Seminarul Teologic liceal Ortodox, Sfântul Vasile cel Mare

Clasa a XI a C

Semestrul al II lea

CRUCIADELE

Prof. Buduroi Ionel

Elev Crețu Bianca Melissa

2021

Cruciadele au pornit din țările apusene ale Europei în secolele XI-XIV și constituie în istoria
Evului Mediu un fenomen complex. Ele au avut în primul rând un scop religios: eliberarea

1
Locurile Sfinte de sub stăpânirea arabilor. Au avut și cauze politice și economice bine
disimulate sub ideologia religioasă a eliberării Locurilor Sfinte.

Cruciada I (1096-1099)

Împăratul Alexios I Comnen (1081-1118), în speranța că va recuceri Asia Mică de la turci, s-a
adresat papei Urban al II lea (1088-1099), în 1095, cerându-i ajutor. În Franța, din 27
noiembrie 1095, papa a cerut printr-o cuvântare înflăcărată eliberarea și apărarea Locurilor
Sfinte.

Pe toată durata cruciadei papa a proclamat ~armistitiul lui Dumnezeu~

Prima cruciada a fost fixată la 15 august 1096. Cei ce plecau în cruciadă și-au pus pe hainele
lor cruci, de la care au primit numele de cruciați.

Adevărata cruciadă a fost a nobililor si baronilor și la ea au participat patru grupe de cruciați.

Grupa întâi a fost alcătuită de cavalerii lotaringieni, flamanzi și germani sub conducerea
ducelui Godefroy de Bouillon . Ei merg de-a lungul Dunării, trec prin Ungaria, Serbia și
Bulgaria și ajung primii la Constantinopol la 23 dec. 1096.

Grupa a doua este cea a cavalerilor din Franța centrală, la nord de Loara, la care s-au adăugat
cavaleri bretoni și englezi , sub conducerea lui Robert de Courtheuse, ducele Normandiei.
Aceștia au petrecut iarna anului 1096 în Apulia, în Italia, apoi trec Marea Adriatică, după
multe greutăți ajung la Constantinopol, în 1097.

Grupa cavalerilor provensali, din sudul Franței, conduși de Raymond Iv conte de Toulouse.
Grupa cavalerilor normanzi, din Italia de sud, conduși de ducele Boemond de Tarent.

În mai 1097 concentrarea celor patru grupe era fapt împlinit, armata cruciaților numărând
peste 200.000 de luptători.

La Constantinopol ei au depus jurământul de fidelitate față de împăratul Alexios I Comnen.

În 1097 cruciații trec în Asia Micăși atacă împreună cu grecii, Niceea. La 1 iulie bat pe turci
de la Dorylaeum. În octombrie 1097, ajung la Antiohia, pe care, după un asediu de șapte luni,
o cuceresc.

Al doilea principat latin creat de cavalerii occidentali a fost Antiohia, care a durat din 1098
până la 1268, când a căzut definitiv în mâinile musulmanilor.

Cruciații au înființat și comitatul de Tripoli, în Siria, care a durat de la 1102 până la 1289.

Cruciada a II a (1147-1149)

2
Între anii 1144-1146, emirii arabi de Mosul, Zengi și Nureddin au atacat Edesa, pe care au
cucerit-o la 23 dec 1144, apoi definitiv în mai 1146.

La 1 dec 1145 papa Eugeniu al II lea a promulgat o bulă.

La cruciada a II a au participat regele Franței Ludovic al VII- lea și împăratul Germaniei,

Conrad al III lea, aceasta este numită în istorie cruciada fraco-germană.

Armata Germană, în număr de 70.000, a plecat în aprilie 1147 de la Regensburg, situat pe

Dunăre, sub conducerea lui Conrad al III lea, apoi prin Ungaria, Niș, Sofia și a ajuns la
Constantinopol.

Armata franceză pleacă de la Metz, în iunie 1147, rin Regensburg, Ungaria, Serbia, Bulgaria,
întâlnindu-se cu cruciații Germani la Constantinopol.

Cele doua armate s-au intalnit si s-au reunit înainte sa atace Damascul. In lupta apriga care s-a
dat între 24 si 28 iulie 1148, Damascul n-a putut fi cucerit, iar Edesa a rămas mai departe în
mâinile musulmanilor.

La 8 sept 1148 Conrad al III lea a părăsit Acra, plecând spre Germania prin Tesalonic și
Constantinopol, unde încheie o alianță politică și militară cu împăratul Manuil I Comnen.

Cruciada a III a (1189-1192)

Spre sfârșitul sec al XII – lea asistăm la o nouă redeșteptare a lumii musulmane. Între anii
1182-1184 sultanul Saladin al Egiptului , atacă Transiordania, Palestina și Siria. Lupta
decisivă s-a dat la 4 iulie 1187 la Hattin, lângă lacul Tiberiadei, în nordul Galileei, luptă în
care din 15.000 de cavaleri latini au scăpat cu viată cam 1.000.

La 2 oct 1187 sultanul Saladin intră biruitor în Ierusalim, dupa 88 de ani de stapanire crestină,
pe care l-a transformat în oraș musulman.

Astfel s-a ajuns la organizarea cruciadei a III a, la care au participat cei trei mari și puternici
monarhi ai Apusului: împăratul german Friederich I Barbarossa (1152-1190), regele englez
Richiard Inimă de Leu și regele Franței Filip al II lea August.

Friederich I Barbarossa a condus trupele în 1189 prin Ungaria, Serbia și Bulgaria, spre
Constantinopol, petrecând iarna în Turcia, la Adrianopol. În primăvara anului 1190 a trecut în
Asia Mică, unde , la 18 mai, cucerește Iconium, capitala turcilor selgiucizi. La 10 iunie, însă,
Friederich I Barbarossa se îneacă în râul Selef.

Cruciada a IV a (1202-1204)

3
A fost predicată în Apus de papa Inocențiu al III lea (1198-1216) pentru eliberarea
Ierusalimului.

Republica Veneției, socotind momentul favorabil pentru câștigarea unor însemnate beneficii
comerciale, a îndreptat cruciada a IV a spre Constantinopol.

La 25 ian 1204 o revoluție din Constantinopol a răsturnat pe Isac II Anghelos și a așezat pe

tron pe Alexios V Dukkas Murtzuflos. Atunci, cruciații la 13 aprilie 1204, în Vinerea
Patimilor luară cu asalt Constantinopolul, pe care-l jefuiră barbar trei zile și trei nopți, oferind
un trist final de cruciadă.

În locul Imperiului Bizantin, cruciații creară Imperiul Latin de Constantinopol, punând rege
pe Balduin de Flandra.

Clerul Ortodox și aristrocrația bizantină s-au retras în Asia Mică, unde au înființat Imperiul
grec de Niceea.

Grecii care au plecat din Constantinopol au mai înființat în Asia Mică și Imperiul grec de
Trebizonda.

Cruciada copiilor (1212)

Un tânar cioban din Franța, Ștefan, în 1212, s-a crezut ales de Dumnezeu să conducă pe copiii
francezi în Palestina. Două corăbii au naufragiat, iar celelalte au adus copiii la Alexandria, în
Egipt, și în țările arabe, unde au fost vânduți ca sclavi.

Un copil german, Nicolae, care nu avea nici zece ani, în fruntea a mii de copii, a pornit din
Colonia și a trecut Alpii spre porturile italiene spre a se îmbarca pentru Palestina.

Cruciada a V a (1218-1229)

Faza întâi a cruciadei o constituie expediția regelui Andrei II al Ungariei, împreună cu ducele
Leopold VII de Austria și alți nobili dinAustralia și Bavaria, care au plecat spre Palestina în
1218-1219.

Faza a doua a cruciadei o constituie plecarea în Răsărit, după multe ezitări ale împăratului
Germaniei, Friederich al II lea.

Friederich al II lea a reusit prin negocieri să obțină pe timp de zece ani – primul tratat de la
Jaffa din 11 feb 1229. Acesta si-a pus singur coroana de rege în anul 1229 pe 17 martie.

Cruciada a VI a (1248-1254)

4
Pierderea Ierusalimului în 1244 a făcut ca papa Inocențiu al IV lea să îndemne creștinătatea
apuseană, în sinodul de la Lyon din 1245, să se înroleze într-o nouă cruciadă.

În 1268, Antiohia a căzut în mâinile musulmanilor.

Cruciada a VII a (1270)

Regele Franței Ludovic al IX lea cel Sfânt pleacă din nou în cruciadă în 1270, de astă dată în
Tunis.

Așa au luat sfârșit cruciadele zise clasice. Numarul de 7 cruciade e pur convențional.

Cruciadele următoare, de la Nicopole, 25 sept 1396, și de la Varna, 10 nov 1444, s-au

terminat prin înfrângerea creștinilor de către otomani.