Sunteți pe pagina 1din 3

CRUCIADELE IN EVUL MEDIU

Cruciadele reprezinta unele dintre cele mai importante evenimente din istorie si au fost intotdeauna un subiect controversat, imbinand mitul cu realitatea; ideile si parerile sunt impartite. Motivele care au dus la aparitia cruciadelor Cruciadele sau razboaiele sfinte au caracterizat perioada Evului Mediu, iar factorul principal care a dus la izbucnirea lor il reprezinta conflictul dintre tarile crestine si cele musulmane, accentul fiind pus pe orasul sfant Ierusalim. Acesta detine o simbolistica aparte pentru crestinii din intreaga lume, fapt pentru care, si in Evul Mediu, crestinii din Europa au pornit in numeroase pelerinaje spre tinuturile sfinte din Palestina si Ierusalim. In anul 1065, Ierusalimul intra sub stapanirea turceasca. In timpul asaltului, peste 3000 de crestini isi pierd vietile, iar bisericile din Ierusalim sunt distruse de catre pagani, iar cei ramasi in viata au o singura solutie: aceea de a porni lupta pentru redobandirea pamantului sfant. Daca pana in momentul in care turcii au pus stapanire pe tinuturile sfinte, pelerinajele erau un motiv de bucurie si de regasire a linistii interioare, cruciatii considerau ca salvarea pamantului sacru de sub stapanirea paganilor ar fi un act religios. Acesta a fost motivul pentru care pelerinii s-au transformat in adevarati razboinici. Insa nu doar religia este cauza cruciadelor, ci si instinctul barbar de a lupta al europenilor, al cavalerilor si lorzilor care doresc sa ii inlature pe turcii selgiucizi de pe tinuturile pe care ei le considera sfinte. Cruciadele Cruciadele care au pornit dinspre Europa catre Pamantul Sfant au durat doua secole, intre anii 1095-1291, reprezentand o perioada de tumult si nelinisite pentru toti locuitorii continentului european, indiferent de statutul social; la cruciade au participat atat taranii, cat si regii. Istoricii sunt de parare ca numarul cruciadelor este de opt, prima dintre cruciade fiind considerata cea mai importanta si cea mai cunoscuta. Prima cruciada a inceput in luna noiembrie a anului 1095 si s-a incheiat in anul 1099. Importanta acestei cruciade este data de numarul impresionant de crestini care au calatorit spre Ierusalim. Istoricii spun ca au existat cinci armate, una a taranilor condusi de catre Petre Pustnicul si Walter cel Sarac, si patru grupari ale cavalerilor conduse de catre baronul Godfrey de Bouillon. Expeditiile cruciatilor au avut un caracter sangeros, dupa ce evreii au fost masacrati de catre cavalerii cruciati aflati in drumul lor inspre Ierusalim, pentru ca abia in anul 1099 cruciatii sa stapaneasca Ierusalimului

Chiar daca pentru o scurta perioada de timp paganii au renuntat la luptele pentru teritoriile pe care le-au cucerit cu greu, acestia nu s-au lasat invinsi pe deplin. Musulmanii au recucerit Edessa in 1144, fapt pentru care papa Eugen al III-lea a hotarat organizarea unei noi cruciade, care avea sa dureze intre 1147-1148. Asadar, au fost pregatite doua mari armate, una franceza condusa de catre regele Ludovic al VII-lea, si una germana condusa de catre Conrad al III-lea. Armata germanilor este infranta, iar francezii, in loc sa le ofere ajutor, i-au considerat inapti. Cea de a doua cruciada a fost un adevarat esec. Desi musulmanii s-au luptat mult timp intre ei, au fost uniti de catre Saladin, cel care a devenit intaiul sultan al Egiptului. Acesta recucereste Ierusalimul, reusind sa ii uimeasca pe europeni prin competenta si ambitia de care a dat dovada in lupte. La aceasta cruciada au participat reprezentanti ai Angliei, Frantei si Germaniei, insa si aceasta cruciada a fost un esec. Insa a fost un bun prilej pentru regele englez Richard Inima de Leu de a-si dovedi iubirea fata de oameni. La sfaristul cruciadei, cruciatii au facut un pact cu Saladin prin care cel din urma le ofera dreptul de a realiza pelerinaje in Ierusalim, atat timp cat acesta ramane sub stapanire musulmana. Cea de a patra cruciada a fost initiata in anul 1202 de catre papa Incoentiu al III-lea, care a propus sa invadeze Tara Sfanta, trecand prin Egipt. Deoarece cruciatilor le lipseau fondurile necesare inceperii unui nou razboi sfant, acestia au semnat un pact cu reprezentantii Republicii Venetiene sa le cedeze orasul crestin Zara (Zadar). Cruciatii au pornit spre Constantinopol, unde au ajuns in anul 1204 pentru a restabili vechiul Imperiu Latin, dar si un numar de state cruciate. Cruciada a cincea a fost propusa tot de catre papa Inocentiu al III-lea, insa acesta a murit in anul 1216. Locul i-a fost luat de catre papa Honorius al III-lea, care a incercat sa cucereasca Egiptul. Insa incursiunile cruciatilor au luat o intorsatura diferita in anul 1219 cand, sultanul Egiptului a dorit sa stabileasca pacea cu acestia, printr-un armistitiu care avea sa dureze opt ani. Multi dintre cruciati au fost rapusi de apele Nilului, dupa ce sultanul Egiptului Malin al-Kamil porunceste distrugerea digurilor. Cruciatii pierd lupta, insa incheie pace pentru opt ani. Cruciada a sasea a inceput in anul 1288. Regele Frederic al II-lea ajunge in Acra, iar pe data de 18 februarie 1929, Ierusalimul intra din nou in posesia cruciatilor, pentru ca in luna martie acesta sa primeasca titlul de rege al Ierusalimului. Aceasta cruciada reprezinta un succes enorm al celor care au dorit sa recapete Pamantul Sfant. Insa Ierusalimul este recucerit de catre musulamni in anul 1244, fapt pentru care regele Frantei Ludovic al IX-lea hotaraste sa organizeze o cruciada, dorind, de fapt, sa cucereasca bogatiile rasaritului. Si aceasta lupta a fost castigata de catre cei aproximativ 15000 de cruciati, insa interesele regelui sunt mai presus decat cele ale cruciatilor care lau ajutat sa puna stapanire pe bogatiile din Rasarit. O ultima cruciada este organizata in anul 1270 tot de catre regele Ludovic al IX-lea. Acestia ii ataca pe arabi in Africa de Nord, insa atat el, cat si armata sa pier in urma unor

boli. Aceasta este considerata ultima cruciada in Tara Sfanta, desi termenul a mai fost folosit pentru a denumi diferite incursiuni in aceste locuri. Desi se presupune ca aceste razboaie sfinte, cum au fost numite in nenumarate randuri cruciadele, au avut doar scopuri religioase, nu este greu de observat ca interesele materiale nu lipsesc, ci din contra, in unele cazuri sunt mai importante decat cele spirituale. Insa efectele pe care cruciadele le-au avut au fost resimtite; cruciadele au insemnat momente de unificare si solidaritate prin infaptuirea unui ideal comun, au adus importante schimbari politice, culturale si sociale, au facut posibile numeroase descoperiri, fapt pentru care sunt considerate unele dintre cele mai importante lupte din intreaga istorie.