POLITICĂ BLOCATĂ LA NIVEL DE IMPLEMENTARE

Consider că una dintre politicile educaționale care s-au blocat la nivel de implementare
este PLANUL DE ACȚIUNE PENTRU EDUCAȚIE 2019-2030, aprobat de Ministrul Educației
Naționale din 2019, Ecaterina Andronescu.

În viziunea ministerului, aceasta politică educațională reprezintă un program major de

reformă strategică în educație și formare și recunoaște importanța rolurilor și funcțiilor critice pe
care le au toți actorii (profesorii, familia, comunitatea, liderii educaționali, autoritățile publice
locale și centrale, mediul economic și societatea civilă). În centrul planului de acțiune se află
îmbunătățirea impactului experienței educaționale și de formare asupra vieții fiecărui elev,
inclusiv a celor care sunt susceptibili să se confrunte cu obstacole mai mari din cauza
dezavantajelor sau a nevoilor speciale, sau a celor care, datorită aptitudinilor și talentelor
personale, au nevoie de sprijin aparte pntru a atinge potențialul de excelență.

Acest plan de acțiune și-a propus 6 obiective strategice:

1. Modelarea unui sistem educațional și de formare predictibil, stabil, deschis inovării;

2. Promovarea stării de bine în școli ca premisă pentru îmbunătățirea serviciilor eucaționale;

3. Asigurarea condițiilor necesare participării tutror copiilor la educație;

4. Dezvoltarea și corelarea unor instrumente moderne, digitale, de monitorizare și evaluare
în vederea furnizării de date pentru formularea unor direcții strategice;

5. Crearea cadrului ca toți furnizorii de educație și formare să dobândească abilitățile și

instrumentele necesare pentru o învățare de calitate;

6. Intensificarea și diversificarea relațiilor dintr educație și comunitate;

 În urma aplicării acestui plan, sistemul educațional și de formare românesc ar fi trebuit să
devină printre cele mai bune zece sisteme din Europa (conform autorilor).

Motivul principal din cauza căruia această politică educațională a fost blocată este cel politic
(la sfârșitul anului 2019 guvernul din care făcea parte inițiatorul acestei politici educaționale a
fost demis).

Sunt de părere că ar trebui acordată o mai mare atenție și importanță asupra acestor politici
indiferent de eventualele ,,piedici” care ar putea apărea pe parcursul timpului. Spre exemplu, în
situația descrisă anterior, s-ar fi putut lua în calcul o măsură care să nu blocheze implementarea
acestei politici cum ar fi, continuarea implementerii acesteia de noul govern. Din păcate,
Guvernul din România nu acordă prea multă importanță sistemului educational, după părerea
mea, iar această nepăsare este resimțită profund. Din punctual meu de vedere, educația stă la
baza dezvoltării frumoase și sănătoase a omenirii, cu ajutorul ei, omul poate avea un trai decent,
o viață frumoasă și la fel ar deveni și societatea din care face parte și mai apoi țara de care
aparține.

Modul în care eu privesc această problemă este sub forma unui punct. Acel punct reprezintă,
o școală frumos organizată, cu toate resursele educaționale necesare procesului instructiv-
educativ. În jurul acestui punct, se formează un cerc iar pe raza astui cerc trăiește o comunitate
care are acces la această școală. Comunitatea respective, educată, frumos conturată, duce toate
aceste lucruri deosebite pe care le-a învățat, mai departe, în afara cercului. În acest fel, dacă
fiecare școală ar fi tratată cu prioritate, cercurile s-ar înmulți și comunitățile ar deveni din e în ce
mai bogate în înțelepciune și lucruri frumoase. Comunitățile educate s-ar înmulți și atfel, țara din
care facem parte ar deveni un exemplu de urmat pentru că mic cu mic, ne facem mare.