Papa - iniţiatorul cruciadelor: În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva

sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea. Mesajul suveranului pontif i-a îndemnat pe
creștinii latini să pornească în Orient pentru a elibera Ierusalimul, locul în care pătimise și înviase Iisus Hristos
și care se afla sub stăpânirea musulmanilor. Aceștia din urmă au fost prezentați drept unelte ale diavolului, care
i-au supus pe creștini la cazne îngrozitoare și care pângăreau mărturia vieții Mântuitorului. Istoricii consideră
acest moment drept unul crucial pentru istoria Europei, dar mai ales pentru relațiile dintre lumea creștină
occidentală și cea musulmană, deoarece Urban al II-lea a dat naștere, prin acest mesaj, la mișcarea ncruciată.
CRUCIADA I
• 1095 – Conciliul de la Clermont – papa Urban al II-lea propune organizarea primei cruciade, participă armate
din Franţa, Germania şi Italia;
• Expediţia sărăcimii, condusă de Petre Pustnicul şi Walter cel Sărac, incheiata cu un esec;
• Expediţia cavalerilor grupaţi în patru corpuri principale de oaste, conduse de Geoffroi de Bouillon;
• Cuceriri – Niceea, Edessa, Antiohia, Ierusalimul;
• Creare regatului Ierusalimului.

ORDINE CAVALEREŞTI CREATE PENTRU APĂRAREA ŢĂRII SFINTE: TEMPELIERII

Ordin creat în 1129
• Recunoscuţi după hainele albe şi crucea roşie;
• Cei mai bine echipaţi, disciplinaţi şi antrenaţi războinici din perioada cruciadelor

CAVALERII IOANIŢI ( OSPITALIERII )

✣ Cunoscuţi şi sub numele de cavalerii de Rodos sau Malta au avut ca misiune principală – protecţia
pelerinilor în Ţara Sfântă

CAVALERII TEUTONI
• Ordin militar germanic creat în Palestina în 1099;
• Simbol crucea neagră;
• Din secolul al XIII lea rătăcesc prin Europa –Ţara Bârsei (1211 1225 ) şi apoi Prusia Orientală.
CAVALERII ORDINULUI ECVESTRU AL SFÂNTULUI MORMÂNT
Legat de activitatea Bisericii Sf. Mormânt şi protecţia Patriarhiei Latine de la Ierusalim

Denumit şi Cetatea Cavalerilor Ospitalieri este un castel al cruciaţilor din Siria şi a fost construită în mare parte
în anul 1031 în timpul Cruciadelor, de către emirul din Homs. În anul 1099, în timpul primei cruciade, cavalerii
sub conducerea lui Raymond IV de Toulouse în drum spre Ierusalim, ocupă cetatea timp de 10 zile, după care
pleacă şi asediază oraşul Arqa, cetatea rămânând sub stăpânirea
musulmanilor. Locul unde se afla Krak des Chevaliers a fost ocupat de o asezare a curzilor în secolul XI, fapt
pentru care s-a numit iniţial castelul Curzilor, mai apoi devenin Krac de l’Ospital şi în secolul al XIX-lea a fost
denumit Krak des Chevaliers. Din anul 2006 se afla si el pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Cronică anonimă despre Cruciada I

• Cruciaţii i-au învins pe musulmani la ora la care Hristos a murit pe Cruce;
• I-au măcelărit pe musulmani, omorându-i „până şi în templul lui Solomon”.
• Pradă (aur, cai, catâri) şi jaf (case);
• Cruciaţii s-au închinat lemnului Crucii iar a doua zi au omorât restul de musulmani;

Cruciada II
• 1146 – musulmanii recuceresc Edessa și Ierusalimul
• Aceasta a fost cauza organizării celei de a doua cruciade de către papa Eugen al III-lea.
• Participanţi:Conrad al III-lea, împăratul german Ludovic al VII-lea, regele Franţei
• Cruciada se încheie cu un eşec
Cruciada a II-a a fost organizată între 1147-1148 pentru că musulmanii au recucerit o mare parte din teritoriile
pierdute, inclusiv ierusalimul.

Cruciada III
• Saladin, sultanul Egiptului cucereşte Ierusalimul;
• Organizatorul cruciadei este papa Clement al III-lea;
• Participanţi:
Filip al II-lea August (Franţa);
Richard Inimă de Leu (Anglia);
Frederic Barbarossa;
• Rezultate: cucerirea oraşului Acra.

Cruciada IV
• Este legată de numele puternicului pontif Inocenţiu al III-lea şi de politica sa de a-şi impune supremaţia
asupra întregii lumi creştine, occidentale şi orientale;
• Apar interese politice şi economice promovate de dogele Veneţiei, Henric Dandolo;
• 1204 – cruciaţii cuceresc Constantinopolul;
• (1204 – 1261) – Imperiul Latin de Răsărit.

Cruciada V
A fost propusă tot de către papa Inocentiu al III-lea, însă acesta a murit în anul 1216. Locul i-a fost luat de către
papa Honorius al III-lea, care a încercat să cucerească Egiptul. Insă incursiunile cruciaților au luat o întorsătură
diferită în anul 1219 când, sultanul Egiptului a dorit să stabilească pacea cu acestia, printrun armistițiu care
avea să dureze opt ani. Mulți dintre cruciați au fost răpuși de apele Nilului, după ce sultanul Egiptului Malin al-
Kamil poruncește distrugerea digurilor. Cruciații pierd lupta, însă încheie pace pentru opt ani.
Cruciada VI
• Papa Grigore al IX-lea îl excomunicase pe Frederic al II-lea în anul 1227, din cauza vieţii imorale pe care o
ducea şi a raporturilor sale prieteneşti cu sultanul Malin al-Kamil. Papa îi interzise să conducă cruciada, dar
fără a ţine seamă de papă Frederic al II-lea se îmbarcă şi pleacă în Siria la în iunie 1228.
• Se ajunge la încheierea tratatului din 18 februarie 1229, prin care Ierusalimul era cedat cruciaţilor (acum
împăratul german fiind şi rege al Ierusalimului ), împreună cu oraşele Bethleem şi Nazareth.
• În martie 1229, Frederic al II-lea intră în Ierusalim unde este încoronat ca rege al Ierusalimului.

Cruciada VII
• In 1244, după recuerirea Ierusalimului de către musulmani, patriarhul din Ierusalim trimisese emisari la
principii şi regii din Occident, cerându-le organizarea unei noi cruciade generale.
• Vara anului 1248 Ludovic al IX-lea părăsi Parisul îmbarcânduse pentru insula Cipru
• Frederic al II-lea care continua să aibă legături strânse cu sultanul Egiptului si Damascului, informa curtea din
Cairo despre toate aceste lucruri.
• Vestea morţii sultanului ajunse şi în tabăra cruciaţilor. Porni apoi marşul de la Damietta spre Cairo.
• Trupele cruciate se aleseseră cu o pradă bogată.

Cruciada VIII
• Răspunsurile la apelurile papii referitor la o nouã cruciadã îl dã Ludovic al IX-lea, regele Frantei.
• În loc sã ajungã la Acra, care îsi trãia ultimele ceasuri, cruciatii au ajuns în Tunisia unde nu cãutau decât noi
cuceriri si jafuri. Sultanul mameluc al Egiptului oferã ajutor emirului Tunisiei. Dar regele Frantei, Ludivic al
IX-lea, moare în luptã, iar putinii cruciati rãmasi în viatã s-au înapoiat în Franta.
• Rând pe rând statele din Orient au fost recucerite de musulmani. În 1268 a fost recuceritã Antiohia, în anul
1289 Tripoli, iar în anul 1291, Acra, ultimul centru de rezistentã al cruciatilor. Doar regatul Ciprului a rãmas în
mâna "latinilor" mai multã vreme, el fiind cucerit de turcii otomani abia în 1571.