PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU

CERTIFICAREA CALIFICĂRII
PROFESIONALE

NIVELUL - 4

RESURSE NATURALE ȘI PROTECȚIA

CALITĂȚII MEDIULUI

SPECIALIZARE: TEHNICIAN ECOLOG ȘI

PROTECȚIA CALITĂȚII MEDIULUI

CLASA: a - XII - A
ANUL ȘCOLAR: 2018 - 2019

PROFESOR COORDONATOR, ABSOLVENT,

0
COLECTREA DEȘEURILOR DE
ECHIPAMENTE
ELECTRICE - ELECTRONICE

1
 CUPRINS

ARGUMENT.......................................................................................................................................3

CAPITOLUL I.................................................................................................................................4

1. CADRUL LEGISLATIV..............................................................................................................4

CAPITOLUL II.............................................................................................................................7

2. DEȘEURI DE ECHIPAMENTE ELECTRICE - ELECTRONICE........................................7

2.1. Generalități.............................................................................................................................7

2.2. Clasificare deșeuri de echipamente electrice - electronice...................................................7

2.4. Tehnologii de reciclare a deșeurilor de echipamente electrice - electronice.......................9

2.5. Gestionarea integrată a deșeurilor........................................................................................11

2.6. Analiza Cost-Beneficiu (ACB)............................................................................................13

CONCLUZII SI PROPUNERI................................................................................................16

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................17

2
 ARGUMENT
Deşeurile de echipamente electrice şi electronice o nouă provocare pentru societatea modernă
Deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) reprezintă fluxul de deşeuri cu cea
mai rapidă creştere atât pe plan naţional cât şi internaţional. Astfel, dacă în 2005 în Europa se
produceau circa 9 milioane de tone DEEE, datele estimative arată că, până în 2020, cantitatea
generată va depăşi 12 milioane de tone1. În România, cu toate că în 2006 s-au colectat numai1132
tone de DEEE iar în 2007 respectiv 3287 tone2, cantitatea care ar fi trebuit colectată, conform
legislaţiei în vigoare ar trebui să depăşească 80.000 tone/an. Astfel, la o populaţie de 20 milioane de
locuitori, obiectivele de colectare stabilite la nivel European sunt de patru kilogame pe cap de
locuitor, iar ineficienţa României în implementarea acestui proces nu poate decât să ne îngrijoreze,
având ca efect aplicarea de penalităţi ale Comisiei Europene pentru întreaga ţară.
Cu toate că nivelul sancţiunilor pentru neconformitate este substanţial, n-ar trebui ca acesta
să fie principalul argument pentru o mai mare implicare a populaţiei în procesul de colectare,
reutilizare şi reciclare a DEEE-urilor, o mai mare semnificaţie la nivel material şi moral având
moştenirea pe care o lăsăm generaţiilor viitoare. Astfel se pune întrebarea dacă asigurarea unui
mediu sănătos şi a unei vieţi mai bune pentru copiii noştri justifică eforturile pe care trebuie ca
fiecare dintre noi să le întreprindă pentru gestionarea eco-raţională a DEEE-urilor, pentru o
dezvoltare durabilă.
Atunci când DEEE sunt tratate fără respectarea procedurilor adecvate, se produc daune
asupra mediului, în special prin eliberarea de metale grele precum mercurul din lămpile fluorescente
compacte şi din ecranele plate şi plumbul din televizoare. Echipamentele de răcire şi de congelare
vor elibera, în medie în fiecare an, peste 6 720 de tone de gaze cu efect de seră care diminuează
stratul de ozon, daunele aduse climei fiind în valoare de aproximativ 1 miliard EURO pe an.
Aruncarea necontrolată a deşeurilor reprezintă o problemă de sănătate publică şi o pată pe obrazul
Planetei albastre.
Ce e de făcut – fiecare dintre noi poate să contribuie la salvarea planetei reciclând deşeurile
de echipamente electrice şi electronice. Reciclând, fiecare dintre noi contribuie la prezervarea
resurselor naturale şi la asigurarea unui mediu de viaţă sănătos. DEEE-urile conţin o sumă de
materiale utile ca: metale şi nemetale, metale preţioase (aur, argint, platină), mase plastice, alte
materiale. Prin reciclarea acestora se fac importante economii de materii prime şi de energie.
Tratarea DEEE-urilor trebuie efectuată numai în centre specializate şi autorizate. Procedurile
de reciclare care nu se bazează pe cele mai bune practici risipesc metale preţioase şi materii plastice
reciclabile, generând consum de energie şi daune asupra mediului ca urmare a producţiei de materii
pure.
Primul pas pentru gestionarea ecologică a DEEE-urilor este colectarea selectivă. Aceasta se
poate face prin predarea la magazin a echipamentului vechi atunci când cumpărăm unul nou. Unele
firme oferă un discount pentru încurajarea acestei practici şi ca metodă de stimulare a vânzărilor.
O altă metodă de colectare selectivă este predarea DEEE-urilor la punctele organizate de
municipalităţi. Lista completă şi actualizată a acestor puncte o puteţi găsi la adresa
http://www.deseurielectrice.ro/centre.htm. În scopul, facilitării colectării selective a DEEE-urilor
Ministerul mediului, cu sprijinul organizaţiilor colective din domeniu, organizează periodic
campania “Marea debarasare”.
Înafara beneficiilor de mediu, tratarea ecologică a DEEE-urilor aduce şi importante beneficii
sociale prin creşterea numărului de locuri de muncă în sectorul tratării DEEE, la nivel european
acestea pot creste cu aproximativ câteva zeci de mii, de asemenea, prin creşterea veniturilor
industriei deşeurilor.

3
 CAPITOLUL I

1. CADRUL LEGISLATIV
Directiva 2002/96 EC privind deseurile de echipamente electrice si electronice are ca scop
prevenirea aparitiei deseurilor de echipamente electrice si electronice, reutilizarea, reciclarea si alte
forme de valorificare a acestor tipuri de deseuri, pentru a reduce în cea mai mare masura cantitatea
de deseuri eliminate precum si îmbunatatirea performantei de mediu a tuturor operatorilor implicati
in ciclul de viata al echipamentelor electrice si electronice (producatori, distribuitori si
consumatori) si in mod special a operatorilor economici direct implicati in tratarea deseurilor de
echipamente electrice si electronice. Aceasta este una dintre directivele bazate pe responsabilitatea
producatorului.
Principalele prevederi ale Directivei se refera la:
 definitia echipamentului electric si electronic (EEE) si a producatorului de echipamente
electrice si electronice
 necesitatea crearii unui sistem de inregistrare a producatorilor de EEE
 necesitatea dezvoltarii unor sisteme de colectare separata a deseurilor de echipamente
electrice si electronice (DEEE)
 necesitatea gestionarii DEEE utilizand cele mai bune tehnici de tratare, reciclare si
valorificare
 asigurarea finantarii colectarii, tratarii, valorificarii si eliminarii nepoluante a DEEE
 indeplinirea unor tinte valorice de colectare, reutilizare si valorificare a DEEE
 responsabilitatea producatorilor de EEE pentru indeplinirea tintelor; producatorii pot actiona
individual sau prin afiliere la un sistem colectiv autorizat
 cerinte de raportare din partea statelor membre catre Comisia Europeana.
Directiva 2002/96/EC a fost transpusa in legislatia nationala prin HG 448/2005 privind
deseurile de echipamente electrice si electronice (publicata în MO 491/10 iunie 2005).
HG nr. 448/2005 privind privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice:
 transpune Directiva 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice;
 armonizeaza măsurile naţionale privind gestionarea DEEE cu cele europene .
 defineste echipamentele electrice si electronice / introduce o lista exhaustiva de
echipamente (anexa 1B);
 respecta ierarhia de gestionare a deseurilor acordand importanta reutilizari, reciclarii
si altor forme de recuperare in defavoarea depozitarii si incinerarii;
 promoveaza conservarea resurselor ;
 introduce resposabilitatea producatorului;
Tinte:
 Tinte de colectare (4kg/loc/an);
 Tinte combinate pentru reutilizarea si reciclarea componentelor,
 Tinte minime pentru recuperare.
 Introduce cerinte specifice pentru tratarea DEEE-urilor;
 Responsabilitatea producatorului pentru finantarea gestionarii deseurilor, in
conformitate cu principiul "poluatorul plateste”;
 Dezvoltarea sistemelor de colectare.
 Incurajeaza eco-design-ul
 Responsabilitate impartita – producatori/importatori autoritati publice locale si
populatie;
4
Legea Nr.426/2001 privind regimul componentelor, subansamblelor si produselor consumabile,
parte integranta a echipamentului

Legislatie subsecventa
1. Ordinul 901/2005 privind aprobarea masurilor specifice pentru colectarea deseurilor de
echipamente electrice si electronice care prezinta riscuri prin contaminare pentru securitatea si
sanatatea personalului din punctele de colectare.
 Acest ordin stabileste in ce conditii deseurile de echipamente electrice si electronice pot fi
refuzate la colectare in punctele de colectare sau la distribuitorii de echipamente.
 Conform ordinului, odata la 3 luni, la ANPM se vor depune listele cu rapoartele de refuz ale
acestor tipuri de deseuri, pentru a se putea lua masurile necesare colectarii lor.
2. Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producatorilor, modul de evident
si raportare a datelor privind echipamentele electrice si electronice si deseurile de echipamente
electrice si electronice.
 Ordinul stabileste obligatiile de inregistrare si raportare din partea factorilor implicate
(producatori/importatori, autoritatile administratiei publice locale si operatorii economici
care administreazs punctele de colectare a DEEE, operatorii economici care trateaza,
recicleaza si valorifica DEEE).
3. Ordinul 1225/721/2005 pentru aprobarea Procedurii si criteriilor de evaluare si autorizare a
organizatiilor colective in vederea preluarii responsabilitatii privind realizarea obiectivelor anuale
de colectare, reutilizare, reciclare si valorificare a deseurilor de echipamente electrice si electronice.
 Ordinul constituie baza legala pentru infiintarea organizatiilor colective care vor prelua
responsabilitatile producatorilor in vederea indeplinirii tintelor.
4. Ordinul 556/2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice si electronice
introduse pe piata dupa data de 31 decembrie 2006
 Ordinul prevede aplicarea a 2 marcaje, unul pentru identificarea produselor introduse pe
piata dupa 31 decembrie 2006 si unul pentru identificarea producatorilor care au introdus pe
piata aceste produse dupa 31 decembrie 2006.
Reguli noi pe piata gestionarii deseurilor de echipamente electrice si electronice
Bucuresti, 03.11.2010 - Noua legislatie privind deseurile de echipamente electrice si electronice
(DEEE), Hotararea de Guvern nr. 1037/2010, aduce modificari importante pentru toti actorii
acestei piete – producatori, importatori si asociatii colective, autoritati publice, colectori si
reciclatori si chiar detinatori de deseuri electrice si electronice.
Hotararea de Guvern nr. 1037/2010 a fost adoptata in 13 octombrie 2010 si publicat in Monitorul
Oficial nr. 728/2.XI.2010. Acest act normativ abroga vechiul H.G. 448/2005 care reglementa
gestiunea DEEE-urilor in Romania si stabileste cadrul juridic pentru toti actorii implicati in aceast
activitate.
Cele mai importante modificări pe care H.G. 1037/2010 le aduce, privesc:
 Autoritatile publice – acestea au obligaţia de a asigura existenta si functionarea unui punct
de colectare DEEE la fiecare 50.000 locuitori, dar nu mai putin de unul la fiecare localitate. Fata
de actuala situatie in care ne aflam, cand punctele de colectare municipale exista doar prin
exceptie, aparitia acestor locatii destinate populatiei creează infrastructura necesara si pune
bazele unei cresteri a fluxului de deseuri.
 Distribuitorii si comerciantii - au obligaţia de a accepta gratuit toate aparatele electrice sau
electronice uzate, inclusiv becuri economice sau tuburi fluorescente, de la orice client care
achizitionează un produs similar. In plus, comerciantii nu mai pot accepta la vanzare sau in
utilizare echipamente pentru care furnizorul nu poate prezenta un certificat valabil de
producator. La punctele de vanzare este obligatorie informarea clientilor cu privire la reciclarea
echipamentelor electrice si electronice: obligatia de a nu fi eliminate ca deseuri nesortate;
sistemele de colectare puse la dispozitia populatiei; semnificatia marcajului „pubela barata”;
efectele nocive asupra mediului si sanatatii.
5
 Producatorii (si, prin asimilare, importatorii) – pentru prima oara, vor avea tinte individuale
de colectare si reciclare, calculate ca un procent din cantitatile de echipamente electrice si
electronice puse pe piata in ultimii doi ani. Normele de aplicare vor fi elaborate in termen de 90
de zile de la data publicarii noului H.G. si vor detalia tintele procentuale, tinand cont de datele
raportate de catre producatori si organizatii colective la Agentia Naţionala de Protectie a
Mediului.
Mai mult, pentru aceia care vor sa isi gestioneze singuri produsele arse sau uzate, si nu prin
intermediul unei organizatii colective, au fost stabilite pentru prima data obligatii legale
distincte. Astfel, acestia trebuie sa organizeze gestionarea deseurilor in baza unui plan de
operare, prevedere valabila pană acum doar pentru asociatiile colective. In plus, ei trebuie sa
depuna o garantie financiara care sa demonstreze acoperirea finantarii gestionarii DEEE-urilor,
care constituie tinta individuala.
In baza analizei planului de operare si a constituirii garantiei financiare, producatorilor
individuali li se va elibera certificatul de producator. Acest certificat este o conditie obligatorie
pentru comercializarea propriilor produse.
 Organizaţiile colective – vor avea de indeplinit tintele cumulative ale producatorilor de la care
au preluat responsabilitatea si sunt obligate sa asigure provizioane pentru acoperirea
cheltuielilor necesare gestionarii DEEE provenite din echipamentele producatorilor iesiti de pe
piata, astfel incat deseurile acestora sa nu ramana neadministrate.
 Operatorii de colectare si reciclare - au obligatia sa tina evidenta DEEE-urilor, atat la intrarea
cat si la iesirea din instalatiile de reciclare. In plus, un reciclator are obligatia de a se reautoriza,
individual, pe fiecare categorie de deseuri electrice si electronice pentru care detine efectiv
capacitatea de reciclare.

CAPITOLUL II

2. DEȘEURI DE ECHIPAMENTE ELECTRICE - ELECTRONICE

6
2.1. Generalități

Echipamente electrice si electronice sau “EEE” inseamna echipamente care functioneaza pe baza de
curenti electrici sau campuri electromagnetice si echipamente de productie, de transfer si de
masurare a acestor curenti si campuri.
Echipamentele sunt destinate utilizarii la o tensiune mai mica sau egala cu 1.000 de volti, curent
alternativ, si 1500 de volti, curent continuu. Directiva nu se aplica produselor destinate scopurilor
militare. Atunci cand nu mai sunt folosite, devin deseuri sau “DEEE”.
Produsele vizate variaza de la frigidere, cutite electrice, ceasuri desteptatoare, dispozitive pentru
sudura si jocuri video, pana la aparatura medicala si distribuitoare automate.

2.2. Clasificare deșeuri de echipamente electrice - electronice

In conformitate cu Directiva UE privind DEEE si legislatia romaneasca din domeniu, EEE-

urile se impart in zece categorii. Aceste zece categorii definesc diversele tipuri de EEE care vor
trebui colectate atunci cand devin DEEE-uri, iar categoriile se folosesc pentru a se stabili diversele
cerinte privind tratarea, reciclarea,valorificarea. Echipamentele incluse in aceste categorii sunt
acoperite de responsabilitatea producatorului potrivit legislatiei romanesti cu privire la acestea:
1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
3. Echipamente informatice si de telecomunicatii
4. Echipamente de larg consum
5. Echipamente de iluminat
6. Unelte electrice si electronice (cu exceptia uneltelor industriale fixe de mari dimensiuni)
7. Jucarii, echipamente sportive si de agrement
8. Dispozitive medicale (cu exceptia tuturor produselor implantate si infectate)
9. Instrumente de supraveghere si control
10. Distribuitoare automate .

7
Costurile de gestionare respectiv cu preluarea, tratarea, reciclarea şi valorificarea deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice se vor concretiza în aşa numita „taxă vizibilă” (visible fee),
„timbrul verde” ataşat preţurilor din magazin, astfel încât cumpărătorul ştie cât va costa produsul
cumpărat şi cât va costa reciclarea lui.
Banii proveniţi din timbrul verde vor ajunge inapoi la organizaţiile colective sau la
producătorii care acţionează individual pentru a acoperi costurile de gestionare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice.
Cuantumul „timbrului verde” este stabilit de fiecare organizaţie colectivă sau producători
individuali, prin planul de management care este avizat de către o comisiei interministerială şi apoi i
se emite licenţă de operare (pentru organizaţia colectivă).
8
 “Timbrul verde” facturat către consumator este plătit de acesta către agentul comercial (de
obicei retailerul), care la rândul lui îl achită producătorului/importatorului, pentru ca acesta să-l
vireze către organizaţia colectivă. În acest fel, organizaţia dispune de sumele necesare plăţilor către
firmele furnizoare de servicii de colectare şi reciclare.

2.3. Impactu deșeurilor de echipamente electrice

De la calculatoare la frigidere, de la cuptoarele cu microunde la televizoare, toate electricele si

electronicele aflate la sfarsitul ciclului de viata devin deseuri. In aceasta categorie intra si
telefoanele mobile si sursele de iluminat (tuburi fluorescente de tip neon, „becuri economice” si
surse de iluminat cu descarcare in gaz).
Impactul lor asupra mediului este ingrijorator. Aceste deseuri au in compozitie substante
deosebit de periculoase: mercur, plumb, crom, brom, substante halogene ca CFC-cloro-fluoro-
carbon (responsabil pentru diminuarea stratului de ozon).
• Deseurile din echipamente electrice si electronice contribuie la poluare si la efectul de sera.
• Ocupa mult spatiu.
• Un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de ani.
Daca este reciclat, din acelasi tub catodic se pot obtine doua kilograme de plumb.
• Substantele din frigiderele de tip vechi (care contin CFC – cloro-fluoro-carbon) distrug stratul de
ozon.
• Computerele si telefoanele celulare contin metale grele si metale rare, cum ar fi plumbul, mercurul
si cadmiul. Tuburile catodice din monitoarele vandute pe glob in 2002 contin aproximativ 10 000 de
tone de plumb. Expunerea la plumb este extrem de daunatoare, mai ales pentru copii.
• Daca este vopsit sau lacuit, lemnul din mobila trebuie ars intr-o instalatie de incinerare a
produselor toxice.
• Sistemul electronic al ceasului desteptator contine mercur.
• Daca ar fi incinerate, deseurile de echipamente electrice si electronice ar
elibera anual o cantitate de 36 tone de mercur si 16 tone de cadmiu.
Fiind atat de periculoase, aceste deseuri nu mai trebuie sa ia calea gropilor de gunoi. Trebuie
colectate separat si reciclate si astfel se pot face marii economii de materie prima. Dupa colectare
producatorii de echipamente electrice si electronice raspund de tratarea ecologica. Tratarea
ecologica include:
• Dezmembrarea deseurilor si neutralizarea substantelor periculoase;
• Dezmembrarea si refolosirea componentelor;
• Dezmembrarea si reciclarea materialelor;
• Incinerarea in vederea obtinerii de energie;
• Eliminarea substantelor nepericuloase ramase

2.4. Tehnologii de reciclare a deșeurilor de echipamente electrice - electronice

In ceea ce priveste tehnologiile de reciclare, trebuie avuta in vedere componenta

complexa si speciala a acestui tip de deseuri.

9
 Componenta complexa a DEEE

• Metalele feroase, fonta si otel – reprezinta aproape 50% din cantitatea totala de DEEE; sunt
utilizate pentru carcase, cadre, suporti si alte structuri interne;
- Aparatele de uz casnic de mari dimensiuni si echipamentele informatice si de telecomunicatii au
cel mai mare continut de metale feroase;
- Piata mondiala de metale feroase reciclate este bine dezvoltata; singura bariera in calea reciclarii o
constituie cantitatea de metal colectata.
• Metale neferoase – constituie, impreuna cu metalele pretioase, 13% din totalul DEEE;
- Cupru - metal principal – se gaseste in motoare, cabluri, sarme;
- Aluminiu – se gaseste in motoare, radiatoare, casete;
- Plumb – se gaseste in aliajul de lipit, in tuburile catodice (CRT);
• Metalele pretioase (argint, platina, aur, paladiu) – se utilizeaza pentru acoperirea contactelor
electrice si conectorilor;
- Piata mondiala este, de asemenea, bine dezvoltata.
Materiale plastice
• Reprezinta, din punct de vedere al cantitatii, al doilea constituent existent in DEEE –
aproximativ 21%;
• Se utilizeaza multe tipuri de materiale plastice la fabricarea EEE;
• Dintre acestea, stirenii ( ABS, ASA, SAN, PS, HIPS) si polipropilena (PP) constituie
cam 70% din totalul materialelor plastice utilizate; acesti polimeri trebuie considerati ca
prioritate pentru imbunatatirea reciclarii materialelor plastice din DEEE
• Bariere care limiteaza cresterea reciclarii materialelor plastice din DEEE:
- Mixul de materiale plastice;
- Contaminarea materialelor plastice in produse;
- Pretul scazut al materialelor plastice “virgine”;
- Cerere limitata.
• Materialele plastice reciclate pot fi utilizate:
- In circuit inchis – pentru fabricarea elementelor componente ale DEEE;
- In circuit deschis – pentru alte aplicatii, cum ar fi: tevi, mobilier de exterior, parchet laminat, etc.

10
 Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta EEE

Sortarea produselor electronice colectate: categorii generale de produse

• electronice de birou (telefoane, faxuri, scanere) si aparate casnice (aparate de

bucatarie si de baie, radiouri etc.).
Categorii de costuri
Principalele categorii de costuri pentru implementarea sistemului de gestionare al DEEE sunt
urmatoarele:
• costuri de investitii pentru amenajarea punctelor de colectare
• costuri de investitii pentru amenajarea punctelor de sortare si tratare
• costuri la nivelul punctelor de colectare
- costuri de transport
- costuri de stocare
• costuri la nivelul punctelor de sortare si tratare
- costuri de transport
- costuri de stocare
- costuri de sortare
- costuri de tratare (dezmembrare, valorificare)
• costuri de determinate de campanii de informare si constientizare a populatiei privind
necesitatea colectarii selective a DEEE.

11
Managementul deşeurilor din echipamente electrice şi electronice cuprinde trei componente majore:
 sistemul de colectare, sortare şi transport a DEEE;
 sistemul de tratare a DEEE;
 sistemul de eliminare finală a DEEE.

2.5. Gestionarea integrată a deșeurilor

În Romania începând cu data de 1 ianuarie 2007, producătorii au obligaţia să finanţez sistemele de

colectare, tratare, valorificare şi eliminare nepoluantă a deşeurilor provenite de la gospodăriile
particulare. Producătorul poate opta să îşi îndeplinească această obligaţie fie individual, fie
participând la un sistem colectiv.
În practică, producătorii organizează şi gestionează sistemul de management a deşeurilor, iar
consumatorii finanţează sistemul atunci când cumpără EEE-uri, costurile fiind incluse în preţul
EEE-urilor; pe principiul “poluatorul plăteşte”. Producătorilor nu le este permis să evidenţieze
aceste costuri separate atunci când EEE-urile sunt comercializate. Acest lucru este permis totuşi
atunci când producătorii transmit informaţii legate de activităţile lor în general.
În cazul produselor comercializate înainte de 1 ianuarie 2007, finanţarea se face de către
producătorii de pe piaţă atunci când se colectează DEEE-uri rezultate din acestea. Costurile se
distribuie în funcţie de cotele de piaţă ale producătorilor. Costurile se acoperă printr-o suplimentare
de preţ aplicată noilor produse comercializate. În timp ce costul pentru gestionarea DEEE-urilor noi
este inclus în preţ, timbrul verde pentru DEEE-urile istorice (provenite din EEE-uri puse pe piaţă
înainte de 1 ianuarie 2007) poate să fie vizibil.
Finanţarea gestionării DEEE-urilor de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare este suportată
de producători atunci când DEEE-urile rezultă din EEE-uri comercializate înainte de 1 ianuarie
2007 şi atunci când EEE-urile vechi sunt înlocuite cu EEE-uri noi. Pentru alte DEEE-uri,
utilizatorul suportă costurile. Principiul „poluatorul plăteşte” este valabil ca de obicei, ceea ce
înseamnă că costurile sunt incluse în preţul produsului sau discutate separat în negocierile dintre
producători. Producătorii care nu se afiliază la o organizaţie colectivă trebuie să ofere o garanţie
financiară care să includă responsabilităţile lor financiare pentru DEEE-urile rezultate din EEE-urile
pe care le-au comercializat începând cu 1 ianuarie 2007. Garanţia respectivă poate să fie o asigurare
de reciclare sau un cont bancar. Participarea într-un program colectiv are aceeaşi valoare ca o
garanţie financiară.

12
Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deşeurilor conform principiului prevenirii
Unde se duc deşeurile electrice şi electronice?
O mică parte a aparatelor electrice şi electronice colectate sunt reciclate de firme din România.
Restul fie ajung în ţări precum Polonia, Ungaria, Slovacia sau Germania, fie rămân în depozitele
reciclatorilor de la noi din ţară.Aproape jumătate din deşeurile electrice şi electronice de pe
teritoriul european fac obiectul comerţului ilegal şi ajung în Asia sau în Africa.
Fluxul pe care îl urmează deşeurile de echipamente electrice începe cu colectarea acestora de la
populaţie. Sistemul de colectare a acestor echipamente la nivelul României are în prezent mai multe
componente.
O altă variantă o reprezintă containerele de colectare amplasate în marile magazine.Totodată, un
instrument foarte important pentru creşterea cantităţii de astfel de deşeuri colectate de la populaţie îl
reprezintă campania „Marea Debarasare”, începută în 2007 de Ministerul Mediului, împreună cu
asociaţiile colective, primăriile şi societăţile locale de salubritate.
Importanţa acestei acţiuni a fost reflectată, în primul rând, de creşterea cantităţii de deşeuri colectate
de la populaţie. Astfel, dacă în 2006 s-au strâns 1.130 de tone, iar în 2007 – 3.200 de tone, în
octombrie 2010, odată cu extinderea campaniei la nivel naţional, cantitatea de deşeuri colectate a
fost de 357.993,3 kg.

2.6. Analiza Cost-Beneficiu (ACB)

13
Metodă cantitativă de estimare a dezirabilităţii unui proiect sau a unei politici guvernamentale pe
baza calculului raportului dintre costurile şi beneficiile viitoare.
Se foloseşte pentru:
 Analiza oportunităţii unui proiect (proiectul se va realiza dacă beneficiile sunt mai mari
decât costurile);
 Analiza şi selecţia între mai multe variante de soluţionare a unei probleme (va fi aleasă
varianta care are valoarea cea mai mare a beneficiilor în raport cu costurile).
Etapele realizării ACB
 analiza detaliată şi justificarea costurilor şi beneficiilor pe care le presupune o variantă de
politică publică
 cuantificarea sau estimarea în termeni monetari a valorii costurilor şi beneficiilor
 calcului valorii nete prezente pentru fiecare variantă în
 parte prezentarea riscurilor şi incertitudinilor care pot contribui la modificarea în timp a
valorilor estimate
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare
socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între
aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural.
Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială
pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut si sub numele de
Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmarește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu
înconjurător, economic sau social.
Desi initial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industriala a resurselor și degradarea continuă a mediului și cauta în primul rând
prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în
complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și
preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generatii.
Ex: televizoare şi monitoare
Echipamentele ce conţin CRT (televizoare sau monitoare) sunt mai întâi dezmembrate manual.
Carcasa, care este de obicei din plastic sau uneori din lemn, este separată. Carcasele din plastic sunt
reciclate, iar lemnul este depozitat separat. Apoi CRT se separă de componentele electronice, care
sunt trimise mai departe spre procesare.
CRT-urile dezmembrate în utilajul care separă sticla în două părţi: partea din spate care conţine
plumb (conul din sticlă) şi partea din faţă care conţine bariu (ecranul de sticlă). Dupa ce se
îndepărtează stratul fluorescent din interiorul ecranului de sticlă, acesta se poate refolosi pentru
producerea unor noi componente frontale ale tuburilor catodice. Stratul de oxid de fier de pe conul
de sticlă este îndepărtat într-o maşină special creată pentru acest scop. După acest proces sticla
poate sa fie de asemenea refolosită în producţia de noi părţi posterioare ale tuburilor catodice .

14
Procesarea tuburilor CRT: îndepărtarea stratului fluorescent ţinându-se cont de protecţia
muncitorilor şi folosindu-se ventilaţie (cu filtre!). Pulberea ce se crează în urma tăierii CRT-ului e
contaminată cu bariu. După separare, învelişul este îndepărtat, acest proces ducând de asemenea la
apariţia pulberilor.
Ex: echipamente de răcire şi congelare
Cel mai important aspect legat de dezmembrarea echipamentelor de răcire şi congelare este
recuperarea agenţilor de răcire şi a spumei poliuretanice de etanşare (PUR). Agenţii de răcire pot fi
din CFC, propan sau amoniac. Spuma conţine în principal CFC. Pentru îndepartarea CFC din
instalaţia de răcire se folosesc instrumente speciale. CFC-urile din spumă sunt extraşse prin
extrudare sau prin mărunţire. Utilizând tehnicile de condensare criogenă, CFC-urile devin lichide şi
sunt colectate în containere sub presiune iar ulterior sunt procesate (eliminate) de firme
specializate, în conformitate cu reglementările existente.
Celelalte componente rămase ale echipamentelor de răcire şi congelare sunt distruse în continuare
folosind diferite procese de reducere şi separare. În acest mod se pot recicla peste 90% din
componentele echipamentelor de răcire şi congelare.
Exemple de echipamente de răcire şi congelare:
- Frigidere de uz gospodăresc cu/ fără compartiment de congelare
- Frigidere cu două uşi
- Vitrine frigorifice
- Răcitoare de apă
- Aparate de aer conditţonat
- Unităti de răcire industriale
- Panouri (de la unităţi frigorifice) care conţin PUR
Materiale recuperate:
- CFC şi alţi agenţi de răcire
- Ulei
- Plastic
- Fier
- Aluminiu

Îndepărtarea CFC-urilor şi a altor agenţi de răcire din frigidere

Cea mai nouă tehnologie pentru reciclarea DEEE-urilor

Producătorul german de echipamente pentru reciclare, MeWa Recycling Maschinen und

Anlagenbau GmbH, a implementat automatizarea completă a sortării, în cadrul ultimei linii de
procesare a DEEE-urilor, pe care a pus-o recent în funcţiune în Daventry, Northamptonshire, Marea
Britanie.

15
Companiile de reciclare britanice au reacţionat înainte ca Directiva Europeana pentru DEEE-uri să
fie aplicată şi au investit în noi linii de reciclare.
Avantajele acestei linii sunt reprezentate de costurile scăzute de procesare şi de calitatea excelentă a
produselor finale, materii prime secundare. Personalul este folosit doar pentru gestionarea
deşeurilor care urmează a fii reciclate şi a produselor finale obţinute în urma acestui process sau
pentru încarcare şi pentru sortarea fracţiilor care nu pot fii separate mecanic.
O serie de sisteme de detectare a metalelor, de separare a nemetalelor, a plasticului şi a plăcilor cu
circuite integrate, precum şi sisteme cu infraroşii (NIR) sau separatoare penumatice, direcţionează
tipurile de materiale către destinaţia dorită. În cadrul celor 3 linii de sortare a metalelor, nemetalelor
şi a plasticului, doar fracţiile precum: bateriile, condensatorii şi cablurile sunt separate manual.
Linia poate procesa atât deşeuri electrocasnice (clasa albă), electronice de consum (clasa maro) cât
şi echipamente IT, având o capacitate de cel puţin 10 tone pe oră.

CONCLUZII SI PROPUNERI

CONCLUZII:

 Populatia este dispusa sa predea gratuit (sau contra unei compensatii) DEE-urile uzate pe care le
are in gospodariile proprii, daca exista puncte de colectare la care sa le predea sau daca, la
solicitare, se deplaseaza un mijloc de transport al agentului economic sa le colecteze de la
acestia.
 Este necesara o prelucrare superioara a DEEE pentru ca toate materialele continute sa poata fi
reciclate/valorificate, prin dotarea corespunzatoare a societatii cu: utilaj de maruntire (Shredder),
separatoare, sortatoare, etc.
 Este necesara creearea unei piete de desfacere in Romania pentru fiecare tip de material rezultat,
astfel incat sa existe interes si pentru recuperarea altor materiale reciclabile decat cele metalice si
nemetalice obisnuite si sa fie redusa cantitatea de deseuri care se depoziteaza.
 Costurile totale de colectare, tratare, depozitare, dotare si comunicare depasesc nivelul
veniturilor obtinute din comercializarea PC-urilor reutilizabile, a pieselor de schimb si a
deseurilor metalice si nemetalice, astfel incat activitatea de gestionare a acestei categorii de
DEEE, in prezent este nerentabila.

16
PROPUNERI:

1. Infiintarea unor puncte de colectare selectiva a DEEE , care sa preia acest tip de deseuri de la
populatie gratuit sau contra unei compensatii care tine seama de valoarea componentelor acestora,
conform prevederilor HG 448/2005.
2. Desfasurarea unor campanii de informare a populatiei in legatura cu necesitatea colectarii
selective a DEEE pentru protejarea mediului si cu importanta reciclarii/valorificarii materialelor si
componentelor continute in acestea.
3. Informarea agentilor economici in legatura cu modalitatile de utilizare a materialelor si
componentelor rezultate din dezmembrarea/prelucrarea DEEE, in procesele lor tehnologice si
incurajarea folosirii acestora in locul materiilor prime deficitare sau scumpe, pentru creearea unei
piete de desfacere in Romania.
4. Pana la crearea pietei interne pentru desfacerea materialelor si componentelor pentru care in
prezent nu exista o astfel de piata, este necesara gasirea unor parteneri externi care sa le preia. Acest
lucru va conduce la scaderea nivelului costurilor totale prin eliminarea costului cu depozitarea si la
cresterea veniturilor prin adaugarea veniturilor rezultate din export.

BIBLIOGRAFIE

[1] Rusu, T, Bejan, M., Deșeul – sursă de venit. Editura MEDIAMIRA, Cluj Napoca, 2006.
[2] Rusu, T, Soporan, V, Nemeş, O., Deşeuri şi tehnologii de valorificare Editura UTPRESS, Cluj
Napoca, 2008.

17