediu ambiant. Acest proces decizional este o
succesiune de etape prin care se urmareste adoptarea unei decizii, sau altfel spus folosirea
unor criterii pe baza carora se compara alternativele de valorificare a resurselor in vederea
realizarii obiectivelor prin transpunerea deciziei adica a alegerii alternativei celei mai bune, in
practica.
In schimb, alegerea publica are unele caracteristici care nu se regasesc in cea privata:

a) Are caracter colectiv, ceea ce inseamna ca decizia publica este adoptata de guverne sau
grupuri cu autoritate decizionala in sectorul public; in acest aspect alegerea publica devine o
alegere sociala.

4
b) Alegerea se caracterizeaza prin asa zisul optimul Pareto. Acesta se manifesta atunci cand
alocarea rezurselor se face in asa fel incat schimbarea alocarii resurselor in sensul cresterii
efectelor valorificarii lor asupra unui individ se face fara diminuarea satisfactiei altuia.

1.2. Analiza cost-beneficiu in alegerea publica

Frecvent decizia publica apare in forma de decizie politica, fiind un factor hotarator
referitor la domeniile si sectoarele de implicare guvernamentala. In general alegerea publica
se realizeaza in interesul majoritatii influentand eficienta economica a vietii sociale, asta
insemnand ca aceasta actiune publica este necesara pentru ameliorarea rezultatelor
economice, dar nu se exclude si inrautatirea acestora. Prin urmare procesul decizional trebuie
sa se supuna si la acest nivel unei analize de tip cost-beneficiu. Analiza raportului cost-
benficiu in domeniul alegerii publice ignora doua aspecte esentiale ale societatii referitoare
la: distributia veniturilor si echitatea sociala.
Analiza cost-beneficiu in sectorul public urmareste efectul actiunii guvernamentale
asupra prosperitatii societatii in ansamblu, luand in considerare aspectele de ordin etic si de
eficienta in evaluarea economica a proiectelor adoptate. La nivelul sectorului public
elementele de baza ale analizei cost-beneficiu se caracterizeaza prin aspectele urmatoare:
- prin resursele economice necesare unui proiect public care presupune costuri in afara
cheltuielilor publice, ale societatii si beneficii ce se rasfrang asupra comunitatii.
- prin caracteristicile programului public: durata, importanta si natura politica.
Sustinerea unui proiect capata amploare in conditiile controverselor politice,atunci cand
apar interese pro si contra:
-dubla analiza cost-beneficiu anti si post factum. Prin definitie orice proiect public
implica costuri si beneficii iar decizia de amanare sau renuntare la respectivul proiect
genereaza, de asemenea, costuri si beneficii. Deci, atat costurile, cat si beneficiile nu trebuie
evaluate numai sub aspect monetar, ci intotdeauna resursele create sau consumate urmeaza sa
se distribuie la nivel individual printr-un cost de transfer.
- analiza in contextul factorului timp. Costurile si beneficiile trebuie identificate atat pe
termen scurt cat si lung.
- analiza comparata a mai multor actiuni similare. Orice analiza cost-beneficiu se
realizeaza mai eficient daca se compara proiectele similare, adica proiectul vizat cu unul
similar care a fost deja aplicat.
- consideratiile etice. Nu exista programe publice care sa afecteze pozitiv sau negativ toti
membrii unei comunitati in mod egal. Costurile si beneficiile transferate si procesul
distributiei demonstreaza acest lucru.

5
 In concluzie, analiza cost-beneficiu aplicata la problematica sectorului public nu
conduce la o solutie unica, clara, ca in deciziile pe aspecte private. Dar ea este utila pentru ca
sprijina procesul decizional si este un punct de pornire in alegerea publica.
1.3.Alegerea publica si votul

Intr-un sistem democratic al economiei de piata, decizia publica se bazeaza pe votul

majoritatii. Alegerea colectiva se exprima prin votul majoritatii care are la baza regula
unanimitatii de adoptare a deciziei, regula destul de costisitoare sub aspect material, dar si a
timpului consumat pentru aplicarea ei, atragand echilibrarea optimului Pareto. Sistemul bazat
pe majoritatea simpla nu este intotdeauna eficient. El poate conduce la un conflict de
consecinte care nu mai permite adoptarea unei decizii. Aceasta se intampla atunci cand
votantii se pronunta ambiguu in ceea ce priveste alternativele posibile, sau cand exista
diversitate mare de opinii astfel incat nici unul dintre participantii la vot nu are o viziune
comuna cu altul. Acest conflict de consecinte in sistemul majoritatii simple se
numeste paradoxul votarii. Acest paradox se poate rezolva prin mai multe metode,
considerate alternative ale votului majoritar si anume:
- votul de aprobare. Acesta este o forma a procesului decizional in care fiecare individ
voteaza pentru fiecare set de alternative pentru care si exprima acordul. Varianta care
acumuleaza cele mai multe voturi de aprobare este cea aleasa; in acest fel, se evita paradoxul
votarii;
- votul total. Acesta este o forma de decizie colectiva in care fiecare individ indica varianta
cel mai putin preferata. In consecinta, se va elimina alternativa evaluata cel mai slab de cei
mai multi votanti. Procesul se repeta pana cand ramane o singura alternativa, considerata cea
mai buna;
- votul prin puncte. Acesta este o forma de decizie colectiva in care fiecare individ participa
la alegere cu acelasi numar de puncte pe care este liber sa le repartizeze in orice fel considera
ca reprezinta mai bine evaluarea alegerilor alternative. Astfel, poate aloca toate punctele unei
variante importante sau poate atribui un punctaj egal tuturor alternativelor;
- evaluarea Borda. Aceasta reprezinta o forma a alegerii colective in care fiecare votant
acorda un numar de puncte mai multor alternative, astfel ca cea mai buna primeste maximul
de puncte, iar cea mai putin preferata este apreciata cu nota 1. Apoi, se insumeaza punctele

6
acordate de fiecare participant la vot fiecarei alternative, fiind aleasa cea care insumeaza cel
mai ridicat punctaj;
-criteriul Condorcet. Acesta este o alta metoda de alegere colectiva in care varianta aleasa
este cea care in sistemul comparatiilor perechi (una cu alta) este cea preferata de fiecare data;
-regula pluralismului. Aceasta este o metoda de alegere colectiva in care se opteaza pentru
varianta apreciata ca prima preferinta de cei mai multi dintre votanti. Se ignora astfel
preferintele indivizilor pentru celelalte variante;
- votul schimbat. In practica, paradoxul votarii se elimina cel mai adesea prin schimbarea
voturilor prin care un individ accepta decizia sau preferinta altui individ cu conditia ca si
acesta sa sprijine propria alegere intr-o situatie similara ulterioara, concomitenta, vizand alta
problema. Este posibil ca in urma schimbarii voturilor costul suportat de individul care a
cedat in schimbul satisfacerii unui alt interes, sa fie mai mare decat beneficiul resimtit din
satisfacerea interesului primita la schimbarea voturilor, si atunci, se spune sa se inregistreaza
o pierdere sociala.

1.4. Alegerea privata in raport cu alegerea publica

In alegerea privata, se acorda atentie comportamentului consumatorului. Scopul

urmarit de acesta este identificat sub mai multe forme: maximizarea utilitatii, a consumului, a
satisfactiei, alegerii sau calitatii vietii. Mai mult decat atat, comportamentul consumatorului
se manifesta diferit in procesul cumpararii fata de procesul consumului.
Exista mai multe modele comportamentale care au la baza motivatiile consumatorilor:
- comportamentul marshallian 
- comportamentul pavlovian 
- comportamentul freudian 
- comportamentul veblenian.
Intr-o analiza comparativa ampla, consumatorul urmareste, asa cum afirma Leo V.
Aspinwall, cinci caracteristici pentru o marfa:
- rata de inlocuire care exprima proportia in care un bun cumparat este consumat in vederea
obtinerii satisfactiei asteptate;
- marja bruta care exprima diferenta dintre costul produsului si pretul de vanzare incasat;

7
- capacitatea de ajustare care exprima posibilitatile de imbunatatire a marfii prin amploarea
serviciilor ce se pot adauga produsului, pentru mai buna anticipare a nevoilor consumatorilor;
- timpul de consum care se refera la durata in care prin folosirea bunului, consumatorul
primeste satisfactia asteptata;
- timpul de cautare care vizeaza durata medie (si distanta, eventual) de la locul cumpararii
pana la cel al consumarii produsului.
Pe baza acestor caracteristici, bunurile capata culori simbolice:
-bunurile "rosii" reprezinta marfurile cu o rata inalta de inlocuire si o marja bruta scazuta, cu
o capacitate redusa de ajustare si timp de consum si de cautare mic; in aceasta categorie se
inscriu produsele alimentare;
-bunurile "portocalii" reprezinta marfurile care inregistreaza nivele medii la toate
caracteristicile analizate, aici incadrandu-se produsele de imbracaminte drept un bun
exemplu;
- bunurile "galbene" reprezinta marfurile cu o rata scazuta de inlocuire si o marja bruta
ridicata, cu o capacitate mare de ajustare si timp de consum si cautare mare; in aceasta
categorie se inscriu bunurile de folosinta indelungata.
In consecinta, alegerea privata se adopta in favoarea combinatiei de bunuri care
confera cea mai mare utilitate posibila consumatorului, adica utilitatea corespunzatoare
restrictiei bugetare.
1.5. Factori de influenta asupra alegerii publice
Alegerea publica este influentata de politica publica, atunci cand alternativele
se modifica, atunci cand se schimba frontiera posibilitatilor de productie, sau se modifica
preferintele decidentilor. In practica, se recunosc trei modalitati de sprijin financiar al unei
organizatii din fonduri publice: subventii, finantare sau alocare partiala.
-Prin subventii, se poate acoperi o anumita cota din cheltuielile pentru un proiect, ceea ce are
acelasi efect asupra alegerii publice ca o reducere a pretului activitatii subventionate, deci,
modificarea restrictiei bugetare.
-Prin finantare, nu se impun restrictii in ceea ce priveste cheltuirea fondurilor, ci se modifica
numai restrictia bugetara, care este astfel, mai generoasa.
-Prin alocare partiala, bugetul acorda o suma cu destinatie precisa pe care investitorul trebuie
sa o foloseasca in scopul specific. Dupa folosirea acestei sume, restul investitiei, daca ramane

8
dupa indeplinirea scopului, capata aceleasi implicatii ca o finantare simpla, banii putand fi
destinati oricarei activitati.
2.Optimul Pareto

Optimalitatea Pareto este o stare in care nu se poate imbunatati situatia nici unei persoane
fara a deteriora situatia altei persoane. Optimalitatea Pareto este un concept important
in economie si in relatiile internationale, cu aplicare si in teoria jocului. Numele vine de la un
economist italian, Vilfredo Pareto.
Conceptul de optimalitate Pareto este folosit in general la distributia resurselor (bunuri,
venituri). O schimbare in alocarea resurselor care imbunatateste situatia a cel putin un individ
fara a o deteriora pe a altuia se numeste imbunatatire Pareto. Optimalitatea Pareto nu implica
o distributie dezirabila sau echitabila a resurselor. De exemplu, presupunind ca bunastarea
unui individ creste cu cit cresc resursele alocate lui, alocind toate resursele unui singur
individ si nimic celorlalti creeaza o stare de optimalitate Pareto.
2.1.Concepte ale utilitatii
In literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii si definitii facand parte din
familia cuvantului „utilitate”, in sensuri apropiate sau diferite. Vilfredo Pareto, economist
italian, a negat posibilitatea realizarii acestui tip de
comparatie si a reconstruit teoria consumului si cererii pe o baza noua: conceptul ordinal al
utilitatii,la inceputul secolului XX. El inlocuieste ternemul de utilitate (care se refera la
folosul ce rezulta dintr-un bun economic pentru individ) cu cel de ofelimitate (care indica
dorinta si placerea individului decurgand din acel bun). Instrumentul cheie pentru pasirea in
conceptul ordinal de utilitate fusese propus de
irlandezul Edgeworth: curbele de indiferenta. Curbele de indiferenta unesc puncte ce
proportioneaza aceeasi utilitate a individului, adica cosuri de bunuri fata de care individul
este
indiferent. Cele mai indepartate linii de origine arata situatiile preferate.
Curba de indiferenta (sau curba de izoutilitate) cuprinde ansamblul combinatiilor de
marfuri (numite si pachet de marfuri) care-i permit consumatorului, ce dispune de un anumit
nivel al veniturilor, sa obtina acelasi nivel de satisfactie (sau de utilitate).
2.2.Eficienta Pareto in economie
Un sistem economic ineficient din punct de vedere paretian implica faptul ca o
schimbare in alocarea bunurilor(spre exemplu) poate produce beneficii catorva indivizi fara
ca
alti indivizi sa sufere pagube, drept urmare intr-un asemenea sistem pot fi aduse imbunatatiri.
Beneficiile sunt adesea interpretate ca oferirea unei pozitii preferentiale. Este acceptat de
comun accord ca alegerile care nu sunt eficiente paretian trebuie evitate, si aceasta eficienta
9
este un criteriu important in evaluarea sistemelor economice si a finantelor publice. In
practica, principiul compensatiei este de obicei ipotetic,aceasta insemnand ca pentru
imbunatatirea Pareto aleasa(de exemplu reducerea taxelor sau constrangerea monopolului),
unii ‘pagubiti’ nu sunt totalmente compensati. Teoria compensatiei ipotetice este parte a
Optimului Pareto Potential-sau eficienta Kaldor-Hicks. In conditii ideale, se poate arata ca un
sistem de piete libere va conduce automat la
eficienta. Aceasta este numita Prima Teorie a Bunastarii. In general, Optimul Pareto in
economie este observat in masurile privind comertul
exterior-un motiv pentru care acesta devine unul din trasaturile intrinseci ale integrarii
economice,atat in teorie cat si in practica.
Pentru ca o situatie sa fie un optim Paretian, este necesara indeplinirea a trei conditii:
1) Repartitia produselor intre consumatori (care este optima numai in situatia de
concurenta perfecta).
2) Repartitia factorilor intre diferite productii. Ea este optima atunci când ratele
marginale de substitutie tehnica intre factori sunt aceleasi in toate cazurile de productie.
3) Repartitia factorilor intre diferitele activitati si la cea a produselor intre
consumatori; ea presupune ca rata marginala de substitutie intre 2 produse sa fie aceeasi ca in
cazul ratei marginale de transformare intre aceleasi produse pentru orice producator.
3.Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegere http://www.eumed.net/ecorom/V.
%20%20%20Consumatorii%20si
%20consumul/2%20optimul_social_si_optimul_pareti.htm
Cursul „Economia sectorului public” se adresează studenţilor Facultăţii de Relaţii
Internaţionale şi Administraţie, specializarea Administraţie Publică forma de învăţământ la
distanţă, anul II.

10