Prima cruciadă a fost inițiată în 1095 de către Papa Urban al II-lea pentru a

recâștiga controlul asupra orașului sfânt Ierusalim și a Țării

Sfinte creștinestăpânite în acel moment de musulmani. Ceea ce a început ca un
apel făcut cavalerilor francezi, s-a transformat repede într-o migrație pe scară
largă, și o cucerire de teritorii aflate în afara Europei. Atât cavaleri, cât și țărani,
din diferite națiuni ale Europei Occidentale, fără o conducere centralizată efectivă,
au plecat pe uscat și pe mare spre Ierusalim și au ocupat orașul în iulie 1099,
înființând Regatul Ierusalimului și celealte state cruciate. Deși acestea au rezistat
mai puțin de două sute de ani, prima cruciadă a reprezentat un moment important
în expansiunea Lumii occidentale, fiind de asemenea și singura cruciadă — față
de multele care au urmat — care și-a atins scopul, respectiv ocuparea
Ierusalimului.