DIRECȚII ALE REFORMEI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

ROMÂNESC

Reforma învățământului poate fi definită ca: „o schimbare fundamentala proiectata si

realizata la nivelul sistemului de educatie/invatamant, in orientarea acestuia (schimbarea
finalitatilor), in structura acestuia (de baza, materiala, de relatie, de conducere) si in
continutul procesului de instruire (schimbarea planului de invatamant, a programelor si a
manualelor/cursurilor scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii)”
Problema reformei în învăţământul românesc contemporan a început odată cu anul
1990. Revoluţia a descătușat ideile responsabililor învăţământului și a dat frâu liber
imaginaţiei acestora. Reforma curriculară – a programei școlare și, deci, a întregii viziuni
asupra sistemului de învăţământ – a constituit unul dintre cele mai controversate procese de
schimbare care s-au produs în învăţământul românesc după decembrie 1989. Considerată de
unii ca fiind cea mai importantă „comutare de paradigmă“ educaţională din ultimii o sută de
ani, contestată de alţii, schimbarea din domeniul curriculum-ului va stârni probabil încă multă
vreme polemici și pasiuni. În ultimii ani, la nivelul Uniunii Europene s-au produs progrese
susţinute în realizarea efectivă a unui spaţiu european extins al educaţiei, în perspectiva
cerinţelor societăţii și economiei bazate pe cunoaștere. Astfel, contextul european actual oferă
o serie de documente de referinţă, cu rol important în regândirea, reorganizarea și armonizarea
sistemelor de învăţământ, din perspectiva asigurării calităţii educaţiei și a mobilităţii
profesionale și de studiu.

Incadrate ca reforme ale invatamantului, in mod corect sau incorect (“de-a lungul
timpului, in documentele de politica a educatiei, o multitudine de programe” au fost “avansate
ca expresii ale reformei invatamantului”), schimbarile intervenite in sistemul de invatamant,
dictate de necesitatea obiectiva, reala generata de schimbarea sistemului politic din Romania.
Se vorbeste zilnic despre ineficienta sistemului de invatamant romanesc,
performantele scazute ale absolventilor pe diveste cicluri scolare, neadaptarea retelei scolare
cu cererea pe piata muncii, competenta profesionala slaba si statutul socio-moral nepotrivit al
cadrelor didactice, necompetitiv in plan extern. Si tot zilnic invatamantul romanesc are parte
de noi modificari, imbunatatiri, schimbari, reasezari care sunt prezentate ca masuri menite sa
reformeze educatia. Se vorbeste tot mai des despre consecintele exportului de inteligenta, a
exodului de tineri catre aleg sa studieze in scoli cu recunoastere europeana si tari care ofera
sanse egale de pregatire si conditii reale de integrare socio-profesionala.
Eventualele rezultate de varf ale elitelor scolare nu poate fi masura corecta a
performantelor invatamantului romanesc si reformelor aplicate acestuia. Numai capacitatea
reala a tinerilor scolarizati de a face fata provocarilor si schimbarilor rapide care au au loc in
societatea contemporana poate fi o masura corecta a performantelor unui sistem de
invatamant.
Analiza reformelor invatamantului din tarile de top privind performantele scolare
comparativ cu ceea ce a insemnat reforma invatamantului in Romania si implementarea
acesteia ne ofera posibilitatea emiterii catorva puncte de vedere care explica de ce
invatamantul romanesc nu este in prezent unul eficient.
În ultimii ani, este tot mai evidentă încercarea învățământului românesc de a-și găsi un
făgaș prielnic de evoluție, astfel încât instituțiile în cauză să reprezinte un spațiu de
desfășurare a procesului instructiv-educativ cu idei consistente, rezonatoare, dorite a fi cu
ecou şi materializate la nivelul societăţii. România încă se află la momentul său de răscruce,
sforţându-se să-şi dovedească mai intens capacitatea de a participa la competiţia de amploare
deschisă de sistemele educative europene.
În ciuda imperfecţiunilor pe care sistemul nostru le prezintă, nu putem contesta, totuşi,
că există anumite avantaje pe care acesta le prezintă şi care stimulează uneori chiar şi interesul
străinilor de a studia aici. Comparativ cu statele europene, România deţine, în primul rând,
avantajul gratuităţii învăţământului obligatoriu, la care se adaugă sistemul de burse acordate.
În timp ce în ţara noastră, pe perioada de desfăşurare a cursurilor obligatorii, elevii dispun
gratuit de resursele bibliografice necesare studiului, există state, precum Italia, în care
manualele şcolare nu sunt asigurate nici măcar la nivel de şcoală primară.
Deşi legislaţia în vigoare a sistemului educaţional românesc se bazează, în principal,
pe dreptul copilului de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii
nediscriminatorii, a aptitudinilor şi a personalităţii sale, se observă ca prim dezavantaj slaba
finanţare a învăţământului, ceea ce creează reale probleme legate de garantarea egalităţii de
şanse pentru cei din mediul rural. O perspectivă sumbră există şi asupra metodelor de predare-
învăţare adoptate de către cadrele didactice din România, acestea insistând cu precădere
asupra aspectelor teoretice. În majoritatea statelor europene, sistemul educativ a implementat
metode didactice şi resurse educative moderne, astfel încât să sporească nivelul de înţelegere
şi asimilare a informaţiilor, să dezvolte competenţele elevilor şi să le modeleze spiritul de
echipă. Mai mult, la nivelul învăţământului superior, în ţări precum Germania, Franţa sau
Finlanda, accentul cade pe aspectele practice, astfel încât se constată o corelaţie strânsă între
materiile predate în facultate şi mediul în care studentul urmează să lucreze.
Ministerului Educației Naționale continuă reformele în domeniul educaţiei şi formării,
în vederea asigurării unui învăţământ adaptat cerinţelor pieţei muncii şi centrat pe dezvoltare
personală şi socială, cu impact pozitiv asupra prevenirii şi combaterii părăsirii timpurii a
şcolii.
Programele sociale anuale ale MEC sunt finanțate și concepute în scopul susținerii
elevilor din grupurile defavorizate. Prin intermediul acestor programe sunt create condiții
pentru asigurarea de șanse egale la educație pentru elevii proveniți din grupurile cu riscuri
particulare (elevii din mediul rural, copii de etnie romă etc.).
În privința consolidării pachetului social pentru educație vizând elevii aparținând
grupurilor cu riscuri particulare, MEN continuă să deruleze programe sociale anuale în scopul
susținerii elevilor din zonele defavorizate: Rechizite școlare, Bani de liceu, Euro 200,
acordarea de burse, Bursa profesională, decontarea transportului, Rechizite pentru preșcolari
și elevi – șanse egale la educație, Masă caldă pentru elevi.
Implementarea programului Școala de acasă - achiziția a 250.000 de dispozitive
electronice cu conexiune la Internet pentru elevi și cadre didactice și plata abonamentelor de
Internet pentru 2 ani (prin HG 370/2020). Criteriile de repartizare a acestora vor fi stabilite
prin ordin de ministru. Indicatori de realizare: nr. beneficiari – 250.000 beneficiari. Politici
curriculare
Restructurarea curriculumului școlar (a planurilor-cadru și a programelor școlare) este
necesară pentru promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități
cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și cunoștințe,
competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate (art. 2, alin. 1, Legea
educației naționale nr. 1/2011) și centrarea curriculumului pe formarea și dezvoltarea/
diversificarea competențelor-cheie (art. 68). Revizuirea curriculară va pune un accent mai
mare pe dezvoltarea competențelor transversale, inclusiv a celor digitale, a celor privind
dezvoltarea durabilă și pe competențele socio-emoționale.
Aspecte importante ale reformei din învățământ în ultimii ani:
Reforma educației și direcțiile prioritare
 Asigurarea accesului egal și a participării la educație pentru fiecare copil din România
 Dezvoltarea educației timpurii
 Asigurarea calității la toate nivelurile de educație și formare profesională
  Dezvoltarea  invățământului profesional și tehnic
 Susținerea învățământului în limbile minorităților naționale
 Asigurarea şi modernizarea bazei materiale; Digitalizarea învățământului
 Formarea cadrelor didactice și îmbunătățirea managementului școlar
 Finanțarea corespunzătoare a sistemului de educație și formare profesională
 Îmbunătățirea tranziției de la învățământul secundar superior la cel terțiar 
 Susținerea consilierii și orientării școlare; combaterea violenței în școli
 Dezvoltarea dimensiunii internaționale a învățământului românesc 
 Asigurarea cadrului normativ pentru funcționarea optimă a sistemului de învățământ
superior
 Asigurarea accesului egal și a participării în învățământul superior
 Creșterea calității programelor de studii și a competitivității universităților
 Corelarea programelor de studii universitare cu cerințele angajatorilor
 Dezvoltarea dimensiunii internaționale a învățământului superior
 Finanțare predictibilă, consolidarea bazei materiale, utilizarea noilor tehnologii,
dezvoltarea și integrarea sistemelor informatice
 Guvernanță profesionistă și transparență, descentralizare, autonomie și
responsabilitate.

1. Învățământ pe tot parcursul vieții

Obiectivele strategice sunt acelea de a spori participarea la învăţarea pe tot parcursul

vieţii şi de a creşte relevanţa sistemelor de educaţie şi formare profesională pentru piaţa
muncii. Principalul obiectiv strategic pentru 2020 este ca cel puţin 10% din populaţia adultă
(cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani) să participe la activităţi de învăţare pe tot parcursul
vieţii.

Învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie să fie relevantă atât pentru persoane cât şi
pentru piaţa muncii. Trebuie promovată o atitudine pozitivă faţă de învăţare. Măsurile propuse
în cadrul acestui pilon strategic includ promovarea alfabetizării funcţionale şi dezvoltarea
competenţelor cheie, care sunt caracterizate în special de posibilitatea de a fi folosite în
situaţii noi.
 2. Strategia naţională pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii în România (PTȘ)

Contribuirea la eforturile depuse de Guvernul României orientate spre creşterea

economică, creşterea productivităţii şi a coeziunii sociale prin reducerea ponderii persoanelor
tinere cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au terminat cel mult un ciclu de învăţământ
secundar inferior şi care nu sunt înscriși în alte cursuri de învățământ sau formare profesională
(persoane care părăsesc timpuriu școala). Scopul este de a reduce acest procent la mai puţin
de 11,3 %, până în 2020.

Politicile de prevenire au scopul de a reduce riscul de părăsirea timpurie a şcolii înainte de

debutul problemelor. Astfel de măsuri optimizează oferta de învățământ şi formare
profesională pentru a sprijini rezultate mai bune ale învăţării şi pentru a înlătura obstacolele
din calea succesului educaţional. Au scopul de a stabili o fundaţie solidă timpurie, pentru ca
elevii să îşi dezvolte potenţialul şi să se integreze bine în şcoli. Instrumentele politicii de
prevenire includ:
 (a) furnizarea de servicii de educaţie şi îngrijire preşcolară de înaltă calitate
 (b) îmbogățirea ofertei educaţionale prin oferirea de oportunităţi de accesare a
învățământului şi formării profesionale după vârsta învățământului obligatoriu
 (c) promovarea unor politicilor de antisegregare active şi acordarea de sprijin
suplimentar pentru şcolile din zonele defavorizate
 (d) sublinierea valorii diversităţii lingvistice şi sprijinirea copiilor cu o altă limbă
maternă pentru a le îmbunătăţi competenţele în limba de predare
 (e) creşterea implicării părinţilor
 (f) sporirea flexibilităţii şi a permeabilităţii filierelor educaţionale
 (g) consolidarea filierelor vocaționale de înaltă calitate şi creşterea atractivităţii şi a
flexibilităţii acestora
 (h) măsuri sociale.

3. Proiectul România educată

Viziunea “Romania educată” va oferi o imagine dezirabilă şi realistă asupra sistemului

de educaţiei din România, o imagine pe care ne-o asumăm ca reper al reformei sistemului şi al
transformării României.

1. Personalizarea și asigurarea calității procesului educațional pentru toți elevii/studenții

Priorități de investiții naționale pentru educație:
  Creșterea accesului la educație și formare de calitate și favorabile incluziunii.
 Proiectarea și furnizarea unor servicii suport pentru prevenirea și combaterea
abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii (monitorizare și avertizare, consiliere
și orientare profesională, adaptate elevilor din grupurile vulnerabile etc.).
 Creșterea accesului la educație (la toate nivelurile) și formare de calitate pentru
persoanele cu dizabilități.

2. Flexibilitatea sistemului de educație pentru a înțelege și răspunde adecvat la schimbări

Priorități de investiții naționale pentru educație:
 Actualizarea și adaptarea ofertei de educație și formare profesională la cerințele pieței
muncii.
 Corelarea dintre nevoile elevilor și studenților, serviciile de consiliere, sprijin,
acompaniere și tendințele manifestate pe piața muncii.

3. Adaptabilitatea la schimbările externe și la tendințele viitorului

Priorități de investiții naționale pentru educație:
 Îmbunătațirea formării cadrelor didactice pentru creșterea calității și eficacității
procesului educativ.
 Consolidarea participării populației în  procesul de învățare pe tot parcursul  vieții și
de reconvesie  profesională  pentru facilitarea  tranzițiilor și a mobilității de  pe piața
muncii
Învăţământul românesc prezintă anumite avantaje, dar şi numeroase carenţe, care duc
la crearea unui decalaj între noi şi Uniunea Europeană. Un sistem educaţional bine consolidat
şi cu un nivel calitativ ridicat doreşte a forma un proces de învăţare continuă, să dezvolte
nivelul de trai al societăţii, prin promovarea aptitudinilor, a creativităţii, a iniţiativei, a
originalităţii şi a unui sistem de valori solide şi, totodată, să-şi asume responsabilitatea
corectării erorilor de comportament civic identificate la nivelul comunităţii publice.

Bibliografie

1. Bunescu, Ghe., (2007), Politici și reforme socio-educaționale: actori și acțiuni, București:

Editura Cartea Universitară.
2. https://www.edupedu.ro/invatamantul-romanesc-vazut-prin-ochi-internationali-o-descriere-
nemiloasa-de-la-seful-educatiei-oecd-ce-fac-sistemele-cele-mai-performante-ale-lumii-iar-in-
romania-se-face-cel-mult-pe-hartie/

3. Jigau, M. (coord.), (2008), Timpul elevilor, Institutul de Știinţe ale Educaţiei,

Reprezentanta UNICEF în România, Ed. Alpha MDN, Buzău.

4.https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/national-reforms-school-
education-56_ro