Cuprins:

 Pesticidele. Ce sunt pesticidele?

 Clasificarea pesticidelor
1. Insecticidele
a) Insecticide organoclorurate
b) Insecticide organofosforice
c) Carbanatii
2. Fungicidele
3. Erbicidele
4. Rodenticidele

 Surse si mecanisme de poluare cu pesticide

 Influenta pesticidelor asupra organismului uman

A. Riscul medical legat de folosirea pesticidelor
B. Toxicitatea pesticidelor in organismul uman
C. Mecanismele si simptomele intoxicatiei cu pesticide
D. Actiunea substantelor de uz fitosanitar asupra
organismului uman si masuri de prim ajutor
E. Metode si mijloace de prevenire a intoxicatiilor cu
pesticide

 Efecte ecologice ale utilizarii pesticidelor

 Aspecte actuale ale folosirii pesticidelor. Perspective .

 Norme de protecţia muncii în laboratorul de chimie

2
 Influenta pesticidelor asupra
organismelor

CAP.1. Pesticidele.Ce sunt pesticidele?

In ultimele decenii,substantele antidaunatoare si fertilizatoare constituie

una dintre categoriile cele mai redutabile de poluanti,creand pretutindeni
complexe situatii de afectare a mediului cu implicatii ecologice care determina
efecte asupra omului.
Pesticidele care polueaza factorii de mediu sunt substante rezultate atat
direct din industria de profil,scapand din procese de fabricatie,deversari de
reziduuri si depozitari incorecte,neetanse,cat si din operatiunule de tratari
chimice in agricultura si sivicultura.
In toate tarile cu agricultura avansata, sunt folosite un numar mare de
substante pesticide, cu diferite formule chimice si intr-un numar enorm de
combinatii comerciale. Astfel numai in anul 1970 se cconsidera ca pe glob se
foloseau aproximativ 900 substante active din care, prin conditionare si
combinare cu diferite alte substante, au rezultat peste 100000 de produse
comerciale.
Cresterea acestui fenomen are loc si din punct de vedere cantitativ, printr-
o ridicare vertiginoasa a tonajelor. Un exemplu semnificativ il reprezinta
cresterea numarului de pesticide in S.U.A. , care in 1960 au utilizat 893 de
substante insumand 5 mii de tone pesticide in valoare de 307,3 milioane
dolari ; in 1968, apreciind cantitatea folosita numai prin sumele consumate,
acestea au crescut valoric la 1066,8 milioane dolari, pentru ca in 1975 sa
ajunga la o valoare de 3,5 miliarde dolari.

3
 In tara noastra se foloseau, in 1971 , 47 produse comerciale din 44
substante active, majoritatea importate, acestea insumand cantitativ 16,8 mii
tone substante pesticide active.

Compozitie chimica
Pesticidele sunt substante cu actiune biologica deosebit de ridicata,
utilizate pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor si prezinta o
structura chimica variata. Aceste substante de uz fitosanitar reprezinta
substante chimice sau combinatii de substante chimice, care se impart in
functie de actiunea lor asupra agentilor fitopatogeni in: bactericide,
fungicide, erbicide, insecticide, raticide, acaricide.
Tot in categoria pesticidelor intra: produsele care se folosesc pentru
tratarea pre si postrecolta a fructelor si legumelor, in scopul deteriorarii
acestora pe timpul transportului sau al depozitarii; produsele cu efect
atractant (capcanele feromonale, fago si chromoactive) si repelent;
biopreparatele pe baza de microorganisme, virusuri si cele pe baza de insecte
entomofage, precum si alte asemenea produse care au ca scop cresterea
vigorii si rezistentei, reglarea dezvoltarii si fructificarii plantelor.
Aceste substante fitofarmaceutice sunt preparate pe baza de sulf,
mercur si compusii acestora, fosfor organic, arsen, floururi, carbonat de
calciu, dinitroortocrezol, hidrocarburi clorurate, tiocarbamati, dinitrofenol,
nitroderivati, compusi organo-stanici, tiofanati, substante foarte toxice
pentru om. Acestea au diferite denumiri comerciale si se prezinta sub forma
lichida, emulsie, paste, granule, pulberi, concentrate emulsionabile.
Pesticidele sunt substante responsabile de numeroase si grave
dezechilibre ecologice, dar care au contribuit la salvarea a milioane de vieti
omenesti, prin eradicarea insectelor, responsabile de epidemii si de distrugerea
productiei agricole. Pesticidele au oprit expansiunea malariei, tifosului , etc. si
au salvat populatii intregi de la foamete.
S-a calculat ca un singur lucrator din industria de producere a erbicidelor
inlocuieste 100 de persoane care ar plivi manual culturile. Un fermier
american producea in 1940 cantitatile de hrana si de fibre necesare pentru 10
persoane, iar in 1980, acelasi fernier, producea cele necesare pentru 42 de
persoane.
Sunt substante care , prin compozitie, doza sau conditiile in care sunt
administrate, sunt capabile sa distruga daunatorii culturilor : insectele,
ierburile, rozatoarele, ciupercile, sporii, etc. In cea mai mare parte sunt

4
compusi organici de sinteza la ora actuala sunt utilizati in agricultura cca.
2000 de compusi, comercializati sub forma a 60000 de preparate.
Termenul de insecticid compus din cuvintele latine insecta si coere
( a ucide), arata proprietatea specifica a unor substante de a distruge insectele,
atunci cand se atinge doza letala, patrunsa in organism prin impregnare in
cuticula sau prin respiratie. Referitor la stadiile de dezvoltare a insectei,
substantele toxice secifice respective pot fi larvicide sau ovicide.
Folosirea pesticidelor
Combaterea organismelor daunatoare din culturile agricole cu ajutorul
pesticidelor sau a produselor microbiologice se realizeaza cu ajutorul
diferitelor metode de tratare: tratarea semintelor, aplicarea de granule,
stropiri, prafuiri, gazare, tratarea solului, fumigare.
Aplicarea pesticidelor cuprinde mai multe operatii. Prima operatie este
pregatirea substantei pentru folosire, prin preparea solutiilor, emusiilor, a
unor amestecuri cu materiale inerte. Aceasta operatie prezinta un risc mare,
deoarece se manipuleaza pesticide concentrate. Urmeaza aplicarea acestor
substante de uz fitosanitar pe foliajul culturilor agricole, operatie care se
efectueaza la sol sau cu ajutorul aviatiei utilitare. De asemenea, cu aceste
produse fitofarmaceutice se trateaza si rasadnitele, solariile si serele. La sol,
lucrarile sunt mecanizate, folosindu-se tractoare si echipamente tehnice
specifice.
Tratarea semintelor se realizeaza in general in spatii inchise, in silozuri,
din care cauza se realizeaza concentratii mari de substante fitosanitare in
atmosfera de lucru. O alta operatie care implica frecvent un pericol de
intoxicatie este reprezentata de curatarea aparatelor si masinilor utilizate
pentru tratamente fitosanitare. Uneori se produc astfel de intoxicatii si la
recoltatul produselor tratate cu pesticide sau chiar la ambalare si transport.

CAP.2. Clasificarea pesticidelor

Clasificarea pesticidelor se poate face dupa multiple criterii din care

mentionam : structura chimica, actiunea toxicologica sau fiziopatologica,
comportarea analitica, modul de conditionare, persistenta in mediu, etc.
Grupele principale de pesticide sun cele de tipul insecticidelor,
fungicidelor, erbicidelor si rodenticideor.

5
 1. Insecticidele
Insecticidele sunt substante toxice care distrug insectele
daunatoare (insectele din culturi,din produse insilozate,etc). Din punct de
vedere chimic ele sunt: compusi organofosforici, compusi organoclorurati si
carbanati. Toxicul patrunde prin stigmele insectei sau pe cale cutanata.
a). Insecticidele organoclorurate.
Sunt substante cu o reactivitate scazuta datorita legaturilor covalente
(C-Cl). In cazul substitutiei unor functii pe nuclee aromatice, substantele
sunt solubile in grasimi. Aceste caracteristici pot explica fenomenul de
acumulare in lipidele biologice si modul de actiune asupra sistemului
nervos. Solubilitatea in grasimi si rotirea libera a radicalilor fenol permit o
orientare spatiala distorsionata avand drept urmare perturbari in organizarea
lipoproteinelor la suprafata axonului. Datorita acestui proces, se creeaza
modificari de polaritati electrice si de concentratii ale electroloitilor, care
modifica transmiterea influxului nervos.
O caracteristica principala a substantelor organoclorurate este
persistenta lor in mediu. Aceasta proprietate a dus la efectele cunoscute de
acontina actiunea de distrugere asupra daunatorilor in special si asupra
mediului biologic in general. Dupa gradul lor de persistenta sau remanenta,
pesticidele organoclorurate se impart in :
-pesticide cu capacitate reziduala redusa, la care activitatea biologica
dispare in 2-4 saptamani(Deazinon-Pharation) ;
-pesticide cu capacitate reziduala medie, care persista 2-7 saptamani
(Aldrin) ;
-pesticide cu capacitate reziduala inalta sau persistenta (D.D.T. ,
H.C.H.)
Cele mai uzuale sunt : diclor-difenil-triclor-etan (DDT, Neocod,
Detox , etc.). Este o otrava liposolubila(se dezvolta in patura grasa a
insectei) si actioneaza asupra sistemuliu nervos, producand paralizia si
moartea.
Doza toxica pentru om variaza intre 250-50mg /kg corp, iar limita de
toleranta a toxicului pe alimente este de 7 p.p.m.
D.D.T.-ul este o substanta foarte toxica, de aceea nu se foloseste ca
atare ci diluata cu talc sau dizolvata in diversi solventi, sub forma de
aerosoli. S-a evaluat ca in 1943(cand a fost sintetizat si utilizat) D.D.T.-ul a
salvat tot atatea vieti umane cat a ucis cel de-al doilea razboi mondial (cca.
30 milioane). La ora actuala D.D.T.-ul se utilizeaza numai in tarile unde este
necesara lupta impotriva malariei. Desi a fost mult folosit, s-a constatat ca

6
se degradeaza extrem de lent, in mediu si in organismele vii, acumulandu-se
in tesuturile grase.
Hexaclorciclohexanul ( H.C.H. ,gamexan, 666, lindatox, etc.). In 1912
Var der Linden izoleaza din hexaclorciclohexan mai multi izomeri, dintre
care izomerul y, numit si linden, este cel mai toxic si fara miros separator.
Actioneaza asupra insectei prin contact si ingestie si este foarte activa supra
sistemului nervos, cu efect de paralizie si moarte. Se elimina usor din
organismul uman. Doza letala pentru om este de 200 mg/kg corp, iar limita
admis ape alimente de 2,5 p.p.m. Este putin solubil in apa,stabil, de aceea
ramane timp de decenii in soluri fara sa se descompuna.

Insecticidul Persistenta dupa 14 ani,%

H.C.H. 10
D.T.T. 39
Aldrina 40

Aldrina are miros placut de pin si este un toxic al sistemului nervos. In

amestec cu D.D.T.-ul are actiune sinergica daca se afla in proportii mai mari
decat D.D.T.-ul si are actiune antagonista, cand proportia de aldrina este mai
mica decat a D.D.T.-ului.
Se deduce ca este necesar a fi cunoscuta biografia terenului pe care se
aplica un pesticid, pentru ca actiunea lui poate fi amplificata sau diminuata
in functie de pesticidele anterioare aplicate.

b). Insecticidele organofosforice

Au ca mecanism de actiune inhibarea specifica a colinesterazei,
fapt care modifica transmiterea influxului nervos.
Acetilcolinesteraza (ACE) si colinesteraza (CE) sunt biocatalizatorii
reactiei de hidroliza a acetilcolinei, in colina si acid acetic. Aceste
esterazepot reactiona cu eterii fosforici, care sunt scindati in produsi de
hidroliza, iar un rest de fosfat ramane fixat la grupul esterazic al enzimei,
formand aici o combinatie stabila. Pesticidele organofosforice inlocuiesc
substratul natural,iar enzima fosforilata nu mai actioneaza asupra

7
acetilcolinei,care nefiind hidrolizata se acumuleaza,dand simptome
caracteristice.
Reactia de inhibitie a CE se produce cu viteza mare si aceasta
caracterizeaza actiunea insecticida de soc atat pentru esterii fosforici,cat si
pentru cei carbamci. Reactiile de hidroliza se produc rapid, substantele se
descompun in produsi netoxici si nu se acumuleaza in mediu, datorita
usoarei lor biodegradabilitati.
Compusii organofosforici, cu actiune toxica , au fost sintetizati pentru
prima data in anul 1944, activitate pentru care Allemand Schrader a primit
premiul Nobel. De fapt, acesti compusi sunt asemanatori gazelor de lupta,
obtinute, de altfel, in laboratoarele de cercetari pentru armele chimice.
O’Brien (1976) facea remarca, pe buna dreptate, ca prin sinteza acestor
compusi « sabia a fost transformata in plug »
Sunt compusi cu o anumita selectivitate in toxicitatea lor asupra
insectelor, spre deosebire de compusii organoclorurati al caror spectru de
actiune este mult mai vast. In plus, cei mai multi sunt biodegradabili in sol si
apa.
Metil-parationul (dimetil paranitro tiofosfatul). Este un toxic puternic,
are miros de usturoi ; pentru om doza letala este de 15 mg/kg corp. Actiunea
lui toxicospecifica, printre altele, se explica prin transformarea chimica ce o
sufera in unele organisme vii. Astfel, metil-parationul are fie o tranzactie
tion-tiolica (sulful isi schimba locul cu oxigenul), in urma careia se obtine
tiol-paraoxon, fie o oxidare (catalizata enzimatic) cand se transforma in
paraoxon. Ambele substante rezultate i urma ‘sintezei letale’, pe care o
produce organismul insusi, sunt mult mai toxice decat parationul insusi.
c) Carbanatii
Sunt esteri ai acidului N-metilcarbanic. Ei reprezinta, la ora actuala,
principala categorie de insecticide utilizate in lume. Sunt scumpe, datorita
complexitatii de sinteza, dar compenseaza printr-o actiune toxica eficienta si
specifica, motiv pentru care sunt produse in cantitati mai mici decat
celelalte.

2. Fungicidele
Sunt substante organice sau anorganice care au proprietatea de a
distruge sporii si de a impiedica dezvoltarea ciupercilor de pe seminte si
culturi. Mana cartofilor, viei, rugina cerealelor erau altadata adevarate
calamitati microscopice.
Fungicidele omoara germenii miceliului, foarte sensibili in momentul
germinatiei sporilor. In acest scop sarurile de cupru,sulful,etc. sunt concurate
azi de compusi organomercurici.

8
 Practic, un amestec de insecticid si fungicid este pulverizat pe
seminte,in scop de a proteja tanara planta de atacuri.
Aceasta procedura da bune rezultate, dar a fost si cauza unor accidente
de masa ca, de exemplu, in Irak (1956) au murit 459 consumatori ai fainei
obtinuta din astfel de graunte.

3. Erbicidele
Sunt utilizate pe scara larga, indeosebi in ultimii 15 ani, si au astazi cea
mai mare productie dintre pesticide.
Sunt concepute de toxicologi sa distruga vegetatia, care impiedica
dezvoltarea culturilor utile, cu toxicitate extrem de mica pentru om si
biodegradabile. Ele patrund in plante prin contact, difuzeaza in interiorul
tesuturilor, in care induc tulburari fiziologice letale plantelor: inhiba procesul
de fotosinteza (sunt incapabile sa fixeze CO2), urmat de defoliere (caderea
premature a frunzelor).
Efectul multora dintre ele a fost verificat in Vietnam de catre armata
americana (Orians si Pfeiffer 1970, Westing 1984).
In acest scop sunt sintetizati compusii din clasele: acizilor fenoxiacetici,
triazinelor si piridinelor clorurate.
In present, pichloranul este cel mai utilizat sic el mai persistent dintre
toate erbicidele cunoscute. Anumite specii vegetale ii sunt foarte sensibie,
astfel incat numai 60g la hectar le elimina in intregime. A fost aplicat in
Vietnam in cantitate de 1,7kg/ha, ceea ce a produs o astfel de contaminare a
solului incat nu a mai crescut nici un fel de vegetatie si exista riscul sa nu
mai creasca niciodata, iar solul a ramas expus la o puternica eroziune.

4. Rodenticidele
Sunt substante utilizate pentru distrugerea rozatoarelor
(soareco,sobolani,etc.). Actiunea toxica a rodenticidelor trebuie conceputa
astfeel incat :
-sa produca moartea animalului fara sa prezinte fenomene
alarmante,altfel intreaga colonie paraseste galeriile,
-sa nu produca obisnuinte la doze mici sau sa creeze generatii mai
rezistente fata de toxic.
Rodenticidele actioneaza prin ingestie, pe cale pulmonara, prin
fumigatii,gazare si prin contact direct.
Trioxidul de arsen,carbonatul si clorura de bariu, fosfura de zinc sunt
cateva exemple de rodenticide anorganice.

9
 Dicumarina (dicumarolul) actioneaza prin reducerea timpului de
coagulare a sangelui, animalul murind prin hemoragie interna si externa ; se
produce, de fapt, o ruptura in echilibrul natural sanguin.
Wafrina este inodora, insipida, insolubila in apa,alcool si acetona.
Prezinta avantajul ca nu este toxica fata de om dar foarte toxica pentru
rozatoare. Are aceeasi actiune ca si cumarina. Doza letala este de 1mg/kg
corp iar pentru om de 4g/kg corp.

CAP.3. Surse si mecanisme de poluare cu pesticide

Punerea in evidenta in mod aproape constant a reziduurilor de pesticide

in lacuri,in cursuri de ape, in sol, in vegetatie, in organisme, in locuri mai
apropiate sau mai departate de sursele de poluare, a aratat extinderea acestui
fenomen, in toate elementele mediului. Cauzele poluarii generale se
datoreaza, in primul rand, raspandirii mari a surselor si, in al doilea rand,
mecanismelor prin care aceste substante difuzeaza in mediu. Sursele de
poluare sunt reprezentate, in majoritatea cazurilor, de industrii (in cursul
proceselor tehnologice, in cursul depozitarii, cu ocazia transportului acestor
substante,etc.), de tratarea cu pesticide a suprafetelor acvatice si terestre, ca
si de aplicarea lor direct pe vegetale, seminte,etc.

10
 Mecanismul cel mai frecvent de poluare a mediului este reprezentat de
vehicularea substantelor in mediu hidric, in acest fel ele putand patrunde in
oricare din elementele mediului : aer,apa, sol, flora terestra si acvatica, ca si
in fauna pana in organismul uman, realizand astfel in natura un circuit
complet.
Poluarea aerului rezulta din tratarea suprafetelor de terenuri agricole,
depozitarea produselor volatile, de unde curentii de aer pot difuza
substantele la inaltimi si distante mari, iar de aici, prin preciitatii, pot reveni
la nivelul solului si la suprafata apelor.
Acest mod de vehiculare ar putea explica, in parte, poluarea cu
pesticide a unor continente indepartate : Africa,Antarctica, etc. , unde
cantitatile de pesticide gasite in atmosfera sunt de obicei foarte mici, de
ordinul nanogramelor la metrul cub de aer,m crescand insa in apropierea
fabricilor producatoare si a substantelor tratate din avion.
Posibilitatile substantelor pesticide de a ajunge pe sol si de a patrunde
in interiorul lui sunt multiple. O data cu depunerea pesticidelor pe sol si pe
plante, acestea pot fi vehiculate pe verticala in functie si de caracteristicile
substantelor (solubilitatea). Deoarece multe dintre substantele
organoclorurate au o hidrosolubilitate scazuta, ele sunt puternic adsorbite pe
particulele de sol si, ca urmare, nu pot polua, decat exceptional sursele
profunde de apa.

11
 O importanta deosebita pe care o prezinta patrunderea pesticidelor in
sol este aceea a stocajului, a acumularii crescande. Westley arata, astfel, ca
reziduurile pesticidelor in sol ajung spre un nivel limita dupa un numar de
aplicatii periodice de substante. In general, exista insa pierderi anuale pe
care Decker le estimeaza la 80% in cazul Aldrinului in primul an, 85% dupa
2 ani, iar restul se pierde lent in timp de 5 ani.
Strans legata de poluarea solului si a apei si de posibilitatile de
acumulare a acestor substante este si poluarea produselor agroalimentare
(cereale, legume), realizata prin tratamentul aplicat direct sau prin
acumularea pesticidelor in apa si sol.
Prezenta pesticidelor organoclorurate in plante radacinoase prezinta o
importanta deosebita pentru consumul uman. Legat de aceasta, Robinson si
McGill, studiind pesticidele preluate de om prin alimente, au constatat ca se
gasesc in concentratie medie de 0,0026 mg/kg corp/zi.

Poluarea surselor de apa. In ultimul deceniu, o poluare continua a

apelor intregului glob cu pesticide a cuprins nu numai apele interioare, ci si
apele pelagice, ceea ce a explicat prezenta acestor substante in gheturile
continentului antarctic.
Mecanismele care concura la difuzarea poluarii cu pesticide in marile
intinderi de apa sunt reprezentate dee existenta curentilor marini, care
omogenizeaza repartitia pesticidelor in hidrosfera, ca si a hidrocarburilor
(petrol), in stratul superficial acvatic, care exercita o actiune de solubilizare,
facilitand omogenizarea acestor subsante in apa.

Concentrarea pesticidelor in biocenozele acvatice. Prezenta in mod

constant a pesticidelor reziduale in ape a dus treptat la acumularea
substantelor pesticide in elementele biologice. Astfel se constata efecte acute
sau subacute asupra faunei si florei acvatice, cu aspecte patologice in
reproducerea si rezistenta lor.
De asemenea, se observa, intr-un studiu o concentratie a pesticidelor in
pestede 10 ori mai crescuta decat in apa si de 50 ori mai mare decat in
plantele acvatice. La fel, in alte studii, s-a constatat ca unele nevertebrate din
apa pot acumula doze importante de pesticide, avand un coeficient de
concentrare egal sau superior aceluia al pestilor. Astfel, o stridie poate
realiza o concentrare a DDT de peste 70 000 ori intr-o apa care contine
aceasta substanta in concentratie de 0,1 ppm.

12
 In acelasi sens, robinson gaseste substante pesticide de 1/10³ ppm in
fitoplanctonul acvatic marin, 0,02in zooplancton si 1 ppm in varful lantului
alimentar, la pasari piscivore, iar Bishoff si Hunt (1970) constata ca, la un
continut al apei de 0,014 ppm T.D.E., planctonul contine 5 ppm, pestele
pisica 1700 ppm, iar pasarile piscivore 2500 ppm.

CAP.4. Influenta pesticidelor asupra organismului

uman

13
 A.Riscul medical legat de folosirea pesticidelor

Crearea unor substante cu efecte de mare specificitate in distrugerea

daunatorilor este o actiune de viitor si destul de dificil de realizat. In situatia
actuala, datorita producerii continue pe scara larga a acestor substante si a
folosirii lor nelimitate, in special a celor cu persistenta crescuta in mediu, apar
probleme de risc pe plan profesional, pentru muncitorii din fabricile de profil
sau pentru cei care aplica tratamente agricole, ca si pentru populatie.
Caile de patrundere a pesticidelor in organismul uman sunt : calea
digestiva, respiratorie si cutanata. Patrunderea acestor substante poate fi
accelerata sau intarziata, in functie de o serie de conditii ca : durata expunerii,
modul de raspandire, climatul, efortul, conditiile de igiena, alimentatia, etc.
Omul, facand parte din ciclul substantelor alimentare existente in mediu,
va acumula aceste substante in organism (tesutul gras). Patrunderea incepe pe
cale transplacentara la fat si prin laptele matern.
La adult, s-a constatat ca concentratia temporara depinde de aportul
alimentar, iar indivizii vegetarieni au o impregnare cu pesticide a tesutului lor
adipos mult mai scazuta decat cei alimentati cu produse animale.
Impregnarea cu pesticide organoclorurate la populatia de la noi a fost de
peste 10 ppm. Consecintele impregnarii organismului uman cu pesticide sunt
imbolnaviri cu caracter acut, subacut sau cronic, in functie de natura
substantelor, de doza, de conditiile de utilizare si de starea organismului.
In cazul pesticidelor organofosforice, se produc intoxicatii cu caracter
acut, iar pesticidele organoclorurate produc imbolnaviri cronice.

14
 Intoxicatiile acute, in cel mai mare numar, au loc cu pesticide
organofosforice de tip Paration, iar grupa de varsta afectata printr-o mare
mortalitate este cea a copiilor sub 10 ani (51% din cazuri)
La noi in tara, in anul 1970, au existat circa 1000 cazuri mortale din care
500 prin intoxicatii voluntare. Substantele care au produs mai frecvent
accidente acute au fost : Parationul, organomercuricele, Aldrinul, DNOC,etc.
Riscul intoxicatiilor avute rezulta frecvent din nesupravegherea
desfasurarii corecte a proceselor tehnologice in productia de pesticide, de
utilizarea nerationala in scopuri gospodaresti,etc.
Din literarura, se insumeaza pentru o perioada de peste un deceniu(1955-
1968), 27000 de cazuri de deces in 68 tari. Numarul cazurilor de intoxicatii
acute nemortale a fost insa mult mai mare, avandu-se in vedere ca, dupa
estimarea unor experti, se produc in medie 100 cazuri de intoxicatii la 1 caz
mortal.
Cat priveste intoxicatiile cronice, acestea sunt greu de evaluat, avandu-se
in vedere ca prezenta pesticidelor in organismul omului a devenit aproape
generala la populatia contemporana, la o parte din aceasta putand sa existe
concentratii mai mari, in functie de imprejurarile de expunere profesionala sau
accidentala.

15
 B. Toxicitatea pesticidelor
In aprecierea toxicitatii pesticidelor se foloseste doza letala – DL 50 –ce
reprezinta doza la care mor 50 % din animalele de experienta.
In functie de aceasta, substantele de uz fitosanitar se clasifica din punct
de vedere al toxicitatii in patru grupe:
- extrem de toxice: toate produsele care contin o substanta activa cu
un DL 50 pana la 50 mg./ Kg. corp.
- puternic toxice: toate produsele care contin o substanta activa cu
un DL 50 cuprins intre 50 mg. / Kg. si 200 mg. / Kg. corp;
- moderat toxice: toate produsele care contin o substanta activa cu
un DL 50 cuprins intre 200 mg./ Kg si 1000 mg. /Kg. corp;
- cu toxicitate redusa: toate produsele care contin o substanta activa
cu un DL 50 mai mare de 1000mg./Kg corp;
Tinand cont de toxicitatea cronica a pesticidelor, ca rezultat al
insumarii in timp a efectelor unor doze mici repetate, prin reglementari
specifice au fost stabilite Limitele Maxime Admisibile (LMA) de
reziduuri in produsele agroalimentare. Limitele Maxime Admise,
exprimate in ppm sau mg substanta activa/Kg. produs alimentar,
reprezinta concentratiile lipsite de nocivitate si prin aceasta o masura de
profilaxie. Pentru incadrarea in aceste limite se impune respectarea cu
rigurozitate a dozelor la hectar precum si a timpilor de pauza.

C. Mecanismele si simptomele intoxicatiei cu

pesticide

a)Intoxicatiile cu substante din grupul pesticidelor organofosforice. Se

produc prin actiunea fibrelor nervoase postganglionare si se manifesta prin
fenomenele inoxicatiei muscarinice, concretizate prin mioza, tulburari de

16
acomodare, sialoree, colici abdominale, varsaturi, diaree, laringospasm, sau
prin excitarea fibrelor nervoase preganglionare, care produce fenomene
musculare de tip nicotinic, traduse prin fibrilatiimusculare locale, mioclonii,
contractii tonico-colonice, tetanice ale muschilor scheletici sau paralizia
muschilor respiratori. La acestea se adauga actiunea directa asupra S.N.C.
b)Intoxicatia cu substante din grupa derivatilor dinitrofenolici. Consta
in stimularea metabolismului celular datorita procesului de fosforilare
oxidativa. Ca semne caracteristice, notam cresterea imediata a consumului
de oxigen, a temperaturii corpului si a ritmului cardiac; cresterea
metabolismului se face mai mult pe seama cresterii arderilor de lipide si mai
putin de glucide.
Fenolii izolati au o actiune directa asupra scoartei si a centrilor
subcorticali si adesea produc leziuni renale.
c)Intoxicatiile cu substante din grupa derivatilor mercuriali. Constau
din actiunea inhibanta a ionului mercuric asupra enzimelor SH, mercurul
legandu-se de proteinele plasmatice si in special de albumine.
Actiunea compusilor mercurici organici este bifazica, intai moleculele
actionand in totalitate asupra S.N.C., iar dupa o perioada de timp organismul
desface radicalul organic, ionul mercur actionand izolat. Manifestarile cele
mai importante sunt cele nervoase, la care se adauga leziuni ale tubului
digestiv, ale ficatului, rinichiului,etc.
d)Intoxicatiile cu substante din grupul carbamicelor(Baygon,Sevin) se
datoreaza actiunii de inhibitie a colinesterazei, mecanismul inhibitiei fiind
considerat analog cu cel al inhibitiei prin compusi organofosforci.
e)Intoxicatiile cu substante din grupa organocloruratelor prezinta
rareori manifestari acute cu aspect de gravitate, avand mai ales un caracter
limitat si accidental. Aportul indelungat insa de pesticide organoclorurate in
doze mici in organism reprezinta un risc permanent de aparitie a unor
fenomene cronice ireversibile.
Faptul ca expunerea la actiunea pesticidelor organoclorurate are un
caracter continuu si cuprinde intrega populatie, indiferent de varsta, sex,
ocupatie, stare fiziologica,etc. situeaza aceste pesticide persistente prin cele
mai importante noxe chimice din mediu.
Calea principala de patrundere in organism este, in general, cea orala,
prin alimente, reprezentand 80-90% din aportul total, urmand in ordine:
produsele cosmetice 5-7%, diverse 2-3%, aerul circa 0,02% si apa tot 0,02%.
Desi, dupa cum se vede, apa contribuie cu cantitati minime la aportul
total de pesticide organoclorurate in organism, ea are totusi un loc deosebit
in mecanismul de patrundere si stocare, fiind unicul vehicul care asigura

17
circulatia acestor substante si concebtrarea lor in alimente, patrunderea si
absorbtia in tubul digestiv si transportul in organism.

Efectele cronice se manifesta asupra multor organe din corpul uman:

ficat, sistem nervos, etc.
-actiunea hepatoxica. Ficatul fiind organul care indeplineste cel mai
important rol in metabolizarea substantelor pesticide, el este mai frecvent
lezat. Datele din literatura asupra dozei nocive sunt foarte diferite( 5 pana la
200 ppm pentru DTT; 25 ppm pentru Aldrin; doza de 1000 ppm Aldrin
produce necroza tesutului hepatic, etc)
Majoritatea autorilor arata insa ca doza minima care produce modificari
hepatice la animale de experiment este de 0,2 mg/kg corp, aceasta doza
producand hepatomegalie si hepatita.
-actiunea neurotoxica. In general , aceste substante actioneaza specific
asupra capacitatii functionale a celulei nervoase. Experimental s-a
demonstrat ca la sobolani, doza de 20 mg DDT/kg corp actioneazapra
trunchiului cerebral producand focare de excitatie, care determina modificari
ale encefalogramei, animalele mai tinere avand o sensibilitate mai crescuta.
-actiunea cancerigena este astazi mult controversata in literatura. Daca
pentru unele substante de tipul erbicidelor tiazolice(derivati tiouretici)
aceasta actiune este demonstrata, pentru DDT, Heptaclor,Dieldrin,Aldrin,
datele sunt uneori contradictorii. Astfel, intr-un experiment in care s-a
administrat Aldrin si Dieldrin s-au obtinut tumori la 17% din animale fata de
4% la martori, iar la animalele care au supravietuit 2 ani,Dieldrinul a
provocat tumori in 100% din cazuri, dar in majoritatea cazurilor tumorile au
fost benigne.
Sunt unele substante ca Lindanul,clorbenzenul,cloretanul care nu
produc nici un fel de tumori si de aceea unii autori considera ca actiunea
cancerigena a acestor substante este relativ mica.
Multe cercetari epidemiologice pledeaza insa in favoarea actiunii
cancerigene a substantelor pesticide, deoarece in tresutul gras al decedatilor
de cancer s-au gasit frecvent cantitati de 2 ori mai mari de substanta decat la
cei decedati de alte maladii.
Referitor la actiunea mutagena s-au demonstrat astfel de efecte datorita
oxidului de etilen si ditiocarbamatilor. De asemenea, s-au remarcat efecte
teratogene prin alterari ale metabolismului acizilor nucleici datorite
pesticidelor organoclorurate.
-actiunea asupra glandelor endocrine. Aceasta are loc in primul rand
asupra glandelor suprarenale,DDT depunandu-se , dupa cum se stie, selectiv

18
in aceste glande si determinand o atrofie a cortexului. In acelasi sens, s-a
demonstrat actiunea Lindanului asupra excretiei de 17-cetosteroizi.
-actiunea embriotoxica. O serie de cercetari epidemiologice pe un
numar mare de cazuri au demonstrat ca la mamele care au un grad mai mare
de impregnare cu pesticide clorurate, urmata de o concentratie crescuta in
lapte, se intalnesc mult mai frecvent tulburari de dezvoltare a nou-
nascutului.
-actiunea asupra reactivitatii organismului. S-a demonstrat ca
reactivitatea imunologica generala a organismului este afectata de Lindan,
DDT, Clorofos, Clordan,etc. In acelasi cadru al reacivitatii, se remarca
modificari care survin si in metabolismul vitaminelor. Astfel , unii autori
arata ca DDT si HCH modifica absorbtia carotenului si a vitaminei A sau
altereaza metabolismul acidului ascirbic. Dar influenta pesticidelor asupra
reactivitatii organismului prezinta si alte forme particulare greu de explicat
cum ar fi cresterea sensibilitatii aparatului cardiovascular, manifestata prin
efecte spastice asupra coronarelor,etc. Pentru aceasta, ar pleda, cercetarile
epidemiologice prin care s-a constatat ca la bolnavii cu hipertensiune
arteriala exista o impregnare de 2 ori mai mare cu pesticide organoclorurate
decat la cei fara aceasta afectiune.

D. Actiunea substantelor de uz fitosanitar asupra

organismului uman si masuri de prim ajutor

Patrunderea pesticidelor in organismul omului poate avea loc prin

ingerare, in urma contactului cu epiderma (chiar intacta, in cazul
substantelor lichide: dinitroortocrezol, sulfura de carbon, pastele mercurice),
prin ochi si prin inspirarea vaporilor (sulfura de carbon, arseniatii, arsenitii,
bioxid de sulf). Aceste modalitati de patrunderea a substantelor de uz
fitosanitar in organismul uman se intalnesc mai ales in situatia insecticidelor
organo-fosforice si se produc intoxicatii care se manifesta prin doua feluri

19
de simptome: muscarinice (cauzate de actiunea asupra muschilor netezei si
asupra glandelor), care apar primele si nicotinice (ca urmare a actiunii
asupra ganglionilor vegetativi si asupra muschilor striati).
Simptomele muscarinice, caracterizate prin hiperexcitabilitate si
paralizie, nu cedeaza la administrarea de atropina, dar pot fi combatute cu 2-
PAM (iodura N- metil- piridin- 2- aldoximei ).
Simptomele nicotinice se manifesta prin greata, varsaturi, dureri in
maini si in picioare, transpiratie, salivare si lacrimare, diareee si urinare
fecventa, mioza, edem pulmonar.
Se observa si o actiune asupra sistemului nervos central, exteriorizata
prin crampe cronice, pierderea sensibilitatii la lumina, ataxie, tremuraturi,
tulburari ale cunostintei, coma; ca anditot se administreaza atropina.
Intoxicatiile acute se desfasoara rapid si daca nu se intervine la timp,
acestea pot provoca moartea. In caz de intoxicare se va solicita imediat
ajutorul medicului, iar pana atunci persoana intoxicata trebuie ferita de orice
efort. Primul ajutor consta in administrarea de strofantina si noradrenalina,
respiratie artificiala, spalaturi stomacale (carbunele activ este foarte bun) si
in primul rand injectii cu atropina (2 mg/h), mai ales intramuscular si
subcutanat.
Substantele utilizate ca erbicide sunt de asemenea toxice pentru om,
aceasta toxicitate fiind in relatie directa cu doza letala – DL 50.
Erbicidele care traverseaza pielea (cazul fenolilor substituiti) sau se
absorb prin inhalare, provoaca manisfestari patologice la nivelul sistemului
respirator (cazul paraquatului, substanta activa a erbicidului Gramoxone), si
sunt printre cele mai periculoase. In cazul substantelor citate, situatia este cu
atat mai grava, cu cat este vorba de substante foarte toxice (DL< 50mg/Kg).
Trebuie subliniat faptul ca aceasta doza letala–DL 50 reflecta numai
pericolul de intoxicatie acuta al unei substante. Pericolul intoxicarii cronice
poate fi apreciat numai daca se cunoaste si remanenta produsului dat, in
animale, plante si sol.
Protectia omului fata de erbicide prezinta doua aspecte :
- protectia consumatorilor fata de reziduurile de erbicide din
alimente (aspectul principal, deoarece priveste intreaga masa a populatiei
si este mai greu controlabila);
- protectia angajatilor care efectueaza aceste tratamente;
Intoxicatiile cu bipiridii (Gramoxone, Reglone – erbicide) sunt foarte
periculoase, datorita toxicitatii lor, foarte ridicate (mai ales Gramoxone).
Pericolul cel mai grav il prezinta inhalarea, in care caz se produc edeme

20
pulmonare, al caror sfarsit a fost intotdeauna fatal pana in prezent. Pentru
evitarea inhalarii, se impun cateva masuri: evitarea stropirii cu picaturi fine
(sub 5 m); evitarea stropirii pe vreme cu vant, folosirea mastilor de tifon.
Toxicitatea dermica in cazul acestui erbicid, este mult mai redusa
(produsul nu traverseaza, de obicei pielea). Contactul cu produsele
concentrate provoaca pe piele sau pe ochi o durere suparatoare, care se
vindeca relativ repede. Pentru evitarea lor se recomanda manevrarea
produsului concentrat numai cu ochelari si manusi de protectie. Pielea ce
vine in contact cu jetul de erbicid se va spala insistent cu apa si sapun.
Ingestia erbicidelor bipiridilice este periculoasa, desi resorbtia
intestinala este slaba. Daca survine totusi o ingerarare accidentala, masurile
cele mai sigure sunt: administrarea de carbune activ sau bentonita, care
fixeaza erbicidul, nepermitand trecerea lui in sange, accidentatul fiind supus
unui tratament medical de urgenta, constand in spalaturi gastrice,
administrarea de arginina, odihna. Se va efectua periodic (5-10 zile)
radioscopie pulmonara si la primele semne de edem se va administra
medicamentatia necesara.
Intoxicatiile cu fenolii substituiti (substante utilizate ca erbicide) sunt
foarte periculoase din punct de vedere al toxicitatiii acute si cronice, al
ingestiei si al inhalarii. Deosebit de periculoasa este capacitatea lor de a
patrunde prin piele. Produsul se descompune foarte greu in organismul
omului, de unde pericolul intoxicarii cumulative (dispare din sangele omului
intoxicat abia dupa 38 zile). Temperatura omului intoxicat creste pana la
40°C, de aceea temperatura ridicata a mediului ambiant face ca intoxicatia sa
evolueze foarte nefavorabil.
Simptomele intoxicatiei sunt: oboseala, sete puternica, transpiratie,
innrosirea fetei, tahicardie, dispnee, stare de neliniste, cresterea temperaturii
corpului, greata, vomismente, colici intestinali, diaree, colaps, edem,
lividitate, cianoza, oligurie, hematurie. Starea de neliniste se transforma in
spasme, apoi in delir. Survine coma, apoi moartea. In cazurile clasice, pielea,
conjuctivitele si parul se pot colora in galben.
Masurile profilactice care pot impedica aparitia intoxicatiei (protejarea
pielii, cailor respiratorii) sunt:
- mainile trebuie bine spalate dupa lucru, iar in timpul lucrului,
nu se va bea, manca sau fuma sub nici un motiv. Se efectueaza periodic
analize sanguine si la nevoie se schimba locul de munca.
in cazul ingerarii produsului DNOC se fac lavaje gastrice cu bicarbonat
de sodiu 5%, in care s-a suspendat carbune medicinal. Se vor administra

21
15- 30 g sulfat de sodium in 500 ml apa (in nici un caz nu se va administra
ulei de ricin), apoi terapie simptomatica, combaterea febrei (bai, dusuri,
impachetari), combaterea pierderilor de electroliti (infuzie de clorura de
sodium si glucoza.).
- Se administreaza vitamina B (complex), glucoza, aminoacizi,
stimulente cardiace, circulatorii.
Toxicitatea erbicidelor fenoxiacetice are influente negative asupra
sanatatii salariatilor care manipuleaza aceste erbicide. Angajatii care au
efectuat tratamente in camp cu aceste erbicide au manifestat simptome cum
ar fi: oboseala rapida, scaderea poftei de mancare, voma, febra usoara (37-
39oC), cresterea frecventei acidentelor cardiovasculare. Desi erbicidele din
aceasta grupa prezinta o toxicitate acuta scazuta, totusi provoaca in
organismul uman efecte care se resimt in timp. Datele experimentale au
demonstrat intr-adevar o interferenta puternica in functia tiroidiana, in
special in convertirea carotenoizilor in vitamina A si fixarea iodului.

Simptomele intoxicatiilor cu alte substante fitofarmaceutice si masurile

de prim ajutor ce se impun sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Substantele Simptome Tratamentul

chimice
Substante pe baza Dureri de cap, dureri Scoaterea bolnavului
de sulf (acid sulfuric, de stomac, stranut, din mediul toxic, inhalatii
bioxid de sulf) vomitaturi, tuse, usturime cu oxigen, administrarea de
in gat, slabirea pulsului hidrat de magneziu pentru
neutralizarea efectului
acidului;

Produse cuprice Salivatie abundenta Bolnavul se lasa in

(sulfat de cupru) cu gust de cupru, varsaturi stare de repaus, se

22
 de culoare verde administreaza purgative
albastruie, tuse, dureri de (sulfat de sodiu sau sulfat de
cap, temperature ridicata, magneziu, carbune animal
respiratie slabita 10 g / l apa, cafea naturala
cu zahar mult, albus de ou);

Produse mercurice Salivatie abundenta, Se vor face de urgenta

(sublimate corosiv, greturi, varsaturi
Criptodin) amestecate cu sange,
dureri de stomac, sange in
urina sau chiar blocarea
mictiunii. Bolnavul poate
muri in 2- 3 zile .
bolnavului spalaturi gastrice
cu oxid de magneziu sau
carbune animal (10 g/l),
administreaza lapte in
cantitati mari, albus de ou,
apa calda albuminata;

Formalina Iritatia pielii si Se va scoate bolnavul

mucoaselor, lacrimare, din mediul toxic, la aer
greata, varsaturi, stranut, curat;
insomnie, senzatie de Tratament prin inhalatii
strangere a corpului cu oxigen, albus de ou batut
cu lapte cald, in cantitati
mari, pentru a provoca
voma;

E. Metode si mijloace de prevenire a intoxicatiilor cu

pesticide

E.1. Masuri generale de securitate a muncii

Operatiile de aplicare a pesticidelor creaza conditii pentru patrunderea

lor in organism pe toate caile posibile.
Mainile vin in contact cu aceste substante de uz fitosanitar si in
operatiile de manipulare a acestora, are loc depunerea substantelor toxice pe
maini si pe haine. De asemenea, pastrarea alimentelor in locuri unde se
folosesc aceste substante de uz fitosanitar, consumarea si manipularea

23
acestor alimente cu maini nespalate sau consumarea fructelor tratate,
fumatul la locul de utilizare a pesticidelor pot cauza ingerarea acestora.
Temperatura ridicata a aerului, radiatiile solare, efortul fizic sporesc
patrunderea pesticidelor in organism, prin piele si respiratie; transpiratia
intensa din cauza caldurii si/sau a efortului favorizeaza trecerea acestora prin
piele, iar efortul intensifica respiratia si mareste inhalarea toxicului si deci,
patrunderea lui in organism.
In vederea prevenirii intoxicatiilor cu substantele de uz fitosanitar se
impune respectarea unui complex de masuri dupa cum urmeaza:
a) pentru atentionarea celor care vin in contact cu produsele de uz
fitosanitar, in vederea evitarii pericolului de intoxicare, toate ambalajele
utilizate in activitati cu produse de uz fitosanitar vor purta o eticheta
inscriptionata in una din culorile:
- ROSU, pentru grupa I;
- VERDE, pentru grupa II;
- ALBASTRU, pentru grupa III;
- NEGRU, pentru grupa IV;
b) tratamentele cu aeronavele se efectueaza numai cu produse de
uz fitosanitar din grupele de toxicitate III si IV;
c) agentii economici care efectueaza activitati cu produse de uz
fitosanitar sunt obligati sa tina evidenta intrarilor si livrarilor produselor
de uz fitosanitar. De asemenea, acesti agenti economici vor avea si o
evidenta stricta a tratamentelor efectuate cu pesticide;
d) agentii economici care efectueaza tratamente cu produse de uz
fitosanitar sunt obligati sa foloseasca la aceste tratamente numai personal
care este supus controlului medical periodic, instruit, dotat cu echipament
individual de protectie;
e) agentii economici care desfasoara activitati cu produse de uz
fitosanitar vor avea in dotare truse de prim ajutor cu materiale si
medicamente conform instructiunilor Ministerului Sanatatii;
f) este interzisa incadrarea in munca pentru activitati cu produse
de uz fitosanitar a tinerilor sub 18 ani, a femeilor gravide, a celor care
alapteaza, persoanelor cu rani deschise, a celor care se prezinta sub
influenta alcoolului, precum si a persoanelor suferinde de unele boli
stabilite de Ministerul Sanatatii;
g) personalul care foloseste masti de protectie trebuie instruit
asupra modului de folosire a lor si a posibilitatiilor de control al bunei
functionari a dispozitivelor.

24
 E.2. Masuri de securitate a muncii in transportul pesticidelor

Pe durata transportului pesticidelor se vor respecta urmatoarele:

a) transportul se va realiza cu mijloace echipate corespunzator
care vor asigura integritatea ambalajelor;
b) la transportul produselor din grupele I si a II-a de toxicitate se
va asigura un insotitor din partea beneficiarului care are obligatia sa
respecte si sa aplice toate masurile de prevenire a intoxicatiilor cu aceste
produse pe durata transportului pana la predare. In caz de deteriorare a
ambalajelor si imprastierea produselor de uz fitosanitar se vor lua masuri
de decontaminare;
c) la transportul fluvial, in cazul in care nu exista posibiliti de
cazare la bordul navei, delegatul asista la incarcarea navei pana la
sigilarea magaziilor acesteia, urmand a se prezenta la portul de destinatie
in vederea preluarii produselor;
d) transportul va fi insotit de un ordin de transport emis de agentul
economic si care va cuprinde ruta, cantitatea, mijlocul de transport si
numele delegatului;
e) este interzis transportul produselor de uz fitosanitar impreuna
cu alte persoane, alimente, furaje, apa potabila sau folosirea la transportul
produselor de uz fitosanitar a mijloacelor destinate special transportului
de persoane sau alimente;
f) transportul produselor inflamabile si a celor cu punct de
inflamabilitate scazut pe timp calduros se va face in vase acoperite cu
saci sau foi de cort umezite.

E.3. Masuri de securitate a muncii la depozitarea produselor

de uz fitosanitar

Se vor respecta urmatoarele masuri:

a) depozitarea si pastrarea produselor de uz fitosanitar se face in
magazii sau incaperi destinate si amenajate special;
magaziile vor avea pavimentul impermeabilizat si vor fi dotate cu
cantare, instalatii de apa
b) potabila, de indepartare a reziduurilor lichide si de epurare a
acestora, precum si de instalatii de ventilatie mecanica si pichet pentru

25
stingerea incendiilor. Nu se va intra cu foc deschis in locurile unde sunt
lichide inflamambile;
c) produsele de uz fitosanitar care se pot autoaprinde se pastreaza
pe palete in strat de doi, trei saci.;
d) incaperile de distibuire vor avea asigurata ventilatia naturala
necesara;
e) pastrarea materialelor de protectie si a trusei de prim-ajutor,
precum si operatiile de inregistrare a intrarilor si livrarilor de produse de
uz fitosanitar, se vor face in spatii separate de locul de pastrare a
produselor de uz fitosanitar;
f) eliberarea produselor de uz fitosanitar din incaperile de
distributie se va face numai pe baza aprobarii date de conducatorul
agentului economic;
g) cantitatile de produse de uz fitosanitar nefolosite vor fi
inapoiate la depozit imediat dupa terminarea lucrarii;
h) magazinerul va sta in depozit numai in timpul primirii sau
eliberarii produselor de uz fitosanitar; el are obligatia de a lua masuri de
decontaminare sau, dupa caz, de distrugere a ambalajelor dupa eliberarea
produselor de uz fitosanitar;
i) magazinerul si salariatii care il ajuta vor purta echipamentul de
protectie pe toata perioada de primire si eliberare de produselor de uz
fitosanitar, iar in cazul fumigatiilor, vor purta si masca de gaze;
j) magazinerul va pastra registrul special de evidenta a produselor
de uz fitosanitar intrate si livrate pe sortimente si cantitate;
k) magazinerul va fi numit, in conditiile legii, prin decizie, de
conducatorul unitatii si va fi instruit asupra toxicitatii produselor pe care
le manipuleaza;
l) este interzisa incalzirea cu sobe a magaziilor de produse de uz
fitosanitar;
m) in magazia in care se depoziteaza produsele de uz fitosanitar nu
se vor depozita sub nici un motiv alimente, furaje, obiecte casnice,
imbracaminte sau alte materiale;
n) intre magazia cu produse de uz fitosanitar si cladirile social-
administrative, locuinte, surse de apa potabila sau ape curgatoare, trebuie
sa fie o distanta de cel putin 50 m;
o) in magazii, produsele se depoziteaza pe sortimente. Fiecare
sortiment se va marca cu o tablita vizibila cu denumirea produsului,
scrisa cu alb pe fondul culorii grupei de toxicitate.

26
 E.4. Masuri ce se au in vedere la utilizarea produselor de uz
fitosanitar

Efectuarea tratamentelor cu produse de uz fitosanitar se va executa

numai pe baza buletinelor de avertizare emise de statiile de prognoza si
avertizare ale Inspectoratului Judetean de Protectie a Plantelor si Carantina
Fitosanitara si a unitatilor silvice, ce vor fi trimise beneficiarilor de terenuri
agricole.
In timpul utilizarii acestor produse se vor respecta urmatoarele masuri:
a) folosirea de aparate si utilaje certificate din punct de vedere al
calitatii de securitate a muncii (CS’97, CS’98…) care dupa terminarea
lucrarii se vor decontamina si se vor pastra corespunzator, in locuri
special desemnate;
b) efectuarea fara aparatura a tratamentelor cu produse de uz
fitosanitar este interzisa cu exceptia momelilor otravite, care pot fi
aplicate manual, cu respectarea masurilor de protectie a operatorilor;
c) semnalizarea prin indicatoare speciale a zonelor tratate, cu
inscrierea perioadei de interdictie a circulatiei persoanelor si a
pasunatului;
d) tratamentele avio cu produse de uz fitosanitar se vor efectua
numai in cursul diminetii sau dupa amiaza, cand temperatura nu
depaseste 20oC;
e) tratamentul prin stropiri sau prafuiri este indicat sa se faca pe
timp linistit. In caz de vant, operatiunile vor fi conduse astfel incat praful
sau solutia sa fie indreptate in directia vantului, omul avand vantul in
spate;
f) cand lucreaza mai multi muncitori pe acelasi lot, ei trebuie sa
fie asezati in diagonala, astfel ca substanta pulverizata sa nu patrunda in
zona vecinului;
g) prepararea solutiilor de produse de uz fitosanitar se va face in
locuri alese special, situate la ce putin 200 m de locuinte, surse de apa
potabila, furaje, imprejmuite cu sant de o cazma adancime, pentru a nu se
raspandi solutia si daca este posibil chiar imprejmuite cu gard pentru a nu
patrunde in acest loc animalele. Locul de preparare va fi pazit;
h) butoaiele, galetile, masurile de dozare etc., pentru prepararea
solutiilor, nu vor fi folosite sub nici un motiv in alte scopuri (uz casnic
sau pentru adapatul animalelor);

27
 i) sunt interzise odihna, fumatul, servirea mesei, consumarea
bauturilor, apei potabile sau depozitarea imbracamintei personale si a
alimentelor, de catre personalul folosit la prepararea solutiilor sau la
stropiri, pe locul unde se prepara solutia;
j) locul de pregatire a solutiilor va fi marcat cu o placarda pe care
se va scrie: LOC PENTRU PREGATIREA SOLUTIILOR TOXICE.
Dupa terminarea lucrarii, se va curati prin razuire cu sapa, iar ceea
ce a rezultat din acesta operatie se va ingropa in mod obligatoriu cat mai
departe de sursele de apa potabila;
k) substantele ramase nefolosite, la sfarsitul zilei de munca vor fi
predate obligatoriu la magaziile speciale. In cazul cand magaziile
speciale sunt situate la distante mai mari de locul de munca, se vor
organiza magazii ocazionale, in care produsele vor fi pastrate sub cheie si
pazite;
l) personalul folosit la prepararea solutiilor de stropit va fi instruit,
pentru respectare a regulilor de protectie a muncii si va cunoste precis
dozele si concentratiile produselor folosite.

E.5. Masuri ce trebuie respectate la efectuarea tratamentelor

de uz fitosanitar din aeronave:
a) aeronavele vor fi prevazute cu dispozitive speciale de lestare;
b) incarcarea aeronavelor cu produse de uz fitosanitar lichide se va
efectua numai mecanizat, incarcarea manuala fiind interzisa;
c) instruirea personalului navigant si terestru cu privire la
toxicitatea produselor de uz fitosanitar si riscurile pentru populatie,
precum si cu privire la respectarea normelor de protectie a muncii pentru
prevenirea accidentelor;
d) deconaminarea aeronavei de catre personalul de deservire,
imediat dupa terminarea operatiunilor de prafuire sau stropire;
e) tratarea pe cale aeriana cu pesticide din grupele I si a II-a de
toxicitate este interzisa;
f) salariatii semnalizatori folositi la lucrarile de stropit sau prafuit
cu avioanele vor purta obligatoru\iu echipamentul individual de protectie.

La efectuarea tratamentului cu produse de uz fitosanitar al semintelor

pentru semanat se vor avea in vedere umatoarele:

28
 a) efectuarea tratamentului se va face numai cu masini si aparate
sau dispozitive speciale, in incaperi anume rezervate, in care trebuie sa
fie asigurata o ventilatie corespunzatoare, tratamentele pot fi efectuate si
pe platforme deschise, daca sunt situate la o distanta de cel putin 200 m
de locuinte, sectoare zootehnice, surse de apa potabila;
b) tratare asemintelor cu produse de uz fitosanitar din grupele I si
II de toxicitate de catre persoane fizice sau juridice neautorizate este
interzisa;
c) descarcarea semintelor tratate, din masini, aparate sau
dispozitive se va face in saci de material compact, pe care se va marca:
ATENTIE – SEMINTE OTRAVITE!;
d) semintele se vor pastra in saci, in magazii speciale, sub cheie;
este interzisa pastratrea in aceeasi magazie a alimentelor si furajelor;
e) eliberarea semintelor tratate se va face numai pe baza
dispozitiei scrise a conducatorului agentului economic. Semintele
neutilizate in ziua respectiva, vor fi readuse la magazie;
f) la terminarea operatiunii de tratatre, masinile, aparatele si
dispozitivele folosite vor fi decontaminate;
g) transportul semintelor se va face in saci din material compact;
este interzis transportul acestor seminte impreuna cu alimente si furaje;
h) se va avea grija ca semintele tratate sa nu cada pe sol, de unde
pot fi adunate de copii sau pasari.Sunt interzise tratatrea si comercializare
precum si utilizarea de samanta tratata cu produsele din grupele I si II de
toxicitate de catre persoane fizice sau juridice neautorizate. Este interzisa
utilizarea in scop alimentar sau furajer a semintelor tratate cu produse de
uz fitosanitar.

E.6. La dezinsectia prin fumiganti (gazare) a hambarelor si

depozitelor se vor avea in vedere urmatoarele:

a) dezinsectia va fi facuta numai de catre echipe de specialisti sau

grupe de salariati instruiti in acest scop;
b) inainte de a incepe operatiile de fumigare, se va interzice
accesul persoanelor straine in zona respectiva , iar in jurul cladirii in care
se fac aceste operatii se vor instala tablite cu mentiunea: ATENTIE
GAZE TOXICE;

29
 c) persoanele care executa operatiile de fumigare vor purta
obligatoriu echipamentul individual de protectie, iar tratamentele vor fi
efectuate numai cand temperatura interioara a cladirii este sub 35oC;
d) conducatorul echipei va elibera, dupa terminarea operatiilor, o
dovada scrisa din care sa rezulte data la care imobilul respectiv poate fi
folosit;
e) tratarea cu fumiganti a solului se va executa exclusiv cu
mijloace atestate din punct de vedere al securitatii muncii (CS’97,
CS;98…).

CAP.5. Efectele ecologice ale utilizarii pesticidelor

Expansiunea utilizarii pesticidelor s-a dovedit deosebit de utila.

Stagnarea aparenta a productiei dupa anul 1980 se explica prin spectaculoasa
crestere a eficacitatii noilor produse sintetizate, in ultimii 15 ani. De altfel, in
ultimii ani s-a schimbat raportul dintre insecticide si erbicide in favoarea
erbicidelor. Scaderea productiei de DDT si de alti compusi organo-clorurati,
urmata chiar de interdictia utilizarii lor, in cea mai mare parte a tarilor
industrializate, este compensata prin cresterea productiei de esteri fosforici,
carbonati,etc.
Dispersia pesticidelor se face in functie de tipul de agrosistem, s-a
demonstrat ca 50% din cantitate, in momentul aplicarii, chiar si in cazul
celor putin volatile, trece direct in atmosfera. Aceasta cantitate, care nu
atinge culturile, este antrenata de vant si se va depune pe alte soluri si
oceane, in locuri, uneori indepartate de zonele tratate (~4 000 km)

30
 Poluarea mediului cu pesticide produce numeroase perturbati ecologice.
Astfel, lipsa de specificitate face ca toxicitatea sa se manifeste si asupra :
populatiei gazda, populatiei ce servea drept hrana, pradatorilor,etc., cu
repercursiunile lor.
Materiale plastice
Au o compozitie complexa, in care produsul de baza este compusul
macromolecular(obtinut prin polimerizare sau prin policondensare), iar
alaturi de el se mai afla plastifianti, pigmenti, materiale de umpluturasi,
eventual, aditivi ca : stabilizanti, lubrifianti, substante ignifuge, fungicide,
etc.
Problema toxicitatii fiecarui component al materialelor plastice trebuie
bine satbilita, mai ales, pentru materialele utilizate la : confectionarea
imbracamintei si incaltamintei, jucarii pentru copii, proteze dentare, vase,
obiecte, ambalaje destinate pentru a prepara, cantari, acoperi sau conserva
produse alimentare si farmaceutice, etc.
Substantele macromoleculare sunt insolubile in apa, inerte, din punct de
vedere chimic, fata de organismele vii, in schimb monomerii reziduali sunt
reactivi si toxici.
Plastifiantii sunt, in general, substante organice cu volatilitate foarte
scazuta, pentru a conserva plasticitatea materialului plastic, si poate ajunge
pana la 60% din masa lui
Tricrezil fosfatul, (CH3C6H4O)3PO4 un bun plastifiant si ignifug, dar
toxic, a fost mult timp utilizat.
In 1949, in Germania, s-a produs un accident de masa, deoarece a fost
utilizata ca ambalaj, pentru produse alimentare, policlorura de vinil, ce
continea ca plastifiant tricrezil fosfatul.
Astazi se utilizeaza unii plastifianti mai putin toxici ca, de exemplu :
ftalatii de alcooli superiori, parafinele clorurate,etc.
Pigmentii sunt compusi colorati, pe baza de As, Pb,Cr,Cu. Sunt, in
general toxici, de exemplu: arseniul de cupru, ceruza (PbCO3), titanatul de
plumb, miniul de plumb, rosu de crom, etc. S-a constatat din studii
toxicologice de lunga durata ca unii pigmenti ar parea inofensivi, dupa
proprietatile initiale, dar au actiune cancerigena in timp.
Materialele de umplutura si de armare pot fi : talcul, mica, calcarul,
bumbacul, hartia, fibre diverse, etc. ; acestea nu sunt toxice.
Stabilizantii trebuie sa conserve proprietatile materialelor plastice la
actiunea luminii, caldurii si oxidarii. De exemplu, policlorura de vinil, sub
influenta caldurii si a luminii, pierde acidul clorhidric si se transforma intr-
un compus nesaturat, care reactioneaza cu oxigenul din aer, pierzandu-si din
calitati.

31
 Stabilizantii in acest caz, pot fi compusi ai metalelor, care actioneaza
pentru mentinerea HCL in compozitia polimerului.

Lubrifiantii sunt utilizati pentru a usura scoaterea din forme a

produselor. In acest scop se folosesc sarurile de Pb, Zn, Ca ale acizilor grasi
si unele ceruri. Pentru ambalajele alimentare si farmaceutice sunt utilizati :
stearatul de calciu si cerurile.
Catalizatorii accelereaza reactia de polimerizare sau de
policondensare.Trebuie evitati catalizatorii, oxizi sau saruri ale metalelor
toxice : Pb, Hg, Mn, Zn, etc.
Substantele ignifuge maresc rezistenta la inflamabilitate a materialelor
plastice. Se folosesc in acest scop fosfatii organici.
Substantele fungicide sunt mai rar utilizate in compozitia materialelor
plastice, sunt substante toxice( sarurile de Hg); sunt folosite pentru a
impiedica degradarea lor de catre spori si ciuperci.

Cercetarile din ultima vreme, urmaresc inlocuirea compusilor toxici, pe

baza de Pb, Hg, Cd, As, cu compusi netoxici, pe baza de Ca, cat si a
compusilor cu miros neplacut(dilaurat) cu compusi cu miros agreabil(dioctil
ftalat-DOP, dibutil ftalat-DBP). Asa se poate explica si atacul moliilor asupra
materialelor plastice actuale.
Materialele plastice care elibereaza compusi toxici, provoaca
intoleranta asupra pielii. Cele ce intra in contact direct cu organismele vii
sau cu alimentele trebuie controlate, prin analize chimico-toxicologice, daca
indeplinesc anumite norme sanitare.
Din nefericire, multe sunt cazurile cand toxicitatea unor astfel de
compusi este pusa in evidenta de abia dupa producerea unui accident in
masa. De exemplu, in 1974, au fost introduse in carantina 495 ferme din
SUA(statul Michigan), dupa care au fost sacrificate si ingropate 15 490
bovine, 2 700 porcine, 1 200 ovine si 1 500 000 pasari. In urma cercetarilor
de laborator s-a gasit cauza imbolnavirii animalelor, si in mod indirect si a
oamenilor, care au consumat produsele lor. A fost vorba de o substanta
chimica-polibromura de bifenil(PBB)- care nici nu era anuntata printre
poluanti.
PBB este utilizata in compozitia unor mase plastice (15%) pentru a le
imbunatati stabilitatea termica. Ea se producea in aceeasi intrprindere care
obtinea si un supliment de hrana pentru animale, pe baza de MgO. Dintr-o
greseala au fost incarcati doi saci cu PBB alaturi de cei cu hrana, ceea ce a
facut ca substanta toxica sa intre in hrana animalelor.

32
 Luandu-se in studiu, mai atent, cu aceasta ocazie, PBB-ului i s-au
stabilit si c.m.a.-urile pentru : carne si unt 0,3 ppm, oua si hrana animalelor
de 0,05ppm, mentionandu-se ca animalele intoxicate contineau 2 480 ppm in
grasimea corporala. S-a mai estimat ca pestii expusi in apele poluate cu acest
poluant, tipm de doua saptamani, acumuleaza de 10000 de ori mai mult
agent toxic decat in apele naturale nepoluate.
Punerea in evidenta a toxicitatii acestui poluant nu a eliminat insa
pericolul potential ce il reprezinta pentru alte eventuale accidente in masa.
Materialele plastice ce au in compozitie PBB, pentru cresterea stabilitatii
termice, au o larga utilizare, in produse a caror viata este de 5-10 ani, dupa
care ingroase depozitele de deseuri, intrand astfel in ciclul ecologic. De
aceea, trebuie gasita o solutie rationala, nepoluanta si bine controlata, de
distrugere de fapt, nu numai a acestor deseuri ci a tuturor deseurilor, ce
contin materiale plastice.

Detergenti
Au fost sintetizati si utilizati inca din 1950, pentru proprietatile lor
tensioactive. Ei contin substanta de baza, tensioactiva(anionica, cationica sau
neionica) si aditivi (parfumuri, agenti de albire,enzime, etc) , a caror
toxicitate nu este neglijabila pentru vietuitoarele acvatice.
Cei mai utilizati sunt detergentii anionici deoarece sunt cei mai putin
toxici. Acestia sunt compusi de tipul alchil benzen sulfonatilor :
tetrapropilen benzen sulfonat de sodiu (TBS), nebiodegradabili si alchil
sulfonatul liniar, bodegradabil 99%.
Detergentii neionici (monolauratul de polietilen glicol), sunt in medie
de doua ori mai toxici decat cei anionici
Cei cationici (clorura de benzilmetildietanol amoniu) sun cei mai toxici
dintre detergenti, pentru organismele marine.
Ei distrug microflora algala si bacteriana a apelor, ceea ce conduce, pe
de o parte, la diminuarea hranei vegetale si animale pentru fauna acvatica,
iar pe de alta parte inhiba activarea bacteriilor aerobe din cadrul procesului
natural de autopurificare cat si pe cel din statiile de epurare.

Medicamente
Efectele binefacatoare ale medicamentelor le stau in balanta efectele lor
toxice, de aceea administrarea lor este limitata si supravegheata. Desi
toxicologii detin o serie de date asupra actiunii toxice a medicamentelor,
totusi ar mai trebui adancite studiile privind efectele acestora intr-o
administrare indelungata.

33
 Pana nu demult, benzpirenul si alte hidrocarburi policiclice aromatice
erau considerati agentii poluanti cei mai cancerigeni. In urma unor cercetari
mai recente a rezultat ca nitrozaminele sunt, pana in prezent, cei mai
cancerigeni compusi.
Odata cu perfectionarea metodelor de detectare si de dozare a
nitrozaminelor s-a constatat ca ele sunt prezente in alimente medicamente si
in organisme vii. Astfel s-a determinat ca intr-o portie de salam sau sunca
conservata cu nitriti exista tot atatea nitrozamine cat se afla in 10 tablete de
piramidon, iar din fumul unei singure tigari se ingereaza de la 10 la 100 de
ori mai multe nitrozamine decat printr-un pranz intreg cu salam.
In administrarea antibioticelor de tipul eritromicinei si a
cloramfenicolului are loc, de fapt, si o inhibare a sintezei proteinelor. Astfel
la foetusi cloramfenicolul are actiune toxica asupra organelor formatoare de
sange, conducand, de multe ori, la decese inainte de nastere. Tetraciclina
produce la copiii mici o dezvoltare defectuoasa a oaselor si dintilor, iar la
adulti afectiuni ale ficatului.

CAP.6 . Aspecte actuale ale folosirii pesticidelor.

Perspective

Cresterea cantitativa a folosirii substantelor pesticide persistente si

perspectiva schimbarii echilibrului biologic, cu posibilitatea de afectare
majora a omului, ridica probleme deosebit de greu de rezolvat intrucat pe
plan mondial acestea reprezinta peste jumatate din totalul insecticidelor
folosite.
Pentru combaterea efectelor negative ale pesticidelor persistente, in
perspectiva este necesara inlocuirea acestor substante su altele, mai putin sau
deloc persistente.

34
 In majoritatea tarilor, apar tendinte nete de limitare a pesticidelor
persistente, cu precadere a DDT si HCH. Acest fapt se reflecta in consumul
mondial de DDT care este in prezent de 200000t solutie activa anual, mai
scazuta cu peste 50% fata de cantitatea care se folosea in urma cu 8-9 ani.
Rezolvarea problemei apare insa foarte diferita de la tara la tara, in
functie de gradul de dezvoltare si de posibilitatile tehnico-economice.
In multe tari s-a realizat interzicerea folosirii DDT , iar in altele s-a
hotarat restrangerea importanta a zonelor tratate. Un exemplu evident de
reducere il prezinta SUA, care in interval de aproape un deceniu (1959-
1968) a redus folosirea pesticidelor organoclorurate de la 80,7 mii tone
substanta active la 32,3 mii tone.
In tarile in curs de dezvoltare (India, Mexic, etc), insa situatia se
prezinta altfel, adica DDT se foloseste in cantitati mari, chiar in crestere de
la an la an.
Problema stringenta a inlocuirii acestor produse primordiale folosite in
agricultura va trena poate mai mult de un deceniu, deoarece argumentele
stiintifice prezente nu sunt suficiente de unitare si, evident, aceasta situatie
are implicatii economice si comerciale.
Actiunea de inlocuire a acestor produse se afla inca la primele
inceputuri. Tendintele de inlocuire in unele tari cu produse organofosforice
si carbamice nu au convins, deoarece se pare ca in special fungicidele
carbamice au o actiune cronica cancerigena.
Cat priveste modul de folosire a pesticidelor organoclorurate, ca dealtfel
al tuturor substantelor chimice, riscurile nocive se pot reduce mult prin
ameliorarea procedeelor utilizate in practica, de la avizarea productiei
anumitor substante si de la conditiile de fabricatie si transport, pana la modul
de raspandire a lor pe suprafetele agricole, de depozitare si manipulare.
Din cele prezentate, rezulta ca substantele chimice folosite in practica
agrozootehnica si in profilaxia bolilor epidemice, considerate la inceput
numai ca mijloace salvatoare pentru oameni, pot constitui mari pericole
pentru sanatate, fiind necesare masuri judicioase de selectie si utilizare
pentru a beneficia cat mai mult de pe urma actiunilor lor pozitive si a
diminua pana la excludere pe cele negative.
Pentru viitor, se impune studiul aprofundat si multilateral al
substantelor noi si al caror noi procedee introduse in ecosisteme de stiinta si
tehnica, pentru a descoperi la timp, inainte de extinderea folosirii in practica,
nu numai efectele directe, evidente, ci si pe cele indirecte, ascunse,
secundare, acestea avand o mare insemnatate pentru ecologia umana.

35
 CAP.7. Norme de protecţia muncii în
laboratorul de chimie

Pentru a preveni accidentele în laboratorul de chimie, se vor

respecta următoarele reguli generale de tehnica securităţii muncii:
 Intrarea în laboratorul de chimie se face abia după terminarea
pauzei.
 Este interzis alergatul în laborator.
 Persoanele cu părul lung şi-l vor strânge la spate în timpul
efectuării experimentelor chimice.
 Nu se consumă băutură sau mâncare în laboratorul de chimie.
 Având rol de protecţie a pielii şi îmbrăcămintei, purtarea
halatului este obligatorie pentru orice persoană care lucrează în
laborator. Halatul trebuie să fie alb, curat, confecţionat din pânză de
bumbac.
 La efectuarea unor experienţe explozive este necesară
purtarea ochelarilor de protecţie.
 Se va păstra ordinea şi curăţenia pe mesele de lucru ale
elevilor.
 Pentru evitarea unor reacţii secundare vesela şi aparatura de
laborator se utilizează doar în stare perfectă de curăţenie. Acestea se
vor spăla cu amestecuri alcaline şi apă distilată, fără a se utiliza

36
nisipul, deoarece la vasele de sticlă apar fisuri şi la încălzire sticla se
va sparge uşor.
 Lucrările de laborator se vor efectua cu cantităţile de substanţe
indicate în instrucţiuni, cu vase şi aparatură adecvate lucrărilor, după
verificarea prealabilă a aparaturii respective.
 Este strict interzisă folosirea reactivilor din ambalaje fără
etichetă.
 Se interzice categoric gustarea şi chiar contactul cu pielea a
substanţelor chimice.
 Mirosirea substanţelor se va face cu grijă, prin ţinerea vasului la
distanţă şi apropierea vaporilor care se degajă prin mişcarea mâinii
deasupra acestuia.
 Manipularea reactivilor solizi se face cu linguri sau spatule
curate.
 Soluţiile de reactivi pentru analiză nu se vor scoate cu pipeta
direct din flacon ci mai întâi se toarnă cantitatea necesară ăntr-un
pahar curat, din care apoi se face pipetarea. Se va avea în vedere ca
la transvazarea lichidelor să se ţină borcanul cu eticheta spre palmă
pentru a evita deteriorarea acesteia.
 Substanţele foarte volatile se manipulează în nişe şi deasupra
unei chiuvete.
 În cazul în care se lucrează cu substanţe inflamabile, este
necesară stingerea surselor de căldură din laborator. Orice început
de incendiu provocat de substanţe volatile inflamabile se opreşte
imediat, după caz, cu nisip, o pătură sau cu extinctorul.

37
  Nu este permisă impurificarea reactivilor în timpul manipulării.
Nu este permisă folosirea aceleaiaşi ustensile pentru mai mulţi
reactivi decât după spălare şi uscare.
 Reactivii nu vor fi cântăriţi direct pe talerele balanţei, ci pe sticle
de ceas sau în fiole de cântărire, iar cei urât mirositori sau toxici
numai în flacoane închise.
 Acizii concentraţi (H2SO4, HCl, HNO3 etc.) se toarnă cu mare
atenţie, ştergându-se picăturile prelinse cu azbest şi apoi cu cârpă
sau hârtie.
 Rămăşiţele de substanţe periculoase (metale alcaline, fosfor,
acizi concentraţi, baze etc.) nu se vor arunca la canal, deoarece pot
provoca explozii puternice şi acţiuni corozive şi, de aceea, vor fi
introduse în vase speciale şi neutralizate. De asemenea, lichidele
nemiscibile cu apa şi inflamabile (benzina, benzenul etc.) nu se vor
arunca la canal, deoarece în spaţiul subteran al canalizării se vor
evapora, formând amestecuri explozive cu aerul ce pot exploda la
aruncarea în canal a chibriturilor sau ţigărilor aprinse.
 Se interzice îndreptarea eprubetei cu orificiul către colegi în
cazul încălzirii la flacără.
 Manipularea reactivilor explozivi (nitroderivaţi, cloraţi, percloraţi,
peroxizi, acic percloric etc.) trebuie făcută cu foarte mare atenţie.
 Nu este permisă lovirea substanţelor care explodează sau
încălzirea lor la o temperatură apropiată de cea de descompunere.
 Fărâmiţarea alcaliilor, a calciului sodat, iodului, sărurilor acidului
cromic, a substanţelor ce dau pulbere toxică, precum şi turnarea
soluţiilor de amoniac concentrat, trebuie să se execute sub nişă.
Acidul sulfuric concentrat se toarnă întotdeauna peste apă şi nu

38
invers, încet şi sub agitare, în vase rezistente la căldură, reacţia fiind
puternic exotermă.
 Aprinderea becurilor de gaz se va face treptat pentru a evita
pătrunderea flacărei în interior. În caz de pătrundere, se va închide
robinetul, lăsând becul să se răcească complet, după care se va
aprinde din nou, micşorând curentul de aer. În cazul robinetelor
defecte, unde există scăpări de gaz, verificările nu se fac cu chibrituri,
ci prin pensulare cu soluţie de săpun.
 Este interzisă aprinderea arzătoarelor de gaz sau fitilelor
spirtierelor cu bucăţele de hârtie plimbate de la o masă la alta.
 Este interzis a se lăsa aprinse becurile de gaz, lămpile de spirt
sau alte aparate de încălzire, la plecarea din laborator, chiar şi pentru
scurt timp. În cazul în care se descoperă pierderi de gaze
combustibile sau de vapori de benzină se va aerisi încăperea, prin
deschiderea ferestrelor, până la dispariţia completă a mirosului de
gaz; se vor stinge, totodată, becurile de gaz de la ventilul principal şi
celelalte surse de încălzire.
 Folosirea sticlăriei de laborator se va face cu respectarea
următoarelor măsuri de prevenire a accidentelor:
prinderea baloanelor de distilare, a biuretelor sau
recipientelor în stative se va efectua cu ajutorul
clemelor prevăzute cu apărători de plută sau
cauciuc;
paharele, baloanele şi celelalte lichide de laborator
ce conţin lichide fierbinţi nu se pun direct pe masă,
ci pe o placă de azbest asu alte materiale
termoizolante;

39
 încălzirea vaselor cu pereţi subţiri nu se face direct
în flacără, ci pe o sită de azbest, sub agitare
continuă.
 După terminarea lucrărilor de laborator, mesele de lucru se vor
elibera complet, aşezându-se la locul lor întreaga aparatură,
ustensilele şi reactivii necesari lucrării de laborator.
 La plecarea din laboratorul de chimie se va avea în vedere
verificarea instalaţiilor electrice, de gaz şi de apă.

40