CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

CAPITOLUL 6

UTILIZAREA CONTRAVANTUIRILOR METALICE PENTRU

REDUCEREA VULNERABILITATILOR CLADIRILOR
CU STRUCTURA DIN B.A.

1
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Prezentul capitol urmărește să pună în evidență prin studiu comparativ eficiența unor sisteme
de contravântuire metalice utilizate pentru reducerea vulnerabilităților seismice la clădiri
existente cu structură din beton armat (cadre din beton armat si duale din beton armat).

Cu scopul simplificării calculelor, analiza a fost redusă la studiul comportării unor linii de
rezistență corespunzătoare unor clădiri cu aceași distribuție a elementelor în plan, cu patru,
nouă și cincisprezece niveluri.

Pentru a obține caracteristici ale elementelor, asemănătoare cu cele ale elementelor clădirilor
existente, structurile au fost încărcate inițial cu forțe seismice corespunzătoare codului P13.

Următorul pas a fost de a aplica structurilor anterior dimensionate, solicitări seismice conform
codului P100-3:2007 (Cod de evaluare și proiectare a lucrărilor de consolidare la clădiri
existente, vulnerabile seismic) în corelație cu P100-1:2006 (Prevederi de proiectare pentru
clădiri) astfel obținându-se deficiențele structurilor existente față de exigențele acestor
normative.

S-a urmărit corectarea acestor deficiențe de rezistență și rigiditate prin introducerea sistemelor
de contravântuire centrice, în formă de X. S-au utilizat opt modele de distribuire a
contravântuirilor ce au fost introduse în structurile cu patru, nouă și cincisprezece niveluri.
Sistemele de contravântuire folosite ca metode de consolidare sunt de trei tipuri: contravântuiri
de tip direct, prinse în nodurile cadrelor de beton armat și contravântuiri de tip indirect
constituite din cadre metalice contravântuite interne și externe.

Rolul pereților este de a aduce rigiditate structurii, nu și rezistență deoarece aceștia sunt
considerați a fi proiectați într-o perioadă când dimensionarea nu impunea o armare ca cea
impusă astăzi. Bulbii de la capetele pereților vor fi considerați stâlpi independenți.

S-a realizat un calcul structural în domeniul liniar elastic cu ajutorul programului ETABS
Nonlinear Version 9.7.4.

Modelele structurale au fost analizate din punctul de vedere al schimbării caracteristicilor

proprii prin consolidare (perioada proprie fundamentală), din punctul de vedere al deplasărilor
relative de nivel și al eforturilor maxime din elementele structurale.

Au fost analizate și performanțele structurale ale liniilor de rezistență consolidate cu sisteme

de contravântuiri metalice utilizând secțiuni de tip dublu-T limitate din punct de vedere
tehnico-economic.

Liniile de rezistență au fost supuse la acțiuni seismice folosind metoda statică echivalentă
pentru zona seismică cu caracteristicile perioada de colț Tc=1,6s și accelerația terenului
ag=0,24g.

2
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

1. Prezentarea stadiului actual al problemei analizate în românia şi în lume

1.1. Privire generală asupra documentelor referitoare la consolidarea la
acțiuni seismice

La momentul actual se găsesc în literatura de specialitate numeroase studii teoretice şi

teste experimentale despre sistemele de consolidare a elementelor structurale sau a
substructurilor. Testele de laborator sunt valoroase pentru studierea tehnicilor de intervenţie,
însă prezintă limitări datorate dificultăţilor de a reproduce corect condiţiile de rezemare, de a
cuantifica efectul folosirii unui model la scară mai mică, cât şi de a introduce defectele
clădirilor existente (toleranţe în construcţie, execuţie defectuoasă, coroziunea barelor de
armătură cât şi deteriorarea betonului). Aceste dificultăți fac ca oportunitatea de a executa teste
ce presupun atingerea colapsului pe clădiri existente să fie văzută ca o şansă unică şi irepetabilă
de a îmbunătăţi cunoştinţele despre analiza şi proiectarea metodelor de consolidare oportunitate
ce a apărut în cadrul proiectului ILVA-IDEM realizat în localitatea Bagnoli, Napoli, Italia între
2000-2005. [1]
La nivel internațional există, pe lângă studii și teste, și legislații ce reglementează
consolidarea clădirilor existente, după cum urmează:

 FEMA 273 – NEHRP Linii directoare pentru reabilitarea seismică a clădirilor

 Proiectul Codului Noii Zeelande NZDC – Evaluarea și îmbunătățirea
performanțelor structurale privind riscul la cutremur al clădirilor
 Raportul SERC – Elaborarea liniilor directorare pentru evaluarea rezistenței și
a performanței clădirilor existente și recomandări privind schemele de
consolidări pentru asigurarea rezistenței la cutremur
 UNIDO Vol. 4 – Evaluarea rezistenței și a degradărilor post-cutremur a
clădirilor în condiții seismice
 Eurocode 8 – Prevederi de proiectare pentru rezistența la cutremur. Partea 1-4:
Reguli generale pentru consolidarea și repararea clădirilor
În România Eurocode 8 este transpus prin intermediul reglementării ”P100-3 / Cod de
evaluare si proiectare a lucrărilor de consolidare la clădiri existente, vulnerabile seismic”.
Consolidarea structurilor la acțiuni seismice poate fi caracterizată prin câțiva pași cheie.
Ca prim pas în vederea consolidării, se vor evalua caracteristicile de bază și capacitatea de
rezistență la acțiuni seismice ale clădirii existente. Apoi se decid obiectivele de performanță și
nivelul de hazard seismic corespunzător.
Trebuie realizată o evaluare amănunțită a clădirilor existente pentru a determina natura
și mărimea deficiențelor ce pot cauza un comportament neadecvat la acțiuni seismice. Această
evaluare va ajuta de asemenea să se stabilească dacă sunt necesare modificări locale sau la nivel
global. Succesul consolidării depinde de alegerea tehnicii de consolidare care este în funcție de
materialul și sistemul structural al clădirii existente. Mai departe, proiectarea și analiza necesită
un grad înalt de experiență și finețe comparativ cu cel necesar pentru realizarea unei clădiri noi.
Toate documentațiile despre consolidarea structuală conțin scheme generale de reabilitare, dar
nu oferă proceduri și detalii specifice de proiectare. Totuși câteva oferă instrucțiuni referitoare
la tehnicile comune de consolidare precum cămășuirea, adăugarea de pereți de forfecare și
cadre contravântuite.

3
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Despre modificarea locală a componentelor:

Câteva componente (precum grinzile, stâlpii, nodurile, pereții, diafragmele, etc.) dintr-
o clădire existentă pot să nu aibă rezistența sau capacitatea de deformare adecvată, deși clădirea
în ansamblu are rezistență și rigiditate substanțială. Pentru aceste componente, pot fi realizate
modificări locale, păstrând configurația de bază a sistemului de rezistență la forțe orizontale.
Modificările locale luate în considerare sunt legăturile dintre elemente, rezistențele elementelor
și capacitățile lor de deformare.
FEMA 273 și NZDC prevăd că elementele pot sa reziste unor deformații mari fără a
ceda, prin îmbunătățirea capacității de deformație sau a ductilității, fără a spori implicit și
rezistența.
De exemplu, realizarea unei cămășuieli în jurul unui stâlp din beton armat pentru a-i
îmbunătăți confinarea îi oferă capacitatea de a se deforma fără exfolieri sau degradări ale
îmbinărilor armăturilor. Conform FEMA 273, secțiunea transversală a unui element structural
poate fi redusă cu scopul de a-i spori flexibilitatea și capacitatea răspunsului la deformații.
Potrivit Eurocode 8, modificări locale sau în ansamblu pot fi făcute asupra unor elemente
structurale deteriorate sau nu (reparații sau consolidări) având în vedere rigiditatea, rezistența
și ductilitatea lor. De asemenea sugerează înlocuirea elementelor cu avarii grave. Consolidarea
structurală, după cum este definită în manualul UNIDO, constă de asemenea, în modificarea
elementelor structurale existente, astfel încât rezistențele și ductilitățile lor sa fie îmbunătățite.
Prin urmare, caracteristicile respective ale structurii sunt influențate (cămășuiala stâlpilor) deși
schema structurală nu este modificată în ansamblu.

Despre eliminarea sau diminuarea discontinuităților și a neregularităților

existente:

Neregularitățile de rezistență, rigiditate și masă au o contribuție majoră în răspunsurile

nesatisfăcătoare la acțiuni seismice. Distribuția de deplăsări inegale, cu concentrări mari la un
anumit nivel sau pe o parte a structurii, indică prezența neregularităților.
Distribuirea asimetrică în plan a elementelor structurale, schimbări importante de
rigiditate de la un etaj la altul, concentrări mari de mase, goluri mari în pereți fără o armare
periferică corespunzătoare sunt exemple de astfel de neregularități. FEMA 273 și NZDC
prezintă câteva măsuri corective pentru îndreptarea acestor neregularități. Conform acestor
documente, neregularități precum etajele slabe pot fi înlăturate prin adiția unor pereți de
forfecare sau contravântuiri, iar neregularitățile torsionale pot fi înlăturate prin adăugarea unor
grinzi, cadre de contravântuire sau pereți de forfecare pentru a echilibra distribuția maselor și
a rigidității la nivelul unui etaj. Elemente precum stâlpi sau pereți care lipsesc la anumite etaje
pot fi extinși și completați pentru o transmitere lină a eforturilor către fundație. O clădire
neregulată poate fi împărțită în mai multe clădiri regulate și simple prin intermediul rosturilor
suficient de mari astfel încât să nu existe riscul ciocnirilor. Eurocodul 8 susține modificarea
sistemelor structurale, precum eliminarea unor noduri structurale, elemente vulnerabile și
ordonarea lor într-un mod mai regulat și/sau mai ductil.

4
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Despre îmbunătățirea rezistenței și a rigidității structurii la nivel global:

Deformările laterale mari induse în structură prin mișcările seismice impun cerințe de
ductilitate mari pentru elementele structurale. De asemenea clădirile flexbile cu ductilitate
insuficientă nu se comportă bine la acțiuni seismice. Este necesar ca aceste tipuri de clădiri să
fie rigidizate la nivel global. FEMA 273 și NZDC propun adăugarea contravântuirilor și a
pereților de forfecare pentru sporirea rigidității unei structuri. Unele structuri existente au o
rezistență necorespunzătoare, ceea ce duce la un comportament în domeniul inelastic la un
nivel scăzut al forțelor seismice, la deformații în domeniul inelastic. Întărind structura din punct
de vedere al rezistenței, pragul nivelului forței seismice de la care încep să se producă pagubele
poate crește. Grinzi rezistente la momente încovoietoare pot fi prevăzute deoarece sunt mai
flexibile și adaugă rezistență structurii fără a spori neapărat și rigiditatea, conform acestor
documente. În Eurocode 8 se sugerează adăugarea de elemente structurale noi precum
contravântuirile, pereții de umplutură, centuri de oțel, lemn sau beton armat la clădirile din
zidărie sau adăugarea unui nou sistem structural pentru preluarea acțiunii seismice.
În manualul UNIDO, întărirea întregii structuri poate fi întreprinsă sporind rezistența
la forțe laterale, rigiditatea și ductilitatea. Lucru ce pot fi realizat prin adiția unor elemente
structurale noi, precum contravântuirile în o structură în cadre sau ca pereții de forfecare în o
structură cu pereți de forfecare cu scopul de a reduce excentricitatea maselor. O nouă structură
rezistentă la forțe laterale poate fi introdusă pentru a conlucra cu sistemul structural existent de
exemplu pereți de forfecare rigizi introduși în o structură în cadre. Asemenea intervenții produc
schimbări importante în distribuția eforturilor în structură cât și în aspectul structural. FEMA
273 și Eurocode 8 sugerează și ele reduceri de masă ale structurii unde este posibil.

1.2. Consolidarea cu sisteme de contravântuiri metalice

Consolidarea este necesară deoarece multe clădiri existente în zonele cu risc seismic
crescut nu au abilitățile necesare pentru a rezista încărcărilor datorate cutremurelor. Deși aceste
clădiri au fost proiectate și construite respectând cerințele normativelor în vigoare la acel
moment, sistemele de preluare a încărcărilor orizontale sunt deficitare pentru cerințele mai
stricte și mai complexe ale normativelor aplicate în ziua de astăzi.
Comportamentul neductil al clădirilor existente cu structura din cadre de beton armat
se datorează unei armări transversale inadecvate în stâlpi, grinzi și noduri, alunecării armăturii
inferioare a grinzii din nod, confinării insuficiente a stâlpilor.
Printre cele mai utilizate metode de întărire la acțiuni seismice se numără: pereții de
umplutură, adăugarea unor pereți scurți ”aripi” lângă stâlpi, atașarea contravântuirilor metalice,
încasetarea stâlpilor. Primele trei metode se folosesc pentru sporirea capacității de rezistență,
cea de-a patra folosindu-se mai mult pentru sporirea ductilității.
După cutremurul Miyagiken-Oki din 1978 din Japonia, un număr de 157 de clădiri au
fost consolidate. Pentru 45% dintre acestea s-a utilizat metoda pereților de umplutură, pereții
laterali de tip "aripi" au fost soluția pentru 15% dintre clădiri, iar atașarea contravânturilor
metalice a reprezentat soluția pentru 1% dintre clădiri.

5
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Sugano, un cercetător japonez, a testat zece cadre cu un nivel, o deschidere și redus la

scara 1:3 cu diferite tehnici de consolidare. Cele nouă tipuri de soluții de îmbunătățire a
rezistenței, alături de cadrul din beton armat inițial au constat din: două cadre cu perete din
beton monolit de diferite grosimi, un perete bloc de beton, două cadre cu pereți de umplutură
cu sisteme de prindere diferite, un cadru cu un perete subțire a cărui grosime a fost marită, un
cadru cu un panou din oțel prins cu șuruburi de grinzi, un cadru cu contravântuiri metalice ce
lucrează la compresiune și unul cu contravântuiri ce lucrează la întindere. Aceste cadre sunt
ilustrate în Fig.1.1 împreună cu modelele de fisurare și curbele histerezis corespunzătoare
fiecăruia. Graficul cadrului simplu este la altă scară față de celelalte grafice. [3]
Contravântuirile din oțel s-au dovedit a fi una din cele mai bune soluții pentru preluarea
încărcărilor orizontale. Acestea sunt eficiente deoarece diagonalele lucrează la eforturi axiale
și prin urmare necesită secțiuni mici pentru a asigura rigiditate și capacitate portantă în
preluarea forțelor seismice.
Modele posibile de contravântuiri metalice includ contravântuirile în X, în forma de K,
în forma de diamant sau excentrice. Contravântuirile pot fi proiectate pentru a prelua întreaga
încărcare orizontală sau doar o parte din aceasta. Un considerent important îl constituie
transferul eforturilor de la elementele de beton armat la contravântuiri. Elemente metalice
verticale și orizontale prinse de grinzile și stâlpii de beton armat pot face acest transfer.

Fig.1.1 Modelele de fisurare si curbele histerezis ale testului lui Sogano[3]

De obicei sunt avute în vedere două tipuri de sisteme de contravântuiri: externe și
interne. La sistemul extern de contravânturi, elementele metalice sunt atașate în mod global de
exteriorul clădirii sau în mod local de un cadru de beton armat. Deficiențele acestui tip de
sistem sunt problemele arhitecturale și dificultățile ivite la conectarea elementelor metalice de
cele de beton armat. Bush et al.1 a efectuat studii de încărcare ciclică pe modele de sisteme
externe scalate la două treimi din mărimea naturală concluzionând eficiența acestor sisteme

1Bush TD, Jones EA, Jirsa JO. Behavior of RC frame strengthened using structural-steel bracing. J Struct Eng-ASCE
1991;117(4):1115–26

6
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

pentru consolidarea cadrelor de beton armat existente. Badoux și Jirsa2 au cercetat din punct
de vedere numeric sistemul extern de contravântuiri și recomandă folosirea cablurilor pentru
diagonale astfel încât să evite flambajul cadrului contravântuirilor și să sporească ductilitatea
grinzilor.

Fig.1.2 Contravântuiri centrice[4] Fig.1.3 Contravântuiri excentrice[4]

Sistemele interne de contravântuiri presupun introducerea elementelor metalice în
spațiul interior format de grinzile și stâlpii de beton armat. Transferul eforturilor se face prin
contactul elementelor metalice cu cele din beton armat.
Contravântuirile se pot conecta atât direct prin prinderea diagonalelor metalice cu
buloane și platbande de stâlpii și grinzile din beton armat, cât și indirect cu ajutorul unui cadru
metalic lipit de cadrul din beton armat, acest tip de conectare fiind mai costisitor. Nateghi-
Alahi3 au aplicat cu success acest sistem pentru a îmbunătăți comportamentul la acțiuni seismic
la o clădire de opt etaje existent, din Iran. [4]
Contravântuirile centrice măresc rigiditatea laterală a cadrelor, astfel se măresc și
frecvențele proprii ale clădirii și de obicei drifturile laterale reducându-se. Pe de altă parte, o
creştere a rigidității poate avea ca urmare o mărire a forței de inerție datorată cutremurelor. În
plus, efectul contravântuirilor este pe de o parte scăderea momentelor încovoietoare și a forțelor
tăietoare din stâlpi, iar pe de altă parte creșterea forțelor axiale de compresiune în stâlpii de
care sunt conectați.
Întrucât stâlpii din beton armat suportă bine forțele de compresiune, acest efect nu ar
ridica probleme în vederea consolidării clădirilor existente cu contravântuiri centrice.
Contravântuirile metalice excentrice reduc rigiditatea laterală a structurii și
îmbunătățesc capacitatea structurii de a disipa energie. Datorită conexiunii excentrice a
contravântuirilor pe grinzi, rigiditatea laterală a sistemului depinde de rigiditatea la încovoiere
a grinzilor și stâlpilor, așadar reducând rigiditatea laterală a cadrului. Componenta verticală a
forțelor axiale din contravântuiri din acțiuni seismice produce încărcări concentrate în grinzi în
punctul de legătură cu contravântuirile excentrice.
Prin compararea mai multor tipuri de contravântuiri metalice la o clădire cu patru
niveluri supusă la acțiuni seismice relevă faptul că sistemul de contravântuiri centrice în X este

2 Badoux M, Jirsa JO. Steel bracing of RC frames for seismic retrofitting. J Struct Eng-ASCE 1990;116(1):55–74

3Nateghi-Alahi F. Seismic strengthening of eight-storey RC apartment building using steel braces. Eng Struct
1995;17(6):455–61

7
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

cel mai eficient tip de contravântuire pentru reducerea momentelor încovoietoare în stâlpi și a
deplasărilor globale. [5]

1.3. Exemple de consolidare cu sisteme de contravântuiri

Exemplul 1: Institutul de Tehnologie, Sendai, Japonia
Sistemul de consolidare cu contravântuiri metalice la sistemele structurale în cadre de
beton armat a fost prima dată utilizat în Japonia. Un exemplu timpuriu al aplicării acestui sistem
este la una din clădirile Institutului de Tehnologie Tohoku din Sendai, Japonia. Clădirea a fost
avariată în 1978 la cutremurul Miyagi-ken-oki. Sistemul structural inițial al clădirii prevedea
grinzi perimetrale cu înâlțimi mari și stâlpi scurți. Stâlpii au cedat în mare parte la forță
tăietoare.
Clădirea a fost reparată și consolidată cu contravânturi metalice centrice care au fost
plasate pe exteriorul ambelor fațade. Contravântuirile au secțiunea dublu-T, ajungând la o
greutate de 50tone și au fost prinse cu șuruburi de frecare. Consolidarea a durat patru luni atât
pentru fabricarea elementelor metalice cât și pentru instalarea acestora. Clădirea este ilustrată
în plan, elevație și în detaliu în următoarele figuri.
Contravântuirile și conexiunile au fost realizate pentru a putea disipa energia sub
încărcări ciclice în domeniul inelastic. Sistemul de contravântuiri și cadrele se potrivesc în ceea
ce privește nivelul de deteriorare la drifturi. Sistemul de contravâtuiri a compensat rigiditatea
pierdută din cauza mișcării seismice, adică aproximativ 70% din rigiditatea clădirii prin
deteriorarea stâlpilor. Perioada propie a clădirii pe direcție longitudinală a crescut de la 0,34sec
la 0,53sec în urma seismului, ajungând la 0,35sec după consolidare.

Fig.1.4 Sistem de contravântuiri pe fațadă Fig.1.5 Schemă sistem de contravântuire la

la Școala din Sendai – Detaliul 1 Școala din Sendai – Detaliul 2

8
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Fig.1.6 Schema clădirii Institutului Tohoku din Sendai consolidată în plan și elevație
Probabil că la proiectarea inițială a clădirii nu s-a considerat că includerea de grinzi cu
înălțimi mari va crea efectul stâlpilor scurți. Consolidarea a constat și în carotarea grinzilor cu
scopul slăbirii secțiunii. Teste experimentale au demonstrat că prin carotare momentul
încovoietor capabil pozitiv se reduce cu 70%. Acest procent este suficient pentru a transfera
cedarea de la stâlpi la grinzi. Așadar slăbirea a transformat cadrul de tip grinzi tari – stâlpi slabi
într-un cadru de tip grinzi slabe – stâlpi tari cu mecanism de cedare ductil. Slăbirea secțiunilor
grinzilor a fost posibilă datorită aportului de rezistență și rigiditate adus de sistemul de
contravântuiri.

Exemplul 2: Clădirea Durango 49, Mexico City, Mexic

Clădirea ilustrată în fig.1.7 are douăsprezece etaje, destinație activități medicale și a fost
construită în anii 1970.

Fig.1.7 Durango 49, Mexico City, consolidare cu contravânturi metalice

9
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Este o clădire cu cadre din beton armat și o distribuție asimetrică a elementelor în plan.
În cadrele perimetrale de pe direcția scurtă se găsesc grinzi cu înălțimi mari. În timpul
cutremurului din 1980 , mai multe grinzi și stâlpi de la primele trei etaje au fost deteriorate.
Clădirea a fost reparată și consolidată ulterior cu două grinzi cu zăbrele exterioare cu scopul de
a reduce eforturile în elementele afectate. Au fost realizate contravânturi în X pe toată înălțimea
clădirii cu excepția parterului unde modelul a fost schimbat pentru a permite accesul în clădire
și în garajul de la subsol. Stâlpi puternici din oțel ajută flexibila structură să reziste la
momentele de torsiune mari. Secțiunile metalice sunt de tip U iar îmbinările sunt realizate ca
în figura 1.8. Sistemul de contravântuire este prins de grinzi prin intermediul unei plăci de
metal fixată cu șuruburi post-tensionate.
Forțele seismice sunt transferate la sistemul de contravântuire prin frecare. Planșeele au
fost întărite pentru a putea transmite forțele tăietoare către noua fațadă cu rigiditate crescută.
Fundația a fost reabilitată construind piloți metalici sub sistemul de contravântuire.
Consolidarea a fost realizată în zece luni cu costuri de aproximativ 20% din costurile de
înlocuire și cu minimum de deranj asupra vecinătăților.
Spre deosebire de numeroase clădiri învecinate, această clădire s-a comportat foarte
bine la devastatorul cutremur din 1985 Mexico City.

Fig.1.8 Detaliu de îmbinare a sistemului de contravântuire la clădirea Durango 49, Mexico

City

Exemplul 3: Spitalul Zaragoza, Mexico City, Mexic

Spitalul Zaragoza este o altă clădire situată în zona nefavorabilă seismic a Mexico City.
Deși clădirea a suferit deteriorări minore (crăpături ușoare în pereții de zidărie ai casei scării),
la cutremurul din 1985 s-a hotărât consolidarea acesteia pentru a preveni pagube mai mari în
cazul apariției unor evenimente seismice viitoare. Operțiunile de consolidare trebuiau să fie
rapide, reduse din punct de vedere al costului și să fie realizate astfel încât să nu afecteze
activitatea spitalului. Sistemul structural inițial al spitalului consta în cadre spațiale și pereți de
forfecare perimetrali pe direcția scurtă. Proiectantul a ales să reabiliteze pereții de forfecare și
să construiască două cadre contravântuite pe direcția lungă a clădirii. Elementele metalice
prefabricate au fost puse pe poziție și a fost turnat beton între acestea și cadrele de beton armat
existente. În beton au fost prinse buloane fixate în grinzile și stâlpii de beton armat și buloane
fixate în cadrul metalic, ca în figura 1.9.

10
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Fig.1.9 Detaliu poziționare și prindere cadru contravântuit la spitalul Zaragoza

Forțele tăietoare sunt transmise prin intermediul șuruburilor sudate de cadrul metalic și
fixate cu rășină epoxidică de cadrul de beton armat. Contravântuirile au secțiunea tubulară,
secțiune ce favorizează curgerea materialului la compresiune înaintea flambajului. Fundația
perimetrală a fost întărită prin adăugarea unor piloți prefabricați flotanți. Sistemul de
contravântuire este satisfăcător din punct de vedere estetic, se poate considera ca acesta a
aparținut clădirii de la bun început. [6]

Exemplul 4: Clădire din beton armat, Mexico City, Mexic [7]

Fig.1.10 Sistem de consolidare cu contravântuiri centrice externe la o clădire din beton armat
din Mexico City, Mexic

11
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

Exemplul 5: Universitatea din Berkeley, California [7]

Fig.1.11 Soluție de consolidare cu contravântuiri exterioare la Universitatea din Berkeley,

California

2.3. Consolidarea cu sisteme de contravântuire metalice

Din analiza facută în subcapitolul anterior rezultă că liniile de rezistență au un deficit
de rezistență și nu necesită în mod obligatoriu și îmbunătățirea rigidității. Consolidarea liniei
de rezistență asociată clădirii cu patru niveluri își are justificarea în a obține o solicitare mai
mică asupra nodurilor, astfel încât rezistența acestora să fie suficientă.
Consolidarea liniilor de rezistență asociate clădirilor cu nouă și cincisprezece niveluri
este justificată în primul rând de deficiența de rezistență a acestora și în al doilea rând de o
îmbunătățire a rigidității acestora, deoarece deformațiile reduse implică și reducerea riscului
deteriorării.
Reabilitarea s-a realizat prin intermediul a trei tipuri de sisteme de contravântuire.
Prima oară s-a utilizat sistemul de contravântuire direct, la care transferul eforturilor se face
prin nodurile cadrelor de beton armat către diagonalele metalice (numit în continuare Sistemul
a). Apoi s-a utilizat sistemul de contravântuire indirect, care este de două tipuri, intern și extern.
La acestea transferul eforturilor se face prin contactul dintre elementele orizontale și verticale
de beton și metal. Sistemul de contravântuire intern este reprezentat de un cadru de
contravântuire metalic introdus în incinta cadrului de beton armat (Sistemul b). Sistemul de
contravântuire extern este realizat prin atașarea unui cadru contravântuit la fața cadrului de
beton armat (Sistemul c).
Pentru toate cele trei tipuri de sisteme contravântuirile sunt centrice și au secțiunile de
tip dublu-T.
Pentru realizarea modelului structural al Sistemului ”a” în programul ETABS s-au
utilizat elemente de tip frame atât pentru componentele din beton armat cât și pentru cele de

12
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

metal, cu excepția pereților care au fost introduși prin elemente de tip shell în toate modelele.
Asemenea a fost realizat și Sistemul ”c”. La Sistemul ”b” componentele metalice au rămas de
tip frame, însă cele din beton armat au fost introduse prin elemente shell. Transferul eforturilor
se face în modelul structural asemănător unui caz real pentru Sistemul ”a”. De asemenea pentru
modelul Sistemului ”b”, transferul eforturilor se face aidoma unui caz real, în funcție de finețea
mesh-ului elementelor de beton armat. În schimb modelul pentru Sistemul ”c” poate să nu
reprezinte realitatea deoarece legăturile dintre componentele metalice și cele din beton sunt
făcute la extremitățile etajelor, prin neglijarea unor eventuale prinderi intermediare.
Cele trei tipuri de sisteme de contravântuire sunt ilustrate schematizat în următoarele
figuri.

Fig.2.8 Schema Sistemului Fig.2.9 Schema Sistemului Fig.2.10 Schema Sistemului

”a” de contravântuire ”b” de contravântuire ”c” de contravântuire

Au fost realizate cate opt modele de așezare a sistemelor de contravântuire pentru

fiecare dintre cele trei tipuri de contravântuire, atat pentru cazul structurilor cu cadre din beton
armat cat si pentru cele duale.

Structuri cu cadre din beton armat

(a) caz 1 (b) caz 2

(c) caz 3 (d) caz 4

13
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

(e) caz 5 (f) caz 6

(g) caz 7 (h) caz 8

Fig.2.11 Modele de amplasare a contravântuirilor în elevație

2. Concluzii privind utilizarea contravantuirilor metalice la cladiri cu

structura din beton armat
Atunci când se dorește reducerea vulnerabilităților seismice a clădirilor existente din
beton armat cu structură din beton armat, prin aplicarea de contravântuiri metalice, este
important să se analizeze structura existentă și să se găsească punctele slabe ale acesteia.
Clădirea poate avea deficiențe privind rigiditatea și/sau rezistența. Diferitele sisteme de
contravântuire sau de așezare a contravântuirilor în elevație oferă rezultate diferite privind

14
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

îmbunătățirea rezistențelor și a rigidității și de aceea contravântuirile pot suplini lipsurile

clădirii sau pot accentua aceste deficiențe.
La structurile cu cadre din beton armat, prin introducerea de contravântuiri metalice
s-a obținut o scădere considerabilă a deplasărilor relative de nivel:
Din punct de vedere al eforturilor, se observă că sistemele de contravântuiri metalice
scad momentele încovoietoare maxime și forțele tăietoare maxime din stâlpi. Acest fapt
conduce la creșterea forței axiale de compresiune. De asemenea, momentele maxime și forțele
tăietoare din grinzi sunt reduse. Având în vedere cele prezentate anterior, pentru clădirile care
se proiectează cu structura în cadre din b.a. cu regim mic și mediu de înălțime (până în 15
niveluri) se constată că cel mai avantajos mod de amplasare al contravântuirilor în ochiurile de
cadru îl repezintă cel din cazul 6.
În ceea ce privește cladirile cu structura duala din b.a., acestea au prezentat deficiențe
de capacitati de rezistență, in timp ce deplasările relative de nivel au valori sub valorile
admisibile. Acest lucru se datorează existenței pereților care conferă rigiditate liniilor de
rezistență. Pe de altă parte, din cauza rigidității, pereții se comportă ca niște concentratori de
eforturi, accentuând lipsa de rezistență a elementelor componente ale liniei de rezistență.
Au existat două linii de comparație. Pe de o parte au fost comparate rezultatele oferite
de sistemele de contravântuire ”a”, ”b” și ”c”, iar pe de altă parte au fost comparate modelele
de amplasare a contravântuirilor 1→8.
Rigiditatea liniilor de rezistență poate fi caracterizată de perioada proprie fundamentală
și de deplasările relative de nivel. Sistemul ”b” de contravântuire a avut rezultatele cele mai
bune în reducerea perioadelor proprii și a deplasărilor relative de nivel. Sistemele ”a” și ”c” au
avut influențe asemănătoare, cu mici diferențe: Sistemul ”a” a redus mai mult ca Sistemul ”c”
perioadele proprii, iar Sistemul ”c” a redus mai mult deplasările relative de nivel. Având în
vedere momentele încovoietoare și forțele tăietoare din grinzi și stâlpi Sistemele ”a” și ”c” au
fost cele mai eficiente în reducerea lor. Sistemul ”b” a avut o influență mult mai mică în
reducerea eforturilor, în unele cazuri eforturile rezultate au fost mai mari decât cele ale
structurii neconsolidate, în special forțele tăietoare au prezentat valori crescute față de cele
inițiale. În concluzie Sistemele de tip ”a” și ”c” pot avea o utilizare mai largă deoarece produc
îmbunătățiri legate și de rezistență și de rigiditate, în timp ce folosirea unui Sistem de tip ”b”
implică o atenție sporită pentru că deși oferă rezultate foarte bune privind rigidizarea, provoacă
creșteri ale eforturilor elementelor de beton armat.
Comparând modelele de așezare a contravântuirilor în elevație a rezultat că modelul 8
a fost cel mai eficient atât în reducerea eforturilor cât și în îmbunătățirea rigidității. De aici se
poate trage concluzia că utilizarea unui număr cât mai mare de cadre contravântuite amplasate
dezordonat în toate deschiderile liniei de rezistență oferă rezultate foarte bune indiferent de
tipul deficienței structurii existente. Modelele 1 și 6 au avut rezultate bune în îmbunătățirea
rigidității, iar modelele 2, 3, 4 au avut rezultate bune în reducerea eforturilor. Astfel o amplasare
liniară a cadrelor contravântuite atât în deschiderile centrale cât și în cele laterale este eficientă
pentru rigiditate, iar o amplasare dezordonată a cadrelor contravântuite permite mai degrabă
reducerea eforturilor. Pentru reducerea efoturilor este importantă prezența cadrelor
contravântuite în toate deschiderile, informație dată de faptul că modelul 4 a avut rezultate mai
slabe decât modelele 2 și 3.
Modelele 5 și 7 au avut cele mai slabe performanțe în îmbunătățirea rezistenței și a
rigidității structurilor. Acestea conțin cel mai mic număr de cadre contravântuite și sunt

15
 CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

amplasate liniar în câte o deschidere, influența lor asupra liniei de rezistență fiind de cele mai
multe ori prea mică sau nulă. Comparate între ele a rezultat că modelul 7 a avut rezultate mai
bune privind rezistența și rigiditatea, fapt datorat amplasării cadrelor contravântuite langă
perete, ansamblul acestora oferind o rigiditate mai bună decât dacă contravântuirile nu au fost
legate de pereți. De asemenea forțele tăietoare din stâlpi au fost mai mari în cazul modelului 7.
Urmărind performanțele atinse de sistemele și modelele de contravântuire analizate în
scopul de a reduce eforturile până la valori aflate sub valorile capacităților grinzilor, stâlpilor
și a nodurilor a rezultat că o mare provocare a fost ca verificarea capacității nodurilor să fie
satisfăcută.
Pentru liniile de rezistență cu patru niveluri, verificarea diagonalei comprimate de beton
a nodului a fost satisfăcută în cazul modelelor 3, 4, 5, 6 și 8 pentru toate tipurile de sisteme de
contravântuire, cu observația că în cazul Sistemului ”b” forțele tăietoare din stâlpi au ajuns la
valori mai mari decât capacitățile lor la forță tăietoare. Rezistența nodurilor era singura
deficiență a liniilor de rezistență cu patru niveluri. Verificarea etrierilor din nod nu a fost
satisfăcută în general indiferent de numărul de niveluri, deoarece numărul etrierilor din nod a
fost insuficient. În unele cazuri această verificare a fost satisfăcută deoarece cerința de
rezistență este dependentă de forța axială din stâlpi.
În cazul liniilor de rezistență cu nouă niveluri verificarea diagonalei comprimate din
nod a fost satisfăcută doar pentru combinația modelul 8-Sistemul ”c”. Liniile de rezistență
consolidate cu sistemele ”a” și ”c” au redus eforturile din stâlpi și grinzi sub valorile
rezistențelor, cu excepția forței tăietoare maxime din stâlpi. Pentru Sistemul ”c”-modelele 5 și
7 și momentele încovoietoare maxime din grinzi au depășit capacitățile la încovoiere. În cazul
Sistemului ”b” a fost atins scopul doar pentru momentele încovoietoare din stâlpi și grinzi
pentru unele modele. La modelul 7 a fost depășită capacitatea la compresiune a stâlpilor de
lângă pereți.
Capacitatea la compresiune a stâlpilor a fost depășită stâlpii-bulbi ai liniilor de
rezistență cu cincisprezece niveluri la modelele 1, 5, 6 și 7. Folosind modelele 2, 3, 4 și 8
momentele încovoietoare și forțele tăietoare din grinzi au fost reduse sub valorile rezistențelor
aferente.
La structurile cu regim mare de înălțime trebuie avute în vedere în general proceduri
combinate de consolidare, ca de exemplu sisteme de contravântuiri și camașuiri, pereți de
umplutură sau de pereți de forfecare.

16