UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” BUCURESTI

FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI ADMINISTRATIE

Distinctia public-
privat si sectorul
public

Tudor Elena-Andreea
Administratie publica
Anul II Grupa 2
Introducerea in politici publice

BUCURESTI
2022

1
 Tema- Ar trebui ca statul sa introduca vaccinarea
obligatorie a copiilor? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
Argumentati din perspectiva distinctiei public-privat.

In societatea actuala oamenii sunt liberi sa faca propriile alegeri. Sa decida pentru ei
insisi ce este bine, ce este rau, ce isi doresc sa faca pentru ei sau pentru familia lor. Desi au
libertatea alegerii, ei au o legatura cu domeniul public, si cu cei din jurul lor, si anume ca
daca alegerile ce vor sa le faca impacteaza intr-un mod anume restul societatii, legile
existente din societate ii pot impiedica sau pedepsi. Deci, chiar daca avem libertatea alegerii,
traind intr-o societate nu putem sa ne aruncam cu capul inainte si sa realizam orice ne dorim.
Statul si legile societatii nu pot insa sa ne limiteze in cadrul familiei, atata timp cat alegerile
unei persoane nu impacteaza restul societatii si raman la nivelul intim al familiei, respectivul
poate face ce isi doreste.
Activitatea sociala se imparte in sfera privata unde individul are libertate de actiune
individuala, iar statul nu se poate implica decat asigurandu-i un cadru egal fiecarui individ de
a-si manifesta initiativele personale, si sfera publica, care apartine guvernarii si care creeaza
conditii pentru manifestarea libera a fiecaruia. Sfera publica este responsabila de asigurarea
ordinii, a educatiei, a sanatatii.
De cele mai multe ori consideram ca traind intr-o societate liberala, noi ca indivizi, si
familia noastra si activitatile ce se petrec in cadrul familial, alegerile ce tin de viata noastra
privata nu au legatura, sau nu ar trebui sa fie in legatura cu sectorul public, considerand ca nu
impacteaza sau nu ne impacteaza acest sector.
Dimpotriva, desi exista totusi o distinctie intre sectorul public si cel privat, alegerile
individuale le luam in stransa legatura cu ceea ce se intampla in sectorul public.
De exemplu pandemia de COVID-19, care a lovit intreaga planeta ca un fulger, a fost
un factor care a tinut de sectorul public, pentru ca acesta a fost cel care a trebuit sa tina sub
control vietile si sanatatea noastra, si alegerile facute in cadrul sectorului public a impactat
sfera privata a fiecaruia dintre noi. Pe timpul pandemiei, putem considera ca sfera privata a
fost incoltita in sensul ca indivizii au avut mai multe restrictii din partea sectorului public in
legatura cu desfasurarea activitatilor. Cativa factori de care a trebuit sa se tina cont pentru
stoparea pandemiei au limitat activitatile individuale din sectorul public, de exemplu izolarea
in cadrul caminului, iesiri limitate si controlate, purtarea mastilor de protectie si pastrarea
distantei vis-a-vis de alte persoane cu care s-ar fi intrat in contact, iar intr-un final optiunea de
a ne vaccina pentru a stopa pandemia si pentru a ne recastiga libertatea.
Acest subiect despre vaccinare a creeat multe dispute intre sectorul privat si cel
public, deaorece guvernantii din sectorul public au facut aceasta optiune si modalitate de a
stopa pandemia si totodata de a ne salva pe noi de la o infectare cu acest virus sa para nu o
optiune, ci o etapa obligatorie de integrare din nou in societate, facandu-i pe multi sa creada
ca statul ne conduce alegerile private ce tin de sanatate si de ce nu, de viata noastra.
Din punctul meu de vedere, abordarea cu care a venit sectorul public privind
vaccinarea impotriva COVID-19 nu a fost una potrivita pentru perioada critica in care se afla
omenirea, pentru ca a venit foarte brusc si cu putine informatii, iar oamenii au avut dreptul sa
conteste veridicitatea acestui vaccin din lipsa de informatii concrete si diversificate. Alegerea
vaccinarii sau nu, a creat o disputa intre indivizi, iar discriminarea facuta intre cei vaccinati,

2
carora li s-a readus o parte din viata de dinainte de pandemie si li s-a redat libertatea, si cei
care au ales sa nu se vaccineze a decazut sectorul public in fata societatii.
Cum spuneam si mai sus, sectorul public este responsabil de sanatatea societatii si
trebuie sa asigure facilitati si solutii in caz de dezastre naturale, ceea ce a si facut in acest caz.
Sectorul privat insa a considerat ca li s-au ingradit drepturile in momentul in care vaccinul a
devenit un criteriu pentru recapatarea libertatii, si tensiunea dintre public-privat a crescut in
momentul in care s-a adus in discutie problema vaccinarii la copii. Statul nu a impus
niciodata, desi modul in care a abordat subiectul ar spune contrariul, vaccinarea nimanui, ci
doar a specificat ca aceasta ar fi singura modalitate de a stopa pandemia intr-o anumita
masura si de a proteja sanatatea indivizilor. Iar discriminarea facuta intre vaccinati si
nevaccinati a fost o modalitate de protejare impotriva infectarii cu virusul circulant. In acelasi
timp, statul si sectorul public a mentionat efectele vaccinului la toate categoriile de indivizi si
nu a recomandat acesta celor cu probleme, cum nici in cazul copiilor mai mici de 16 ani nu s-
a adus in discutie aceasta modalitate, lasand la alegerea fiecarei familii daca doreste
vaccinarea copiilor sau nu.
Pana in momentul de fata, statul nu a introdus vaccinarea obligatorie a copiilor
impotriva SARS-COV 2 si consider ca ar trebui ca acest lucru sa ramana asa. De ce? Pentru
ca din punctul meu de vedere, un copil nu are imunitatea dezvoltata complet, nu a trecut prin
anumite situatii care sa ii dezvolte imunitatea, este inca in dezvoltare si crestere si in ultimul
rand nu are discernamant sa decida singur, el depinzand de parinti, traind intr-o familie iar cei
care trebuie sa ia decizii in ceea ce il privesc sunt parintii lui, nimeni altcineva. In acest caz ar
trebui sa se faca distinctia public-privat si desi este o criza mondiala, desi alegerile
individuale impacteaza intr-un fel sau altul sectorul public, totusi sfera privata nu si-a pierdut
caracteristicile si inca are drepturile de a-si face desfasura activitatea familia dupa propriile
reguli. Sectorul public poate veni cu recomandarea vaccinarii copiilor, insa nu poate impacta
sfera privata obligand acest lucru. Guvernarea trebuie sa acorde libertatea de actiune
individuala, chiar daca este vorba despre un dezastru natural. Sectorul public este responsabil
de creeare facilitatilor sanitare, insa nu este stapan de viata nimanui, cu atata mai putin pe
viata unor copii care sunt in grija parintilor.
In concluzie, statul nu trebuie sa introduca obligativitatea vaccinarii la copii, ci doar
sa ramana la stadiul de recomandare, deoarece obligand parintii sa isi vaccineze copii,
intervine prea mult in sfera privata a familiei si ingradeste dreptul liberal al individului de a
se folosi dupa cum doreste acesta de facilitatile sanitare puse la dispozitie de guvernare, dar
intervine si in spatiul intim al familiei. Vaccinarea sau nevaccinarea copiilor nu impacteaza
restul societatii atat de mult precum ar face-o un adult, in primul rand copilul nu are atat de
mult contact cu alte persoane precum un adult, si gestionarea contactului cu alti indivizi poate
fi gestionat mult mai usor in cazul copiilor decat in cazul adultilor.