Sunteți pe pagina 1din 200

Cladiri cu structura de tip

interbelic
Cladiri cu structura de tip P13
 6.1. TIPOLOGIA STRUCTURILOR PENTRU CLADIRI REALIZATE CONFORM
NORMATIVELOR P13 DIN 1963 SI 1971. CARACTERIZAREA GENERALA A CLADIRILOR
CONSTRUITE INTRE ANII 1963 – 1976
 a. Caracteristici generale
 Cladirile de locuit executate dupa anul 1963 pana in 1976 cuprind o varietate mare de scheme
functionale si solutii constructive rezultate din conditiile arhitecturale si de urbanism.
 In aceasta perioada un accent deosebit s-a pus pe realizarea proiectelor tip dupa care s-au executat
peste 90% din totalul cladirilor de locuit si de asemenea pe gradul de prefabricare a elementelor de
constructie. S-au realizat in cea mai mare parte (circa 2/3 din total) cladiri de locuit cu mai multe
niveluri.

 b. Sisteme constructive
 Sistemele constructive aplicate la cladirile de locuit cu multe niveluri, de serie mare, in perioada
mentionata, pot fi grupate astfel:
 Panouri mari – S+P+7-8 etaje
 Pereti structurali de beton armat – S+P+10 etaje – in sistem fagure sau celular
 Cadre din beton armat, cu stalpi monoliti, grinzi monolite sau prefabricate si plansee prefabricate sau
predale cu suprabetonare – S+P+6 – 14 etaje
 Nucleu central si stalpi din beton armat monolit cu grinzi si plansee monolite sau prefabricate – S+P+10
etaje
 In cadrul diferitelor tipuri de sisteme structurale constructive au fost utilizate pe langa diversele
tehnologii mentionate (prefabricare, cofraje industrializate pentru beton monolit, etc) si variante in
ceea ce priveste forma in plan a cladirilor (inclusiv numarul si pozitia peretilor structurali) precum si
modul de asamblare a tronsoanelor de cladiri, cat si variante in ce privesc materialele pentru pereti
exteriori si interiori.
 Din totalul acestor cladiri colective, ponderea principala o ocupa cladirile cu pereti structurali de
beton armat monolit (60%), apoi urmeaza in ordine: panourile mari (28%), cadrele din beton armat
(9%) si zidarie portanta (3%).
 c. Caracteristicile si evolutia in timp a aplicarii acestor
sisteme constructive la cladirile de locuit
 - Panourile mari
 Acest sistem constructiv utilizat deopotriva atat la cladirile
cu putine niveluri (S+P+4E) cat si la cele cu multe niveluri
(S+P+7-8E), a fost introdus initial in 1959-1960 pe baza
proiectelor INCERC (S+P+4E) si a fost extins la S+P+7E (cca
7300 apartamente) pe baza proiectului IPIMC (PROCEMA
SA) cu imbinari punctuale la colturile panourilor si apoi pe
baza proiectelor IPB, cu imbinari pe contur. Incepand cu
1964, proiectul s-a aplicat numai pentru S+P+4E si abia
peste 10 ani, incepand cu 1973 s-a reluat aplicarea acestui
sistem la cladiri cu S+P+8E, pe baza proiectelor tip IPCT,
avand o noua conceptie de conformare a structurii (grupuri
de celule tip tub) si de imbinare si montare a panourilor
(imbinari cu bucle si subbetonare, montaj pe buloane de
reglare,etc).
 - Cadrele de beton armat
 Au fost aplicate la cladirile de locuit inalte in doua etape
distincte, intre care a existat un interval de circa 10 ani, cand nu
s-au utilizat, dupa cum urmeaza:
 In etapa 1956-1963, pentru cladiri situate in amplasamente
izolate (plombe) pe principalele artere din centrul Bucurestiului
(Magheru, Elisabeta, Carol, etc) cu regim de inaltime de S+P+6-8
etaje, avand cadre spatiale (pe ambele directii) si plansee din
beton armat monolit, cu zidarie de umplutura de caramida plina
presata de 37.5 cm la exterior si 25 cm la interior, structurile fiind
calculate pentru un cB,cod=3.5%
 In etapa 1974-1976, pentru cladiri formand fronturi stradale pe
artere importante (Pantelimon, Calea Dorobantilor, 1Mai,
Titulescu, Obor, Armata Poporului) cu regim de inaltime S+P+8-
14 etaje, cu trama marita (6.00 x 6.00 … 4.50), cu plansee din
beton armat monolit sau beton armat prefabricat (panouri si
semipanouri, predale cu suprabetonare), cu pereti de umplutura
din beton celular autoclavizat (blocuri sau fasii), proiectate
conform normativului P13-70, cu un cB,cod=2.5%
 - Pereti structurali de beton armat monolit
 Constituie principalul sistem constructiv aplicat la cladirile
de locuit cu multe niveluri (S+P+8-10etaje) si au fost
realizate in diferite variante ca tipuri de structuri si
tehnologii:
 Structuri tip “fagure”, in cofraje din panouri de lemn sau tego-
film, cu plansee de beton armat monolit;
 Structuri tip “fagure”, in cofraje metalice, spatiale, de tip tunel
si incalzitoare, cu plansee din beton armat monolit;
 Structuri tip “fagure”, realizate cu cofraje glisante si plansee de
beton armat monolit, cu rezemare discontinua pe contur si,
mai rar, cu plansee din beton armat prefabricat;
 Structuri de tip “celular” cu plansee din beton armat monolit
rezemate pe pereti structurali si pe grinzi (rezemate la randul
lor pe stalpi), avand de regula parter slab, destinat
magazinelor;
 Structuri de tip “celular”, realizate in cofraje metalice plane,
cu plansee si fatade prefabricate.
 d. Caracteristicile principale ale sistemelor
constructive aplicate in aceasta perioada
 Sistemele constructive aplicate in aceasta perioada pot fi
analizate avand in vedere principalele caracteristici ale
constructiei exprimate intr-un numar de parametri ce se
refera la:
 Dimensiuni in plan (deschideri si travei), dimensiunile
sectionale ale principalelor elemente structurale din beton
armat;
 Greutatea cladirii;
 perioadele proprii de vibratie;
 Forta taietoare de baza (sau coeficientul seismic de baza);
 Ariile de forfecare ale peretilor structurali de beton armat;
 Eforturile axiale de compresiune centrice ale stalpilor
structurilor in cadre din beton armat;
 Procentele de armare;.
 6.2. ASPECTE REFERITOARE LA PRESCRIPTIILE DE
PROIECTARE ANTISEISMICA A CLADIRILOR CIVILE
EXECUTATE INTRE ANII 1963-1976 (CONFORM P13-63 SI
P13-71).
 Proiectarea si executia cladirilor rezistente la cutremure au la
baza o serie de principii si cunostinte moderne de inginerie
seismica, care s-au constituit, s-au completat si perfectionat ca
urmare a analizei numeroaselor observatii si constatari privind
comportarea cladirilor la cutremure puternice, de-a lungul
timpului in diferite regiuni seismice ale globului, precum si
dezvoltarile teoretice, insotite de amanuntite verificari
experimentale sau numerice, asupra comportarii reale sau
simulate a cladirilor solicitate seismic.
 Aceste cercetari si cunostinte au fost concretizate in prescriptii
de proiectare si executie a cladirilor situate in zone seismice.
Ulterior aceste prescriptii au fost imbogatite continuu atat pe
masura producerii de noi cutremure cat si pe masura
perfectionarii cunostintelor in ceea ce priveste comportarea la
solicitari statice si dinamice a materialelor, elementelor,
subsistemelor si sistemelor structurale.
 Prescriptiile tehnice din tara noastra legate de proiectarea
si executia cladirilor in zone seismice, care au aparut prima
data, cu caracter neoficial, dupa cutremurul din 1940, au
trecut prin diferite faze, finalizate si oficializate numai
partial in decursul deceniului al VI-lea (standardul de
zonare seismica STAS 2923-52), capatand o formulare
inchegata abia sub forma standardului de zonare seismica
STAS 2923-63 (revizuit) si a normativului pentru
proiectarea constructiilor civile si industriale in zone
seismice, P13-63.
 Prescriptiile tehnice romanesti aflate in vigoare la data
producerii cutremurului din 1977, constau in principal din:
 standardele de intensitati si zonare seismica (STAS 3684-71;
STAS 2923-63 si seria STAS 8879);
 standardele si normativele de proiectare antiseismica
(STAS 7766-68; STAS 9165-72; STAS 9315/1-73; normativele
P13-71 si P2-76);
 standardele cu caracter general pentru proiectarea
constructiilor, mai ales a celor din beton armat si metal.
 Comparand aceste prescriptii tehnice cu cele actuale,
revizuite si imbunatatite cu cunostintele stiintifice capatate
in urma cercetarilor nationale, dar si cu cele rezultate din
literatura de specialitate de pe plan mondial, se pun in
evidenta tipurile de deficiente cu caracter de generalitate
care au rezultat in proiectarea constructiilor datorita
prevederilor insuficient fundamentate si precizate in
prescriptiile tehnice. Acestea se refera la:
 parametrii seismici ai teritoriului tarii noastre insuficient
fundamentati datorita absentei datelor experimentale asupra
cutremurelor de pamant romanesti;
 modul de determinare a fortelor seismice;
 metodele de calcul adoptate;
 lipsa instrumentelor si a programelor performante de calcul ;
 conceptii de proiectare dinamica a constructiilor, tinand cont
de comportarea postelastica;
 prevederi de conformare si alcatuire constructiva a
elementelor structurale si nestructurale si a sistemului cladirii
in ansamblu.

 6.3. ANALIZA COMPARATIVA A NORMATIVELOR DE
PROIECTARE ANTISEISMICA P13-63, P13-71 SI P100-92
 Primul normativ de proiectare antiseismica in tara noastra, P13-
63, avea la baza conceptia de proiectare pe baza unei forte
seismice conventionale, conceptie care in acea perioada era
unanim utilizata pe plan international.
 O deficienta majora a acestui normativ a constat in faptul ca nu
permitea evaluarea directa a comportarii structurilor in
domeniul postelastic si nici nu continea concepte si principii
referitoare la acest aspect. Seismele majore din 1977, 1986, 1990
au aratat incursiuni puternice ale structurilor in domeniul
postelastic, cu evidentierea unor degradari si avarii in elementele
nestructurale, in primul rand (datorita depasirii deformatiilor
admisibile si a disiparii unei parti din cantitatea de energie
indusa de seism) si in elementele structurale (grinzi de cadru,
rigle de cuplare, stalpi, pereti structurali din beton armat,
fundatii) datorita unor conformari structurale inadecvate la nivel
de element sau chiar de nivel structural.
 In normativul P13-71 s-au introdus prevederi cu
caracter general, urmarind realizarea unei ductilitati a
structurii cu regim de solicitari repetate si s-a admis
utilizarea unor metode de calcul mai avansate pentru
cazurile justificate din punct de vedere tehnic. (vezi
Tabel 6.3.1). Rosturile antiseismice erau determinate
conform relatiei:

 (cm) unde C1 si C2 sunt coeficientii seismici ai celor


doua costructii; T1 si T2, perioadele fundamentale de
vibratie ale celor doua constructii in secunde; H 1 si H2,
inaltimile celor doua constructii iar H=min(H 1,H2)
 Conform normativelor P13-63 si P13-71, coeficientii seismici
de baza cei mai mari au fost considerati pentru perioadele
pana in 0.3 respectiv 0.4 sec., in timp ce pentru perioade
cuprinse intre 0.9-1.5 sec. valorile scad de pana la 5 ori.
Spectrele de raspuns seismic, dinamice liniare si neliniare
pentru accelerograma Vrancea NS 1977 (inregistrata la
INCERC) pun in evidenta raspunsuri maxime (in viteze,
acceleratii, deplasari, energii) tocmai pentru intervalul de
perioade 0.9 –1.5 sec..
 Schimbarea hartii de macrozonare seismica dupa seismul
major din martie 1977, pune in evidenta situatii foarte grave
pentru localitatile carora li s-a marit gradul de protectie
antiseismica , conform normativului P100-92. Municipiul
Bucuresti care era considerat cu grad de protectie
antiseismica 7, conform normativelor P13 si care conform
normativului P100-92 are Ks=0.20 si Tc=1.5 a trecut in
gradul de protectie antiseismica 8. Rezulta ca toate
constructiile au fost calculate cu valori reduse de forte
seismice, in special cele cu perioade peste 0.3-0.4 sec..
 Domeniul cladirilor social culturale si de locuit, cu
perioade proprii de vibratie cuprinse intre 0.50 si 2.00 sec.,
proiectate conform normativelor P13 au c B-ul de proiectare
de circa 3-4 ori mai mic decat cel impus de folosirea noului
normativ de protectie antiseismica P100-92.
 Municipiul Craiova, considerat in gradul 6 de protectie
antiseismica (si deci nu era necesar calculul la incarcari
seismice) a trecut conform normativului P100-92 in gradul
de protectie antiseismica 71/2 (Ks=0.16; Tc=1.5 sec.).
 Pentru identificarea caracteristicilor de rigiditate,
rezistenta si a comportarii la actiunea cutremurului din 4
martie 1977, au fost realizate modele idealizate de structuri
P13; s-au considerat regimuri medii de inaltime (P+4E,
P+6E si P+10E); in plan a fost considerata o trama de 4.20 x
4.20 m. cu 3 deschideri si 9 travei, care poate fi
compartimentata pentru diferite tipuri de functiuni:
locuinte, cladiri administrative, hoteluri, etc.
 Structurile care au fost considerate pentru realizarea
modelelor idealizate au fost dimensionate conform
normativului P13-63. Valorile perioadelor proprii de
vibratie si ale CB au fost calculate cu modele conform
P13 .
 Analizele dinamice neliniare (DNL), efectuate pe
modele plane, cu programul ANELISE au pus in
evidenta perioade proprii de vibratie mai mari si valori
efective de CB reduse; s-au considerat pentru
accelerograma Vrancea NS 1977 trei niveluri de scalare
corespunzatoare valorilor de Ks=0.08, Ks=0.20 si
Ks=0.25 (Tabel 6.3.2)
 Valorile de CB foarte apropiate pentru Ks=0.20 si Ks=0.25
indica lipsa rezervelor de rezistenta in cazul unui seism mai
puternic.
 Valorile energiei disipate prin deformatii postelastice Ey ne
conduc la urmatoarele concluzii:
 Structurile P13 se plastifica chiar si pentru Ks=0.08;
 Pentru cladirile cu parter slab circa 40% din energie este
disipata prin stalpii de la parter iar restul se distribuie
unifor pe inaltime;
 Disiparea de energie se face prin toate tipurile de elemente
structurale si pe toata inaltimea cladirii;
 Valorile mq (cerintele de factori de ductilitate rotationala)
au rezultat cu valori semnificative pentru Ks=0.20;
 In tabelul 6.3.3 sunt prezentate valori comparative pentru
coeficientii seismici de baza (%) pentru clasa de
importanta II si conditii normale de teren.
 6.4. DEFICIENTELE STRUCTURILOR PROIECTATE PE BAZA
NORMATIVELOR P13. COMPORTAREA „IN SITU” A CLADIRILOR
LA SEISMELE DIN 1977, 1986 SI 1990 .
 Caracteristicile generale de comportare (degradari, avarieri, nivelul de
siguranta contra colapsului partial sau general) sunt determinate de
deficientele prescriptiilor.
 Studiile de cazuri realizate pe baza metodologiei de calcul DNL, cu
utilizarea metodelor spectrale de investigare urmarind schemele logice
prezentate, au pus in evidenta urmatoarele concluzii cu caracter de
generalitate:
 Spectrul b are valori care scad foarte repede pentru constructii cu T1
>0.3 sec. (P13-63) sau >0.4 sec. (P13-71);
 Valorile supraunitare ale coeficientului y nu pun in evidenta
comportarea reala postelastica a structurilor;
 Valorile coeficientilor seismici de baza CB au rezultat foarte mici pentru
structurile curente ;
 Gradul de intensitate seismica considerat pentru Bucuresti era 7, cu
valori Ks=0.025 (P13-63) respectiv 0.03 (P13-71), seismele care au urmat
au aratat necesitatea majorarii gradului de intensitate seismica la 8
(P100-92) cu valori Ks=0.20; de aici rezultand cel putin o dublare a
coeficientului seismic de baza in actualele prescriptii;
 Deficiente datorate lipsei de ductilitate ale elementelor structurale
datorita lipsei armaturilor de confinare (valori mari de so/Rc);
 Deficiente datorate modurilor de rupere fragile care au aparut la stalpi, rigle de
cuplare, pereti structurali din beton armat, noduri si elemente scurte;
 La structurile cu pereti structurali din beton armat se constata de obicei lipsa
armaturilor verticale si orizontale de pe inima;
 La unele structuri cu caracter de repetabilitate (M1F4, M1F8) se constata o
proasta conformare structurala a peretilor structurali din b.a.;
 Exista o multime de structuri cu pereti structurali de beton armat care pe
directie longitudinala au o singura linie de rezistenta (de tip pereti structurali)
cu insuficienta rigiditate, rezistenta, arie de forfecare, etc;
 Dezvoltarea unui MDE absolut intamplator si defavorabil, cu localizari de
disipare de energie la un nivel (ex. Cladirile cu parter slab);
 Posibilitatile limitate de calcul din perioada respectiva impreuna cu forme in
plan si pe verticala dificile sau cu sectiuni neregulate de elemente structurale
(in special verticale) au condus la simplificari mari, deseori chiar la pierderea
fenomenelor importante, si deci la stabilirea unor eforturi sectionale cu grad
ridicat de incertitudine;
 Structurile avand rigiditate mica (T1=1.00-1.50 sec.) au suferit o amplificare
dinamica maxima in urma seismului din martie 1977;
 Deficiente de executie datorate, de exemplu, modului de punere in opera a
betonului,lipsei vibrarii, tehnologiilor deficitare de executie, rosturilor de
turnare,etc.
 a. Date si consideratii generale
 Constructiile de locuinte si o parte din cele social-culturale
prin specificul lor functional, sunt ocupate in permanenta
aproape la capacitatea lor maxima (oamenii isi petrec cel
putin jumatate din viata in locuinte), astfel incat din acest
punct de vedere comportarea la seisme prezinta o mare
importanta.
 Prezentarea comportarii la cutremur se va face pe tipuri de
sisteme constructive si in detaliu pe cateva din constructiile
tip, cu o pondere importanta in fondul locativ.
 Densitatea mare a sistemelor constructive si a variantelor
de solutii in cadrul acestora a prilejuit obtinerea a
numeroase date cu privire la comportarea comparativa,
foarte variata, a diferitelor tipuri de cladiri de locuit,
deosebit de utile, in vederea alegerii si perfectionarii
conceptelor de proiectare.
 b. Comportarea cladirilor la actiunea seismica, in functie
de sistemul constructiv
 - Cladiri din panouri mari
 Cladirile de locuit integral prefabricate, din panouri mari, au o
forma in plan de tip “bara” si o structura “fagure”, cu pereti
structurali pe ambele directii.
 Aceste cladiri s-au comportat relativ bine la actiunea
cutremurelor din 1977,1986 si 1990, nesemnalandu-se avarii la
elementele structurale, care sa afecteze siguranta gravitationala
sau seismica, comportare explicabila printr-o rigiditate ridicata
datorata peretilor desi din beton armat.
 Avariile evidentiate constau in fisuri in zonele de imbinari dintre
panouri (mai ales la cele cu imbinari la colturi), la intersectiile
peretilor, ca si la rosturile de rezemare a panourilor de planseu pe
cele de pereti. De asemenea in riglele de cuplare s-au semnalat
fisuri la 45.
 Natura imbinarilor dintre panourile mari, cu profilaturi pentru
transmiterea compresiunilor si cu armaturi pentru preluarea
intinderilor, a facut ca acestea sa lucreze ca disipatori de energie
si sa asigure conlucrarea structurala a ansamblului.
 - Cladiri cu pereti structurali de beton armat
 Cladirile de locuit cu pereti structurali de beton armat monolit,
constituie ponderea cea mai mare dintre toate sistemele constructive
aplicate in zonele seismice, mai ales pentru cladirile de locuit inalte.
 Sub aspectul armarii peretilor de beton armat monolit , urmarindu-se
micsorarea consumului de otel, in unele cazuri s-a redus aceasta
armare sub limita permisa, practicandu-se numai o armare generala la
parter si la ultimul etaj, pentru preluarea partiala a contractiilor si
dilatarilor, completata cu armari locale la capetele peretilor si la
bordarile golurilor.
 Aceasta situatie a accentuat gradul de fisurare (o mai mare deschidere a
fisurilor) ceea ce a dus la urmari negative in comportarea la cutremure.
 Comportarea la cutremure a fost diferita in functie de numarul de
niveluri, de tipul de structura utilizat, de intensitatea excitatiei pe
amplasamente si bineinteles de calitatea executiei.
 La cladirile inalte cu structura celulara sau fagure s-au inregistrat
degradari puternice si mai ales cazuri frecvente de avariere medie, in
special la nivelurile inferioare. Aceste degradari s-au concentrat in
zonele cu sensibilitati si anume: rigle de cuplare, bulbi.
 Ca tipuri de avarii caracteristice, aparute la cladirile inalte
cu pereti structurali de beton armat monolit, mentionam:
 Avarierea riglelor de cuplare, cuprinzand intreaga gama de avarii de
la fisuri fine, pana la ruperea completa cu iesirea din lucru, avarii
aparute mai ales in treimea inferioara, insa extinse uneori pe toata
inaltimea cladirii. Cele mai frecvente au fost fisurile inclinate (in X),
dar au existat si cazuri cu trasee arbitrare (verticale, orizontale).
Foarte multe dintre fisuri au continuat in placa, in special in zonele
caselor scarilor.
 Avarierea peretilor structurali de beton armat monolit
(montantilor) constand in:
 Ruperea din compresiune a bulbilor peretilor structurali, in special in
zona inferioara, caracterizata prin zdrobirea si expulzarea betonului,
flambarea armaturilor longitudinale si uneori desfacerea celor
transversale
 Fisurarea multipla a inimilor peretilor, pe mai multe niveluri, incepand
cu fisuri abia perceptibile pana la crapaturi de 2-3 mm, pe directie oblica,
datorita lipsei armaturilor pentru preluarea fortei taietoare sau chiar
orizontale (in cazul executarii cu cofraje glisante) sau verticale in zonele
slabite de tijele de glisare.
 Fisuri pe conturul planseelor la cladiri executate cu cofraje glisante, in
zonele de rezemare, datorita deficientelor de executie.
 In ansamblu se poate conchide ca avariile structurilor
cu pereti din beton armat monolit se datoresc in
primul rand insuficientelor de conformare si
dimensionare, din lipsa unor prescriptii fundamentale,
datorita sensibilitatii unor elemente structurale la
actiuni seismice suprapuse cu deficiente sau
insuficiente de executie (betoane segregate, betoane
slabe, lipsa sau pozitionarea incorecta a armaturilor),
iar pe de alta parte depasirea actiunilor seismice avute
in vedere la proiectare.
 - Cladiri din cadre de beton armat
 Cladirile de locuit cu structura in cadre de beton armat, au fost
realizate atat pentru putine niveluri (S+P+4E) dar si pentru S+P+8-14E,
sau chiar mai mult.
 Varietatea solutiilor utilizate la proiectarea cladirilor de locuit cu
structura in cadre de beton armat si totodata complexitatea factorilor
care influenteaza comportarea acestor constructii la actiunea
solicitarilor seismice, au facut ca imobilele realizate cu acest sistem
constructiv sa prezinte caracteristici diferite de comportare la actiunea
seismica, pornind de la situatii cand nu s-au inregistrat (aparent) avarii
in structura si pana la avarii foarte grave.
 Desigur, in comportarea generala a cladirilor de locuit cu structura in
cadre, cel mai mult de suferit au avut cladirile inalte, la care s-au
inregistrat avariile “caracteristice”.
 Cazurile tipice de avarii la cladirile cu structura in cadre constau atat in
degradari ale elementelor componente ale structurii de rezistenta
(stalpi si grinzi) cat si in avarieri importante ale elementelor
nestructurale, care formeaza de regula panouri de zidarie de umplutura
mai rigide, amplasate in ochiurile (mai flexibile) ale cadrelor.
 Toate aceste avarii au fost localizate, asa cum este normal, la parter si la
primele 3-4 niveluri (practic in treimea inferioara).
 Una din cauzele avariilor tipice aparute la cladirile cu aceasta
structura o constituie lipsa de cunoastere si de reglementare
fundamentala prin prescriptii de proiectare, in acea perioada, a
considerarii rigiditatii structurilor in cadre si mai ales a
modurilor de conlucrare, la excitatii dinamice repetate de mare
intensitate, a ansamblului format din doua categorii de elemente
cu caracteristici foarte diferite: cadrele de beton armat si
panourile de umplutura din zidarie, de regula impanate in
ochiurile cadrelor, precum si rezistenta si rigiditatea redusa a
cadrelor de beton armat, in special la eforturi sectionale de tip
forta taietoare.
 Ca urmare a acestei situatii, a aparut o diferenta mare intre
rigiditatea cladirii, estimata la proiectare si rigiditatea efectiva
realizata din constructie. Datorita conlucrarii dintre cadrele de
beton armat si panourile de umplutura din zidarie, in prima faza
a actiunii seismice, raspunsul cladirilor corespunde unor sisteme
cu rigiditate de ansamblu sensibil mai mare decat cea estimata,
raspunsurile seismice apropiindu-se in unele cazuri de cele ale
“zidariei inramate”.
 Prin aceasta, pe de o parte, se maresc sarcinile seismice preluate de cadre (cu
mult peste cele avute in vedere la proiectare), putand aparea din nesimetrii
efecte puternice de torsiune, din distributia neavantajoasa a peretilor de
umplutura, ceea ce provoaca suprasolicitarea si degradarea , mai ales a stalpilor,
la actiunea eforturilor sectionale de tip forta taietoare. Pe de alta parte,
elementele nestructurale, sunt antrenate de cadre in deformarea lor, (a caror
deplasare nu a fost limitata prin calcul), pe care peretii nu o pot urmari, fiind
alcatuiti din materiale cu rupere casanta (caramida plina presata, beton celular
autoclavizat ), practic fara rezistenta la intindere. In acest mod, zidariile
participa primele la preluarea solicitarilor seismice, constituind primele
posibilitati de disipare a energiei si ca urmare sufera degradari importante
(chiar expulzari si prabusiri), dupa care solicitarile se transmit in totalitate
cadrelor. In continuare, daca structura este bine conformata si dimensionata,
cadrele de beton armat pot asigura rezerve suficiente pentru disiparea energiei
prin incursiuni in domeniul plastic, iar zidaria, cel mult mai poate lucra prin
zonele sale nedegradate, in noi forme de echilibru, prin fisurari si degradari
repetate.
 Avariile caracteristice provocate de actiunea seismica la elementele structurale
reprezinta in general avarii clare produse in stalpi si grinzi (semnalate la
cutremurele din 1977, 1986 si 1990) ca urmare a eforturilor sectionale de tip:
forte axiale, momente incovoietoare si forte taietoare. In afara acestor avarieri
clare, au aparut insa o serie de avarii confuze datorita unor fenomene auxiliare
(inclusiv defecte de executie) care au facut neclara configuratia avariilor
constatate.
 In cazul stalpilor, s-au inregistrat avarii functie de preponderenta eforturilor
mentionate:
 Atunci cand au predominat eforturile sectionale de tip momente incovoietoare , avariile
caracteristice au aparut mai ales la stalpii svelti, prin producerea de AP la ambele capete
sub actiunea momentului incovoietor si a fortei axiale (compresiune sau intindere
excentrica), concretizate prin aparitia unor fisuri sau chiar crapaturi orizontale (normale
pe axa stalpului) indicand intrarea in curgere a armaturii, deseori in dreptul unor rosturi
de lucru defectuos trasate, insotite deseori de zdrobirea si exfolierea betonului in zonele
comprimate si flambarea armaturilor longitudinale.
 In cazul preponderentei efortului axial de compresiune, datorat incarcarilor gravitationale
si efectelor indirecte (de rasturnare) a incarcarilor seismice, au aparut ruperi (zdrobiri)
casante, de regula la portiunile centrale ale stalpilor si mai ales in zonele cu betoane
segregate de tipul “dublu con”. Aceste ruperi au fost insotite de exfolierea laterala a
betonului, flambarea armaturilor si uneori desfacerea sau ruperea etrierilor.
 Actiunea predominanta a eforturilor sectionale de tip forte taietoare, s-a manifestat in
mod foarte clar, in general la stalpii medii si scurti, insuficienti asigurati la acest tip de
solicitari, avand ca urmare fisurari sau chiar ruperi casante din forfecare, in sectiuni
inclinate, producand o dislocare oblica a stalpului. In general fisurarea sau ruperea
inclinata a stalpilor este rezultatul unor incursiuni puternice in domeniul postelastic,
practic printr-o stare compusa de solicitari din incovoiere, forta taietoare si forta axiala, si a
mecanismului care asigura capacitatea de rezistenta a stalpului in sectiuni inclinate si care
depinde in principal de rezistenta la intindere a betonului, de armarea transversala si
rezistenta betonului zonei comprimate.
 Avarii “mai confuze” au aparut in cazul unor interactiuni “necontrolate” cauzate de
prezenta unor elemente aparent nestructurale (parapeti, scari, centuri rigide) care au
transformat stalpii in stalpi “scurti” generand ruperi casante, fin forta taietoare.
 La grinzile cadrelor au fost puse in evidenta urmatoarele cazuri de avariere:
 Producerea de AP la capete, datorate eforturilor sectionale de tip momente incovoietoare,
manifestate prin fisuri (si mai rar crapaturi) normale la partea intinsa, superioara sau
inferioara a grinzilor. Asemenea fisuri mai dezvoltate (crapaturi) au fost insotite si de
cedari ale zonei comprimate de beton, in unele cazuri cu flambari de armatura, dar numai
sub actiunea momentelor negative, deci la partea inferioara a grinzilor, in apropierea
reazemelor (zona comprimata sub actiunea momentelor pozitive de la partea superioara,
fiind sensibil mai puternica datorita placii).
 O a doua categorie de avarii clare a constat din fisuri oblice situate spre reazeme si pornind
de la partea inferioara (unde sunt mai pronuntate) uneori fiind insotite si de dislocari
izolate. Aceste avarii, cu caracter casant, provin din eforturile principale de intindere,
provocate de actiunea fortelor taietoare. In unele cazuri fisurile oblice sunt fine si
distribuite pe o zona intinsa.
 Avariile cu configuratie “neclara” au fost mai dese in cazul grinzilor, datorita unor
fenomene auxiliare, neglijate la proiectare, ale caror efecte suprapuse au influentat modul
de avariere. Asemenea cazuri au fost provocate de:
 Micsorarea deschiderilor datorita existentei unor reazeme izolate si care au dus la ruperi casante in
“X”;
 Existenta unor incarcari concentrate mari , ca efect al rezemarii unor grinzi secundare, importante
pe grinzile principale, al caror efect poate fi amplificat de seism, producand fisuri verticale in dreptul
lor;
 Efecte de “tirant” din interactiunea cu zidaria de umplutura, intinderi care suprapuse cu incovoierea
si forta taietoare au condus la aparitia de fisuri casante in mai multe sectiuni normale pe axa grinzii,
si care au trecut uneori si in placi, actiunea alternanta a solicitarii seismice care au produs uneori
fisuri inclinate din forta taietoare, actionand cu directie inversa fata de cazul curent, respectiv
inclinat spre camp.
 Cu privire la modul de comportare a structurilor in
cadre de beton armat la actiunea seismelor majore si la
natura avariilor aparute, necesita a fi subliniate si alte
aspecte principale puse in evidenta:
 Aparitia AP a fost in foarte multe cazuri cu totul
intamplatoare, nefiind stapanita prin proiectare, ceea
ce a dus de multe ori la producerea unor avarii mari si
mai ales in sectiuni nedorite;
 Solicitarile din forte taietoare si avariile produse de
acestea, in elementele cadrelor din beton armat si mai
ales in stalpi, constituie o problema complexa
insuficient elucidata prin prescriptiile existente
 c. Comportari specifice la actiuni seismice ale unor tipuri de cladiri
 Avand in vedere folosirea in aceasta perioada pe scara larga a “proiectelor tip”
cateva dintre sectiunile cu pondere mare in fondul de locuinte existent au
prezentat anumite avarii caracteristice.

 Sectiunea “R”
 Descriere, alcatuire si structura
 Sectiunea “R” reprezinta o structura tip “fagure” (bara decalata) executata, in
general, prin glisare, cu beton de marca B200, cu plansee monolite in
majoritatea cazurilor (dar si cu plansee prefabricate) rezemate discontinuu in
locasurile prevazute in peretii structurali de beton armat. Solutia s-a aplicat de
regula la cladiri cu S+P+9 – 12 etaje, fara spatii comerciale la parter. (figura 3.1
Anexa 3).
 Aplicarea a inceput in 1962 in B-dul Muncii apoi s-a extins in cartierele Pajura,
Berceni, Titan, Militari, Colentina, Drumul Taberei, pana in 1972 executandu-
se 111 tronsoane cu cca 10.000 apartamente, in general in cladiri cu cate un
singur tronson, si foarte rar din cate doua alipite decalat.
 Exista doua variante principale de partiu al parterului, in functie de modul cum
sunt amplasate intrarile.
 Structura de rezistenta este dictata de alcatuirea fiecarui tronson, prin reunirea
a doua corpuri longitudinale, decalate in plan, in directie longitudinala cu circa
3.35 m. Aceste doua corpuri sunt despartite printr-o travee centrala de 2.8 m
latime, care contine capetele celor doua case ale scarilor si ascensoarele, iar la
mijloc curtea de lumina.
 Grosimea peretilor structurali de beton armat este uniforma de 15 cm,
pentru toti peretii structurali interiori si pe toata inaltimea cladirii.
Peretii structurali exteriori, inclusiv stratul de termoizolatie din blocuri
de beton celular autoclavizat au grosime de 30-32 cm.
 Comportarea la cutremure si avarii tipice suferite
 Ca particularitati si aspecte specifice de comportare la cutremure a
cladirilor cu pereti structurali de beton armat executate cu sectiune “R”
se mentioneaza:
 Desi structura este prevazuta cu doi pereti structurali de beton armat
mediani pe directie longitudinala, comportarea sa a fost slaba, datorita
golurilor intrarilor si a lipsei de continuitate a peretilor structurali
transversali
 Datorita conditiilor de executie prin glisare, intreruperile frecvente in
turnarea betoanelor, rosturile orizontale defectuos tratate precum si
segregarile de betoane in numeroase locuri, au condus la aparitia unor
crapaturi in sectiunile slabite, inclusiv in zonele tijelor de glisare,
uneori amplasate excentric;
 Armarea insuficienta (p<0.1%), pozitionarea inadecvata a armaturilor ,
calitatea prescrisa si realizata a betoanelor pentru peretii structurali dar
si pentru riglele de cuplare, incorporarea de corpuri straine in masa
betoanelor, mai ales la peretii exteriori (prevazuti cu termoizolatie din
beton celular autoclavizat);
 Avariile constatate la cladirile cu sectiune “R” au cuprin intreaga gama de forme si gravitate,
functie de care pot fi clasificate astfel:
 Avarii usoare – constand de regula din:
 fisuri orizontale, vericale, oblice sau in “X”, in toate riglle de cuplare;
 fisuri oblice in montantii de la parter creati prin spargerea peretilor structurali longitudinali pentru
asigurarea intrarilor;
 fisuri verticale, oblice sau in “X” in parapetii caselor scarilor (cauzate si de efectul de torsiune);
 fisuri orizontale (uneori cu striviri locale, la nivelul rezemarii planseelor, sau la rezemarea rampelor
prefabricate la scari), verticale sau oblice in peretii structurali longitudinali sau transversali (in special la
parter si primele niveluri), aparute in zonele slabite de rosturile de turnare defectuos realizate, in dreptul
tijelor de glisare (mai ales la capetele peretilor structurali unde au produs practic separarea bulbilor de
inimi).
 Avarii moderate – cuprinzand:
 Crapaturi oblice sau in “x” in majoritatea riglelor de cuplare;
 Fisuri pana la crapaturi verticale sau orizontale in peretii structurali de beton armat (cu exceptia celor
prezentate anterior) aparute mai ales in peretii structurali longitudinali, in dreptul niselor de instalatii
sau la intersectia cu peretii structurali transversali;
 Fisuri orizontale in dreptul rosturilor de turnare din peretii structurali transversali, care au patruns si in
bulbi;
 Fisuri oblice in peretii structurali de beton armat mai ales in cei transversali, mai rigizi, continui pe
latimea cladirii.
 Avarii importante – constand in:
 Fisuri si striviri orizontale in bulbii peretilor structurali transversali;
 Crapaturi oblice in peretii structurali transversali si in bulbi
 Distrugeri pana la ruperi complete, cu iesiri din lucru la riglele de cuplare.
 Distrugeri – cuprinzand:
 Ruperea betonului cu dislocari si desprinderi, expulzari si chiar deplanari de la verticala, in peretii
structurali si in bulbi (mergand pana la sectionarea completa a acestora, cu flambarea armaturii), in
special la parterul cladirilor.
 Sectiunea “OD”
 Descriere, alcatuire si structura
 Sectiunea “OD” este cu o structura de tip “fagure” executata cu regim de
inaltime S+P+9-10 etaje, cu locuinte la toate nivelurile, inclusiv la parter. Initial
intreaga structura se realiza din beton armat monolit, folosind cofraje tip tego
sau metalice plane si tip tunel, cu peretii de inchidere si compartimentare din
zidarie de caramida plina presata.
 Ulterior s-au introdus treptat, elemente prefabricate: panouri de fatada, rampe
de scari, iar pentru peretii despartitori s-au adoptat blocuri si fasii din beton
celular autoclavizat. (fig. 3.2 – Anexa 3).
 Sectiunea “OD” a fost intens aplicata in perioada 1965-1976, la peste 160 de
tronsoane, cu cca 8000 de apartamente, incladiri cu mai multe tronsoane
(mergand pana la 9 – in cazul unor bare liniare si pana la 12 in cazul unor trasee
frante) in diverse zone ale Bucurestiului: Colentina, Iancului, Pantelimon,
Berceni, Militari (din care blocul OD16 din B-dul Pacii, la care s-a prabusit
tronsonul F, la cutremurul din 04.03.1977), Drumul Taberei, precum si cateva
cladiri izolate pe soseaua Alexandria si Titan.
 Structura de rezistenta a sectiunii “OD” este compusa din pereti structurali de
beton armat monolit B200, pe doua directii, de 14 cm grosime pe toata
inaltimea. Pe directie longitudinala exista un singur perete structural, format
din doua segmente principale, coplanare, de o parte si de alta a traveii casei
scarii si portiuni de pereti structurali longitudinali cu traseu sicanat datorita
prezentei logiilor.
 Peretii structurali transversali sunt de doua tipuri:
 Doi pereti structurali centrali delimitand casa scarii si doi peret structurali extremi,
delimitand tronsoanele
 Ceilalti patru pereti structurali de beton armat monolit sunt cu decalaje de circa 1.3 m (in
“baioneta”)

 Comportarea la cutremure si avarii suferite


 Dintre particularitatile comportarii la cutremure si avariilor inregistrate, cele mai
semnificative pentru aceasta sectiune sunt:
 O accentuare a avariilor (ca numar, gravitate si extindere pe nivelurile superioare) la
peretele structural median longitudinal, atat sub forma fisurilor sau crapaturilor verticale
(o parte dintre ele din fenomenul de contractie) cat si sub forma fisurilor sau crapaturilor
oblice, aparute pe portiunile unde distanta dintre peretii transversali este mai mare (din
insuficienta armare pe inima la forta taietoare). Aceste fenomene au aparut mai pregnante
la cladirile cu sectiune “OD” a caror axa longitudinala a fost orientata pe directia
predominanta de actiune a seismului major din 04.03.1977;
 Fisuri patrunse, oblice si mai ales in forma de “x” a montantilor centrali dintre cele doua
usi care strapung peretii structurali transversali si care incadreaza casa scarii;
 Fisuri numeroase in plansee, in mare parte existente inainte de seisme, datorate
deschiderilor relativ mari ale placilor si agravate la cutremure;
 Separari ale peretilor de inchidere si compartimentare de structura de beton;
 Datorita decalarilor intre tronsoane au aparut avarii la rosturi.

 Spre deosebire de celelalte sectiuni tip, la aceasta sectiune avariile grave apar relativ
brusc, neanuntate de aparitia unor fisuri inclinate in peretii structurali. Aceasta confera
mecanismului de cedare un caracter de pierdere de stabilitate.
 Sectiunea “MIF8”
 Descriere, alcatuire si structura
 Sectiunea “MIF8” este cu o structura de tip “celular” executata cu regim de
inaltime S+P+6 -11 etaje, in trei variante in ce priveste destinatia parterului: cu
locuinte la toate nivelurile, inclusiv la parter, cu magazine la parter sau cu crese
si gradinite la parter. Aceasta sectiune a fost folosita in perioada 1973-1976 la
235 de tronsoane cu circa 9000 de apartamente, realizate grupat in mai multe
cartiere: Drumul Taberei, Soseaua Giurgiului, Berceni, Parcul Tineretului,
Pantelimon, D-na Ghica, Lacul Tei, Calea Dorobantilor si Bulevardul 1 Mai,
precum si cateva cladiri izolate pe Soseaua Iancului si in Titan.
 Structura de rezistenta este compusa din pereti structurali de beton armat pe
ambele directii (formand un nucleu central), plansee, grinzi si stalpi din beton
armat din care peretii structurali, stalpii si grinzile longitudinale din beton
armat monolit iar grinzile transversale, planseele si scarile din beton armat
prefabricat, in zona rezemarii panourilor de planseu pe peretii structurali
realizandu-se subcenturi.
 Peretii structurali (armati cu plase sudate in inimi si cu PC52 in bulbi) au
grosime de 18 cm, mai putin cei din zona nucleului central care au 22 cm la
parter.
 Stalpii perimetrali au sectiuni de 110x25, marca betonului este B200, iar in cazul
cladirilor cu magazine sau crese-gradinite la parter, B250 pentru acest nivel, ca
si toate grinzile prefabricate.
 Peretii de inchidere si compartimentare sunt din beton celular autoclavizat
(blocuri sau fasii) iar din 1976 exista chiar si o varianta cu elemente prefabricate
din beton armat de 7 cm grosime.
 La varianta cu crese-gradinite dispar peretii structurali mediani din exteriorul
nucleului central. De asemenea pentru zonele in care s-au proiectat la gradul 8 de
seismicitate (Parcul Tineretului) au fost adaugati pereti structurali transversali
suplimentari la cele 4 colturi ale cladirii.

 Comportarea la cutremure si avarii tipice suferite


 Ca particularitati si aspecte specifice de comportare la cutremure a cladirilor cu pereti
structurali de beton armat executate cu sectiune “MIF8” se mentioneaza:
 Fisurarea sau craparea oblica sau in “x” a peretilor structurali transversali centrali, exteriori
nucleului, produse in general la nivelurile inferioare, in cazuri mai grave extinzandu-se
chiar si la nivelurile superioare. Acolo unde orientarea cladirii a favorizat acest lucru, s-au
inregistrat aceleasi tipuri de avarii si la peretii structurali longitudinali;
 Fisuri si crapaturi verticale in zonele de intersectie ale peretilor structurali exteriori
nucleului, de pe cele doua directii principale, datorita faptului ca planseul nu a constituit o
“saiba” rigida si rezistenta, decat in cazul celor monolite;
 Fisurarea si craparea riglelor de cuplare (mai ales a celor transversale) mai pronuntata la
treimea inferioara dar deseori extinse la toate nivelurile;
 Rareori s-au observat fenomene de striviri in stalpi sau bulbi, fiind in general reduse ca
intindere (30-50cm) si reprezentand numai un inceput de flambare a armaturilor
longitudinale, in cazurile in care etrierii erau mai rari sau chiar lipseau pe portiuni mai
intinse.
 In comparatie cu alte sectiuni, sectiunea “MIF8” prezinta o comportare mai omogena si
cu o mai egala repartizare a avariilor pe inaltimea cladirilor, cu o gravitate mai redusa, ne
semnalandu-se rupturi sau dislocari, in special datorita nucleului central, suficient de
rigid si rezistent.
 Sectiunea “MIF4”

 Descriere, alcatuire si structura


 Sectiunea “MIF4” este cu o structura de tip “celular” executata cu regim
de inaltime S+P+10 etaje, in doua variante in ce priveste destinatia
parterului: cu locuinte la toate nivelurile, inclusiv la parter, cu
magazine la. Aceasta sectiune a fost folosita in perioada 1970-1976 la 91
de tronsoane cu circa 5000 de apartamente, realizate grupat in mai
multe cartiere: Drumul Taberei, Soseaua Giurgiului, Pantelimon,
Bulevardul Titulescu, Lacul Tei, Soseaua Alexandria, Soseaua Iancului ,
Colentina si Militari.
 Structura de rezistenta este constituita din pereti structurali de beton
armat monolit pe ambele directiiinsuficient armati (doi pereti
longitudinali mediani si trei transversali intrerupti la mijloc) initial cu
grosimi uniforme de 20cm mai apoi 25 cm la parter si 18 cm in rest,
plansee prefabricate (B300) si grinzi transversale prefabricate de 20x48
(B250) iar stalpi din beton armat monolit de 30x90 cm.
 Peretii de inchidere si compartimentare sunt din beton celular
autoclavizat (blocuri sau fasii) iar ulterior peretii exteriori s-au realizat
din panouri prefabricate.
 Comportarea la cutremure si avarii suferite
 Dintre particularitatile comportarii la cutremure si avariilor
inregistrate, cele mai semnificative pentru aceasta sectiune sunt:
 Cele mai frecvente avarii sunt in peretii structurali transversali,
cuplati prin rigle de cuplare pendulare la nivelul planseelor,sub
forma de fisuri si crapaturi oblice, in “x” si in dublu “x” sau chiar
fisurari neregulate, dezvoltate uneori chiar pana la 2/3 din
inaltime.Peretele transversal central a fost, se pare, cel mai avariat;
 In peretii structurali longitudinali au aparut frecvent fisuri verticale
(datorate fenomenelor de contractie) si mai rar fisuri oblice, cu
precadere la tronsoanele cu orientare dezavantajoasa.
 Peretii structurali de pe cele doua directii formeaza in realitate
profile din pereti structurali care se pare ca au lucrat in intregime,
astfel explicandu-se avariile produse;
 Fisuri si crapaturi sau chiar ruperi ale grinzilor de legatura din
culoar, dintre peretii structurali transversali
 Fisurarea si craparea legaturilor la reazemele rampelor de scari,
mergand uneori pana la deplasari pe verticala ale acestora, datorita
“galoparii” asincrone longitudinale, a celor doua “corpuri”
longitudinale ale cladirii, separate de culoarul central;
 Separari ale peretilor de inchidere si compartimentare de restul
structurii din beton armat, crapaturi si fisuri oblice si in “x”.
 Sectiunea “CADRE 6,00 x 6,00”
 Descriere, alcatuire si structura
 Sectiunea “CADRE 6,00 x 6,00” s-a realizat in perioada 1974-1976, pe magistralele
principale din Bucuresti (Calea Dorobantilor, Soseaua Pantelimon, Bulevardul Titulescu,
Bulevardul 1 Mai, Soseaua Colentina) sub forma de locuinte cu S+P+10-12 etaje avand la
parter sau chiar la parter zi mezanin spatii comerciale.
 Trama de 6 x 6 a rezultat ca rationala pentru inscrierea functiunilor comerciale.
 Tronsoanele au, in general, lungimi de 30,50 m si latime de 12,50-13,00 m, casa scarii si
lifturile fiind in mod uzual dispuse in afara conturului dreptunghiular, pentru obtinerea
unui spatiu de 12x30 liber la parter. (Fig. 3.5 – Anexa 3).
 Compartimentarile apartamentelor sunt realizate din fasii si/sau blocuri de beton celular
autoclavizat dispusi pe grinzi sau pe planseele din beton armat. Peretii exteriori, cu goluri
mari de ferestre, sunt realizate din blocuri de beton celular autoclavizat.
 Structura de rezistenta a blocurilor este alcatuita din cadre de beton armat monolit ,
B250-300, armate cu otel OB38 si PC52.
 Planseele cu dale de 5.70x5.70 s-au realizat in urmatoarele solutii:
 Panouri si semipanouri de 2.65x5.70x0.15 cu monolitizari largi in fasia centrala si pe
reazeme, care sa constituie continuitati in vederea realizarii unor placi continue, cu
rezemare pe patru laturi si armare pe doua directii.
 Predale (cate doua) de 2.83x5.70x0.05 cu suprabetonare de 10 cm care sa constituie o placa
unica rezemata pe patru laturi
 Dale din beton armat monolit de 15 cm grosime turnate pe cofraje refolosibile.
 De la etajul 1 pana la ultimul, grinzile isi pastreaza sectiunea constanta de 30x55 cm pe
contur si 30x65 cm la interior. Sectiunile stalpilor variaza pe inaltimea cladirii in mai
multe trepte (la etajele 1, 5 si 8)
 Ansamblul de cadre din beton armat monolit, in sens transversal cu doua
deschideri si in sens longitudinal cu 5 deschideri, au fost conformate si
dimensionate pentru gradul VII de protectie antiseismica.
 Sistemul de fundare, alcatuit din benzi continui din beton armat dispuse in
lungul cladirii sub cele trei linii de cadre constituie impreuna cu planseul de
peste subsol si “peretii subsolului” o cutie antiseismica rigida.

 Comportarea la cutremure si avarii suferite


 Dintre particularitatile comportarii la cutremure si avariilor inregistrate, cele
mai semnificative pentru aceasta sectiune sunt:
 Crapaturi in peretii de inchidere si compartimentare realizati din beton celular
autoclavizat, cu dezvoltari mai pronuntate la parter si/sau mezanin, diminuate
catre nivelurile superioare;
 O parte dintre peretii din panouri de beton celular autoclavizat s-au desprins pe
contur, creand linii separatoare intre panouri si plansee;
 La o parte dintre pereti, crapaturile au fost patrunse ducand la dislocari
importante;
 S-au inregistrat avarii la zona rosturilor;
 S-au produs fisuri si crapaturi inclinate in grinzi, in zonele de langa reazeme;
 In zona casei scarii, s-au produs fisuri inclinate la grinzile paralele cu fatada
posterioara, la primele niveluri;
 Consideratii finale in urma avariilor suferite de cladirile rigide P13
 Din precedentele descrieri ale efectelor seismelor majore din 1977, 1986 si 1990, asupra cladirilor cu
pereti structurali de beton armat, realizate in perioada 1963-1976 se pot desprinde urmatoarele
concluzii cu caracter de generalitate:
 Este necesar sa se aplice metode si procedee de calcul si conformare complexe, potivit celor mai recente
cercetari in domeniu, de preferat in domeniul dinamic neliniar (metoda B- cod P100-92), sau conform
metodei A (cod P100-92) dar cu o conformare conform cod P85-96;
 Trebuiesc evitate structurile care prezinta cate o singura linie de pereti structurali de beton armat
(longitudinal sau transversal) indiferent de pozitie;
 Trebuiesc evitate structurile cu disimetrii atat geometrice (in sectiuni, plan sau pe verticala), cat si cele
de materiale;
 Forma in plan si pe verticala a cladirilor trebuie sa fie cat mai simpla, evitandu-se decalaje intre liniile de
pereti, “in trepte” sau “in baioneta”;
 In cazul tronsoanelor cu caracteristici dinamice diferite, acestea trebuiesc separate prin rosturi mai mari,
pentru a nu aparea ciocniri care sa produca avarieri locale
 In cazul tronsoanelor cu caracteristici dinamice apropiate si cu aceiasi inaltime, o solutie poate, ar fi sa se
lege la partea superioara , pentru a se asigura o oscilare “in grup” sau “in faza”, spre a se evita ciocnirile, si
a se obtine o amortizare mai puternica a oscilatiilor pachetelor de tronsoane;
 Rosturile de lucru trebuiesc practicate numai in locurile indicate de proiectant sau cu acordul scris al
proiectantului si tratate in conformitate cu prescriptiile tehnice in vigoare sau cu cele ale proiectantului;
 Trebuiesc evitate pe cat posibil realizarea de profile din pereti structurali nesimetrice, care sa lucreze in
totalitate pe ambele directii, si care datorita disimetriilor (L sau T) ar conduce la cerinte de rezistenta si
ductilitate diferite sensibil in cele doua sensuri ale actiunilor seismice;
 Trebuiesc evitate pe cat posibil cladirile cu niveluri slabe, sau in situatia in care, inevitabile, acestea apar,
trebuiesc luate masuri specifice de conformare si dimensionare, care sa tina cont prin aplicarea unor
metodologii de calcul complexe, de existenta acestor zone slabe ca rigiditate si/sau capacitate de
rezistenta;
 Evitarea modurilor de cedare neductile si/sau casante(fragile).
 Avand in vedere ca fiecare tip de structura contine
gandirea si conceptele codurilor vremii aplicate in
proiectare atunci putem spune ca deficientele
semnalate pot fi deficiente solitare din nepriceperea
proiectantilor sau deficiente majoritare datorate
imperfectiunii codurilor si normativelor.
 Raspunderea insa cade deopotriva atat asupra autorilor
de coduri, atunci cand a fost vorba de “ignoranta” sau
“rea vointa”, cat si asupra proiectantilor si
executantilor.
 OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA COMPORTAREA
CLADIRILOR CU NIVEL SLAB (P13)
 Cladirile cu nivel slab constituie una dintre cele mai studiate categorii
in intreaga lume, datorita gradului mare de raspandire :SUA, Japonia,
Romania, Macedonia, Grecia, Turcia, Algeria,etc, si in general in multe
alte tari care din fericire nu sunt dispuse in zone seismice, sau cu
seismicitate ridicata.
 Cladirile cu nivel slab, sunt cladiri la care unul sau mai multe niveluri
are/au rigiditatea cat si capacitatea de rezistenta mult inferioara
celorlalte niveluri. De cele mai multe ori acest lucru se intampla
datorita conferirii unei alte destinatii, fata de celelate , respectivelor
niveluri.
 Caracterizarea corecta a unor asemenea niveluri se face ca:
 Nivel slab ca rigiditate – soft storey
 Nivel slab din punct de vedere al capacitatii de rezistenta – weak storey
 Nivel slab ca rigiditate si capacitate de rezistenta – soft & weak storey
 De obicei nivelul slab are inaltimi mai mari ale elementelor verticale
(stalpi) si in general este lipsit de aportul substantial al peretilor (fie de
inchidere si compartimentare, de tip panouri de umplutura sau chiar a
peretilor structurali);
 O cladire cu nivel slab poate avea localizat acest nivel fie la parter, fie
oriunde in alta parte pe inaltimea cladirii sau chiar ultimul nivel. Este
obisnuit insa ca acest nivel sa fie chiar parterul, iar spatiile de la parter
au o destinatie de tip magazine, spre deosebire de restul nivelurilor
care in principiu au o destinatie de locuinte.
 La acest tip de cladiri colapsul unui nivel (de obicei cel slab), datorita
insuficientelor de rigiditate si capacitate de rezistenta, functie de
pozitie, poate duce la colapsul general al intregii cladiri.
 Coroborand lipsa de rigiditate, de capacitate de rezistenta la incovoiere
si compresiune excentrica cu tendinta de cedare fragila a stalpilor de la
nivelul slab, dintre toate cladirile realizate in lume, dupa diverse coduri
de proiectare (americane, japoneze, si romanesti – P13) sunt cele cu cel
mai mare potential de degradare in urma seismelor cumulate.
 In afara cladirilor cu niveluri slabe, proiectate ca atare, in conditii
seismice, conform normelor si standardelor acelor vremuri, pot aparea
cladiri sau constructii cu niveluri sau zone slabe in urma interventiilor
pentru “punere in siguranta” ordonate de conducerea tarii, dupa
seismul major din 1977. (de exemplu Hotel Ambasador caruia I s-au
adus consolidari pe S+P+6E, fara a le continua si pe celelalte 4 niveluri
existente care devin niveluri slabe, cu atat mai mult cu cat cladirea se
inscrie in grupa tipologica a cladirilor vechi care nu au fost proiectate
pentru actiuni seismice).
 In Algeria, in Turcia, in Grecia, Macedonia sau SUA, aceste cladiri au avut
profund de suferit in urma cutremurelor si numai in putine cazuri sa le zicem
“accidentale” nu au existat sau au fost impiedicate pana la urma colapsurile
generale (deseori datorita unor fenomene de ajutorare neasteptata provenita de
la peretii de zidarie, existenti).
 In urma cutremurului din 4 martie 1977, o cladire cu S+P+4E, pe b-dul
Bratianu (vis a vis de magazinul Cocor), ce adapostea la parter pogoria “Valea
Calugareasca” iar la etaje locuinte, s-a prabusit. Practic parterul a disparut
(stalpii strapungand planseul peste parter) restul cladirii, ca un corp rigid s-a
prabusit.
 In urma tuturor studiilor de caz parametrice, realizate au iesit ca evidente
urmatoarele aspecte generale privind raspunsurile seismice structurale”
 Datorita rigiditatii inferioare la nivelul etajului slab, cea mai mare parte a deplasarilor se
consuma in zona acestuia. Spre exemplu, in cazul parterului slab se constata ca circa85 -
90% din deplasari sunt consumate la parter restul de 10-15% revenind celorlalte niveluri.
Practic comportarea este similara ca aceea a unui pendul peste care se afla un corp rigid.
 Din aceasta cauza atat deplasarile relative de nivel D, cat si rotirile relative de nivel q, sunt
extrem de mari in aceasta zona si relativ normale pentru restul nivelurilor. S-a putut
constata pentru acestea indiferent de nivelul de acceleratie al excitatiei seismice (intre
0.12g-0.32g), rotirile relative de nivel raman sub valoarea admisa de noul P100-92 si anume
sub 3.5‰;
 Se remarca o puternica corelatie intre lipsa de rigiditate (soft) ce conducea la deplasari
mari si lipsa de capacitate de rezistenta (weak) ce conduce atat la disipari majore de
energie hysteretica cat si la cerinte de factori de ductilitate majore;
 Exista cazuri in care, in pofida lipsei de rigiditate s-a realizat o mai
corecta dimensionare a capacitatilor de rezistenta, ceea ce impiedica
formarea AP la ambele capete ale stalpilor si deci la colapsul partial si
evident total.
 In mod constant se constata o crestere a raspunsurilor seismice rezultate
din analizele dinamice neliniare fata de raspunsurile seismice pentru
calculul static-liniar-conventional fie conform normelor de proiectare
(P13) fie celor cf. P100-92. Astfel:
 Raspuns DNL =4.5 x Raspuns cod P13= 2.25x Raspuns cod P100
 sau respectiv
 Rraspuns cod P100 = 2.0 x Raspuns cod P13
 Acceleratiile maxime de nivel prezinta o descrestere incepand de la baza
catre varf dupa o lege parabolica
 Vitezele relative de nivel, maxime si prin urmare si energiile cinetice de
nivel sunt crescatoare de la baza catre varf.
 Bratul de parghie al fortelor de inertie seismice provenite dintr-o
comportare dinamica neliniare z y=(0.40-0.50)Heste destul de scazut in
comparatie cu cel din calculele de cod.
 Majoritatea elementelor structurale verticale (stalpi si pereti din beton
armat) prezinta urmatoarele tendinte:
 De rupere in sectiuni inclinate
 De comportare neductila
 Tendinte de rupere fragila
 Avarierea grava si distrugerea AP se face prin dezvoltarea
efectelor de rupere fragila, datorita a doua cauze:
 Insuficienta capacitatii de ductilitate]capacitatea de rezistenta
la forta taietoare este inferioara capacitatii de rezistenta la
incovoiere, deci forta taietoare asociata mecanismului de
plastificare depaseste capacitatea de rezistenta la forta
taietoare a zonei.
 Distributia armaturilor influenteaza modul de comportare.
Daca pentru armaturile longitudinale pot aparea AP la
capetele stalpilor, atunci armatura transversala poate influenta
modul de rupere. Cedarea din forta taietoare se va face acolo
unde sectiunea este mai slaba, si anume in zona mediana a
stalpului, unde M=0, Q=ct iar etrierii conform prescriptiilor de
proiectare, pot fi mai rari fata de zonele de confinare a AP.
 OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA
COMPORTAREA CLADIRILOR CU STRUCTURA
DUALA (P13)
 Pentru structurile idealizate si pentru studiile de caz
reale au fost realizate peste 100 de modele de calcul
structural avand la baza o cat mai fina parametrizare:
 Modelare reala sau cu condensari pe orizontala si/sau
verticala;
 Sensul de realizare a modelului (stanga-dreapta si/sau
dreapta-stanga);
 Efectul Interactiunii Teren Structura (ITS);
 Intensitatea excitatiei seismice;
 Regimul de inaltime;
 Fractiunea din amortizarea critica;
 Degradari de rigiditate si/sau de rezistenta.
 In urma acestor studii de cazuri se pot stabili urmatoarele
“simptome” cu caracter de generalitate:
 In urma unui cutremur sever, rigiditatile elementelor
structurale componente scad (prin degradare) ceea ce duce,
inevitabil, la cresterea perioadelor proprii de vibratie, T1, de
circa 2 ori, ceea ce inseamna ca pe ansamblu rigiditatea s-a
redus la circa 0.7 din valoarea initiala;
 Desi, aparent, printr-o degradare de rigiditate produsa de un
seism (cu cresterea perioadelor proprii de vibratie) la o noua
actiune seismica cerintele par sa scada atat pentru drifturi,
cerintele de ductilitate, disiparea de energie cat si pentru
coeficientii seismici de baza, totusi este o concluzie eronata.
In acest sens se recomanda calculul cerintelor de ductilitate ca
raporarte intre deplasari (rotiri) ultime din calculul
corespunzator cladirii cu rigiditatea degradata si deplasarea
(rotirea) la initierea curgerii, pentru stadiul initial al cladirii:
 Bratul de parghie zy=0.60-0.66H
 Disiparea de energie este relativ uniforma pe verticala si
predominanta la baza 25-35% (prin plastificarea tuturor
elementelor verticale);
 Elementele structurale de tip pereti structurali de beton
armat, legate pe ambele directii formeaza “profile din pereti
structurali de beton armat” cu un comportament favorabil
din punct de vedere al rigiditatilor dar total nefavorabil din
punct de vedere al zonelor intinse sau comprimate.
 OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA COMPORTAREA CLADIRILOR
CU PERETI STRUCTURALI CUPLATI DE TIP “CELULAR” (P13)
 In general, din punct de vedere al calculelor conform codului P100-92, cu
rigiditati initiale, raspunsurile seismice structurale se pot incadra in niste
limite normale.
 In schimb daca se lucreaza, conform codurilor de cadre si de pereti din beton
armat, in vigoare, cu rigiditati conventionale, reduse, chiar dintr-un calcul de
cod, rotirile relative de nivel depasesc nivelul admisibil de 3.5‰ ajungand la
depasiri cuprinse intre 100 si 200%.
 Calculele dinamice neliniare avand ca excitatie seismica accelerograme
selectate, pe baza spectrelor seismice de raspuns de proiectare, astfel incat sa
ofere raspunsuri seismice maxime posibile, releva rotiri relative de nivel mult
sporite de circa 250-350%, fata de cele acceptate conform P100-92.
 Disiparea de energie se realizeaza, in special, pe zona treimii inferioare unde
energia disipata reprezinta circa 65-70 % din energia disipata in totalitate.
 Coeficientii seismici de baza pentru o comportare plastica c by sunt de circa
2.00-2.50 ori mai mari decat cei corespunzatori codului P100-92
 Bratul de parghie z y=(0.55-0.65)H
 Asa cum am mai mentionat, pot aparea si cazuri in care structura este
prevazuta si cu unul sau mai multe niveluri slabe:
 Fie prin renuntarea la peretii structurali de beton armat la parter si introducerea de stalpi
(cadre);
 Fie prin reducerea semnificativa (uneori totala) a numarului de pereti despartitori, de
inchidere sau compartimentare.
 OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA COMPORTAREA
CLADIRILOR CU STRUCTURA IN CADRE (P13)
 In marea majoritate a cazurilor, cu mici exceptii, aceste structuri
prezinta urmatoarele deficiente:
 Insuficienta rigiditate la deplasari orizontale;
 Insuficienta capacitate de rezistenta la incovoiere si/sau forta taietoare
 La analizarea comportarii acestui tip de structuri, trebuiesc avute in
vedere conceperea unor modele de calcul structural combinate, atat
pentru cadre “pure” dar si pentru cadre cu panouri (pereti) de
umplutura.
 In cazul atacurilor seismice repetate, prin cumulare succesiva,
reducerea rigiditatilor relative de nivel poate ajunge la circa 60-70% din
valorile initiale.
 30-35% din energia disipata prin deformatii postelastice este consumata
la baza si 60-70% impreuna cu celelalte niveluri din treimea inferioara.
 Propunerile de interventii pentru punerea in siguranta prin camasuirea
stalpilor si grinzilor nu rezolva ambele insuficiente majore, si ele se pot
face fie :
 Local, pentru evitarea tendintelor de cedare (de orice fel)
 Partial in combinatie cu alte sisteme sau subsisteme structurale.
 Atunci cand structura sufera de un singur tip de deficienta , se
doreste eliminarea acesteia, dar orice interventie realizata pentru
suprastructura are repercursiuni asupra substructurii si
fundatiilor. Solutiile de interventie recomandabile sunt:
 Implantarea unor subsisteme structurale de tip pereti structurali de
beton armat, care sa camasuiasca cel putin 1-2 stalpi existenti (pentru
preluarea de forta axiala);
 Subsisteme structurale de tip cadre perimetrale de beton armat sau
metalice, care sa se comporte, eventual ca un “tub exterior” si care sa
realizeze atat o “incorsetare” a structurii cat si o eficienta in executie (in
dorinta de a se realiza lucrarile cu locatarii in interior).
 Deseori specialistii trebuie sa foloseasca o multitudine de
programe de calcul, pentru a surprinde comportarea corecta sau
cat mai aproape de realitate, a unor cladiri cu o structura ce iese
din tiparele clasice.
 Aparitia unor neregularitati, geometrice (in plan, sau pe
verticala), structurale (tipuri de sectiuni transversale ale
elementelor structurale, pozitii sau orientari ce se modifica pe
verticala, etc) trebuie foarte bine analizata si modelata (prin
calibrari succesive) astfel incat concluziile obtinute sa reflecte,
daca se poate, cat mai fin realitatea.
7.0E+10
6.0E+10
5.0E+10
4.0E+10
3.0E+10
2.0E+10
1.0E+10
0.0E+00

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

G=100tf/niv G=200tf/niv G=300tf/niv G=400tf/niv G=500tf/niv