Viata cotidiana reprezinta viata pe care noi o ducem zi de zi si reprezinta ceva obisnuit, aici fiind incluse,

atat viata privata dar si cea publica. Viata cotidiana este prin urmare totalitatea activitatilor pe care noi
le realizam zilnic si tot ceea ce ne afecteaza pozitiv sau negativ Aceasta se refera la rutina, la lucrurile pe
care noi le facem zilnic,adica ceva ce este normal ,natural.

Rutina ▪ Putem spune astfel ca viata pe care noi o ducem este oarecum segmentata in 3 parti,anume:
perioada de munca, de relaxare si cea de odihna. ▪ Astfel, chiar daca avem diferente in ceea ce facem, in
esenta vietile noastre reprezinta in mare parte acelasi lucru, pentru majoritatea persoanelor. De cele
mai multe ori, pentru cei mai multi dintre noi, perioadele coincid, singura diferenta este ca resuim sa le
definim astfel. Spre exemplu cineva va regasi in sport o modalitate de relaxare, iar in arta munca, iar
altcineva va regasi arta drept relaxare si sportul drept munca. Media ▪ Prin comunicare realizam de
obicei ceea ce vrem noi sa facem in timpul nostru liber, bazandu-ne pe idealurile si opiniile pe discutiile
sau pe concluzia discutiei din trecut

Media foloseste vorbirea sau comunicare pentru a avea un oarecare impact asupra noastra,de la ce e
sanatos si sfaturi de sanatate la parlament si pe cine putem sau ar trebui sa votam. ▪ Putem spune prin
urmare ca stirile, retelele de socializare, continutul pe care il consumam are un impact aspura vietii
noastre si implicit asupra vietii cotidiene, noi fiind influentati aproape zilnic de acestea, daca nu chiar
zilnic.

Modele vietii cotidiene. Modelul American Odata cu incheierea Primului Razboi Mondial, societatea din
Europa incepe sa preia mai multe lemente din lumea Americana, spre exemplu jazz-ul, desenele animate
sau chiar si vestimentatia si nu numai, astfel ca asistam la preluarea de catre europeni a unei vieti
cotidiene inspirata de societatea americana. Viata Publica Viata publica inseamna implicarea in viata
politica , in viata societatii, inseamna ca indivizii formeaza institutii guvernamentale, reprezinta
autoritatra publica care este responsabila pentru garantarea drepturilor cetatenesti, pentru asigurarea
protectiei sociale, dar si pentru combaterea saraciei si excluziunii. In epoca contemporana, viata publica
s-a extins de la institutiile statului si la alte domenii precum sportul, teatrul, cinematografia, adaugandu-
se si sanatate, invatamantul unde cei care lucreaza se supun unor conduite, unor reguli. Cel mai
important si mai mediatizat aspect al vietii publice este omul politic, deoarece el este reprezentantul
unei natiuni sau comunitati, care trebuie sa aiba un comportament ireprosabil, care trebuie sa respecte
o serie de valori morale si codul de etica politica, cunoscandu-se ca actiunile sale au impact asupra
destinelor umane. De aceea viata sa publica trebuie sa fie cunoscuta in cele mai mici detalii, inclusive
situatia materiala incepand de la intrarea in functie pana la incheierea mandatului. Exista opinii ca o
persoana publica nu are viata privata. Legea interzice filmarile, fotografierea in spatii private, fara
acordul subiectilor. Dar a tine ascunse informatii sub pretextul “vietii private” estepericulos, deoarece
persoanele publice au puterea de ne influenta vietile. Daca in epoca medievala, viata publica era extrem
de restransa, manifestandu-se doar la prezenta autoritatii legale, epoca moderna s-a imbogatit foarte
mult prin foarte multe manifestari sociale, culturale. In epoca contemporana viata publica se suprapune
peste viata privata, fiind foarte greu de delimitat ce reprezinta viata publica sau viata privata. Toate
institutiile statului inseamna viata publica, iar functionarii sunt persone publice , a caror activitate face
obiectul de observatie al opiniei publice. De aceea li se cere o anumita conduita.Viata publica s-a extins
de la institutiile statului si in alte domenii precum sportul, teatrul, cinematograful. Chiar daca aceastea
au de cele mai multe ori un statut privat.Vedetele au o viata publica si tot ceea ce fac ele se regaseste in
paginile jurnalelor.

Despre viaţa publică și viaţa privată – exsită vreo delimitare clară în acestea două? O întrebare
fundamentală rămâne încă deschisă: care este limita dincolo de care trecem de viaţa publică și putem
vorbi fără niciun fel de problemă despre viaţa privată? Întrebarea se aplică și în sens invers? Din păcate,
graniţele dintre cele două sfere, cea publică și cea privată, au devenit atât de laxe și neclare, încât
diferenţierea dintre viaţa privată și viaţa publică ajunge aproape imposibil de făcut. Extinderea reţelelor
sociale a contribuit la aceasta. Putem lua drept exemplu Facebook-ul, care permite postarea de
informaţii în diverse forme (foto, video, text etc.), iar totul depinde de setările pe care le face cel care le
postează: sunt adresate doar prietenilor sau sunt publice? Iar discuţia legată de prietenii virtuali aprinde
și mai mult subiectul vieţii private: nu există niciun filtru, nicio garanţie clară că persoanele din lista de
prieteni constituie cu adevărat un cerc de prieteni, în sensul cunoscut clasic. Sfera vieţii publice este
supusă și ea redefinirii, rămănând încă o continuă dezbatere la nivel teoretic privind ceea ce poate fi
înscris în această sferă și ce nu.

Viata privata Dreptul la viaţă privată sau dreptul la intimitate este definit de convenţiile internaţionale ca
dreptul oricărei persoane de a-şi construi în mod liber şi de a-şi apăra propria sa sferă privată, precum şi
de a-şi alege propriul său stil de viaţă, fără interferenţe şi ingerinţe din partea terţilor. ▪ Pana in urma cu
cateva decenii, in majoritatea tarilor lumii, populatia era compusa din oameni saraci care locuiau
impreuna cu familia intr-o singura incapere. In acest context, cu greu se mai putea vorbi de o adevarata
viata intima, avand in vedere ca toate activitatile unei persoane aveau loc in prezenta membrilor
familiei. ▪ In ultimii 200 de ani, dezvoltarea notiunii de drepturi ale omului a facut ca printer aceste
drepturi sa fie inclus si dreptul la viata privata. El este inscris si in documente oficale, precum Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite(ONU) in anul 1948 sau
Conventia Europeana a drepturilor omului adoptata de catre Consiliul Europei in 1950. ▪ Creșterea
nivelului de trai a permis ca în ultimele decenii mulţi oameni să poată să aibă propria cameră, ceea ce le-
a permis să aibă o adevărată viaţă privată. Respectarea dreptului la viaţă privată este un indiciu
important cu privire la caracterul unui regim politic dintr-un anumit stat. În statele cu regim politic
dictatorial sau totalitar dreptul la viaţă privată este încălcat sistematic pentru că statul își supraveghează
proprii cetăţeni. În statele cu regim politic democratic dreptul la viaţă privată este respectat, iar
autorităţile statului nu pot interveni în locuinţa unei persoane decât dacă există indicii clare privitoare la
încălcarea legii și doar respectând anumite proceduri. Există însă anumiţi oameni care prin natura
profesiei lor au acces la informaţii din viaţa privată a mai multor persoane (psihologi, medici, avocaţi,
poliţiști etc). Profesia lor le interzice prin lege să divulge aceste informaţii altfel decât în condiţiile legii. O
altă problemă este în ce măsură persoanele publice au dreptul la protecţia vieţii private, mai ales în
cazul persoanelor care ocupă funcţii publice se pune întrebarea în ce măsură pot avea aceste persoane o
viaţă privată și măsura în care acestea pot interzice accesul la informaţii din viaţa lor privată. În această
categorie pot fi încadrate vedetele, care sunt hărţuite de către presa de scandal, deseori fiind întâlnite
situaţii în care le este încălcat dreptul la viaţă privată. Unele vedete fac din viaţa privată o reală afacere
și își prezintă vieţile în cadrul unor showuri televizate, în schimbul unor sume colosale.
Viata privata in comunismul romanesc In regimul communist, viata publica nu a respectat limitele vietii
private, totul era supus controlului ‘de catre partid si de catre stat’. In acea perioada au fost adoptate
masuri care sa mentina familia unita, insa interventia statului in viata private a familiei a avut consecinte
dramatice. Constitutia din 1948 prevedea faptul ca statul protejeaza casatoria, familia si copii minori.
Aceasta a anticipat ingerinta statului in viata private, fiind coerenta cu politica paternalista si cu
instaurarea patriarhatului de stat. Viata de la bloc-contextul social in care s-a desfasurat viata private. In
fiecare bloc locuia cel putin cate un informator al Securitatii, iar cetatenii erau supravegheati prin
asscultarea telefoanelor si citirea corespondentei. Statul a infiintat crese si gradinite la care copii puteau
fi dusi de la varsta de 3 luni pentru ca parintii sa isi continue munca. Statul intervenea in viata privata a
indivizilor prin diverse modalitati, dar nu prin abuzuri si violenta. Patriarhatul socialist a consacrat
dominatia tatalui in familie:el primea alocatiile copiilor si strict mamei I se dadea responsibilitatea
cresterii copilului, a consacrat politici protective, nu de responsabilitate parentala. Femeile si copiii nu
erau protejati prin lege, astfel violenta in familie nu era exclusa. De exemplu,in Romania, in ultimul
deceniu al comunismului, nevoile si drepturile de consum erau limitate, dar asigurau cantitatea necesara
de hrana. Nu se gaseau toate sortimentele alimentare care se gasesc in zilele noastre. Exemplu: s-a
interzis servirea cafelei la mesele şi întâlnirile oficiale, pentru reducerea cheltuielilor de protocol.

REVOLUTIA DIN 1989: -In 1989 are loc revolutia anticomunista in urma careia se revine la democratie. Se
raspandesc mijloacele de informare, apar posture de radio, TV, internetul. - Imaginea femeii este este
deformata fiind redusa la rolul de obiect prin reclame si TV. -Femeia este un stereotip: mama,
bucatareasa, sotie devotata, casnica, in timp ce barbatul trebuie sa fie puternic, sa intretina familia. -
incepe lupta femeilor pentru drepturi si emancipare

Respectarea vieţii private și de familie Drepturile garantate la articolul 7 corespund drepturilor

garantate la articolul 8 din CEDO. Pentru a lua în considerare evoluţiile tehnicii, cuvântul
`corespondenţă` a fost înlocuit cu cuvântul `comunicaţii`. În conformitate cu articolul 52 alineatul, acest
drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi articolul corespondent din CEDO. Rezultă că
restrângerile la care pot fi supuse în mod legal sunt identice cu cele admise în cadrul articolului 8 în
cauză: Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a
corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitare acestui drept decât în
măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate
democratică, este necesară pentru siguranţa naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea
drepturilor şi libertăţilor altora.

Dreptul la libera exprimare vs. dreptul la viaţa privată. Ce primează? Libertatea de exprimare a mass
media este o noţiune foarte des utilizată şi la care se face mai mereu apel atunci când mass media
“simte” orice fel de tendinţe de afectare a acestei libertăţi, explicite sau uneori mai insidioase, din
partea oricăror persoane sau instituţii. Dincolo de alte motivaţii care pot afecta dreptul la libera
exprimare al mass media, în prezentul articol ne propunem să abordăm, extrem de succint (deoarece
discuţia tehnico-juridică asupra subiectului este deosebit de complexă) în ce măsură şi în ce condiţii
dreptul fundamental al mass media la liberă exprimare ar putea fi diminuat, limitat, sau chiar invalidat,
prin invocarea unui alt drept, tot fundamental, respectiv dreptul la viaţa privată şi de familie. În mod
obişnuit, una dintre cele mai des întâlnite bariere ridicate în calea libertăţii de exprimare a presei,
indiferent că este presa scrisă sau audiovizuală, este invocarea dreptului la viaţă privata şi de familie,
precum şi a dreptului la propria imagine. Aceasta întrucât de foarte multe ori presa (atât cea scrisă cât şi
cea audiovizuală) aduc în atenţia publică diverse aspecte din viaţa privată a unor persoane publice sau
persoane care, prin domeniul lor de activitate şi în general prin ceea ce fac, suscită interesul publicului.
Nu de puţine ori (şi încărcătur instanţelor de judecată o dovedeşte) astfel de persoane se simt lezate sau
afectate în dreptul lor la viaţ privată şi de familie, atunci când presă aduce la cunoştinţa publică astfel de
aspecte şi acţionează în judecată proprietarii mass media, împreună sau nu cu autorii articolelor
considerate incriminatoare (în ipoteza presei scrise) sau cu jurnaliştii prezentatori/moderatori ai
anumitor programe audiovizuale, considerate vătămătoare sub aspectul dreptului la viaţă privată şi de
familie. Confruntate cu solicitări de despăgubiri materiale pentru atingeri aduse vieţii private şi de
familie, sau pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei unor astfel de persoane, instanţele
sunt de foarte multe ori puse în situaţia de a decide care drept fundamental primează şi, deci, cărui
drept fundamental să i se dea prevalenţa, în detrimentul celuilalt – dreptului persoanelor la viaţă privată
şi de familie sau dreptului presei la liberă exprimare?