Colapsul structurilor metalice

Ciobanu Nicoleta-Alexandra
Facultatea de Inginerie department Inginerie Mecanica

Abstract
Cauza eșecurilor este cel mai adesea o eroare umană gravă, decât o combinație de
variații „normale”.Parametrii care afectează capacitatea portantă, așa cum sunt
considerați în procedurile normale de proiectare și structurare si analize de
fiabilitate. Erorile umane în execuție sunt mai răspândite ca cauză a eșecurilor
decât erorile în procesul de proiectare, iar faza de construcție pare deosebit de
predispusă la erori umane. Normal la structurile din oțel cu încărcare cvasi-statică
(fără oboseală), s-au înregistrat diverse fenomene de instabilitate structural
observat ar fi principalul mod de colaps. O observație importantă este că sudurile
nu sunt o cauză la fel de critică defecțiunilor de oțel structural pentru structurile din
oțel încărcate static așa cum sunt înțelese implicit în reglementările actuale și
regulile pentru criteriile de proiectare și execuție.
1 Introducere
Scopul discuției este de a identifica care par a fi problemele majore cu privire la
siguranța structurală a structurilor din oțel, pentru a reduce riscul ca evenimente
neplacute să se repete. Trebuie subliniat că fundalul pentru lucrare nu este un
program de cercetare ci mai degrabă rezultat al comisionării scriitorului pentru
Investigarea unui număr mare de structuri structural prăbușite, incidente și avarii
structurale care au avut loc în Suedia și în alte părți. Ar putea se argumenteze dacă
observaţiile discutate în această lucrare sunt reprezentative și dacă concluziile trase
în lucrare sunt de ordin general natural. Cu toate acestea, având în vedere numărul
mare de cazuri, constituind o bună parte din accidente care s-au produs cu
structurile din oțel în regiune, se crede că constatările ar trebui să aibă oarecare
semnificație general.
2 Cauzele colapsurilor structural
Majoritatea defectiunilor structurilor din otel investigate sunt incarcari cu
(cvasi-)static (non-oboseală). Aceasta este o reflectare a faptului că majoritatea
structurilor de inginerie civilă acţionează într-adevăr în condiţii de serviciu în care
variaţile în încărcare nu sunt suficient de mari pentru a provoca oboseală.
Discuția despre cauzele defecțiunilor structurale cu structurile din oțel se vor
concentra aici pe trei diferite condiţii: defecţiuni pentru încărcarea (cvasi-)statică
structuri metalice in montaj/constructive fază, astfel de defecțiuni aparând în faza
de service și în cele din urmă daune de oboseală.
2.1 Încărcare statică, fază de construcție
Dintre defecțiunile care apar la structurile din otel normal cu încărcare statică, în
proporție mare apar în faza de construcție. Cauza cea mai comuna sunt procedurile
incorecte de constructie care nu iau în considerare diversele instabilitati si
probleme în toate etapele de montaj și instalare.
2.1.1 Puntea unei cladiri comerciale
O prăbușire bine mediatizată în timpul construcției unui centru comercial cu trei
etaje a avut loc la Stockholm în 2008, vezi figurile 1 până la 4. Acest caz este de
interes aici deoarece este un exemplu lucid de eroare umană grosolană. Acest eșec
nu este însă reprezentativ pentru majoritatea cazurilor investigate, deoarece eroarea
a fost în proiectarea structurală, nu execuția și manopera.
Figurile 1 și 2 arată o vedere a podelei înainte și după defecțiune. Elementul
structural care provoacă defecțiunea este 1400 sudat grindă în I de mm înălțime
vizibilă în centrul figurii 2, introdusă în cadrul structural în planificarea clădirii
deoarece coloana din dreapta grinzii în I a trebuit să fie relocată din grila normală a
sistemului, grinda în I oferind suporturi intermediare pentru grinzi de punte pe
direcție perpendiculară.

Figura 1. Clădire centru comercial în construcție, vedere cu o jumătate de oră

înainte de prăbușirea structurii
Figura 2. Aceeași vedere ca în Figura 1, după colaps

Grinda I a fost proiectată folosind un program de calculator. La transferul

dimensiunilor obținute din program la desene, grosimea gâtului a sudurilor de filet
a fost confundată
pentru grosimea benzii. Astfel, grosimea benzii, așa cum este specificată în
desenele pentru grinzile cu înălțimea de 1 400 mm, a fost de 7 mm, în loc de cel
puțin 12 mm necesar pentru un design corect. Cu toate acestea, a fost introdusă o
altă eroare umană gravă prin faptul că nu au fost furnizate elemente de rigidizare
pe suportul coloanei din partea dreaptă.

Figura 3. Gripă în I sudată de 1 400 mm înălțime care a inițiat colapsul structural

prezentat în Figura 2
Subcontractantul pentru structura de oțel a ridicat structura de oțel, inclusiv
elementele de contravântuire temporare ale coardei superioare a structurii de
acoperiș, așa cum este necesar, pentru a asigura sprijinul lateral pentru fermele în
faza de construcție până când suportul lateral final este asigurat de puntea
acoperișului. Următorul subcontractant însă, angajat pentru ridicarea structurii
acoperișului format din pane din lemn stratificat și un acoperiș din tablă, a avut
probleme din cauza elementelor de contravântuire temporare care împiedicau
mișcările macaralei folosite la ridicarea materialului acoperișului. Neglijând scopul
important al elementelor de contravântuire temporară, subantreprenorul le-a slăbit
una câte una, până când cele două ferme acum fără suporturi laterale intermediare
s-au prăbușit din cauza flambajului lateral-torsional. Acțiunea de a elimina
contravântuirile temporare fără reflectare ar trebui considerată ca fiind gravă.
Figura 3 prezintă grinda în I deformată după prăbușire, grinzile perpendiculare de
punte căzute și elementele de punte prefabricate căzute la sol. Comportamentul
tipic de flambaj local al inimii supraîncărcate a grinzii în I peste suportul stâlpului
unde rigidizările inimii lipsesc este vizibil în Figura 4. Când se simulează
comportamentul la prăbușire în investigația după cedare, toate detaliile inclusiv
acțiunea inimii grinzile critice în I au fost prezise cu precizie. Deși consecințele
acestui colaps au fost într-adevăr foarte grave, cu o persoană ucisă și cel puțin două
persoane rănite, o persoană cinică ar putea
susțin că a fost noroc că au fost introduse două erori umane grosolane în acest caz.
Dacă doar unul dintre ei ar fi fost la îndemână, s-ar putea ca prăbușirea să fi avut
loc cu ocazia deschiderii clădirii centrului comercial, cu 50 000 de persoane
ocupând întreaga clădire.

Figura 4. Flambajul local al panzei grinzii I peste suportul coloanei, acolo unde
rigidizările din țesătură lipsesc
2.2 Daune de oboseala
Deteriorările cauzate de oboseală pot apărea în structurile din oțel, dar nu este cea
mai frecventă cauză a defecțiunilor în construcțiile de inginerie civilă. Acest lucru
este legat de faptul că majoritatea structurilor de inginerie civilă nu sunt puternic
afectat de sarcini variabile care cauzează oboseală, cu excepția celor încărcate de
vehicule în mișcare, cum ar fi trenuri, camioane și macarale și încărcarea dinamică
a vântului. Din numărul total de defecțiuni structurale, incidente și cazuri de daune
structurale investigate, aproximativ 10% se referă la daune cauzate de oboseală. În
multe dintre aceste cazuri, cauzele sunt erori umane grave, de exemplu, structura
de oțel a fost proiectată fără a lua în considerare deloc acțiunea la oboseală sau
structurile nu sunt detaliate corespunzător pentru condițiile reale de oboseală.
Intr-un coș de fum au putut fi detectate o serie de fisuri de oboseală în carcasă și în
șuruburile de ancorare. Ca acțiuni corective, baza coșului de fum a fost reparată
prin adăugarea unei mantale exterioare cu șuruburi de ancorare noi pentru
descărcarea pieselor crăpate și, în plus, coșul de fum a fost prevăzut cu fire
elicoidale (Scruton strakes) în partea de sus a coșului. Acest coș de fum este acum
în funcțiune de mulți ani fără alte probleme de oboseală.

Figura 5. Coș de fum din oțel 90 unde crapă oboseala din cauza vărsării vortexului
au fost detectate la bază
Figura 6. Fisura de oboseală detectată prin testarea cu particule magnetice la vârful
dintre două treceri de sudură în jurul unui rigidizare vertical de la baza coșului din
figura 5

Figura 7. Fisura de oboseală indicată de testarea cu particule magnetice după

șlefuirea detaliului din Figura 6 până la jumătate din grosimea plăcii de înveliș

2.3 Colapsul la seism

Majoritatea normelor naționale şi internaționale de proiectare antiseismică nu
specifică condiții referitoare la posibila coliziune din seism. Uzual, se prevede doar
mărimea rostului dintre construcțiile învecinate. Acesta mărime diferă conform
normelor existente, fiind dată funcție de înălțimea sau deplasarea orizontală
maximă a structurilor adiacente. Unele norme iau în considerare deformațiile
elastice pentru a evalua deformațiile postelastice. Analiza comportării structurale la
efectele impactului este necesară în cazul clădirilor realizate relativ recent, dacă
este posibilă apariția coliziunii, şi de asemenea în cazul clădirilor vechi între care
există rosturi de dimensiuni reduse. Distrugerile cauzate de impactul dintre
construcțiile învecinate sunt determinate de: tipul structurilor şi comportarea lor
dinamică la acțiuni seismice; mărimea rostului dintre construcții; configurația
relativă a structurilor adiacente. Prezentele studii s-au focalizat asupra analizei
impactului dintre diferite structuri din beton armat, având diferite forme şi
comportări dinamice, cu rosturi între clădiri de diferite mărimi. Scopul lucrării este
de a modela artificial fenomenul apariției şi producerii coliziunii dintre construcții
învecinate, precum şi înțelegerea condițiilor în care pot apărea deteriorări
structurale şi chiar colapsul parțial sau global.

2.4 Model de structura metalica incercata la seism

Figura 8 Hala metalica incercata la seism

3 Concluzii
În această lucrare au fost analizate câteva exemple de defecțiuni cu diferite tipuri
de structuri din oțel. O concluzie generală este că cauza eșecurilor este cel mai
adesea o eroare umană gravă, în câteva cazuri o combinație a două erori umane
grosolane. Astfel, eroarea umană gravă este cauza principală a prăbușirilor
structurilor de oțel, mai degrabă decât o combinație de variații nefericite ale
parametrilor care afectează acțiunile și răspunsul structurilor, așa cum pot fi luate
în considerare în proiectarea probabilistică și semiprobabilistă a structurilor [4, 5].
Erorile umane în execuția structurilor din oțel sunt mai răspândite ca cauză a
defecțiunilor decât erorile în procesul de proiectare. Erorile umane par deosebit de
grave în cauza prăbușirilor din instabilitatea structurală în timpul fazei de
construcție. Pentru structurile normale din oțel cu încărcare (cvasi-)statică (fără
oboseală), s-au observat diferite fenomene de instabilitate structurală a fi
principalul mod de prăbușire.

Bibliografie
https://www.ct.upt.ro/studenti/cursuri/dan/Stabilirea_capacitatii_portante/
3_Comportarea%20structurilor%20existente%20la%20impactul%20din
%20seism.pdf
https://www.stbk.se/1662c-paper34-iabse-2017-01-24.pdf