Presiunea fiscală la nivelul UE

O coordonată majoră a politicii fiscale, cu relevanţă informaţională şi funcţională pentru

sistemul economic în ansamblu, o reprezintă rata fiscalităţii.
Nivelul acesteia diferă în funcţie de o serie de:
- factori proprii sistemului fiscal: multitudinea impozitelor, modul de calcul al
materiei impozabila progresivitatea impunerii, numărul tranşelor de impozitare
- factori independenţi de sistemul fiscal: produsul intern brut, priorităţile în ceea ce
priveşte destinaţia resurselor etc.
Orice accentuare a presiunii fiscale provoacă o reducere a sumei prelevărilor obligatorii,
realitate demonstrată de Curba lui Laffer care arată că valoarea prelevărilor obligatorii este
o funcie crescătoare de rata presiunii fiscale doar până la un prag maxim M, corespunzând
nivelului maxim al curbei, dincolo de care veniturile fiscale devin funcţie descrescătoare de
nivelul acestei rate.

Suma
prelevărilor

Rata
R1 R2 R3 presiunii
 Presiunea fiscală la nivelul UE determinată ca raport între veniturile fiscale
și PIB reflectă povara fiscală ce se resfânge asupra contribuabililor.
Relația de calcul a presiunii fiscale:

în care:
Rf = rata presiunii fiscale, care ne arată cât la sută din produsul intern brut
este concentrat la dispoziţia statului cu ajutorul impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor;
Vf = venituri fiscale;
PIB = produsul intern brut.

În conformitate cu metodologia de calcul care se aplică la nivelul Uniunii

Europene, se consideră ca făcând parte din categoria veniturilor fiscale: veniturile
provenite din colectarea impozitelor directe, veniturile provenite din colectarea
impozitelor indirecte și veniturile provenite din colectarea contribuțiilor sociale.

Gradul fiscalităţii la nivel microeconomic trebuie analizat atât prin prisma ponderii
prelevărilor obligatorii în valoarea adăugată, cât şi în funcţie de structura prelevărilor obligatorii
(impozitul pe profit, contribuţiile pentru asigurările sociale, contribuţiile la asigurările de şomaj,
contribuţiile fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate, impozitul pe clădiri, impozitul pe teren,
impozitul asupra mijloacelor de transport etc.).

Între nivelul gradului de fiscalitate şi activitatea economică există o strânsă legătură, şi

anume: o fiscalitate ridicată conduce la reducerea activităţii de producţie şi de investiţii a agenţilor
economici, a cererii de mărfuri şi servicii, a creşterii economice.

În schimb, o fiscalitate moderată impulsionează activitatea de producţie, investiţiile, cererea de

mărfuri şi servicii, stimulează creşterea economică.

La nivel de individ, gradul de fiscalitate (sau presiunea fiscală individuală) reprezintă raportul
dintre totalul prelevărilor obligatorii suportate de către contribuabil şi totalul veniturilor realizate.
Presiunea fiscală individuală exprima povara fiscală pe care contribuabilul este nevoit să o suporte în
cursul unei perioade de timp (lună, an).

Cota medie de impozitare se calculează conform relaţiei:

Ii
CMI i   100
unde: VI i

CMIi = cota medie de impozitare pentru contribuabilul i;

Ii = impozitului datorat de contribuabilul i;

VIi = venitul impozabil al contribuabilului i