Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motivatie
Prezentare tema
Studiu de caz
Opinie personala
Concluzii
MOTIVATIE
Pe rolul Marii
Camere a fost Reclamantul Vavricka, tată a doi
deferită o cauză, în minori, de 13, respectiv 14 ani,
temeiul art. 8, 9 și refuzase vaccinarea copiilor săi
altele din Convenție, împotriva poliomielitei, hepatitei B
a cărei decizie a fost și tetanosului. Neconformându-se
mult-așteptată in obligației de vaccinare, acestuia i-a
lumea juridică– fost aplicată o sancțiune
cauza Vavricka și contravențională, potrivit legii
alții contra naționale din Republica Cehă. Tatăl
Republicii Cehe. a parcurs toate stadiile controlului Ceilalți reclamanți ale căror cereri au fost conexate
judiciar autohton, precum și un refuzaseră de asemenea vaccinarea pentru copiii lor, fie din
recurs constituțional în contestarea motive religioase, fie din pricina unor dubii privind
sancțiunii, invocând dreptul său de eficiența vaccinului ori a altor motive. Numai primul
a-și educa copiii potrivit propriilor reclamant a fost amendat, celorlalți părinți interzicându-li-
convingeri și valori, precum și se însă dreptul de a-i înscrie pe copiii nevaccinați la
libertatea de gândire, de conștiință și grădiniță.
religie. În final însă, sancțiunea a
.
În speța Vavricka, opunându-se vaccinării copiilor săi, reclamantul a explicat că a fost motivat
în principal de îngrijorări privind integritatea lor fizică, temându-se că vaccinarea ar putea
provoca serioase afecțiuni privind sănătatea lor. Ca atare, vaccinarea obligatorie, ca intervenție
medicală involuntară, reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea vieții private în sensul
articolului 8 din Convenție.
.
Curtea a clarificat, în cele din urmă, că problema în discuție nu este dacă ar fi putut fi adoptată
o politică diferită, mai puțin restrictivă, așa cum s-a făcut în alte state europene, ci dacă, în
atingerea unui just echilibru particular urmărit, autoritățile cehe s-au încadrat în limitele marjei
lor largi de apreciere în acest domeniu. Astfel, concluzia Curții a fost că nu și-au depășit marja
de apreciere, iar măsurile atacate pot fi considerate ca fiind „necesare într-o societate
democratică”, constatându-se că nu a existat o încălcare a articolului 8.
.
Prin urmare, față de considerațiile expuse anterior, dreptul la respectarea vieții private și de familie prevăzut
de art. 8 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocat de unii contestatari ai conceptului de
vaccinare obligatorie nu este un drept absolut, care să nu permită excepții/limitări și nu justifică lezarea
dreptului la viață, drept ce trebuie recunoscut atât persoanei a cărei vaccinare se refuză, cât și celorlalte
persoane din colectivitate, care vor intra, inevitabil, în contact cu cel nevaccinat, în diverse circumstanțe.
OPINIE PERSONALA
Opinia mea in legatura vaccinului ca oblivigativitate sau optiune,
este una impartita.
Da, vaccinul impotriva unor boli care nu se pot trata sau a unei
preventii de a o lua mi se par masuri bune, unde da, opunerea
impotriva lor ar trebuii sa aiba consecinte insa in niciun caz,
privarea de libertate sau drepturi nu ar trebuii fi o optiune.
Avand dat ca lumea nu stie nici in momentul de fata ce contin
anumite vaccinuri dar sunt private de educatie sau reurse din
cauza neacceptarii lui mi se pare o absurditate. In orice domeniu
medical, justitial, politic sau social, oamenii au avut de ales si au
fost responsabili de consecinte prin propriile experiente. De ce
este nevoie de un virus necunoscut sa i se ia omului dreptul la
decizie? Decizia este si a fost de-a lungul istoriei singura arma a
cetatenilor de rand. Usurinta cu care statul si celelalte institutii
au putut sa o blocheze este absolut infioaratoare.
BIBLIOGRAFIE
HTTPS://COMMISSION.EUR
OPA.EU/STRATEGY-AND-P
OLICY/CORONAVIRUS-RES
PONSE/SAFE-COVID-19-VA
CCINES-EUROPEANS/HOW-
DO-VACCINES-WORK_RO#
DOCUMENTE
HTTPS://WWW.UNIVERSUL