Cursul 9 - Constructii Civile - Utilizarea Dispozitivelor de Amortizare La Cladiri

CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA
1

CAPITOLUL 5

UTILIZAREA DISPOZITIVELOR DE AMORTIZARE
LA CLADIRI


2

1. Introducere
Codurile romneti destinate proiectrii cldirilor amplasate n zone seismice au
cunoscut o evoluie continu n ultimii 70 de ani.
nregistrrile unor micri seismice puternice i acumularea cunotinelor privind
efectele distructive ale cutremurelor asupra construciilor au permis corectarea i
perfecionarea reglementrilor destinate asigurrii unui grad corespunztor de protecie
seismic.
Primul cod de proiectare antiseismic cu indicativul P13/63 a intrat n vigoare n 1963 i
a fost revizuit n 1970 redenuminduse P13/70. Cutremurul Vrncean din 4 martie 1977 a
schimbat complet codul de proiectare n vigoare n acel moment, Codul de proiectare
antiseismic imediat urmtor cutremurului din 1977 a intrat n vigoare n 1978, a fost denumit
P10078 i a fost revizuit n 1981 sub denumirea P10081.
De atunci au mai aprut i alte versiuni, P10092 i P1001/2006, ultima fiind n
concordan cu prevederile Eurocodului, partea I. Cldirile construite nainte de apariia
primului cod de proiectare antiseismic i cldirile construite nainte de codul de proiectare
elaborat dup cutremurul din 4 martie 1977 necesit o evaluare a performanelor seismice i de
multe ori necesit lucrri de consolidare.
n timpul cutremurului din 4 Martie 1977 n municipiul Bucureti sau prbuit 31 de
cldiri. Dintre acestea, 28 erau construite nainte de 1945 i 3 erau construite n anii 19601970.
nregistrarea cutremurului din 1977 i efectele acestuia au scos n eviden deficienele din
codurile de proiectare i execuie n cazul unui cutremur major generat de sursa Vrancea.
Nivelul redus al forelor seismice, spectrul de proiectare neadecvat condiiilor de amplasament,
soluiile structurale nepotrivite i alctuirea deficitar a elementelor de beton armat sunt doar
cteva din cauzele care au generat pierderile de viei omeneti i pierderile materiale asociate
cutremurului din 1977 [Chesca et al, 2007].
Multe alte cldiri au supravieuit acestui cutremur consumndu-i o bun parte din
capacitatea de disipare a energiei. n consecin, probabilitatea ca aceste cldiri s aib
probleme la viitoarele cutremure este ridicat. Pe lng cldirile de tip parter flexibil i slab, n
municipiul Bucureti exist foarte multe alte cldiri realizate n cadre din beton armat proiectate
la o valoare mic a forei seismice i fr msuri de asigurare a ductilitii care necesit msuri
imediate de intervenie.
Indiferent de regimul de inaltime, capacitatea structurilor in cadre din beton armat
proiectate conform normativului P100-2006 este semnificativ sporita fata de capacitatea
structurilor in cadre proiectate conform normativului P13-63. In aceste conditii sunt necesare
luarea de masuri de consolidare si punerea in siguranta a cladirilor proiectate conform P13-63.

2. Aspecte privind cldirile existente in cadre din beton armat proiectate si
realizate conform P13-63
Cladirile de locuit executate dupa anul 1963 pana in 1976 cuprind o varietate mare de
scheme functionale si solutii constructive rezultate din conditiile arhitecturale si de urbanism.
In aceasta perioada un accent deosebit s-a pus pe realizarea proiectelor tip, dupa care s-au
executat peste 90% din totalul cladirilor de locuit si de asemenea pe gradul de prefabricare a
elementelor de constructie. S-au realizat in cea mai mare parte (circa 2/3 din total) cladiri de
locuit cu mai multe niveluri.

3

Sistemul constructiv in cadre din beton armat cuprinde stalpi monoliti, grinzi monolite
sau prefabricate si plansee prefabricate sau predale cu suprabetonare, regimul de inaltime al
acestora fiind de S+P+6-14 etaje.
Cadrele de beton armat au fost aplicate la cladirile de locuit inalte in doua etape distincte,
intre care a existat un interval de circa 10 ani, cand nu s-au utilizat, dupa cum urmeaza:
- In etapa 1956-1963, pentru cladiri situate in amplasamente izolate pe
principalele artere din centrul Bucurestiuluicu regim de inaltime de S+P+6-8
etaje, avand cadre spatiale (pe ambele directii) si plansee din beton armat
monolit, cu zidarie de umplutura de caramida plina presata de 37.5 cm la
exterior si 25 cm la interior, structurile fiind calculate pentru un CB,cod=3.5%
- In etapa 1974-1976, pentru cladiri formand fronturi stradale pe artere
importante (Pantelimon, Calea Dorobantilor, 1Mai, Titulescu, Obor, Armata
Poporului) cu regim de inaltime S+P+8-14 etaje, cu trama marita (6.00 x 6.00
4.50), cu plansee din beton armat monolit sau beton armat prefabricat
(panouri si semipanouri, predale cu suprabetonare), cu pereti de umplutura din
beton celular autoclavizat (blocuri sau fasii), proiectate conform normativului
P13-70, cu un CB,cod=2.5%
Prescriptiile tehnice romanesti aflate in vigoare la data producerii cutremurului din 1977,
constau in principal din: standardele de intensitati si zonare seismica (STAS 3684-71; STAS
2923-63 si seria STAS 8879); standardele si normativele de proiectare antiseismica (STAS
7766-68; STAS 9165-72; STAS 9315/1-73; normativele P13-71 si P2-76); standardele cu
caracter general pentru proiectarea constructiilor, mai ales a celor din beton armat si metal.
Normativul condiionat pentru proiectarea construciilor civile si industriale din regiuni
seismice, P13-63, prevedea urmatoarele aspecte pentru constructii in cadre din beton armat:
- Procentele de armare ale stalpilor vor fi de cel putin 1% pentru stalpii de colt si cel
putin 0.8% pentru restul stalpilor;
- Se va asigura continuitatea armaturilor longitudinale si a etrierilor stalpilor pe
inaltimea intersectiilor cu grinzile;
- La fiecare etaj , la extremitatile stalpilor puternic solicitati, se va reduce distanta intre
etrieri la cel mult 10 cm pe o lungime de cel putin 60 cm;
- In cazurile cand rezulta necesar, se vor prevedea la partea inferioara a grinzilor , pe
reazeme, armaturi pentru preluarea momentelor incovoietoare pozitive din actiunea
sarcinilor seismice, care se vor ancora corespunzator;
- Peretii de umplutura din zidarie dintre cadre vor fi ancorati in stalpii cadrelor prin
armaturi lasate ca mustati din stalpi si continuate in rosturile orizontale ale zidariei;
- La constructiile cu structura rigida, la care sarcinile seismice orizontale sunt preluate
in total sau in cea mai mare parte de diafragme verticale, acestea vor fi dispuse
suficient de des pentru a evita transmiteri pe orizontala pe distante mari a sarcinilor
seismice la diafragmele verticale
- In cazuri speciale cand rezulta necesar din considerente functionale ( de exemplu la
blocuri etajate de locuinte cu spatii libere mari la parter pentru magazine) , se admite
utilizarea structurilor rigide cu parter flexibil , la care elementele portante verticale
sunt diafragme rezemate la parter pe stalpi. Planseul peste parter si stalpii parterului
se vor alcatui si dimensiona astfel incat sa poata prelua si transmite eforturile din
sarcini seismice, care apar la schimbarea brusca de rigiditate a constructiei.

4

- La cladirile etajate se va urmari ca la fiecare nivel ansamblul elementelor portante
verticale sa prezinte rigiditati de acelasi ordin de marime la deformatii orizontale
dupa toate directiile. Nuse admit structuri la care sarcinile seismice sa fie preluate
dupa o directie de elemntele rigide (diafragme) si dupa cealalta directie de elementele
flexibile (cadre).

3. Raspunsurile seismice structurale ale cldirilor existente cu structura in
cadre din beton armat proiectate si realizate conform P13-63
Primul normativ de proiectare antiseismica in tara noastra, P13-63, avea la baza
conceptia de proiectare pe baza unei forte seismice conventionale, conceptie care in acea
perioada era unanim utilizata pe plan international.
O deficienta majora a acestui normativ a constat in faptul ca nu permitea evaluarea
directa a comportarii structurilor in domeniul postelastic si nici nu continea concepte si
principii referitoare la acest aspect. Seismele majore din 1977, 1986, 1990 au aratat incursiuni
puternice ale structurilor in domeniul postelastic, cu evidentierea unor degradari si avarii in
elementele nestructurale, in primul rand (datorita depasirii deformatiilor admisibile si a
disiparii unei parti din cantitatea de energie indusa de seism) si in elementele structurale (grinzi
de cadru, rigle de cuplare, stalpi, pereti structurali din beton armat, fundatii) datorita unor
conformari structurale inadecvate la nivel de element sau chiar de nivel structural.
Conform normativelor P13-63 si P13-71, coeficientii seismici de baza cei mai mari au
fost considerati pentru perioadele pana in 0.3 respectiv 0.4 sec., in timp ce pentru perioade
cuprinse intre 0.9-1.5 sec. valorile scad de pana la 5 ori. Spectrele de raspuns seismic, dinamice
liniare si neliniare pentru accelerograma Vrancea NS 1977 (inregistrata la INCERC) pun in
evidenta raspunsuri maxime (in viteze, acceleratii, deplasari, energii) tocmai pentru intervalul
de perioade 0.9 1.5 sec.

Conform P13-63: Conform P13-71:
S=CB*G S=CB*G
CB=Ks*** CB=Ks***
=3 =2
0<T<0.3 =0.9/T 0<T<0.4 =0.8/T
0.3<T<1.5 =0.6 0.4<T<1.33 =0.6
T>1.5 Ks=0.025-0.100 T>1.33 Ks=0.03-0.12
=1-1.5 =1-2
CB,min=2% CB,min=2%
Unde: S - sarcina seismica orizontala totala
C- coeficient de seismicitate
Ks- coeficient de intensitate seismica
- coeficient de amplificare dinamica

5

- coeficient care tine seama de ductilitatea structurii
- coeficient de echivalenta
Domeniul cladirilor social culturale si de locuit, cu perioade proprii de vibratie cuprinse
intre 0.50 si 2.00 sec., proiectate conform normativelor P13 au CB-ul de proiectare de circa 3-
4 ori mai mic decat cel impus de folosirea noului normativ de protectie antiseismica P100-92.

Conform P100-92:
S=CB*G
CB=*Ks***
=2.5
0<T<Tc
-liniar
descrescator
Tc<T<Tc+1.5
=1

T>Tc1.5 Ks=0.08-0.32
=0.2-0.35

Diferenele semnificative din normele actuale fa de Normativul P100-1992 se refer
la:
reprezentarea aciunii seismice;
cerinele de performan;
detalierea prevederilor specifice construciilor din beton armat, metal, zidrie,
lemn, compozite oel beton i la componente nestructurale;
controlul rspunsului structural, prin izolarea bazei;
i nu n ultimul rnd la notaiile i relaiile de calcul.

Cladirile de locuit cu structura in cadre de beton armat, au fost realizate pentru niveluri
S+P+4E pana la S+P+8-14E, sau chiar mai mult.
Cladirile realizate cu acest sistem constructiv prezinta caracteristici diferite de
comportare la actiunea seismica, datorita varietatii solutiilor utilizate la proiectarea cladirilor
de locuit cu structura in cadre de beton armat si totodata complexitatii factorilor care
influenteaza comportarea acestor constructii la actiunea solicitarilor seismice. Astfel s-au
constatat situatii cand nu s-au inregistrat (aparent) avarii in structura si situatii cu avarii foarte
grave.
Cele mai afectate cladiri de locuit cu structura in cadre, sunt cladirile inalte, la care s-au
inregistrat avariile caracteristice: degradari ale elementelor componente ale structurii de

6

rezistenta (stalpi si grinzi) cat si avarieri importante ale elementelor nestructurale, de regula
panouri de zidarie de umplutura mai rigide, amplasate in ochiurile (mai flexibile) ale cadrelor.
Avariile au fost localizate in treimea inferioara din inaltimea cladirii, adica parter si
primele 3-4 niveluri.
Una din cauzele avariilor specifice acestor constructii o reprezinta rezistenta si rigiditatea
redusa a cadrelor de beton armat mai ales la eforturi sectionale de tip forta taietoare, dar si
modul de conlucrare dintre cadre si panourile de zidarie , de regula impanate in ochiurile
cadrelor. Aceste cauze au dus la aparitia unei diferente mari intre rigiditatea cladirii estimata la
proiectare si rigiditatea efectiva a imobilului construit. Raspunsul seismic al unei astfel de
cladiri se apropie de cazul zidariei inramate datorita modului de conlucrare dintre cadrele de
beton armat si panourile de umplutura din zidarie - rigiditatea de ansamblu este mai mare ca
cea estimata. Marindu-se sarcinile seismice preluate de cadre, care sunt mult mai mari ca cele
considerate in proiectare, din distributia neavantajoasa a peretilor de umplutura, apar efecte de
torsiune ce determina suprasolicitarea si degradarea stalpilor la actiunea fortei taietoare. Mai
mult, elementele structurale sunt antrenate de cadre in deformarea lor. Fiind alcatuiti din
materiale cu rupere casanta, fara rezistenta la intindere, peretii nu pot urmari deformarea
cadrelor si astfel zidaria preia prima solicitarile seismice si sufera degradari importante, iar
apoi solicitarile se transmit in totalitate cadrelor. Daca structura este bine conformata si
dimensionata , cadrele de beton armat pot asigura rezerve suficiente pntru disiparea energiei
prin incursiuni in domeniul plastic.
Avarii caracteristice au aparut la elementele structurale, stalpi si grinzi, ca urmare a
eforturilor sectionale de tip forta axiala, forta taietoare si moment incovoietor.
In cazul stalpilor, supusi preponderent la moment incovoietor , avariile au aparut in
principal la stalpii svelti, prin producerea de articulatii plastice la ambele capete sub actiunea
momentului incovoietor si a fortei axiale- compresiune sau intindere excentrica. S-au constatat
fisuri si crapaturi normale pe axa stalpului indicand intrarea in curgere a armaturii, deseori in
dreptul unor rosturi de lucru defectuos trasate, insotite deseori de zdrobirea si exfolierea
betonului in zonele comprimate si flambarea armaturilor longitudinale.
Preponderenta efortului axial de compresiune, datorat incarcarilor gravitationale si
efectelor indirecte (de rasturnare) a incarcarilor seismice, a produsurmatoarele avarii:
ruperi (zdrobiri) casante, de regula la portiunile centrale ale stalpilor si mai ales
in zonele cu betoane segregate de tipul dublu con
exfolierea laterala a betonului,
flambarea armaturilor
desfacerea sau ruperea etrierilor.
Stalpii medii si scurti, sub actiunea preponderenta a fortei taietoare, au prezentat fisurari
sau chiar ruperi casante din forfecare, in sectiuni inclinate, producand o dislocare oblica a
stalpului. Fisurarea sau ruperea inclinata a stalpilor este rezultatul unor incursiuni puternice in
domeniul postelastic, practic printr-o stare compusa de solicitari din incovoiere, forta taietoare
si forta axiala, si a mecanismului care asigura capacitatea de rezistenta a stalpului in sectiuni
inclinate si care depinde in principal de rezistenta la intindere a betonului, de armarea
transversala si rezistenta betonului zonei comprimate.
Alte avarii au aparut in cazul elementelor nestructurale - parapeti, scari, centuri rigide -
care au transformat stalpii in stalpi scurti generand ruperi casante, din forta taietoare.

7

In cazul grinzilor, supuse preponderent la eforturi de tip moment incovoietor, s-au produs
articulatii plastice la capete, manifestate prin fisuri normale la partea intinsa superioara sau
inferioara a grinzilor. La partea inferioara a grinzilor in zona reazemelor fisurile au fost insotite
de cedari ale zonei comprimate de beton, uneori si cu flambari de armatura. La partea
superioara zona comprimata este mai puternica datorita placii.
Grinzile supuse la intindere din forta taietoare au prezentat fisuri oblice in zona
reazemului, pornind de la partea inferioara. Acestea erau insotite uneori si de dislocari izolate.
Alte avarii ale grinzilor au fost provocate de:
existenta unor reazeme izolate a condus la micsorarea deschiderilor provocand
ruperi casante in X;
existenta unor incarcari concentrate mari - ca efect al rezemarii unor grinzi
secundare- importante pe grinzile principale, al caror efect poate fi amplificat de
seism, producand fisuri verticale in dreptul lor;
efecte de tirant din interactiunea cu zidaria de umplutura, intinderi care
suprapuse cu incovoierea si forta taietoare au condus la aparitia de fisuri casante
in mai multe sectiuni normale pe axa grinzii, si care au trecut uneori si in placi.
Actiunea alternanta a solicitarii seismice a produs uneori fisuri inclinate din forta
taietoare, actionand cu directie inversa fata de cazul curent, respectiv inclinat spre
camp.

In general structurile in cadre din beton armat proiectate si realizate conform P13-63
prezinta urmatoarele deficiente:
Insuficienta rigiditate la deplasari orizontale;
Insuficienta capacitate de rezistenta la incovoiere si/sau forta taietoare
In cazul atacurilor seismice repetate, prin cumulare succesiva, reducerea rigiditatilor
relative de nivel poate ajunge la circa 60-70% din valorile initiale.
30-35% din energia disipata prin deformatii postelastice este consumata la baza si 60-70%
impreuna cu celelalte niveluri din treimea inferioara.
Propunerile de interventii pentru punerea in siguranta prin camasuirea stalpilor si grinzilor
nu rezolva ambele insuficiente majore.
Atunci cand structura sufera de un singur tip de deficienta , se doreste eliminarea acesteia,
dar orice interventie realizata pentru suprastructura are repercursiuni asupra substructurii
si fundatiilor.

4. Metode de punere in siguranta structurala
a. Introducere
Structurile in cadre proiectate si realizate conform normativului P13-63 sunt
caracterizate de o rigiditate si rezistenta laterale insuficiente in raport cu cerintele seismice ale
teritoriului Romaniei, fara un control eficient al mecanismelor structurale de disipare de
energie.Stalpii au de regula sectiune insuficienta, cadrele fiind de tipul stalpi slabi grinzi
puternice. Datorita sectiunii si armarii insuficiente, stalpii ajung la stadiul de rupere din forta

8

taietoare inainte de dezvoltarea articulatiilor plastice. Valoarea mare a fortei de compresiune
normalizata si innadirile insuficiente ale armaturilor verticale contribuie de asemenea la
dezvoltarea acestui fenomen.
Evaluarea structurala a acestor tipuri de structuri, in conformitate cu prevederile seismice
in vigoare, indica faptul ca in aproximativ toate cazurile este nevoie de reabilitare.
Scopul consolidarii il reprezinta impunerea unui mecanism structural de disipare de
energie favorabil, in cazul de fata, dezvoltarea zonelor plastice la extremitatile grinzilor si la
baza stalpilor. Se urmareste de asemenea marirea rezistentei laterale, a rigiditatii si a capacitatii
de deformare plastice ale elementelor structurale si ale ansamblului structurii.
Normativul P100-3 Cod de evaluare si proiectare a lucrarilor de consolidare la cladiri
existente, vulnerabile seismic, Vol. 2 - Consolidare prezinta urmatoarele solutii de interventii
in cazul structurilor in cadre din beton armat:
Consolidarea structurilor de beton armat
- Interventii care nu implica modificarea sistemului structural :
Camasuire cu beton armat
Camasuire cu piese de otel
Camasuire cu polimeri armati cu fibre (FRP)
- Interventii cu transformarea sistemului structural:
Introducerea de contravantuiri metalice
Introducerea de pereti structurali de beton armat
Reabilitare seismica a cladirilor folosind sisteme de disipare a energiei
Interventii prin izolarea seismica a bazei

b. Metode de punere in siguranta structurala a cladirilor:
A. Metode clasice:
i. Camasuieli elemente cu beton armat
ii. Introducerea unor pereti structurali din beton armat
B. Metode moderne:
i. Camasuieli cu polimeri armati cu fibre (FRP)
ii. Izolatoare seismice de baza
iii. Dispozitive de amortizare cu masa acordata (TMD)
iv. Amortizoare

c. Metode clasice de punere in siguranta structurala
1. Camasuieli ale elementelor structurale existente cu beton armat
Creterea performanelor structurale ale cadrelor de beton armat se poate obine i prin
intervenii care nu schimb esenial caracteristicile structurii iniiale.

9

La aplicarea acestei tehnici de intervenii trebuie s se in seama de urmtoarele
considerente:
a) Interveniile au ca obiective creterea rezistenei elementelor la for tietoare, la
moment ncovoietor sau for axial, creterea rigiditii sau mrirea capacitii
de deformare postelastic;
b) Deficiene sistematice de alctuire a elementelor de beton armat, cu efecte
negative asupra performanei cadrelor (armare transversal insuficient, nndiri
incorecte ale armturilor, noduri slabe etc.) impun, de regul, intervenii
generalizate bazate pe tehnica cmuirii elementelor. n aceste cazuri, soluiile
localizate, bazate pe contravntuirea cadrelor sau introducerea de perei
structurali, nu sunt n msur s asigure n unele cazuri protecia adecvat a
elementelor structurii existente.
c) Soluia de cmuire a elementelor cadrelor nu modific caracteristicile de
comportare iniiale ale acestor structuri caracterizat prin solicitarea relativ
uniform i moderat a cadrelor i diafragmelor orizontale;
d) Ca urmare, soluia de intervenie prin cmuirea elementelor cadrelor conduce
i la cerine de rezisten i rigiditate ale infrastructurii i fundaiilor sensibil mai
mici, comparativ cu tehnicile de intervenie localizate (prin adaus de perei
structurali, cu cadre cu perei de umplutur sau contravntuite etc.);
e) Cmuirea elementelor cadrelor cu beton armat, poate afecta n msur
important i elementele nestructurale ale construciei, astfel nct costul i durata
lucrrilor poate fi mai mare comparativ cu alte soluii.

Camasuirea stalpilor
Camasuirea stalpilor se face pe toate fetele pentru a putea fi egal eficienta pe toate fetele.
Atunci cand acest lucru nu este posibil si se accepta un grad diferit de consolidare, se vor lua
masuri pentru prevenirea desprinderii camasii de stalpul existent: se vor utiliza ancore post-
instalate, fixate cu mortar sau rasina epoxidica, in gauri forate in stalpul existent(Fig. 4.2.1.1.a).
De asemenea se pot monta ramuri de completare a etrierului in grosimea acoperirii cu beton a
laturii care nu se camasuieste(Fig. 4.2.1.1.b).

(a) (b)
Fig.4.2.1.1. Solutii de camasuire a stalpilor pe 3 laturi (conform P100-3):
(a) Cu ancore post-instalate
(b) Cu montarea ramurii de completare a etrierului

10

Daca scopul camasuirii il reprezinta doar sporirea rezistentei la forta taietoare, se pot
prevedea numai etrieri perimetrali.
Dac se dorete s se evite sporirea rezistenei la ncovoiere prin cmuire, cmaa se
oprete la 30 mm de intradosul grinzii, respectiv faa planeului.
In cazul unui stalp cuprins intre un parapet inalt si grinda, stalpul este expus unei ruperi
periculoase specific elementelor scurte dac rezistena la for tietoare este insuficient, iar
solutia de camasuire se va realiza in modul urmator:
i. Daca parapetul de beton are grosime mare se recomanda camasuirea numai pe
inaltimea libera a stalpului
ii. Daca parapetul de beton are grosime redusa se recomanda executarea unui rost
vertical intre cele doua elemente si efectuarea camasuirii pe intreaga inaltime a
stalpului.
iii. Stlpul poate fi cmuit pe toate laturile, pe ntreaga nlime, fr executarea
rosturilor verticale, prin suprapunerea etrierilor cu bare introduse n guri forate n
elementele adiacente (Fig 4.2.1.2).

Fig. 4.2.1.2. Camasuire stalp adiacent parapete din beton armat ( P100-3/2008)

Dac stlpul este adiacent unui perete nestructural se recomand desfacerea local a unui
rost vertical ntre cele dou elemente, care s permit cmuirea stlpului pe ntreaga nlime.
- Grosimea camasii:
n cazul executrii din beton turnat n cofraj 100 mm
n cazul betonului torcretat 60 mm.
- Clasa de beton :
C20/25
cel puin clasa betonului din stlpul existent.
- Armarea camasii:
armturi orizontale - armturi principale n preluarea forei tietoare
armturi verticale - armturi de montaj - se dispun la interiorul etrierilor.

11

dac grosimea cmii este 120 mm armarea se va realiza din cte dou
planuri de armturi.
in cazul utilizrii barelor independente, diametrul minim al etrierilor este de
10 mm, iar distana maxim intre etrieri este de 100 mm. Etrierii vor fi detaliai
astfel nct s se asigure i o bun confinare a stlpului existent. Etrierii se vor
nchide prin sudare, cu crlige de tip seismic (de 10d, ndoite la 135o) sau prin
suprapunere. Atunci cnd se prevd crlige, se va lege o grosime a cmii
care s permit realizarea lor.
in cazul utilizrii plaselor sudate, trebuie asigurat o lungime suficient de
suprapunere pentru nchiderea plasei pe una dintre feele stlpului.
Atunci cand se urmareste imbunatatirea rezistentei la incovoiere, aceasta atrage si
necesitatea cresterii rezistentei la forta taietoare. In acest caz armaturile verticale reprezinta
armaturi de rezistenta si trebuie respectate urmatoarele prevederi din P100-3:
- daca armaturile lucreaza la compresiune, acestea trebuie asigurate impotriva
flambajului
- pentru montarea etririlor de inchidere a barelor longitudinale intermediare se admite
desfacerea locala a acoperirii cu beton a elementelor existente. Daca numarul barelor
este mare, o parte din ele pot fi fixate prin agrafe ancorate chimic in elementul de
beton existent.
- armturile trebuie s fie ancorate suficient dincolo de seciunile de la extremitile
elementelor pentru a putea fi mobilizate integral n aceste seciuni si vor trece prin
placa planseului
- in cazul in care camasuirea se opreste la un anumit nivel, ancorarea armaturilor se
realizeaza astfel:
o prin ancorarea n betonul turnat n nodul terminal
o prin dispozitive cu plci i piulie filetate
o prin nndirea cu ancore chimice postinstalate n grind existent, soluie
acceptata n cazul unor armturi de diametru mai mic.

Fig. 4.2.1.3. Tipuri de prindere a armaturilor longitudinale intermediare ( P100-3/2008)

Camasuirea grinzilor
Camasuirea grinzilor se aplica pe cele doua fete laterale ale grinzilor.
n cazul n care nu se urmrete i sporirea rezistenei la ncovoiere armturile
orizontale sunt simple armturi de montaj.

12

Dac cmuirile se realizeaz prin turnare, iar grinda face parte dintr-un planeu sunt
necesare perforri ale plcii adiacente grinzii pentru trecerea armturilor i turnarea
betonului. Dac golurile de turnare secioneaz placa pe mai mult din jumtatea
deschiderii se va analiza dac este necesar sprijinirea provizorie a plcii.
Grosimea camasii: 100 mm
- Armarea camasii:
armturile verticale (etrierii) trebuie ancorate eficient la capete pentru a putea fi
active pe toat nlimea grinzii.
ancorarea armturilor verticale poate face necesar completarea cmii i pe a
treia sau i pe a patra latur a grinzii.
diametrul minim al armturilor transversale din cma este de 12 mm. Distana
dintre aceste armturi trebuie s fie mai mic de 150 mm.
armtura din cma trebuie acoperit n ntregime de beton sau mortar. Stratul
de acoperire trebuie s aib o grosime minim de 25 mm.
continuizarea armturilor pe reazeme este stnjenit de prezenastlpilor care, de
regul sunt substanial mai lai dect grinzile. Solutii:
o armturile ocolesc stlpul prin ndoirea sub unghiuri suficient de mici
pentru a limita tendina de ndreptare a armturii n zona de deviere a
acesteia,
o armturile se sudeaz de gulere rigide i rezistente din piese metalice
(corniere cu rigidizri) montate imediat deasupra i dedesuptul grinzii.
o in cazul armturilor de diametru relativ mic (14 mm) se pot folosi ancore
postinstalate n stlp, nndite prin petrecere cu armturile de la
extremitile grinzii.

Camasuirea nodurilor
Datorita pozitiei marginale a armaturilor nodurilor fata de zona de transfer a fortei taietoare,
camasa aplicata nodurilor are o eficacitate limitata asupra rezistentei acestuia la forta taietoare.
Armtura orizontal are si un efect indirect asupra rezistenei la for tietoare a nodului
prin sporul de rezisten al diagonalei comprimate mobilizate n interiorul nodului, ca rezultat
al creterii armturii de confinare.
Armatura orizontala pe inaltimea nodului trebuie sa fie continua, iar aceasta conditie se
poate realiza prin 2 moduri: traversarea grinzilor prin gauri perforate si ancore chimice
postinstalate in peretele grinzii (Fig. 4.2.1.4).

13

Fig. 4.2.1.4. Solutie camasuire nod ( P100-3/2008)

2. Introducerea unor pereti structurali din beton armat
Introducerea unor elemente mai rigide si mai rezistente fata de cadrele rezistente
determina o reducere a cerintelor de rezistenta si ductilitate in elementele neconsolidate ale
cadrului si astfel se poate evita o interventie generalizata asupra majoritatii elementelor
structurale. Daca nu influenteaza suficient elementele neconsolidate, se pot consolida prin
camasuire, o parte din elementele existente.
Aceasta metoda de consolidare a cadrelor de beton armat determina modificari in
repartizarea incarcarilor laterale intre componentele structurii laterale. Peretii de beton armat
vor prelua o parte din aceste incarcari, care trebuie apoi transmise la terenul de fundare. Astfel
trebuie luate masuri de intarire a sistemului de fundatie existent. Structura consolidata poate
avea influenta si asupra planseelor care trebuie verificate daca sunt capabile sa preia eforturile
si, in caz contrar, vor fi consolidate.
Conlucrarea cadrelor existente cu peretii structurali de beton armat are o comportare
specifica structurilor duale sau structurilor rigide cu pereti. Deplasarile relative de nivel scad
considerabil si astfel se diminueaza riscul de degradare al elementelor structurale ale cadrelor,
dar si al elementelor nestructurale.
Peretii introdusi pot atribui structurii proprietati de disipare a energiei.
Solutia de consolidare este eficienta si in cazul constructiilor cu parter flexibil sau slab
din punct de vedere al rezistentei.
Peretii structurali pot fi amplasati la exteriorul sau la interiorul cladirii si pot fi perforati
de goluri de usi si ferestre.
Amplasarea peretilor prezinta o serie de avantaje si dezavantaje , dupa cum urmeaza:
Dispunerea peretilor la interior implica:
o intreruperea functionalitatii,
o modificarea compartimentarii interioare
o afectarea functiunilor existente

14

o inlocuirea partiala a instaltiilor existente, ceea ce sporeste costurile de
executie
Dispunerea peretilor la exterior implica:
o un acces mai simplu pentru executie si un cost mai mic
o afectarea functiunii cladirii pe durata executiei este minima
o interventia afecteaza finisajele si este expusa mediului
o modifica infatisarea fatadei-inchiderea sau reducerea unor goluri de
ferestre
o peretii adosati fatadei se pot conecta usor la elementele cadrului marginal
Dispunerea peretilor structurali in plan si elevatie trebuie sa fie cat mai uniforma pentru
a evita aparitia unor efecte semnificative de rasucire generala, pentru a limita eforturile in
plansee si pentru a evita variatii bruste ale rigiditatii si rezistentei laterale a structurii pe
inaltime.
Efectul introducerii peretilor este de a prelua partial eforturile din actiuni seismice si
astfel cerinta de rezistenta a cadrulelor va fi redusa pana la nivelul capacitatii efective a
acestora. Peretii vor lucra la incovoiere cu deformatii plastice la baza peretelui, in armaturile
verticale ale stalpilor existenti si in armaturile din elementele nou introduse. Daca se prevad
goluri de usi si ferestre in pereti , zona de deasupra golului poate fi conceputa ca grinda de
cuplare.
Solutii constructive (conform P100-3/2008):
- Realizarea unei inimi de beton armat prin umplerea total sau parial la interior
a ochiului de cadru, ancorate adecvat de elementele cadrului;
- Realizarea unei inimi de beton armat adosate grinzii existente i conectarea la
cmuielile stlpilor structurii
- Introducerea unor perei, prevzui sau nu cu bulbi, n afara i la distan de
planurile cadrelor.
- Realizarea noilor perei structurali din panouri prefabricate, conectate adecvat de
elementele existente
La proiectarea si realizarea peretilor structurali din beton armat se vor respecta
prevederile din Cod de proiectare seismic Partea a III-a Prevederi pentru evaluarea
seismic a cldirilor existente, indicativ P 100-3/2008 precum si Cod de proiectare pentru
construcii cu perei structurali de beton armat, indicativ CR2-1-1.1:2006.

d. Metode moderne de punere in siguranta structurala
1. Camasuirea cu polimeri armati cu fibre (FRP)
Materialele din polimeri armati cu fibre au un potential ridicat in ceea ce priveste
consolidarea si reabilitarea structurilor existente datorita rezistentei mari si aplicarii usoare.
Aceasta metoda de consolidare se utilizeaza pentru:
sporirea rezistenei la for tietoare a stlpilor, grinzilor i pereilor, prin aplicarea
FRP cu fibrele orientate perpendicular pe axul elementului (paralel cu armturile
de fora tietoare)

15

sporirea capacitii de deformaie n domeniul plastic (ductilitate) n zonele plastice
poteniale (critice) ale elementelor structurale, cu fibrele orientate n lungul
perimetrului seciunilor transversale
mbuntirea performanelor nndirilor armturilor prin creterea confinrii
aplicate zonei de nndire, prin FRP cu fibrele orientate n lungul perimetrului.
Cmile cu FRP trebuie astfel proiectate nct s nu se ating rezistena materialului
nainte de dezvoltarea deformaiilor plastice de ncovoiere ale elementului de beton armat.

Camasuirea cu FRP a stalpilor
Camasuirea stalpilor cu FRP se realizeaza pe intreg perimetrul stalpului dupa pregatirea
in prealabil a suprafetelor laterale ale acestuia. Fibrele se dispun perpendicular pe axul
longitudinal al stalpului si se suprapun pe o lungime suficienta pentru evitarea cedarii camasii
in zonele de imbinare. Aceste zone de imbinare se dispun alternativ pe cele patru fete ale
stalpului.
Adezivii utilizati la lipirea foilor de FRP pe suprafata de beton trebuie sa aiba o rezistenta
suficienta care sa asigure aderenta dintre fibre si stalp.
Camasa va fi protejata impotriva focului si a actiunilor mecanice prein tencuire, placare
sau vopsire.
In cazul in care stalpul este adiacent unui parapet sau perete nestructural, se va realiza un
rost intre elemente pentru a putea fi posibila camasuirea pe intreaga inaltime a stalpului.

Camasuirea cu FRP a grinzilor
Camasuirea grinzilor cu FRP poate fi camasuire continua in cazul grinzilor independente
sau la distante finite in cazul grinzilor de planseu. Aplicarea se va face astfel incat directia
fibrelor sa fie orientata pe directia fortei taietoare.
In cazul grinzilor de planseu se executa goluri in placa, prin care se trec benzile si se
fixeaza in betonul placii prin ancore specifice sau se vor petrece pe lungimi de suprapunere
suficiente conform P 100-3/2008.

2. Izolatoare seismice de baza
Principiul fundamental al izolarii bazei este aceal de a modifica raspunsul cladirii in asa
fel incat terenul sa se miste sub cladire fara a transmite miscarea acesteia. Sistemul ideal ar
consta intr-o separatie totala dar, in realitate, este necesar sa existe cateva zone de contact intre
structura si teren. Astfel, se poate implementa un anumit control structural prin amplasarea
unor dispozitive speciale care permit decuplarea suprastructurii de fundatii.
Amplasarea izolatorilor seismici duce la o marire a flexibilitatii bazei in plan orizontal,
in scopul cresterii perioadei de vibratie, astfel incat acceleratia transmisa structurii sa fie
considerabil redusa.
Izolarea seismica se poate atinge cu sau fara amortizare aditionala. In cazul in care
izolatorii sunt fara amortizare aditionala, cum ar fi cazul dispozitivelor elastomere sau glisante,
acestia pot fi folositi cu scopul cresterii deformabilitatii urmata de o reducere corespunzatoare
a actiunii sesmice asupra structurii. Cand se considera amortizare suplimentara, dispozitivele

16

cu amortizare ridicata sunt folosite pentru a disipa o parte din energia de intrare cu scopul
reducerii amplitudinii deplasarilor sub miscarea seismica.
Avantaje:
Controlul preformantei sesmice a constructiei cu un grad inalt de incredere
Obtinerea unui nivel de performanta (siguranta) superior
Reducerea cerintelor seismice ale structurii (forte si deplasari relative de nivel)
Reducerea cerintelor sesmice ale componentelor nestructurale si ale elementelor
adapostite in cladirile de toate tipurile
Dezavantaje:
cost ridicat comparativ cu celelalte metode de consolidare
complexitatea interventiei:
sprijinirea adecvata a constructiei existente
taierea stalpilor sau peretilor la baza
executarea unor fundatii noi
executarea unei structuri orizontale de transfer deasupra izolatorilor
instalarea izolatorilor
transferarea incarcarii verticale la izolatori fara deplsari care sa degradeze
structura
in cazul structurilor flexibile solutia necesita introducerea de amortizori si
disipatori suplimentari
in urma izolarii bazei, cerintele seismice pot depasi capacitatea unor elemente ale
structurii de rezistenta fiind necesara consolidarea elementelor structurii
necesitatea unui spatiu perimetral pentru executia excavarii
distanta fata de cladirile existente deoarece deplasarile laterale se consuma in
principal la nivelul planului de izolare
existenta subsolului - montarea izolatorului necesita un anumit spatiu
accesul pentru executia si intretinerea izolatorilor

Clasificare:
i. Dispozitive elastomere:
Reazeme de cauciuc natural sau neopren [NRB]
Reazeme de cauciuc cu amortizare ridicata [HDRB]
Reazeme de cauciuc cu miez de plumb [LRB]
Reazeme de cauciuc cu amortizare aditionala [ADRB]
Reazeme de cauciuc armate cu fibre[FRRB]
ii. Dispozitive glisante (cu frecare)

17

Reazeme glisante plate
Reazeme glisante curbate, de tip pendul [FPS]
iii. Dispozitive elasto-plastice
Reazeme elasto-plastice

Dispozitive elastomere
- Reazeme de cauciuc natural sau neopren [NRB- Natural Rubber Bearings]
Sunt reazeme realizate pentru industria constructiilor, la fabricarea carora se pot folosi
compusi din cauciuc natural sau neopren. Reazemele din cauciuc laminat reprezinta cea mai
simpla metoda de izolare putand fi utilizate in cazul miscarilor seismice cu frecvente ridicate.

- Reazeme de cauciuc cu amortizare ridicata [HDRB-High Damping Rubber Bearings]
Reazemele sunt realizate prin unirea unor fasii de neopren de placi din otel tratate cu
teflon. Legatura dintre cele doua materiale se realizeaza prin vulcanizare. Astfel se combina
capacitatile de deformare ale neoprenului cu capacitatea de amortizare a otelului, realizandu-
se un sistem de izolare performant.

- Reazeme de cauciuc cu miez de plumb [LRB- Lead Rubber Bearings]
Reazemele din cauciuc laminat cu miez de plumb, pe langa capacitatea de deplasare
ceruta de un izolator seismic, se mai adauga si capacitatea de disipare histeretica a energiei,
datorita miezului de plumb. Astfel amortizarea necesara sistemului de izolare poate fi
incorporata intr-o singura componenta compacta.
Avantaje dispozitive elastomerice:
- Eficacitate mare in reducerea atat a raspunsului cat si a degradarilor atunci cand este
utilizat corect (in cazul cladirilor rigide si pe teren tare)
- Capacitate de deformare orizontala cu capacitate de incarcare pe verticala mare, mai
ales in cazul HDRB;
- Amortizare vascoasa in cazul ADRB
- Costuri si greutate redusa in cazul FRRB

Dezavantaje dispozitive elastomerice:
- Probleme de stabilitate atunci cand u loc deplasari orizontale mari
- Problme din cauza fenomenului de imbatranire in cazul unor tipuri de materiale
elastomere
- Un exces de deformatie pentru stadiul de lucru limita


18

Dispozitive glisante (cu frecare)
- Reazeme de tipul pendul cu frecare [FPS- Friction Pendulum System]
Sistemul izolator combina actiune de lunecare cu forta de revenire datorata geometriei.
Aceasta consta dintr-o articulatie glisanta peste care este asezata o suprafata concava din otel
inoxidabil.
Fata articulatiei glisante care este in contact cu suprafata sferica este captusita cu un
material compozit cu un coeficient de frecare mic. Reazemele sunt inchise si sigilate cu
suprafata glisanta asezata in jos pentru a se evita contaminarea acesteia.
Reazemul actioneaza ca o siguranta, activata numai in cazul in care forta taietoare care
apare pe suprafata glisanta este mai mare decat forta de frecare statica.
Odata aflata in miscare, articulatia glisanta se misca pe suprafata sferica, rezultand o
ridicare a masei , miscare asemanandu-se cu cea a unui pendul. Miscarea cinematica si modul
de operare al reazemului este identic, indiferentdaca suprafata este pozitionata cu fata in jos
sau in sus.
Avantaje dispozitive glisante:
iv. Reducerea deplasarilor in stadiul de lucru limita datorata frecarii
v. Curba histeretica e stabila
vi. Capacitatea de revenire in cazul FPS
vii. Costuri scazute de fabricatie

Dezavantaje dispozitive glisante
i. Probleme in definirea coeficientului de frecare datorata sensibilitatii la coroziune
ii. Sensibilitate ridicata la incarcarile de compresiune pe suprafetele de glisare
iii. Degradarea suprafetelor de glisare dupa cateva cicluri de incarcare

Dispozitive elasto-plastice
- Reazeme elasto-plastice
Acest tip de reazem utilizeaza proprietatile de deformare plastica a metalelor puternic
disipative pentru obtinerea efectului de izolare, precum si pentru a atinge amortizarea dorita
Avantaje dispozitive glisante:
- Curba histeretica stabila
- Stabilitate si durabilitate ridicata
- Costuri reduse de fabricare, instalare si intretinere
- Valori mari ale energiei disipate
Dezavantaje dispozitive glisante
- Proprietatile de ductilitate influentate de geometria reazemului
- Comparativ, capacitate scazuta la forte verticale

19

3. Dispozitive de amortizare cu masa acordata (TMD)
Un amortizor cu masa acordata [TMD Tuned Mass Damper] este un dispozitiv compus
dintr-o masa, un resort si un amortizor atasate unei structuri cu rolul de a-i reduce raspunsul
dinamic. Frecventa amortizorului este acordata la o anumita frecventa a structurii in asa fel
incat atunci cand este excitat, amortizorul va vibra defazat cu miscarea structurii. Energia este
disipata de forta de inertie a amortizorului care actioneaza asupra structurii.
Controlul vibratiilor cu ajutorul amortizorilor cu masa acordata poate fi pasiv, activ,
semi-activ sau hibrid in functie de existenta sau inexistenta unui dispozitiv de control activ
conectat la masa acordata sau in functie de strategiile de control ce sunt adoptate pentru
dispozitiv.
Dispozitivul se caracterizeaza prin masa, rigiditate si amortizare. Masa si rigiditatea
amortizorului cu masa acordata sunt alese in asa fel incat sa apropie frecventa proprie a
dispozitivului de frecventa de rezonanta a structurii ce trebuie amortizata.
TMD-urile sunt adaptate pentru utilizarea in cadrul structurilor flexibile actionate de
fenomene exterioare caracterizate prin frecvente disturbatoare care sa excite frecventa proprie
a acestora. Cele mai potrivite excitatii asupra structurilor sunt cele de tip armonic precum
incarcarea cu vant asupra cladirilor inalte, incarcarile utile pentru podurile pietonale.
Pentru excitatii aleatoare cum este miscarea seismica se pot dipune dispozitive de
amortizare cu masa acordata de tip multiplu, activ, semi-activ sau hibrid. Este problematica
utilizarea in cazul cutremurelor a TMD-urilor active sau semi-active datorita dependentei de o
sursa de curent.
In cazul unui amortizor cu masa acordata de translatie, masa aditionala este asezata pe
reazeme cu functia de role, permitand acesteia sa aiba o miscare de translatie relativa fata de
planseu. Resoartele si amortizorii se introduc intre masa si elementele verticale adiacente care
transmit forta laterala planseului, si apoi intregului sistem structural.
Amortizorul cu masa acordata bidirectional este realizat cu resoarte si amortizori dispuse
pe doua directii ortogonale, ceea ce ii confera capacitatea de a controla miscarea structurii pe
doua planuri ortogonale.
Eficacitatea unui TMD se poate mari prin atasarea unei mase auxiliare si a unui
mecanism de actionare pentru ca raspunsul acesteia sa fie defazat fata de raspunsul masei
acordate. Efectul urmarit de actionarea masei aditionale este de a produce o forta aditionala
care completeaza forta generata de masa acordata , prin urmare rezultand o crestere a
amortizarii pentru TMD.
Amortizorul cu masa acordata semiactiv (STMD) se poate realiza inlocuind dispozitivul
de amortizare pasiva cu un dispozitiv cu amortizare ajustabila, cum ar fi un orificiu variabil,
un amortizor hidraulic sau un dispozitiv folosind fluid magneto-reologic.
Sistemele de control hibrid (HTMD) se realizeaza prin asamblarea in serie a amortizorilor
activi si pasivi. Masa dispozitivului ATMD este actionata de un acuator in directia opusa
deplasarii TMD-ului, marind efectul amortizarii.
Problema asociata reazemelor sistemului de amortizare se poate elimina prin agatarea
masei prin intermediul cablurilor, ceea ce permite sistemului sa aiba o comportare de pendul.
Miscarea planseului excita pendulul, iar miscarea relativa a pendului produce o forta orizontala
care se opune miscarii planseului.

20

Avantaje:
mecanism relativ simplu si usor de realizat,
fiabilitate crescuta data de simplitatea mecanismului,
reduce amplitudinile deplasarilor, acceleratiilor de nivel si ale eforturilor cu
20%-50%,
creste amortizarea oscilatiilor sistemului structural,
reduce incursiunile in domeniul plastic ale elementelor de constructie,
ofera avantaje chiar daca structura depaseste domeniul elastic de comportare.
Dezavantaje:
incarca local elementele structurii cu forte gravitationale importante,
sistemul de prindere de structura trebuie gandit astfel incat sa distribuie
incarcarea la cat mai multe elemente,
daca modurile proprii de vibratie de translatie pe cele doua directii principale
difera mult (ca masa participanta si/sau perioada), acestea nu pot fi controlate
simultan cu acelasi pendul

4. Amortizori
Amortizorii sunt dispozitive care prin absorbia i disiparea unei pri semnificative din
energia seismic indus n structur, limiteaz eforturile ce revin elementelor structurale.
Tipuri de amortizoare
- Amortizori histeretici
- Amortizori cu frecare
- Amortizori vascosi

a. Amortizori histeretici
Comportarea histeretica a dispozitivelor cu materiale ductile (dispozitive elasto-plastice)
este rezultatul capacitatii de deformare a materialului constituent;
Dispozitivul de disipare absoarbe energia seismica utilizand proprietatile de deformare
plastica a metalelor puternic disipative precum otelul, plumbul si cateva aliaje speciale;
Dispozitivele histeretice pot fi folosite atat in controlul pasiv, cat si cel semiactiv al
sistemelor structurale.
Avantaje:
- Stabilitate si durabilitate ridicata;
- Cicluri stabile pentru curba histeretica;
- Sensibilitate limitata la schimbarile conditiilor mediului inconjurator;
- Controlul incarcarii maxime transferate structurii ca urmare a unei consolidari
scazute;

21

- Capacitate mare de disipare de energie pentru deplasari relativ mici
- Usurinta inlocuirii elementelor
- Comportare multi-directionala
Dezavantaje:
- In cazul sudurilor, acestea au ocomportare casanta;
- Ductilitatea dispozitivului este influentata puternic de forma acestuia
Dispozitivele pot fi folosite att la cldiri ct i la poduri, dovedindu-se foarte eficiente
n cazul consolidrilor i restaurrilor cldirilor istorice. In cazul structurilor in cadre acestea
indeplinesc urmatoarele roluri : reducerea rspunsului structural sub ncrcri seismice,
reducerea deplasrilor relative de nivel, reducerea degradrii elementelor structurale ca urmare
a disiprii energiei.

b. Amortizori cu frecare
Dispozitivul cu frecare disipa o mare cantitate de energie prin frecarea dintre doua
suprafee glisante.
Introducerea amortizrii suplimentare, cu care este nzestrat amortizorul cu frecare,
reduce forele laterale de inerie si amplitudinea vibraiilor.
Aceste dispozitive sunt folosite att in cazul controlului structural pasiv, cat si cel semi-
activ.
n cazul amortizrii interioare a structurii, deplasrile sunt datorate deplasrilor relative
de nivel, aplicate amortizorilor cu frecare. Aceasta necesita ca amortizorul sa fac legtura intre
doua nivele consecutive, conexiunea realizndu-se prin intermediul unor elemente structurale
cum ar fi diagonale sau panouri de perete cu rigiditate finita, legtura dintre acestea fiind fcuta
in serie cu amortizorului.
Amortizorii cu frecare sunt proiectai ca sa nu lucreze sub aciunea ncrcrilor de
serviciu sau a celor datorate vntului. In schimb, in timpul unui seism major, acetia se
activeaz (la o valoare optima a ncrcrii, nainte ca alte elemente structurale sa prezinte
incursiuni in domeniul plastic) i disipa o mare cantitate din energia seismic.

c. Amortizori vascosi
Amortizorul vascos, consta intr-un cilindru inchis ce contine un fluid vascos. Fluidul
poate fi silicon, ulei sau alt fluid cu vascozitate controlabila. Un brat al pistonului este conectat
la un element cu orificii. Prin fortarea fluidului prin gaurile capului de piston se creeaza o
presiune rezultand o forta de amortizare, disipandu-se in acest fel de energie.
Datorita faptului ca forta de amortizare variaza numai cu viteza de incarcare, amortizorul
vascos poate fi clasificat ca un dispozitiv disipator de energie dependent de viteza. In general,
amortizorii vascosi sunt utilizati ca sisteme de control pasiv, dar prin controlul asupra
dimensiunilor orificiilor sau a vascozitatii fluidului ei pot fi utilizati si in cadrul sistemelor de
control semi-active.
Amortizorii vascosi reprezinta o alternativa la plastificarea sau cedarea unor elemente
structurale, ca o cale de a absorbi energia seismica. Acestia pot disipa aproape intreaga energie
seismica, lasand structura intacta si gata pentru utilizare imediat dupa eveniment

22

Avantaje:
- curba histeretica stabila
- functiunea de transmitere a socurilor
- stabilitate si durabilitate ridicata
- usor de implementat;
- sensibilitate limitata la schimbarea conditiilor de mediu.
Dezavantaje:
- necesitatea de a se produce deplasari mari pentru o comportare optima
- fenomenul de uzura si imbatranire a fluidului
- necesitatea existentei unei forte de revenire
In cazul cladirilor in cadre aceste dispozitive au rolul de : reducere a raspunsului
structural sub actiunea seismica, reducere a deplasarilor relative de nivel, reducere a
degradarilor la elementele structurale ca urmare a disiparii de energie.

5. Probleme specifice privind utilizarea dispozitivelor de tip amortizoare
Abordarea traditionala a proiectarii la actiuni seismice este bazata pe asigurarea
combinatiei rezistenta-ductilitate a elementelor componente ale structurii si acceptarea unui
anumit nivel al degradarilor acestora pentru disiparea energiei.
Benefic pentru orice sistem structural ar fi ca disiparea energiei induse de seism sa nu se
faca prin degradarea acestuia ci sa se realizeze prin intermediul altor elemente, nestructurale,
introduse in sistem . In acest mod siguranta in exploatare este mult superioara, neexistand nici
costuri privind reabilitarea post seism.
In momentule de fata exista o multitudine de disipatoare de energie, care se bazeaza pe
procedee si materiale diverse. In general, ele se caracterizeaza prin capacitatea de a disipa
energia cinetica dintr-un sistem transformand-o in alta forma de energie.
Pentru o buna functionare a dispozitivelor disipatoare de energie, amplasarea lor trebuie
facuta numai in zone unde exista perechi de puncte apropiate intre care deplasarile relative ale
sistemului structural sunt suficient de mari.
La actiuni cu intensitati reduse, rolul acestor dispozitive este de a reduce deplasarile
relative prin rigiditatea lor, rolul de disipator de energie aparand numai la momentul in care
structura este supusa unei actiuni de mare intensitate. Daca in anumite situatii aceste doua
funstii ale dispozitivului nu sunt cumulate prin constructie este posibila conceperea unor
dispozitive din elemente separate, care sunt legate in paralel, sa asigure ambele
cerinte.Neglijarea acestui aspect poate conduce la miscari cu frecventa joasa cauzate de vant
sau trafic, care ar provoca disconfortul persoanelor din cladire si ar putea duce la pierderea
capacitatii de disipare a energiei amortizorului prin efectul de oboseala.


23

5.1. Amortizori histeretici
In cazul unui sistem cu elemente disipatoare histeretice de energie fortele taietoare care
se induc in structura pot fi reduse substantial astfel incat pot fi eliminate in totalitate si cerintele
de ductilitate ale elementelor structurale.
Utilizand sisteme suplimentare de disipare a energiei in structura se pot obtine reduceri
semnificative ale raspunsului acesteia. Nu se recomanda luarea in consideratie a unor
coeficienti de amortizare cu valori mai mari de 40% din amortizarea critica deoarece, desi se
obtin reduceri suplimentare ale raspunsului structurii in deplasari, acestea pot conduce la efecte
adverse si anume cresterea raspunsului in acceleratii.
Disipatorii histeretici sunt sisteme speciale care lucreaza la actiuni laterale fara sa
participe la preluarea actiunilor verticale. La forte moderate, provenite din actiunea vantului
sau a seismelor de mica intensitate, disipatorii din structura trebuie sa aiba rigiditate suficient
de mare pentru a nu intra in lucru. Pe de alta parte elementele structurale principale nu necesita
capacitate mare de absorbtie e energie si chiar rigiditate mare la actiuni laterale, fiind proiectate
preponderent la cerinte de rezistenta din actiunile verticale.
Acesti amortizori lucreaza prin deformarea inelastica a metalului la diferite tipuri de
solicitari: axiale, incovoiere, forta taietoare.
Disipatorii pentru actiuni seismice pot lucra in domeniul elastic la actiuni moderate, fiind
admise si eventuale deformatii inelastice reduse. Dupa orice solicitare seismica puternica sunt
necesare verificari si eventual inlocuirea sistemelor de disipare energetica, daca si-au pierdut
capacitatea de absorbtie.
Amortizorii metalici sunt de regula realizati din otel iar forma pe care o au este de asa
natura, incat in urma unui seism major acestea se deformeaza foarte mult, neputand reveni la
forma initiala. Astfel prin deformarea inelastica a amortizorului metalic, se consuma o parte
din energia pe care seismul o imprima in structura.
Aceste sisteme prezinta o curba histeretica stabila datorita comportarii otelului in
domeniul post-elastic, permitand un numar relativ mare de cicluri incarcare-descarcare. Au o
durabilitate pe termen lung, si o buna rezistenta la mediu si la factorul temperatura.
Amortizorul poate avea diferite forme: in X, triunghiulare, pivot, semiluna, fluture, sina,
etc. Cele sub forma de X, de exemplu, se amplaseaza la intersectia diagonalelor in V inversat.
In timpul unui seism, diagonalele se intind si se comprima, tragand si impingand amortizorul,
care in urma unui numar de cicluri se deformeaza.
Dispozitivele disipatoare de energie la care elementul activ este din tabla de forma
triunghiulara, denumite TADAS (Triangular Plate Added Damping And Stiffness) se
utilizeaza in mod curent cuplate si prezinta o comportare foarte buna la un numar mare de
cicluri de solicitare la incovoiere. In fig 5.1.1 se prezinta forma dispozitivului si relatia forta-
rotire la un ciclu alternant. Forma conduce la o curbura constanta si deci fiecare sectiune intra
simultan in curgere, astfel incat intregul element absoarbe energie.

24

Fig. 5.1.1. Sistemul de tip TADAS si modul de comportare

Fig. 5.1.2. Amplasare a dispozitivului in structura

O varianta imbunatatita a disipatorului cu placi in forma de V, cu o eficienta si mai
buna, este dispozitivul cu placi in forma de X numit ADAS (Added Damping and Stiffness).
Placile de otel in forma de X sunt fixate pe doi suporti, unul inferior si unul superior, si se
deformeaza prin incovoiere ca o bara dublu incastrata, rezultand astfel o rigiditate mai mare
decat a sistemului in V.

Fig. 5.1.3. Dispozitiv de tip ADAS
Avantajele utilizarii disipatorilor metalici se datoreaza unei stabilitati si durabilitati
ridicate, prezinta cicluri stabile pentru curba histeretica, in urma schimbarilor conditiilor
mediului inconjurator au un comportament favorabil. Au o capacitate mare de disipare de
energie pentru deplasari relativ mici. Elementele se pot monta si inlocui usor. Prezinta de
asemenea o comportare multi-directionala si costul cel mai redus dintre toate tipurile de
amortizori pasivi.

25

Un dezavantaj al folosirii acestor dispozitive poate fi datorat ductilitatii dispozitivului
care este puternic influentata de forma acestuia, iar in cazul sudurilor, acestea au o comportare
casanta. Necesita cheltuieli de intretinere, iar dupa un seism major acestea trebuie inlocuite.
Amortizorii histeretici configurati sa raspunda prin eforturi axiale sunt amplasati
diagonal in cladire sau in contravantuiri de tip chevron (V inversat). Pentru a avea o comportare
simetrica la intindere si compresiune trebuie evitat pierderea stabilitatii metalului in
compresiune prin evitarea flambajului. Acest lucru se realizeaza prin introducerea metalului
intr-o camasa metalica-bare cu flambaj impiedicat (unbonded braces).
Bara cu flambaj impiedicat este alcatuita dintr-un nucleu de otel, teava de otel umpluta
cu beton si un strat subtire de material la interfata cu betonul. Nucleul de otel preia incarcarea
axiala, teava exterioara, prin intermediul betonului, constituie reazem lateral al nucleului si
impiedica flambajul nucleului iar stratul subtire de material, la interfata cu betonul, de-a lungul
nucleului de otel, elimina frecarea dintre otel si beton in timpul deformatiilor axiale ale
nucleului de otel.

Fig. 5.1.4. Amortizor histeretic de tipul unbonded brace si diferite sectiuni ale diagonalei

Pentru a asigura o comportare stabila a amortizorilor histeretici, inima diagonalei are
nevoie de o confinare permanenta si sprijinire laterala.
Amortizorii histeretici nu pot fi realizati din mai multe bucati si asamblati pe santier
deoarece imbinarile prin sudura sau cu suruburi nu sunt permise pentru diagonale la care se
asteapta o comportare inelastica. Aceste imbinari realizate pe santier ar putea duce la un
comportament defavorabil, cu cedari fragile. Astfel, folosirea unor amortizori histeretici cu
lungimi mari si cu greutati ridicate la consolidarea cladirilor ridica probleme de instalare in
cladirile aflate in functiune.
Caracteristcile unui amortizor de tip histeretic sunt in general date de forta de curgere si
de rigiditatea elastica, pana in momentul curgerii metalului..

5.2. Amortizori cu frecare
Amortizorii cu frecare sunt dispozitive histeretice ce disipeaza energia prin frecarea a
doua sau mai multe suprafete de contact, fixate strans cu buloane de inalta rezistenta, care
aluneca unele in raport cu altele la o forta predeterminata (slip load), dependenta de
caracteristicile dinamice ale terenului din zona amplasamentului constructiei. Acesti amortizori
pot disipa o mare cantitate de energie prin frecarea dintre suprafetele glisante.

26

Inca din 1980 in Canada, Pall s.a., incep sa studieze disipatorii histeretici de energie cu
frecare, pornind de la analogii cu mecanismele de franare existente la automobile.
Teoria functionarii disipatorilor de nergie cu alunecare cu frecare se bazeaza pe
urmatoarele:
- Forta de frecare este independenta de aria suprafetelor de contact
- Forta de frecare este direct proportionala cu rezultanta fortelor care
actioneaza normal la suprafata
- Forta de frecare este independenta de viteza
- Valoarea fortei de frecare depinde de natura suprafetelor de contact
Dispozitivele folosite in mod curent pentru disiparea energiei in structurile de rezistenta
pentru constructii utilizeaza ca mecanism de disipare a energiei frecarea cu alunecare la
suprafata de contact intre doua suprafete, denumita frecare uscata sau columbiana. Cu toate
acestea trebuie remarcat ca procesele de frecare sunt departe de a fi atat de simple in practica,
teoria lui Coulomb fiind aproximativ reala. Mai mult, coeficientul de frecare care este
considerat constant in calcul, de fapt variaza, depinzand nu numai de natura suprafetelor de
alunecare ci si de pregatirea acestora, de gradul de rigurozitate la care au fost aduse prin
peliculizari cu diferite materiale chimice ale caror caracteristici se pot modifica in timp.
Astazi, teoriile moderne ale frecarii iau in considerare in primul rand adevarata valoare
a coeficientului de frecare dintre suprafetele de contact, mecanismele care apar la nivelul
contactului si deformatiile plastice locale care apar in punctele de contact. Daca ne referim la
un contact real intre doua suprafete metalice, coeficientul de frecare poate deveni chiar
supraunitar, datorita fenomenelor de adeziune dintre suprafete generate de straturile de oxid
metalic ce se formeaza. In timpul frecarii se declanseaza si fenomene termice, care sunt in
functie de frecventa miscarii si care pot determina distrugerea peliculelor de oxid, astfel ca se
afecteaza fenomenul propriu-zis de frecare si implicit procesul de disipare energetica.
Exista mai multe tipuri de amortizori cu frecare, avand diverse materiale folosite pentru
suprafetele de frecare, cum ar fi otel pe otel sau otel pe alama sau alte materiale, sau conform
numelor autorilor de brevete de inventie si anume: Pall, Sumitomi, Damptech, SERB, etc.
Amortizorul cu frecare de tip Pall este realizat dintr-un set de platbande cu gauri,
tratate special pentru a produce o foarte buna frecare.Aceste platbande sunt imbinate intre ele
in asa fel incat la o anumita valoare a incarcarii este permisa glisarea unora peste celelalte.
Dispozitivul pentru diagonale in X prezinta urmatorul mecanism: atunci cand diagonala intinsa
forteaza amortizorul sa lunece, mecanismul forteaza cealalta diagonala sa se scurteze evitand
flambajul. Astfel, cealalta diagonala determina amortizorul sa actioneze in directia opusa.

Fig. 5.2.1. Amortizor cu frecare de tip Pall

27

Dispozitivul de amortizare de tip Damptech este alcatuit din 3 placi metalice si doua
tampoane de frecare plasate intre acestea. Un surub de inalta rezistenta pretensionat in
combinatie cu discuri resort si saibe intarite, sunt folosite pentru a mentine forta de
compresiune pe suprafetele de frecare. Cantitatea de energie disipata este proportionala cu
rezistenta la frecare rezultata din glisarea si rotirea relativa dintre placile amortizorului.

Fig. 5.2.2. Amortizor cu frecare de tip Damptech si amplasarea acestuia in structura
in contravantuiri de tip V

Disipatorul de energie (EDR- Energy Dissipating Restraint): este un mecanism care
permite frecarea pe o zona de miscare, cu blocaje la capetele acestei zone. Dispozitivul are
doua particularitati care il diferentiaza de celelalte: capacitatea de auto-centrare ridicata si
directa proportionalitate intre forta de frecare si deplasare

Fig. 5.2.3. Detalii ale unei legaturi disipatoare de energie (EDR)

Fig. 5.2.4. Curba histeretica ideala a unui amortizor cu frecare
Curba histeretica ideala a unui amortizor cu frecare e prezentata in Fig. 5.2.4 si este
similara cu cea a unui amortizor histeretic cu rigiditatea initiala foarte mare. Amplasarea

28

acestor amortizori in structura este similara cu cea a amortizorilor histeretici, in diagonale sau
in elemente orizontale.
Principalele avantaje ale amortizorilor cu frecare sunt:
o Simplitate din punct de vedere al materialelor, realizarii si implementarii;
o Eficienta in reducerea pagubelor datorate cutremurelor;
o Economie din punct de vedere al costurilor si timpului de instalare;
o Flexibilitatea aplicarii la structuri de beton, otel, zidarie si cadre de lemn;
o In lucru au deplasari limitate;
o Controlul flambajului in contravantuirile comprimate;
o Curba histeretica stabila;
o Sensibilitate scazuta la schimbari ale conditiilor de mediu;
o Valori mari ale energiei disipate raportat la valori mici ale deplasarilor;
o Posibilitate de reutilizare;
Principalele dezavantaje ale amortizorilor cu frecare sunt:
o Necesitatea unei intretineri regulate, datorata faptului ca prin utilizare, interfata
de frecare poate suferi modificari si implicit rezulta modificari in comportarea
sistemului;
o Uzura mecanica a suprafetelor de contact dupa numeroase cicluri de incarcare;
o Dificultati in identificarea fortei de frecare dupa instalare;
o Imperfectiuni ale suprafetelor;

5.3. Amortizori vascosi
Amortizorii vascosi sunt considerati in prezent cei mai eficienti in preluarea unei mari
parti din energia indusa de seism. Acestia au capacitatea de a disipa aproape intreaga energie
seismica, permitand structurii sa lucreze in domeniul elastic in timpul seismului.
Sistemele de disipare a energiei seismice prin amortizare vascoasa sunt adecvate pentru
structuri relativ flexibile. Pretabilitatea structurilor flexibile la echiparea cu sisteme de
amortizori cu fluid vascos rezulta din faptul ca amortizarea vascoasa este proportionala cu
viteza relativa intre capetela amortizorilor, viteza relativa ce creste odata cu cresterea
flexibilitatii structurii. Amortizorii cu fluid vascos se pot introduce diagonal in ochiurile de
cadru ale structurii de rezistenta, sau in contravantuiri de tip chevron.

29

Fig. 5.3.1. Moduri de amplasarea a amortizorilor in structura ( P100-3/2008)

Disiparea energiei are loc prin transformarea energiei cinetice in caldura. Amortizorii
vascosi functioneaza prin rezistenta opusa la miscarea unui piston perforat intr-un fluid
continut intr-un cilindru metalic, absorbind in acest fel socurile.

Fig. 5.3.1. Alcatuirea unui amortizor cu fluid vascos ( P100-3/2008)

Atunci cand disipatorul este solicitat la compresiune, fluidul vascos este impins din
camera 2 a cilindrului in camera 1, iar la solicitarea de intindere, curgerea are loc in sens invers.
Presiunea foarte mare care actioneaza la nivelul orificiilor din piston, produce o diferenta de
presiune pe intreaga sectiune a capatului pistonului care determina forta de amortizare.
Fortele ce se produc in elementele de disipare a energiei de tip vascos sunt dependente
de viteza relativa pe directie axiala intre cele doua capete ale elementelor. Forta dezvoltata in
elementele de disipare a energiei de tip vascos se calculeaza cu relatia:
F = C v

(cf. P100-3/2008)
unde:
F - fora de amortizare
v - viteza relativ pe direcie axial ntre capetele elementului de disipare a energiei
C constanta de amortizare

30

- constanta exponenial care, pentru aplicaii seismice uzuale, are valori cuprinse ntre
0,3 i 1,0. Pentru cazul =1 se consider o amortizare liniar (element disipativ liniar) n timp
ce pentru 1 se consider o amortizare neliniar (element disipativ neliniar).
Curba histeretica pentru un amortizor liniar este o elipsa pura. Cu cat exponentul de
amortizare scade, forma curbei histeretice se apropie de o forma dreptunghiulara. Parametrul
C produce o marire a ariei din interiorul ciclului histeretic rezultand o crestere a energiei
disipate, dar si o crestere a fortei in amortizor. Uzual amortizorii structurali au coeficientul
cu valori intre 0.3 si 1.0 - orice valoare a lui peste 1.0 aducand slabe performante pentru
amortizor(Fig 5.3.2.)
Eficacitatea amortizorului este o functie de gradul de deformatie, de aceea, amortizorii
vor trebui amplasati intre punctele cu deformatiile relative cele mai mari.

Fig. 5.3.2. Relatia forta-deplasare pentru amortizori vascosi

Avantajele utilizarii amortizorilor vascosi se datoreaza unei curbe histeretice stabile,
prezinta o stabilitate si o durata de viata ridicata, sunt usor de implementat. Au o sensibilitate
limitata la schimbarea conditiilor de mediu. Au o dependenta moderata de temperatura. Pot
disipa cantitati mari de energie.
Printre dezavantajele utilizarii se numara necesitatea unei viteze mari pentru o
comportare optima, fluidul din interiorul amortizorului se uzeaza si are o durata de
valabilitate limitata, mult mai mica decat structura. Este necesara o forta de revenire.
Disipatorii vascosi nu aduc rigiditate structurii, ci doar amortizare. Costul este mai ridicat ca
la celelalte sisteme.


31

6. Studii de caz
6.1. Descrierea structurilor
In vederea realizarii studiului de caz s-au considerat cladiri cu structura in cadre din
beton armat cu diferite regimuri de inaltime: 5 niveluri (P+4), 10 niveluri (P+9), 15 niveluri
(P+14), 20 niveluri (P+19), 30 niveluri (P+29) si 40 niveluri (P+39), amplasate in Bucuresti.
Forma in plan a cladirilor este simetrica cu deschideri de 6 metri pe cele doua directii, iar
inaltimea de nivel a fost considerata de 3m.

Fig 6.1.1 Schita etaj curent
Incarcari:
- Permanente: 1.835 kN/m
2
:
Tencuiala pe placa: 0.285 kN/m
2
;
Pardoseala: 1.05 kN/m
2
;
Perete despartitor: 0.5 kN/m
2
;
- Utila: 1.5 kN/m
2

6.2. Etape:
I. Analiza structurilor conform P13-63;
II. Analiza structurilor conform P100-2006;
III. Analiza structurilor echipate cu disipatori de energie

32

6.2.1. Etapa I : Analiza structurilor conform P13-63
In prima etapa s-a considerat ca cele 6 cladiri au fost realizate si proiectate conform
normativului P13-63 cu un coeficient seismic de baza CB=5%.

a. Predimensionarea elementelor structurale:

Nivel Nb
[kN]
fcd
[kN/m
2
]
As,nec
[m
2
]
Dimensiuni
stalpi [cm]
Dimensiuni
grinzi [cm]
Grosime
placa[cm]
5 1980 20000 0.33 60x60 25x60 15
10 3960 20000 0.66 80x80 25x60 15
15 5940 20000 0.99 100x100 25x60 15
20 7920 20000 1.32 120x120 25x60 15
30 11880 20000 1.98 140x140 25x60 15
40 15840 20000 2.64 160x160 25x60 15

b. Periode fundamentale de vibratie:
In urma analizei realizate cu ajutorul programului ETABS au rezultat urmatoarele perioade
de vibratie, cu translatie in primele 2 moduri de vibratie si torsiune in modul 3 de vibratie.

Perioada de vibratie
P+4 P+9 P+14 P+19 P+29 P+39
T1 0.614126 1.16745 1.70851 2.247298 3.44232 4.685634
T2 0.614126 1.16745 1.70851 2.247298 3.44232 4.685634
T3 0.54784 1.032182 1.49208 1.929241 2.862054 3.72865

6.2.2. Etapa II : Analiza structurilor conform P100-2006
In cea de-a doua etapa, pentru fiecare din cele 6 modele s-a facut cate un calcul cu
coeficientul seismic de baza calculat conform P100-2006, pentru a arata cum se comporta
cladirea in acest moment.
CB=

.
=
12.750.240.85
2.5
=22.44%
S-au realizat comparatii privind deplasarile relative de nivel si eforturile in elementele
structurale, intre structura realizata conform P13-63 si cea proiectata conform P100-2006:
A. Deplasari relative de nivel
Verificarea de rigiditate s-a realizat conform codului de proiectare seismic P100-
1/2006, anexa E, care prevede ca deplasarea relativa maxima a sistemului structural pentru cele

33

doua directii principale, dr.SLS i dr.SLU, sa nu depaseasca valoarea admisibil stabilit pentru
Starea Limita de Serviciu (SLS) ca fiind dr.adm.SLS=0.008* hnivel=0.024m i valoarea
admisibila pentru Starea Limita Ultim (SLU) ca fiind dr.adm.SLU=0.025* hnivel=0.075m.
In continuare se prezinta grafice de comparatie a deplasarilor relative de nivel pentru
toate regimurile de inaltime considerate, atat pentru structura considerata conform normativului
P13, cat si cea conform P100-2006.
Cladire 5 niveluri

Fig.6.2.2.1 Verificare la starea limita de serviciu si la starea limita ultima cladire 5 niveluri
Cladire 10 niveluri

Cladire 15 niveluri

0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr sls P13
dr sls P100
dr adm[m]
0 0.01 0.02 0.03
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr slu P13
dr slu P100
dr adm[m]
0 0.005 0.01
STORY10
STORY9
STORY8
STORY7
STORY6
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr sls P13
dr sls P100
dr adm[m]
0 0.01 0.02 0.03
STORY10
STORY9
STORY8
STORY7
STORY6
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr slu P13
dr slu P100
dr adm[m]
0 0.005 0.01
STORY15
STORY13
STORY11
STORY9
STORY7
STORY5
STORY3
STORY1
dr sls P13
dr sls P100
dr adm[m]
0 0.01 0.02 0.03
STORY15
STORY13
STORY11
STORY9
STORY7
STORY5
STORY3
STORY1
dr slu P13
dr slu P100
dr adm

34

Cladire 20 niveluri


Cladire 30 niveluri


0 0.0005 0.001 0.0015 0.002
STORY20
STORY19
STORY18
STORY17
STORY16
STORY15
STORY14
STORY13
STORY12
STORY11
STORY10
STORY9
STORY8
STORY7
STORY6
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr sls P13
dr sls P100
0 0.001 0.002 0.003 0.004
STORY20
STORY19
STORY18
STORY17
STORY16
STORY15
STORY14
STORY13
STORY12
STORY11
STORY10
STORY9
STORY8
STORY7
STORY6
STORY5
STORY4
STORY3
STORY2
STORY1
dr slu P13
dr slu P100
0 0.0005 0.001 0.0015
STORY30
STORY28
STORY26
STORY24
STORY22
STORY20
STORY18
STORY16
STORY14
STORY12
STORY10
STORY8
STORY6
STORY4
STORY2
dr sls P13
dr sls P100
0 0.001 0.002 0.003
STORY30
STORY28
STORY26
STORY24
STORY22
STORY20
STORY18
STORY16
STORY14
STORY12
STORY10
STORY8
STORY6
STORY4
STORY2
dr slu P13
dr slu P100

35

Cladire 40 niveluri


In fiecare caz s-au verificat deplasarile la starea limita de serviciu si la starea limita
ultima, atat pentru cladirile proiectate conform P13-63 cat si pentru cele proiectate conform
P100-2006.
In cazurile analizate deplasarile nu depasesc valorile admisibile stabilite de actualul
normativ dar se observa cresteri ale deplasarilor relative de nivel in cazul cladirilor calculate
cu coeficientul seismic de baza conform P100-2006 de 1.154.75 ori.

B. Eforturi in elementele structurale

In vederea analizei comportarii in prezent a structurilor s-au realizat comparatii privind
forta axiala, forta taietoare si momentul incovoietor din grinzi si stalpi, eforturi obtinute cu
ajutorul programului Etabs.
Structura a fost dimensionata pentru niste solicitari seismice mult mai mici n comparatie
cu actualul cod seismic, eforturile din elementele structurale in prezent fiind, in mod evident,
mult mai mari in comparatie cu ce s-a considerat in momentul proiectarii. Este necesara astfel
cresterea rezistentei si rigiditatii structurii prin amplasarea elementelor de tip amortizor in
ochiurile de cadru.

0 0.0005 0.001 0.0015
STORY40
STORY38
STORY36
STORY34
STORY32
STORY30
STORY28
STORY26
STORY24
STORY22
STORY20
STORY18
STORY16
STORY14
STORY12
STORY10
STORY8
STORY6
STORY4
STORY2
dr sls P13
dr sls P100
0 0.0005 0.001 0.0015 0.002 0.0025
STORY40
STORY38
STORY36
STORY34
STORY32
STORY30
STORY28
STORY26
STORY24
STORY22
STORY20
STORY18
STORY16
STORY14
STORY12
STORY10
STORY8
STORY6
STORY4
STORY2
dr slu P13
dr slu P100

36

Fig.6.2.2.7 Diagrama de forta axiala-P13-63

Fig.6.2.2.8 Diagrama de forta axiala-P100-2006


37

Fig.6.2.2.9 Diagrama de forta taietoare-P13-63

Fig.6.2.2.10 Diagrama de forta taietoare-P100-2006


38

Fig.6.2.2.11 Diagrama de moment incovoietor-P13-63

Fig.6.2.2.12 Diagrama de moment incovoietor-P100-2006


39

6.2.3. Etapa III : Analiza structurilor echipate cu disipatori de energie
Avarierea structurala si nestructurala indusa de cutremurele puternice este o consecinta
directa a deformatiilor elementelor cladirii. Pentru limitarea starii de avariere, si implicit a
pierderilor directe produse de cutremurele puternice, este necesara limitarea deformatiilor prin
controlul deplasarilor laterale ale cladirii. Acest control al deplasarilor laterale se poate face fie
prin marirea rigiditatii structurii, fie prin limitarea deplasarilor laterale ca urmare a amortizarii
vascoase suplimentare introduse in cladire. Aceasta amortizare suplimentara se poate obtine
prin introducerea de amortizori cu fluid vascos in structura de rezistenta a cladirii, aceste
sisteme de disipare a energiei seismice fiind adecvate pentru structuri relativ flexibile ( P100-
3-2008) .
In studiul realizat s-a ales ca si metoda de consolidare a cladirilor in cadre din beton armat
introducerea de amortizori cu fluid vascos in ochiurile de cadru externe (perimetrale). Acestia
au fost amplasati structurile prezentate in diagonale centrice (Fig. 6.2.3.1), avand diferite pozitii
notate cu DAMP1, DAMP2, DAMP3, DAMP4 si DAMP5 (Fig. 6.2.3.2) .S-a considerat un tip
de amortizor vascos cu caracteristica de amortizare c=10kN*s/mm si rigiditatea de
1000kN/mm.

Fig.6.2.3.1 Amortizor inclus intr-o contravantuire diagonala

a) b)

40

c) d) e)
Fig.6.2.3.2 Dispunerea amortizorilor in cadrele perimetrale
(a-DAMP1 b-DAMP2 c-DAMP3 d-DAMP4 e-DAMP5)
Tabel 6.2.3.1 Rezultatele analizei modale
NR
NIVELURI
STRUCTURA
NECONSOLIDATA
DAMP1 DAMP2 DAMP3 DAMP4 DAMP5
5
Mod Perioade de vibratie
1 0.614126 0.447872 0.370014 0.374134 0.371172 0.373876
2 0.614126 0.447872 0.370014 0.374134 0.371172 0.373876
3 0.54784 0.32168 0.249468 0.241799 0.255079 0.24943
10
1 1.16745 0.901465 0.76278 0.770311 0.764162 0.773939
2 1.16745 0.901465 0.76278 0.770311 0.764162 0.773939
3 1.032182 0.66296 0.52616 0.499256 0.535958 0.516854
15
1 1.70851 1.364821 1.173676 1.188327 1.175119 1.19421
2 1.70851 1.364821 1.173676 1.188327 1.175119 1.19421
3 1.49208 1.015255 0.819732 0.776656 0.832802 0.801073
20
1 2.247298 1.834769 1.595092 1.618631 1.596607 1.626083
2 2.247298 1.834769 1.595092 1.618631 1.596607 1.626083
3 1.929241 1.368635 1.119942 1.063977 1.135774 1.093217
30
1 3.44232 2.891705 2.553132 2.605107 2.554179 2.614706
2 3.44232 2.891705 2.553132 2.605107 2.554179 2.614706
3 2.862054 2.146942 1.791765 1.71879 1.811676 1.755993
40
1 4.685634 4.006355 3.57231 3.655459 3.573071 3.666717
2 4.685634 4.006355 3.57231 3.655459 3.573071 3.666717
3 3.72865 2.921009 2.478792 2.397776 2.501677 2.439427
In tabelul 6.3.2.1 sunt prezentate primele 3 moduri de vibratie cu perioadele proprii, iar
efectul de rigidizare e vizibil din micsorarea valorilor perioadelor de vibratie cu pana la 40%.

41

Comparatii ale deplasarilor relative de nivel intre structura neconsolidata si cele
consolidate cu amortizori vascosi:

a. Cladire 5 niveluri

Fig.6.2.3.3 Deplasari relative de nivel la
starea limita de serviciu
starea limita ultima

b. Cladire 10 niveluri


0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
0.003
0.0035
0.004
STORY5 STORY4 STORY3 STORY2 STORY1
dr sls neconsolid dr sls damp 1
dr sls damp 2 dr sls damp 3
0
0.002
0.004
0.006
0.008
0.01
0.012
0.014
0.016
STORY5 STORY4 STORY3 STORY2 STORY1
dr slu neconsolid dr slu damp 1
dr slu damp 2 dr slu damp 3
0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
0.003
dr sls neconsolid
dr sls damp 1
dr sls damp 2
dr sls damp 3
dr sls damp 4
0
0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
0.007

42

c. Cladire 15 niveluri

d. Cladire 20 niveluri

e. Cladire 30 niveluri

0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
S
T
O
R
Y
1
5
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
3
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
1
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
9
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
7
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
5
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
3
S
T
O
R
Y
2
S
T
O
R
Y
1
0
0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
S
T
O
R
Y
1
5
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
3
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
1
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
9
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
7
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
5
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
3
S
T
O
R
Y
2
S
T
O
R
Y
1
0
0.0002
0.0004
0.0006
0.0008
0.001
0.0012
0.0014
0.0016
0.0018
0.002
0
0.001
0.002
0.003
0.004
0.005
0.006
S
T
O
R
Y
2
0
S
T
O
R
Y
1
9
S
T
O
R
Y
1
8
S
T
O
R
Y
1
7
S
T
O
R
Y
1
6
S
T
O
R
Y
1
5
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
3
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
1
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
9
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
7
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
5
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
3
S
T
O
R
Y
2
S
T
O
R
Y
1
0
0.0002
0.0004
0.0006
0.0008
0.001
0.0012
0.0014
0.0016
S
T
O
R
Y
3
0
S
T
O
R
Y
2
8
S
T
O
R
Y
2
6
S
T
O
R
Y
2
4
S
T
O
R
Y
2
2
S
T
O
R
Y
2
0
S
T
O
R
Y
1
8
S
T
O
R
Y
1
6
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
2
0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
0.003
0.0035
0.004
0.0045
S
T
O
R
Y
3
0
S
T
O
R
Y
2
8
S
T
O
R
Y
2
6
S
T
O
R
Y
2
4
S
T
O
R
Y
2
2
S
T
O
R
Y
2
0
S
T
O
R
Y
1
8
S
T
O
R
Y
1
6
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
2

43

f. Cladire 40 niveluri


Din graficele prezentate se observa o comportare imbunatatita a structurilor in termeni
de deplasari atat in cazul SLS, cat si SLU, dar pentru regimuri de inaltime pana la 10 niveluri.
Deplasarile relative au fost reduse semnificativ, cu pana la 65% atat pentru SLS, cat si pentru
SLU, iar variatia acestora pe inaltimea cladirii consolidate este mult mai uniforma.
In cazul structurilor cu regimuri de inaltime ce depasesc 10 niveluri, comportarea
acestora este imbunatatita in cazul SLS, dar nu si in cazul SLU, chiar daca valorile nu depasesc
valorile prevazute in P100-2006.

Comparatii ale eforturilor din elementele structurale aferente structurii neconsolidate,
respectiv structurii consolidate cu amortizori vascosi:

Fig.6.2.3.14 Diagrama de forta taietoare si moment incovoietor structura P100-DAMP 1
0
0.0002
0.0004
0.0006
0.0008
0.001
0.0012
S
T
O
R
Y
4
0
S
T
O
R
Y
3
7
S
T
O
R
Y
3
4
S
T
O
R
Y
3
1
S
T
O
R
Y
2
8
S
T
O
R
Y
2
5
S
T
O
R
Y
2
2
S
T
O
R
Y
1
9
S
T
O
R
Y
1
6
S
T
O
R
Y
1
3
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
7
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
1
0
0.0005
0.001
0.0015
0.002
0.0025
0.003
0.0035
0.004
S
T
O
R
Y
4
0
S
T
O
R
Y
3
8
S
T
O
R
Y
3
6
S
T
O
R
Y
3
4
S
T
O
R
Y
3
2
S
T
O
R
Y
3
0
S
T
O
R
Y
2
8
S
T
O
R
Y
2
6
S
T
O
R
Y
2
4
S
T
O
R
Y
2
2
S
T
O
R
Y
2
0
S
T
O
R
Y
1
8
S
T
O
R
Y
1
6
S
T
O
R
Y
1
4
S
T
O
R
Y
1
2
S
T
O
R
Y
1
0
S
T
O
R
Y
8
S
T
O
R
Y
6
S
T
O
R
Y
4
S
T
O
R
Y
2

44

Fig.6.2.3.15 Diagrama de forta taietoare structura P100-DAMP 2

Fig.6.2.3.16 Diagrama de moment incovoietor structura P100-DAMP 2

Fig.6.2.3.17 Diagrama de forta taietoare structura P100-DAMP 3

45

Fig.6.2.3.18 Diagrama de moment incovoietor structura DAMP 3

Fig.6.2.3.19 Diagrama de forta taietoare si de moment incovoietor structura DAMP4

46

Fig.6.2.3.20 Diagrama de forta taietoare structura DAMP 5

Fig.6.2.3.21 Diagrama de moment incovoietor structura DAMP 5

In toate cele 5 cazuri de consolidare, prin introducerea de amortizori vascosi, s-a
realizat o imbunatatire a rezistentei structurii, eforturile de forfecare si incovoiere fiind reduse
fata de structura initiala cu pana la 65%.

Verificarea nodurilor de cadru:
Cerintele de rigiditate ale structurii sunt satisfacute, dar este necesara si o verificare a
nodurilor de cadru.In acest sens urmatoarele 2 conditii trebuie indeplinite:
1. Forta de compresiune inclinata produsa in nod de mecanismul de diagonala comprimata nu
va depasi rezistenta la compresiune a betonului solicitat transversal la intindere:
- Pentru noduri interioare:


47

- Pentru noduri marginale:

unde:

-forta axiala normalizata in stalp

- latimea de calcul a nodului
Vc - forta taietoare in stalp pentru un anumit sens al miscarii seismice
As1, As2 - arii de armatura longitudinala in grinzi
2. In nod se va prevedea suficienta armatura transversala pentru a asigura integritatea acestuia
dupa fisurarea inclinata.
- Pentru noduri interioare:

- Pentru noduri marginale:

Armatura longitudinala verticala Asv care trece prin nod, incluzand armatura
longitudinala a stalpului va fi cel putin:

Unde:
Ash - armatura transversala in nod
Asv - armatura longitudinala verticala, care trece prin nod
hic - distanta interax intre armaturile marginale ale stalpilor
hiw- distanta interax intre armaturile de la partea superioara si cea inferioara a grinzilor

Pentru verificarea nodurilor de cadru s-a dimensionat armatura din stalpi si grinzi la
eforturile obtinute din ETABS in conformitate cu normativul P13-63.
In urma analizei facute atat pe structurile calculate dupa P100-2006, cat si pe cele
consolidate, se constata ca pentru structurile cu regim de inaltime mai mare de 30 niveluri, in
noduri nu exista suficienta armatura transversala pentru a asigura integritatea acestuia, fiind
necesara consolidarea acestora.

V
ihd
q 1
u
d
q
b
i
h
c
f
cd
<
V
ihd

Rd
A
s1
A
s2
+
( )
f
yd
V
c
V
ihd
0.8 q 1
u
d
q
b
i
h
c
f
cd
<
V
ihd

Rd
A
s1
f
yd
V
c
q 0.6 1
f
ck
250
\
|
|
.
u
d
N
b
c
h
oc
f
cd
b
i
min b
c
b
w
0.5 h
c
+
( )
,
A
sh
f
ywd
0.8 A
s1
A
s2
+
( )
f
yd
1 0.8 u
d

( )
>
A
sh
f
ywd
0.8 A
s1
f
yd
1 0.8 u
d

( )
>
A
sv
2
3
A
sh
h
ic
h
iw
|
\
|
|
.
>

48

7. Concluzii
Prezenta capitol cuprinde aspecte privind utilizarea dispozitivelor de tip amortizor
pentru reducerea vulnerabilitatilor seismice ale cladirilor existente cu structura in cadre din
beton armat.
In acest scop, s-au analizat o serie de structuri cu diferite regimuri de inaltime,
proiectate in conformitate cu prescriptiile tehnice utilizate la aparitia primului cod de proiectare
antiseismica P13-63. Acesta a cunoscut de-a lungul timpului numeroase revizuiri, cutremurul
Vrncean din 4 martie 1977 schimband complet codul de proiectare in vigoare n acel moment.
Comportarea structurilor in prezent, a pus in evidenta faptul ca dimensionarea s-a
realizat pentru solicitari mult mai mici decat cele considerate in actualul cod seismic. Diferente
semnificative ale rigiditatii acestora, dar si erodarea unei parti din capacitatea portanta a
elementelor structurale, acestea fiind supuse in timp unor actiuni seismice de diferite intensitati,
au condus la necesitatea consolidarii pentru a putea preveni eventuale avarieri structurale la un
viitor seism.
Metodele moderne de consolidare prezinta o serie de avantaje comparativ cu cele
clasice, avantaje prezentate pentru fiecare in parte in cadrul ultimelor subcapitole.
Metoda de consolidare aleasa pentru studiul de caz implica folosirea dispozitivelor de
tip amortizor, amortizori vascosi, montati in diagonale in ochiurile de cadru exterioare, in
diferite pozitii. Structura de rezistenta consolidata a demonstrat rigiditate si rezistenta mult
imbunatatite, optimizand comportarea cladiriilor consolidate la solicitari seismice.

Cursul 9 - Constructii Civile - Utilizarea Dispozitivelor de Amortizare La Cladiri

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 9 - Constructii Civile - Utilizarea Dispozitivelor de Amortizare La Cladiri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE CONSTRUCTII CIVILE 2013-2014 Daniel STOICA

S-ar putea să vă placă și