Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Științe ale Educației, PIPP

ESEU_POLITICI EDUCAȚIONALE ȘI SOCIALE

Cum influențează politicile sociale sistemul educațional

Profesor
Lector universitar doctor
Andrei Novac

Studentă:
Huțupașu (Radu) C. Ilse
Licență, Anul II, grupa 2
Nr. matricol 858

1
 Cum influențează politicile sociale sistemul educațional

O societate funcționează în baza politicilor sociale care sunt elaborate în așa fel încât
respectiva societate să poată funcționa în mod normal.
Politicile sociale reprezintă setul de măsuri, de politici publice, ce asigură bunăstarea
la nivel individual, familial sau la nivelul colectivității și includ următoarele arii de interes:
o protejarea persoanelor cu handicap, a persoanelor în vârstă, a șomerilor, a persoanelor
cu sănătate mintală deteriorată
o asigurarea asistenței medicale gratuite în regim de urgență, indiferent dacă o persoană
este sau nu asigurată medical
o servicii de educație
o probleme sociale ce vizează criminalitatea
o discriminarea și dezavantajarea pe criterii de rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate
economică
o integrarea socială a individului, astfel încât acesta să poată avea acces la educație, să
aibă un loc de muncă și un trai decent

Politicile sociale trebuie să fie corelate cu nevoile societății și cu contextul în care

aceasta se află. Sunt necesare cunoștințe psihologice, economice, sociologice și politice
pentru elaborarea unor politici sociale. În România, republică parlamentară, avantajul
democrației în elaborarea și structurarea politicilor sociale este libertatea de exprimare prin
dreptul la vot astfel încât toți cetățenii pot decide, prin exercitarea acestui drept, cine îi poate
reprezenta în elaborarea acestor politici sociale care privesc sistemul de sănătate, de justiție și
de educație.
Educația reprezintă un scop strategic al tuturor națiunilor iar politica educației reflectă
evoluția societății în ansamblu. Politica educațională se întreprinde prin decizii obiectivate în
documente oficiale - legi, hotărâri de guvern, regulamente ministeriale etc. – și se
materializează prin instituții și reguli de conducere.
Dreptul la învățătură este stabilit în Constituție (art.32) și este asigurat prin
învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și cel profesional, prin
învățământul superior, precum și prin alte forme de instruire și perfecționare iar cadrul pentru
exercitarea acestui drept este asigurat de Legea educației naționale nr.1/2011.
Politicile sociale influențează sistemul educațional, rolul lor fiind unul de susținere în
vederea realizării principiilor care guvernează învățământul, printre care: principiul echității;
principiul calității actului educațional; principiul relevanței; principiul eficienței; principiul
răspunderii publice; pincipiul asigurării egalității de șanse; principiul incluziunii sociale;
principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia; principiul promovării educației pentru
sănătate, inclusiv prin educație fizică și prin practicarea activităților sportive.
Politicile sociale au rolul de a elabora programe sociale la nivel national sau la nivel
local. Pentru a beneficia de un învățământ de calitate este necesară asigurarea de mijloace
materiale pentru toți elevii și profesorii acestora. În contextul situației prin care a trecut
România (și întreaga lume) – pandemia generată de coronavirus – în care învățământul s-a

2
desfășurat on-line, am fost puși în situația în care nu toți elevii au avut acces la un device sau
conexiune la internet. O parte din aceste situații au fost rezolvate la nivel local, prin
sponsorizări ale unor firme sau cu sprijinul unor organizații nonguvernamentale însă nu există
o evidență clară a numărului real al elevilor care nu au avut acces la învățarea on-line.
Consider că rezolvarea nu poate rămâne la nivel local și ar trebui implementat un program
național prin care toți elevii să beneficieze de un astfel de dispozitiv. L-aș numi „Digitaliada”,
un program prin care toți elevii înscriși în sistemul de învățământ să poată beneficia, pe lângă
manualele școlare gratuite, de un dispozitiv corespunzător pentru învățarea on-line și de
abonament gratuit la internet prin acordarea de către stat a unor facilități pentru firmele care
asigură acest lucru. Este necesar ca și profesorilor să li se asigure aceste mijloace. Nu este
vorba doar despre predarea on-line, folosirea sistemelor multimedia ține de modernizarea
societății iar includerea lor în activitatea cotidiană nu mai este de domeniul viitorului, face
parte din prezent. Fiecare individ trebuie obișnuit să desfășoare activități curente on-line de la
plata facturilor, diverse programări, solicitarea unei adeverințe, până la desfășurarea și
evaluarea unor cursuri doar on-line, acolo unde este posibil, ceea ce ar economisi factorul
timp, bani și resurse umane. Desfășurarea orelor/cursurilor și on-line ar permite accesul ușor
și rapid al persoanelor cu dizabilități, ar putea înlocui prezența fizică a profesorului sau
studentului/elevului la ore, în cazul în care, în anumite situații, nu este posibilă predarea-
învățarea tradițională prin prezența la cursuri.
O altă problemă în desfășurarea actului educațional o reprezintă starea de degradare
fizică a unor școli, chiar și în mediul urban, nu doar cel rural. Există încă, în secolul XXI,
școli care nu sunt racordate la apă curentă, canalizare sau energie electrică. Pentru astfel de
situații este necesară implicarea autorităților locale pentru acordarea din bugetul local sau
prin accesarea de fonduri europene, obținerea de sponsorizări, a sumelor necesare reabilitării
și modernizării acestor spații. Trebuie asigurată egalitatea de șanse a copiilor din orice mediu,
rural sau urban, din zone defavorizate sau puternic dezvoltate d.p.d.v economic.
Programul care asigură transportul copiilor spre și de la școală nu poate fi pus în
aplicare în unele zone din cauza drumurilor impracticabile sau inexistente. Ce e de făcut?
Investiții masive în infrastructură, sprijinirea acelor comunități care nu pot susține toate
aceste lucruri doar din bugetul local pentru că, după cum bine știm, în comunitățile sărace și
bugetul local este diminuat. În localitățile lipsite de o economie puternică, unde există un
număr mare de asistați social, șomeri și personae defavorizate, bugetul local este redus iar
asigurarea unor condiții minime de trai, de sănătate, de învățare, de locuit, va fi deficitară.
Lipsurile materiale îi determină pe copiii din familiile aflate în dificultate să
abandoneze școala pentru că aceștia nu mai văd utilitatea unui învățământ obligatoriu de 10
clase la sfârșitul cărora elevii nu au nici o calificare pentru piața muncii. Neștiința, lipsa de
educație a mediului în care trăiesc nu aduc argumente pentru rămânerea într-un sistem
educațional coerent. Elaborarea unor politici sociale viabile de introducere a educației pentru
sănătate în școli, prin introducerea cursurilor de educație sexuală și promovarea sportului,
crearea de posturi suficiente pentru consilieri școlari și psihologi în fiecare școală, pot
contribui la educarea și conștientizarea tinerilor asupra importanței sănătății fizice și psihice
și îi pot orienta către școlile de meserii pe cei care nu pot sau nu doresc să urmeze ciclul de
învățământ de 12 clase. Revenirea la școlile profesionale cu sprijinirea firmelor care pot oferi
baza materială pentru efectuarea practicii și garanția integrării profesionale după terminarea

3
studiilor pot fi de un real ajutor acestor tineri. Programele de relansare a învățământului
profesional și cel tehnologic, crearea de noi locuri de muncă și creșterea gradului de ocupare,
mai ales în rândul tinerilor pot fi realizate doar printr-un învățământ ancorat în realitățile
pieței muncii, care pune accent pe spiritul anteprenorial și competențele socio-emotionale.
Lucrurile se pot schimba doar cu implicarea factorilor de decizie din aceste zone defavorizate
care trebuie să caute soluții pentru asigurarea unui trai decent iar deciziile nu trebuie să fie
influențate de culoarea politică a decidenților.
Absenteismul și abandonul școlar pot fi prevenite și prin acordarea de burse sociale,
burse de studiu, prin sprijinul financiar al familiilor monoparentale sau aflate în dificultate.
Un program pe tema „Rechizite pentru școală” ar asigura baza materială necesară pentru ca
acești copii să urmeze școala fără să se lovească de lipsuri.
Este nevoie să se acorde o atenție sporită și învățământului preșcolar. Programul
„Fiecare copil la grădiniță” trebuie extins și la vărsta antepreșcolară (0-3 ani). În educația
timpurie se pun bazele dezvoltării psihice, emoționale și sociale ale copiilor și acțiunile
întreprinse de părinți și societate în această perioadă au o puternică influență asupra
progresului individual al copilului și asupra progresului națiunii, conducând, pe termen lung,
la dezvoltare socială.
Iată cum politicile sociale, sfera politică, prin deciziile sale, pot influența major
domeniul educational.
Un sistem educațional care nu dispune de cadre didactice profesioniste nu este un
sistem performant. În majoritatea școlilor și grădinițelor din mediul rural predau profesori și
educatori suplinitori sau cadre necalificate în domeniul învățământului, situație care
influențează negativ actul educațional. Este nevoie de programe naționale de profesionalizare
a sistemului de învățământ prin formarea și perfecționarea continuă a cadrelor didactice.
Politicile sociale și educaționale sunt importante pentru că suntem un stat European și
ne aflăm în interdependență cu celelalte state. Alinierea la standardele europene este necesară
pentru asigurarea drepturilor la educație, protecție socială, sănătate și libertate de exprimare.
În condițiile actuale de criză economică și socială, politica socială poate aduce o contribuție
importantă la îmbunătățirea sistemului educational și la relansarea social-economică și
politică a României.

Bibliografie:
Academia Română, Strategie politici sociale: România 2013-2020, București, iunie 2013
Politici educaționale în spatial universitar, București, 2011

4
5