culegereRMfinal VOL1 2

Garabet Kümbetlian Sunai Gelmambet
Rezistenţa materialelor
(Breviar de teorie şi Probleme)
Vol.1
Editura …………
Constanţa 2005
Referent ştiinţific: ACADEMICIAN RADU P. VOINEA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

KÜMBETLIAN, GARABET
GELMAMBET, SUNAI
Rezistenţa materialelor (Breviar de teorie şi probleme) vol.1
Garabet Kümbetlian, Sunai Gelmambet – Constanţa:
…………., 2005
Bibliogr.
ISBN
Editura ……………., Constanţa 2005

ISBN
PREFAŢĂ
Lucrarea de faţă (în două volume) este una de sinteză, şi este gândită şi concepută ca material
ajutător cursului şi seminarului de Rezistenţa materialelor. În acest scop partea de teorie s-a
redus la strictul necesar punându-se accent pe ipoteze, premize şi convenţii, fără a se mai insista
asupra demonstraţiilor. În cuprinsul părţii de teorie s-au inserat aplicaţii strict necesare înţelegerii
teoriei. Partea aplicativă cuprinde probleme tipice rezolvate, probleme nerezolvate cu răspunsuri
date şi probleme nerezolvate fără răspuns, pentru a stimula lucrul individual şi efortul propriu al
studentului. Selecţia problemelor este riguroasă. Ea cuprinde probleme care au fost rezolvate la
curs şi la seminar, precum şi probleme date la faza pe facultate şi pe ţară a concursului de
Rezistenţa materialelor „C.C.Teodorescu”. Sperăm ca materialul pus la dispoziţia studenţilor să
le fie de folos.
AUTORII
Rezistenţa Materialelor 5
CUPRINS
1. GENERALITĂŢI ................................................................................................................... 7
2. CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR BARELOR............................ 8
2.1. Ariile şi momentele statice ............................................................................................... 8
2.2. Momentele de inerţie ale secţiunilor barelor ................................................................... 10
2.3. Modulele de rezistenţă ale secţiunilor barelor ................................................................. 21
2.4. Probleme........................................................................................................................ 22
3. EFORTURI SECŢIONALE, DIAGRAME DE EFORTURI ................................................. 30
3.1. Legături în plan .............................................................................................................. 30
3.2. Sarcini şi reacţiuni ......................................................................................................... 31
3.3. Eforturi secţionale .......................................................................................................... 32
3.4. Relaţiile diferenţiale, între sarcini şi eforturi................................................................... 33
3.5. Diagrame de forţe tăietoare şi momente încovoietoare ................................................... 36
3.6. Grinzi suprapuse, grinzi cu articulaţii interioare sau grinzi Gerber.................................. 45
3.7. Grinzi încărcate spaţial (în plan vertical şi orizontal) ...................................................... 48
3.8. Probleme........................................................................................................................ 52
4. TENSIUNI ŞI STĂRI DE TENSIUNE ................................................................................. 56
4.1. Tensiuni ......................................................................................................................... 56
4.2. Ecuaţiile de echivalenţă din secţiune .............................................................................. 59
4.3. Ipoteza lui Jacques (Jakob) I Bernoulli (a secţiunilor plane) ........................................... 59
4.4. Stări de tensiune............................................................................................................. 63
4.5. Probleme........................................................................................................................ 73
5. DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII ........................................................................................... 79
5.1. Deplasări şi deformaţii în starea liniară de tensiune ........................................................ 79
5.2. Deformaţii în starea plană de tensiune ............................................................................ 81
5.3. Probleme........................................................................................................................ 88
6. CARACTERISTICILE MATERIALELOR .......................................................................... 89
6.1. Curbele caracteristice ..................................................................................................... 89
6.2. Ruperea materialelor la compresiune.............................................................................. 91
6.3. Clasificarea materialelor ................................................................................................ 91
7. METODE DE CALCUL ALE CONSTRUCŢIILOR ............................................................ 92
8. CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢII LA SOLICITĂRI AXIALE
(COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE) ............................................................................... 93
8.1. Generalităţi .................................................................................................................... 93
8.2. Calculul la compresiune al stâlpilor şi coloanelor ........................................................... 93
8.3. Calculul la întindere a elementelor de ancorare (tije, cabluri, etc.) ................................ 101
8.4. Probleme...................................................................................................................... 105
9. RĂSUCIREA (TORSIUNEA) ............................................................................................ 115
9.1. Diagrame de momente de răsucire (de torsiune) ........................................................... 115
9.2. Răsucirea barelor de secţiune circulară (inelară)........................................................... 116
9.3. Răsucirea barelor de secţiune dreptunghiulară .............................................................. 118
9.4. Răsucirea liberă a barelor cu pereţi subţiri .................................................................... 120
9.5. Probleme...................................................................................................................... 125
10. ÎNCOVOIEREA ............................................................................................................... 133
10.1. Încovoierea pură a grinzilor de secţiune omogenă ...................................................... 133
10.2. Încovoierea cu forţă tăietoare a grinzilor de secţiune omogenă ................................... 140
10.3. Probleme .................................................................................................................... 153
11. CALCULUL SĂGEŢILOR ŞI ROTIRILOR LA ÎNCOVOIERE, PRIN METODE
ENERGETICE ................................................................................................................. 170
6 G.Kümbetlian şi S.Gelmambet
11.1. Metoda Maxwell (1860–1865 )–Mohr(1868), pentru calculul săgeţilor (wk) şi rotirilor
(φk) ..................................................................................................................................... 171
11.2. Calculul grafic al integralelor Maxwell – Mohr (metoda Veresceaghin, 1870) ............ 179
11.3. Probleme .................................................................................................................... 190
12. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ (ÎNCOVOIEREA OBLICĂ) .................................................... 195
12.1. Generalităţi ................................................................................................................. 195
12.2. Tensiuni normale (longitudinale) la încovoierea dublă ................................................ 197
12.3. Probleme .................................................................................................................... 198
13. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ (OBLICĂ) CU EFORT AXIAL CENTRIC.............................. 201
13.1. Generalităţi ................................................................................................................. 201
14. ÎNTINDEREA (COMPRESIUNEA) EXCENTRICĂ........................................................ 204
14.1. Generalităţi ................................................................................................................. 204
14.2. Compresiunea excentrică a stâlpilor, coloanelor şi fundaţiilor ..................................... 205
14.3. Sâmburele central ....................................................................................................... 207
14.4. Probleme .................................................................................................................... 218
Anexa 1 .................................................................................................................................. 224
15. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 225
1. SOLICITĂRI COMPUSE GENERALE

1.1. Parametrii stărilor de tensiune
Sunt situaţii, când în urma solicitărilor, în puncte ale structurii de rezistenţă apar atât tensiuni
normale cât şi tensiuni tangenţiale. Cum se defineşte “tensiunea de calcul” în acest caz? Pentru a
răspunde la această întrebare, trebuie să recapitulăm problema parametrilor stărilor de tensiune.
Prin parametrii stărilor de tensiune se înţeleg: tensiunile normale, deformaţiile liniare, tensiunile
tangenţiale si energia potenţială de deformaţie.
1.1.1. Parametri stărilor de tensiune, în starea liniară de tensiune
In starea liniara de tensiune (fig.1) în domeniul deformaţiilor elastice reversibile,
oricare din parametrii amintiţi pot fi exprimaţi in funcţie de unul dintre ei. Astfel, dacă
considerăm ca parametru de referinţă tensiunea normala σ, atunci:
- deformaţia liniară va fi:

 (1.1)

- tensiunea tangenţială extremă (la 45)

 (1.2)
2
- iar energia potenţială de deformaţie (totală) înmagazinată în corpul izolat,
1
U 1  2  (1.3)
1.1.2. Parametrii stărilor de tensiune în starea plană de tensiune, pentru

structurile de tip bară
După cum se ştie (din volumul 1 al lucrării), starea plană de tensiune din figura 1.2 a) este
echivalentă cu cea raportată la direcţiile principale de solicitare (1) si (2), din fig. 1.2 b), pentru
care tensiunile (normale) principale, funcţie de cele primare ( si ), se calculează cu relaţia:
 1  2 4 2
 1,2  
2 2
(1.4)
Obiectul de studiu al disciplinei „Rezistenţa Materialelor” îl constituie elementele de

construcţie tip bară. După rolul îndeplinit în cadrul construcţiei, barele pot fi grinzi, stâlpi, tiranţi
etc.
Elementele geometrice de referinţă ale barelor sunt axa (x) şi secţiunile ei, perpendiculare pe
axă (figura 1.1a):
Fig. 1.1
Secţiunile barelor, se raportează la axele y şi z, din planul lor.

Axele x, y şi z se constituie într-un sistem de axe triortogonal drept.
În cazul grinzii orizontale, axa x este orientată de la stânga la dreapta unui observator, y spre
el şi z în jos. Faţa din stânga secţiunii este faţa „pozitivă”, iar cea din dreapta, „negativă”.
Într-o primă aproximaţie, un element de construcţie tip bară poate fi redus la axa lui (figura
1.1b)
Dacă bara este verticală (stâlp sau coloană) ca în figura 1.2,
Fig. 1.2
axa x este verticală, iar axele y şi z formează împreună cu ea un sistem triortogonal drept de axe.
2. CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

BARELOR
2.1. Ariile şi momentele statice

Pentru secţiunea de arie A şi centru de greutate G, axele y şi z sunt axe centrale.
Fig. 2.1
Aria secţiunii este:
A   dA   dA [în cm2 sau mm2]. (2.1)

A
Poziţia centrului de greutate G, în raport cu axele y 0 || y şi z 0 || z , este dată de coordonatele:
 z dA
A
0
S y0  y dA
A
0
S z0
zG   şi yG   , (2.2)
 dA A  dA A
A A
în care, S y0 şi S z0 sunt momentele statice ale secţiunii de arie A.
- în raport cu axele centrale y şi z
S y   zdA  0 şi S z   ydA  0 . (2.3)

A A
- în raport cu axele y 0 şi z 0
S y0   z 0 dA şi S z0   y dA ,0 (2.4)
A
A
S y0   z 0 dA   e y  z dA  Ae y şi S z0   y 0 dA   e z  y dA  Ae z . (2.5)

A A A A
2.2. Momentele de inerţie ale secţiunilor barelor

2.2.1. Momentul de inerţie polar Ip (exclusiv pentru secţiunea circulară plină
şi inelară)
Fig. 2.2
- pentru secţiunea circulară plină (fig.2.2 a):
2 d 2
d 4
2 3
I p   r dA   r ddr   d  r 3dr  (în cm4 sau mm4). (2.6)
A A 0 0
32
- pentru secţiunea inelară cu cercuri concentrice (fig.2.2 b):
4
d 4 d i4 d 4   d i  
Ip    1     . (2.7)
32 32 32   d  
2.2.2. Momentele de inerţie axiale
Momentele de inerţie axiale ale secţiunii de arie A, în raport cu axele centrale proprii (figura
2.1):
Prin definiţie, I y   z 2 dA şi I z   y 2 dA (în cm4 sau mm4). (2.8)
A A
Cazuri particulare de secţiuni
Secţiunea circulară plină
 
Din motive de simetrie, I y  I z şi I y  I z   z 2  y 2 dA   r 2 dA  I p ,
A A
d 4 d 4
Rezultă: 2I y  2I z  şi deci I y  I z  . (2.9)
32 64
Secţiunea inelară, cu cercuri concentrice
d 4   di 4 
I y  Iz  1     . (2.10)
64   d  
Secţiunea dreptunghiulară plină (fig.2.3)
Fig. 2.3
bh 3 hb 3
Iy  şi I z  . (2.11)
12 12
Pentru secţiunea pătrată de laturi b=h=a
a4
I y  Iz  . (2.12)
12
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă (de exemplu y) se conservă, în cazul secţiunilor
obţinute prin translaţii ale părţilor lor, în raport cu axa de calcul (figura 2.4).
Fig. 2.4
3 3
4t 6t  2t 4t  184t 4
Pentru toate secţiunile din figura 2.4, I y     61,33 t 4 .
12 12 3
Pentru profilele laminate standardizate (tipizate), valorile momentelor de inerţie axiale în

raport cu axele centrale proprii sunt date în standardele profilelor.
Variaţia momentelor de inerţie axiale, cu translaţia axelor (Formula lui Steiner)
Fig. 2.5
Pentru suprafaţa (des)compusă din figura 2.5, prezintă interes calculul momentului de inerţie
axial I y , în raport cu axa centrală (y) a întregii secţiuni, când se cunosc expresiile momentelor
de inerţie axiale I jy j ale secţiunilor j, de arii A j , în raport cu axele centrale ( y j ) ale suprafeţelor
Aj .
Pentru stabilirea poziţiei axei centrale y se alege axa de referinţă (y1) care este axa centrală a
suprafeţei componente A1, cea mai depărtată de centrul de greutate estimat.
Se stabilesc distanţele z G j dintre axa de referinţă (y1) şi axele yj.
Se calculează
A z
j 1
j Gj
zG  n
, (2.13)
A
j 1
j
şi rezultă distanţele e y j  zG j  zG . (2.14)
Momentul de inerţie axial cerut va fi:
n
I y   I jy , (2.15)
j 1
în care I jy reprezintă momentele de inerţie ale suprafeţelor componente Aj, în raport cu axa y,
I jy   z 2 dA . (2.16)
Aj
dar z  z j  ey j , (2.17)
 z 
2
şi deci I jy  j  e y j dA  I jy j  e 2y j A j . (2.18)
Aj
aceasta fiind formula lui Steiner, pentru reducerea momentelor de inerţie I jy j între axele paralele
yj şi axa centrală y, a întregii secţiuni. Momentele de inerţie ale unei suprafeţe în raport cu axele
centrale sunt minime.
Aplicaţia 2.1 Calculul momentelor de inerţie axiale ale triunghiului plin. Iy=?
Fig. 2.6
2 h
 2h  bh z b bh 3
I y  I y    ; I y   z 2 dA ; dA  b y dz ; b y  b ;  I y    z 3 dz  ;
 3  2 A
h 0
h 4
bh 3 4h 2 bh bh 3
I min  Iy    . (2.19)
4 9 2 36
2 3
 h  bh bh
I y  Iy    . (2.20)
 3 2 12
Aplicaţia 2.2 Calculul momentelor de inerţie axiale I y şi I z ale suprafeţei (secţiunii) din
figura 2.7
Fig. 2.7
Se descompune suprafaţa în două dreptunghiuri, notate cu (1) şi (2), de centre de greutate G1

şi G2. Ca urmare putem scrie:
I y  I1 y  I 2 y , I 1 y  I 1 y1  e 2y1 A1 şi I 2 y  I 2 y2  e 2y2 A2 ,
3 3
6t 2t  2t 6t 
I 1 y1   4t 4 , I 2 y2   36t 4 ,
12 12
iar e y1 şi e y2 depind de poziţia pe axa z (de simetrie), a centrului de greutate G.

În acest scop se calculează z G , cu relaţia (2.13) şi cu ajutorul tabelului următor:
Nr. crt. Aj zG j A j zG j
2
1 12t 0 0
2 12t2 4t 48t3
Σ 24t2 / 48t3
Rezultă z G  2t  e y1 , e y2  4t  2t  2t şi cu ajutorul teoremei lui Steiner (2.18) obţinem:
I 1 y  4t 4  2t  12t 2  52t 4 , I 2 y  36t 4  2t  12t 2  84t 4 şi

2 2
I y  I1 y  I 2 y  52t 4  84t 4  136t 4 . (2.21)
Iz rezultă direct: I z  I 1z  I 2 z  36t 4  4t 4  40t 4 . (2.22)
Aplicaţia 2.3 Calculul momentelor de inerţie axiale Iy şi Iz ale suprafeţei (secţiunii) din
figura 2.8
Fig. 2.8
Întrucât suprafaţa din figura 2.8 s-a obţinut prin translaţia pe direcţia y, a ariei componente
(2) în raport cu aria (1), din figura 2.7 rezultă că atât z G cât şi I y sunt aceleaşi ca în cazul
suprafeţei precedente, adică z G  2t şi I y  136t 4 .
Pentru calculul lui I z , se determină coordonata y G în raport cu axa z1 a centrului de greutate
G, cu relaţia:
A y
j 1
j Gj
yG  n
.
A
j 1
j
În acest scop se completează tabelul următor:
Nr. crt. Aj yG j A j yG j
1 12t2 0 0
2 12t2 2t 24t3
Σ 24t2 / 24t3
Rezultă y G  t  e z1 şi e z 2  t ca urmare, I z  I 1z  I 2 z ;
I 1z  I 1z1  e z21 A1  36t 4  t 2 12t 2  48t 4 ; I 2 z  I 2 z2  e z22 A2  4t 4  t 2 12t 2  16t 4
şi I z  I 1z  I 2 z  48t 4  16t 4  64t 4 . (2.23)
Pentru profile laminate standardizate, valorile I y , I z etc., sunt date în tabele.
2.2.3. Momentele de inerţie centrifugale
În conformitate cu notaţiile din figura 2.1, momentul de inerţie centrifugal al suprafeţei

de arie A în raport cu axele centrale y şi z proprii are expresia:
I yz   yzdA (cm4 sau mm4), (2.24)
şi poate fi mai mare, mai mic sau egal cu zero.

Proprietăţile momentului de inerţie centrifugal:
1) Axele (centrale) în raport cu care momentul de inerţie centrifugal este nul, se numesc
axe centrale principale (a.c.p.). Axele centrale principale sunt ortogonale şi se notează
cu cifrele (1), respectiv (2).
2) Axele de simetrie şi cele perpendiculare pe ele în centrul de greutate al suprafeţei sunt
axe centrale principale (fără demonstraţie).
3) Se poate demonstra uşor că, în raport cu a.c.p. momentele de inerţie axiale sunt extreme.
I max  I1 şi I min  I 2 .
4) Ca o consecinţă a primelor două proprietăţi, momentele de inerţie centrifugale ale

suprafeţelor cu cel puţin o axă de simetrie (momente exprimate în raport cu axele
centrale principale), sunt nule. În figura 2.9. a,b,c şi d s-au indicat axele centrale
principale pentru fiecare din ariile reprezentate şi s-au dat expresiile sau valorile
momentelor de inerţie axiale şi centrifugale.
a)Secţiune circulară b)Secţiune dreptunghiulară
d 4 bh 3 hb 3
I 1  I 2  ...  I   I   ...  . I1  I y  ; I2  I z  .
64 12 12
I 12  0 . I 12  0 .
c)Profilul cornier cu aripi egale, d)Profilul cornier cu aripi

∟20x20x4 (mm) diferite, 100x75x9 (mm)
I y  0,41cm 4  I z ; I yz  0 I y  148cm 4 ; I z  71cm 4 ; I yz  0

I 1  0,77cm 4 ; I 2  0,21cm 4 I u  I 1  181cm 4 ; I v  I 2  37,8cm 4
 1  45  ; tg 1  1 în tabele, tg 1  ()0,549
I 12  0   1  28,766  I12  0
Fig. 2.9
Teorema lui Steiner, pentru momente de inerţie centrifugale
Cu notaţiile din figura 2.1,
I y0 z0   y 0 z 0 dA    y  e z z  e y dA ,
din care rezultă că:

I y0 z0  I yz  e y e z A , (2.25)
Dacă axele y şi z sunt a.c.p., I yz  0 şi I y0 z0  e y e z A . (2.26)

Pentru suprafeţe „compuse”, care se pot descompune în arii simple, cu centru de greutate
cunoscut, (a se vedea în figura 2.5)
n n n
I yz   I jyz   I jy j z j   e y j e z j A j . (2.27)
j 1 j 1 j 1
Dacă axele centrale yj, zj ale suprafeţelor componente de arii Aj sunt a.c.p., rezultă că:
n
I jy j z j  0 şi I yz   e y j e z j A j . (2.28)
j 1
Semnul momentului de inerţie centrifugal I yz , depinde de semnul produselor e y j e z j ,unde e y j

respectiv e z j sunt distanţele dintre axele centrale proprii yj şi zj ale suprafeţelor componente şi
axele y şi z ale întregii secţiuni. În figura 2.10 s-au indicat semnele acestor produse,
corespunzătoare poziţiei centrelor de greutate Gj ale suprafeţelor componente de arii Aj, în cele
patru cadrane ale sistemului de axe y,z ale întregii secţiunii.
Fig. 2.10
Aplicaţia 2.4 Calculaţi momentul de inerţie centrifugal al suprafeţei din figura 2.11.
Fig. 2.11
I yz  I 1 yz  I 2 yz ; I 1 yz  2t  t  12t 2  24t 4 ; I 2 yz  2t  t  12t 2  24t 4  I yz  48t 4 .
Aplicaţia 2.5 Calculaţi momentul de inerţie centrifugal, al suprafeţei din figura 2.12.
Fig. 2.12
Evident,
I yz  48t 4 .
2.2.4. Variaţia momentelor de inerţie cu rotaţia axelor.
În cazul suprafeţelor de tipul celor din figura 2.13 a şi b, se pune problema calculului
momentelor de inerţie axiale I y şi I z şi centrifugal I yz în raport cu „axele de referinţă” y şi z.
Fig. 2.13
Într-un caz general, se consideră suprafaţa oarecare din figura 2.14, de arie A.
Fig. 2.14
Se consideră cunoscute momentele de inerţie principale:
I y1  I1   z12 dA ; I z1  I 2   y12 dA şi I y1 z1  I12  0 .
Se cere să se calculeze momentele de inerţie I y , I z şi I yz , în raport cu axele de referinţă y şi

z, în funcţie de momentele de inerţie principale I y1  I 1 , I z1  I 2 şi de unghiul 1 între axa de
referinţă y şi axa centrală principală y1 1 ; (α pozitiv, în sens orar)
Prin definiţie,
I y   z 2 dA ; I z   y 2 dA ; I yz   yzdA . (2.29)
Observând că:
y  r cos1    şi z  r sin  1    . (2.30)
şi dezvoltând funcţiile trigonometrice, obţinem:
 y  cos  1  sin  1   y1 
   . (2.31)
 z   sin  1 cos  1   z1 
Înlocuind y şi z în relaţiile (2.29), obţinem:
I y  I z1 sin 2  1  I y1 cos 2 1  I 2 sin 2  1  I 1 cos 2 1  I1 cos 2  1  I 2 sin 2 1

 2 2 2 2 2 2
I z  I z1 cos  1  I y1 sin  1  I 2 cos  1  I 1 sin  1  I 1 sin  1  I 2 cos  1 . (2.32)
I  I  I sin  cos    I  I  sin  cos 
 yz 2 1 1 1 1 2 1 1
Aplicaţia 2.6 Pentru suprafaţa din figura 2.13 a,
3 3
2t 6t  6t 2t 
I y1  I1   36t 4 şi I z1  I 2   4t 4 .
12 12
În conformitate cu relaţiile (2.32), rezultă:
1 1 1 1
I y  4t 4  36 t 4  2  18  t 4  20t 4 ; I z  36t 4  4t 4  20t 4 şi
2 2 2 2

I yz  4t 4  36t 4 1 1
 32t 4
1
2
 16t 4 .
2 2
Aplicaţia 2.7 Pentru suprafaţa din figura 2.13 b, cu I1=0,77 cm4 şi I2=0,21 cm4, rezultă
1 1
I yz  0,21  0,77   0,28cm 4 .
2 2
Aplicaţia 2.8 Pentru suprafaţa din figura 2.9 d, şi  1  28,766  , obţinem:
I yz  37,8  181 sin  1 cos  1  60, 41cm 4 .
2.3. Modulele de rezistenţă ale secţiunilor barelor

2.3.1. Secţiunea circulară plină şi inelară
Modulul de rezistenţă polar are expresia:
Ip d 4 2 d 3
Wp    , (2.33)
rmax 32 d 16
d 3   di 4 
respectiv, W p  1     (în cm3sau mm3). (2.34)
16   d  
2.3.2. Modulul de rezistenţă axial
Iy Iz
În general are expresia: Wy  sau Wz  . (2.35)
z max y max
d 3
În cazul secţiunii circulare, W y  Wz  . (2.36)
32
d 3   di 4 
În cazul secţiunii inelare, W y  Wz  1     . (2.37)
32   d  
bh 2 hb 2
În cazul secţiunii dreptunghiulare (fig.2.3.), W y  şi Wz  . (2.38)
6 6
a3
În cazul secţiunii pătrate, pentru b=h=a, W y  W z  . (2.39)
6
În cazul profilelor standardizate, modulele de rezistenţă sunt antecalculate, valorile lor

fiind date în standarde.
2.4. Probleme
Calculaţi momentele de inerţie Iy, Iz şi Iyz, pentru suprafeţele de mai jos.
Problema 2.4.1
Fig. 2.15
Rezolvare: Secţiunea fiind simetrică în raport cu axa z centrul de greutate al secţiunii se află
pe axa de simetrie. Se alege axa y1 ca axă de referinţă, şi se calculează:
A z
j 1
j Gj
zG  n
.
Aj 1
j
Se descompune secţiunea în dreptunghiurile (1) şi (2) şi se constituie tabelul următor:

Nr. crt. Aj[m2] z G j [m] A j z G j [m3]

1 2,4 0 0
2 2,4 1,8 4,32
Σ 4,8 / 4,32
4,32
Rezultă z G   0,9m şi respectiv: e y1  z G  0,9m şi e y2  0,9m .
4,8
3 3
2  1,2 1  2,4 
I 1 y1   0,288m 4 ; I 2 y2   1,152m 4 ,
12 12
I 1 y  I1 y1  e y21 A1  0,288  0,9   2.4  2,232m 4 ,

2
I 2 y  I 2 y2  e 2y2 A2  1,152  0,9  2.4  3,096m 4 ,

2
Rezultă I y  I1 y  I 2 y  5,328m 4  5,328  10 8 cm 4 .
3 3
1,2  2 2,4  1
I 1z1   0,8m 4  I 1z ; I 2 z 2   0,2m 4  I 2 z ,
12 12
I z  I1z  I 2 z  1m 4  10 8 cm 4 ; I yz  0 .
Problema 2.4.2
Fig. 2.16
Se descompune secţiunea în patru dreptunghiuri. Suprafeţele care au o aceeaşi poziţie în

raport cu axele y şi z (de referinţă) se notează cu acelaşi număr de ordine.
Se calculează cota zG a centrului de greutate al întregii secţiuni în raport cu axa y1. Se
constituie tabelul următor:
Nr. crt. Aj zG j A j zG j
2
1 5a 0 0
2 3a2 a 3a3
3 4a2 2,5a 10a3
Σ 12a2 / 13a3
13a 3
Rezultă z G   1,083a  e y1 , e y2  z G  z G2  0,083a şi e z3  z G3  z G  1,417 a .
12a 2
I y  I1 y  I 2 y  2 I 3 y ,
5a 4 2 3a 4 2
I1y   1,083a  5a  6,28a ; I 2 y 
2 4
 0,083a  3a 2  0,27a 4 ,
12 12
3
2a  2a  2
2I 3 y   1,417 a  4a 2  9.36a 4  I y  6,28a 4  0,27 a 4  9,36a 4  15,91a 4 .
12
I z  I 1z  I 2 z  2 I 3 z ,
3 3
a  5a  a  3a 
I 1z  I 1z1   10,417a 4 ; I 2 z  I 2 z 2   2,250a 4 ,
12 12
 2a 4 
2I 3z  2    a 2  2a 2   4,333a 4  I z  10,417 a 4  2,250a 4  4,333a 4  17,0a 4 .
 12 
I yz  0 .
Problema 2.4.3
Fig. 2.17
Se constituie tabelul pentru calculul lui zG:
Nr. crt. Aj[cm2] z G j [cm] A j z G j [cm3]

1 12,8 0 0
2 35,2 11,4 401,28
3 25,6 23,2 593,92
Σ 73,6 / 995,20
995,2
Rezultă: zG   13,52cm  e y1 ,
73,6
e y2  z G  z G2  13,52  11,4  2,12cm ; e z3  z G3  z G  23, 2  13,52  9,68cm .
I y  I1 y  2 I 2 y  I 3 y , I 1 y  I1 y1  e 2y1 A1 ; 2 I 2 y  2( I 2 y2  e 2y2 A2 ) ; I 3 y  I 3 y3  e 2y3 A3 , în care
3 3 3
16  0,8 0,8  22  16  1,6
I 1 y1   0,683cm 4 ; I 2 y2   709,87cm 4 ; I 3 y3   5,461cm 4 ,
12 12 12
Rezultă:
I 1 y  0,683  13,52   12,8  2340,40cm 4 ; 2 I 2 y  2[709,87  2,12  17,6]  1577,94cm 4 ,

2 2
I 3 y  5,461  9,68  25,6  2404,24cm 4

2
 I y  2340,40  1577,94  2404,24cm 4 .
Deci I y  6386 ,42cm 4 . Analog se calculează I z  2854, 23cm 4 , iar I yz  0 .
Problema 2.4.4
Fig. 2.18
Se constituie tabelul pentru calculul lui zG:
Nr. crt. Aj[cm2] z G j [cm] A j z G j [cm3]

1 32 0 0
2 32 20,8 665,6
3 10 41,3 413,0
Σ 74 / 1078,6
Rezultă: z G  14,57cm  e y1 ,
e y 2  zG2  zG  20,8  14 ,57  6,23cm ; e z3  z G3  z G  41,3  14,57  26,73cm .
3 3
20  1,6  2 0,8  40  2
I1y   14,57  32  6804,6cm 4 ; I 2 y   6,23 32  6804,6cm 4 ,
12 12
3
10  1 2
I3y   26,73 10  7143,08cm 4  I y  I1 y  I 2 y  I 3 y  19455cm 4 .
12
Analog se calculează Iz , iar I yz  0 .
Problema 2.4.5
Fig. 2.19
Răspuns: z G  4,8cm ; y G  1,5cm .
I y  1317,6cm 4 ; I z  420cm 4 ; I yz  259,2cm 4 .

Problema 2.4.6
Fig. 2.20
Răspuns: I y  1301,68cm 4 .
Problema 2.4.7
Fig. 2.21
Răspuns: z G  4,21t ; I y  1222,12cm 4 ; I z  2493,6cm 4 .

Problema 2.4.8
Fig. 2.22
Răspuns: z G  78mm ; I y  7084,8cm 4 .
Problema 2.4.9
Fig. 2.23
2a 7a 4
Răspuns: y G   ; Iz  .
6 12
Problema 2.4.10
Fig. 2.24
Răspuns: I y  29904t 4 ; ( I y  12248cm 4 ) .
Problema 2.4.11
Fig. 2.25
3. EFORTURI SECŢIONALE, DIAGRAME DE EFORTURI

3.1. Legături în plan
3.1.1. Reazemul (Aparatul de reazem);(figura 3.1)
Fig. 3.1
Reazemul introduce în calcul o singură necunoscută:mărimea V1 a „reacţiunii forţă” din
reazem.
3.1.2. Articulaţia (figura 3.2)
Fig. 3.2
Articulaţia introduce în calcul două necunoscute: mărimea R1 şi direcţia α, a „reacţiunii

forţă” sau mărimile H1 şi V1 ale componentelor ortogonale ale reacţiunii R1.
3.1.3. Încastrarea rigidă (figura 3.3)
Fig. 3.3
Încastrarea introduce în calcul trei necunoscute: mărimea M1 a „momentului reacţiune”, care

acţionează în planul forţelor, mărimea R1 şi direcţia α, a suportului „reacţiunii forţă”, sau
mărimile H1 şi V1 ale componentelor ei ortogonale.
3.2. Sarcini şi reacţiuni
În schema de încărcare a grinzii din figura 3.4, sarcinile (considerate cunoscute), pot fi:
Fig. 3.4
- forţe concentrate (F, respectiv F1 şi F2, V1, H6, şiV6 [kN]),

- forţe distribuite (de intensitate p [kN/m]), şi
- momente concentrate (Mo [kNm]).
Secţiunile (numerotate) în care acţionează sarcini se numesc „secţiuni caracteristice”.
Intervalele dintre două secţiuni caracteristice consecutive se numesc „intervale de calcul”.
Reacţiunile considerate necunoscute se figurează în dreptul legăturilor şi le înlocuiesc pe
acestea.
Mărimile reacţiunilor se determină din condiţia de echilibru a grinzii, cu ajutorul ecuaţiilor de
echilibru. Astfel:
 pentru sarcini coplanare oarecare, dispunem de trei ecuaţii de echilibru şi care pot fi:
- două ecuaţii de proiecţii pe axele x şi z şi o ecuaţie de momente.
n
Astfel, din X
j 1
j  0 ,  H 6  F1  F cos  , (3.1)
n
din Z
j 1
j  0 ,  V1  V6  F2  pl 4 , (3.2)
n
l 
şi din M j6  0 ,  V1l  F2 l  l 2   pl 4  4  l5  l6   M o  0 . (3.3)
j 1 2 
rezultă valorile reacţiunilor H6, V1 şi V6.
3.3. Eforturi secţionale
Se consideră bara din figura 3.5 a, redusă la axa ei (x) sub acţiunea unor sarcini, echivalente
    
cu torsorii de componente Fst , M st în (1), şi Fdr , M dr în (n). Efectul vectorilor forţă F este de

 
 
translaţie pe direcţia suportului lor, iar a vectorilor moment M de rotaţie în jurul suportului lor.
Din acest motiv, suportul vectorilor moment s-a reprezentat prin linii dublate.
Fig. 3.5
Sub acţiunea sarcinilor, în centrele de greutate ale secţiunilor (j) apar interacţiuni (eforturi
 
  
secţionale), de tipul unor forţe R şi momente M , egale şi opuse. Acestea pot fi puse în
evidenţă prin metoda izolării părţilor, ca în figura 3.5 b.
Pentru uşurarea calculului lor, pentru componentele eforturilor secţionale, se adoptă
convenţia de semne pe cele două feţe ale secţiunii j (pozitivă (din stânga) şi negativă (din
dreapta)), ca în figura 3.6.
Fig. 3.6
Pe faţa „pozitivă”, vectorii corespunzători eforturilor secţionale pozitive, sunt orientaţi în

sensul pozitiv al axelor, iar pe faţa „negativă”, invers.
Componentele eforturilor secţionale astfel obţinute, sunt:
- Efortul axial N de întindere (dacă este pozitiv) şi de compresiune (dacă este negativ).
- Forţele tăietoare Ty şi Tz, al căror efect în secţiune este de forfecare (de „tăiere”).
- Momentul de răsucire Mx (Mr sau Mt) de torsiune.
- Momentele încovoietoare My şi Mz.
Pentru grinzi solicitate în planul vertical, în figura 3.7 s-a reprezentat convenţia de semne
pentru forţele şi momentele din stânga şi dreapta unei secţiuni (j) care produc în secţiune,
eforturi secţionale pozitive.
Fig. 3.7
În cazul acesta, pentru forţele tăietoare Tz şi momentele încovoietoare My,se pot utiliza
notaţiile simplificate T şi respectiv M.
3.4. Relaţiile diferenţiale, între sarcini şi eforturi
Între intensitatea p a sarcinii distribuite (orientată în jos, în sensul pozitiv al axei z) şi

eforturile secţionale convenţional pozitive T şi M (acţionând ca în figura 3.8), se pot stabili
următoarele relaţii diferenţiale:
dT dM
  p şi T . (3.4)
dx dx
Fig. 3.8
Aceste relaţii determină în consecinţă, variaţiile pe un anumit interval a forţelor tăietoare T şi

momentelor încovoietoare M în funcţie de variaţia pe interval a intensităţii sarcinii distribuite p,
ca în tabelul sinoptic din fig.3.9.
Fig. 3.9
Pentru interval finit jk, corespunzător variaţiilor eforturilor secţionale T şi M (ca în figura
3.10), se pot stabili următoarele relaţii de calcul pentru eforturi:
Fig. 3.10
Tk   T j   A p jk , (3.5)
şi M k   M j   AT jk , (3.6)
În care:
Tk  - forţa tăietoare, la dreapta intervalului închis jk.
T j  - forţa tăietoare, la stânga intervalului închis, jk (cu aceeaşi semnificaţie pentru
momentele M k  şi M j  ).
A p jk - aria diagramei de variaţie a sarcinii, pe intervalul jk.
AT jk - aria diagramei de variaţie a forţei tăietoare, pe intervalul jk.
Pentru forţe tăietoare, curburile depind de semnul derivatei a doua a funcţiei forţei tăietoare
(ca în figura 3.11).
Fig. 3.11
Pentru diagramele de momente încovoietoare, concavitatea porţiunilor de variaţie parabolică,

este orientată întotdeauna înspre sarcina distribuită, (ca în figura 3.12).
Fig. 3.12
3.5. Diagrame de forţe tăietoare şi momente încovoietoare
Ţinând cont de cele de mai sus (§3.1-3.4), pentru grinda încărcată ca în figura 3.4, rezultă
diagramele de forţe tăietoare şi momente încovoietoare, din figura 3.13.
Fig. 3.13
Pentru calculul valorilor N, T, M şi trasarea diagramelor, s-a procedat după următorul

algoritm:
- Se numerotează legăturile şi secţiunile caracteristice.
- Se trasează verticalele corespunzătoare secţiunilor.
- Se trasează orizontalele corespunzătoare liniilor de reper ale viitoarelor diagrame.
- Se calculează reacţiunile (ca în §3.2)
- Se reprezintă prin linii ondulate secţiunile oarecare de calcul, pentru fiecare interval şi se
notează cu x distanţa lor la capătul intervalului, din stânga (sau dreapta) după criteriul
numărului minim de încărcări, de luat în calcul.
- În conformitate cu cele din §3.3 şi 3.4, se calculează valorile eforturilor N, T, M.
Astfel: N 12  N 21  0 ; N 23  N 34  N 45  N 56   F1 ,
- Se reprezintă valorile calculate prin segmente (la scară), perpendicular pe linia de reper,
N.
- Se unesc capetele segmentelor şi se obţine diagrama N.
- Se înscrie semnul diagramei (pe intervale).
- Se calculează T12  V1 ; T23  V1  F2 . În secţiunile cu forţe verticale concentrate, diagrama
de forţe tăietoare va prezenta salturi în secţiune, în cazul nostru, T2  T2  F2 şi în
general,
T j   T j   F j . (3.7)
V1  F2
În continuare, T34  V1  F2  qx , din care  T34  0 , pentru x 0  .
q
T3  V1  F2 , T 4  V1  F2  ql 4 , T45  T4 şi T56  T45  T65  V6 .

x0 x l4
Cu valorile calculate, se construieşte diagrama T.
Se calculează apoi:
qx 02
M 1  0 , M 2  V1l 2 , M 3  V1 l 2  l 3   F2 l 3 , M max  V1 l 2  l3  x 0   F2 l3  x 0   ,
2
ql 42
M 4  V1 l 2  l 3  l 4   F2 l 3  l 4   , sau M 4  V6 l 6  l 5   M 0 ,
2
M 5  V6 l6  M 0 , M 5  V6 l6 şi M 6  0 .
După cum se vede, în secţiunea cu moment concentrat,
M j   M j   M j , (3.8)
şi diagrama de momente încovoietoare prezintă un salt.

Aceleaşi valori pot fi calculate, cu ajutorul ariilor din diagrama T.
Astfel în baza relaţiei:
M k   M j   AT jk , (3.9)
M 1  0 ; M 2  0  V1l 2 ; M 3  M 2  V1  F2 l3  V1l 2  V1  F2 l 3  V1 l 2  l3   F2 l3 ,
1
M max  M 3  V1  F2 x0  V1 l 2  l3   F2 l3  1 qx02 ,
2 2
M 6  0 ; M 5  0  V6 l 6 ; M 5  V6 l 6  M 0 ; M 4  M 5  V6 l5  V6 l5  l 6   M 0 .

APLICAŢII: Calculul şi construcţia diagramelor de forţe tăietoare şi momente

încovoietoare pentru grinzile din figurile următoare.
Aplicaţia 3.1
Fig. 3.14
Se înlocuiesc legăturile cu reacţiuni.

Se scrie ecuaţia de echilibru (de momente) în raport cu secţiunea (3): V1l  Fb  0 .
Fb
Rezultă V1  .
l
Fa
Analog, V3  .
l
Fb Fa Fab
T12  V1  ; T32  V3   ; M 1  M 3  0 ; M 2  V1 a  V3b  ,
l l l
sau cu ajutorul ariilor diagramei de forţă tăietoare,
 Fb  Fab  Fa  Fab
M 2  M 1  AT12  0   a  sau M 2  M 3  AT32  0    b  .
 l  l  l  l
l
În cazul particular, în care a  b  , rezultă diagramele cu valorile din figura 3.15.
2
Fig. 3.15
Ca urmare, în cazul grinzii simetrice din punct de vedere geometric şi încărcată simetric,
diagrama de forţe tăietoare este antisimetrică, iar diagrama de momente încovoietoare este
simetrică.
În consecinţă, forţa tăietoare (T) şi momentul de răsucire (Mx) poartă numele de eforturi
antisimetrice, în timp ce momentele încovoietoare (My, Mz) precum şi efortul axial (N) se
numesc eforturi simetrice. În secţiunea de simetrie a grinzii efortul antisimetric (T) este nul.
Aplicaţia 3.2
Fig. 3.16
Grinda din figura 3.16 este simetrică şi simetric încărcată. În consecinţă, reacţiunile sunt
egale între ele şi egale cu jumătate din încărcarea totală a grinzii V4  V1  F .
Pe intervalul 1-2, T12  V1  F .

Pe intervalul 2-3, T23  V1  F  0 . În rest diagrama este antisimetrică.
Momentele încovoietoare: M 1  M 4  0 ; M 2  M 3   V1a  Fa . În rest diagrama este
simetrică.
Pe intervalul 2-3 în secţiunile căruia avem numai momente încovoietoare, încovoierea grinzii
se numeşte „pură”.
Pe intervalele 1-2 şi 4-3 în care avem şi forţe tăietoare şi momente încovoietoare, încovoierea
se numeşte „cu forfecare”.
Aplicaţia 3.3
Fig. 3.17
Se observă că în acest caz, grinda este simetrică din punct de vedere geometric dar încărcată
antisimetric. Ca urmare, diagrama T va fi simetrică, iar diagrama M antisimetrică. De data
aceasta, efortul simetric (M) se va anula în secţiunea de simetrie.
Reazemele se înlocuiesc cu reacţiunile V1 şi V4 (  V1 ) , care vor constitui un cuplu al cărui
moment va trebui să echilibreze momentul cuplului sarcinilor (F). Din ecuaţia de echilibru (de
Fb
momente) în raport cu punctul (4), rezultă V1  .
l
În continuare,
Fb  Fb  2 Fa
T12  V1  ; T23  V1  F   F   ,
l  l  l
iar diagrama de forţe tăietoare T va fi simetrică.
Fab
Pentru momentele încovoietoare, M 1  M 4  0 ; M 2  V1a  , iar diagrama va fi
l
antisimetrică.
Aplicaţia 3.4 (Fig.3.18)
Fig. 3.18
Grinda din figură este simetrică din punct de vedere geometric şi al încărcării. În consecinţă,
pl
reacţiunile sunt egale şi preiau (fiecare) jumătate din încărcarea totală a grinzii: V2  V1 
2
pl pl
Forţele tăietoare: T1  V1  ; T2  V2   , iar diagrama este antisimetrică ca urmare:
2 2
T  l 2  0 .
Momentele încovoietoare: M 1  M 2  0 .
Momentul maxim apare în secţiunea de forţă tăietoare nulă şi se poate calcula prin mai multe
metode:
- Cu ajutorul diagramei de forţe tăietoare:
1 pl l pl 2
M max  x  l 2   M 1  AT13  0  .
2 2 2 8
- Cu ajutorul funcţiei forţei tăietoare:
pl l 
T13  V1  px   px  p  x  ; M 13   T13 dx  C. Pentru x  0 ,  0  0  C ,
2 2 
l  pl px 2 px
deci M 13  p    x  dx  x  l  x  .
2  2 2 2
p l  l  pl 2
Ca urmare, M 3 xl 2  l    .
2 2 2 8
- Pe baza definiţiei noţiunii de moment:
l pl l pl l pl l pl 2
M 3  V1     .
2 2 4 2 2 2 4 8
Fig. 3.19
Întrucât grinda din figura 3.29 este simetrică şi simetric încărcată,rezultă că:
1
V2  V3  4qa  2qa .
2
Forţele tăietoare: T1  T4  0 .
La stânga secţiunii (2), T2   qa ; La dreapta secţiunii (2), T2    T2   V2 .
T2  qa  2qa  qa .În rest diagrama este antisimetrică.
Momentele încovoietoare: M 1  0 ; M 2  ? .
a qa 2
- Pe baza definiţiei momentului: M 2  qa  .
2 2
1 qa 2
- Cu ajutorul diagramei de forţe tăietoare: M 2  M 1  AT12  0  qa  a   .
2 2
Variaţia momentului pe intervalul 1-2 este parabolică, cu concavitatea spre sarcină (deci „în
sus”) curba este tangentă la linia de reper, în dreptul secţiunii (1).
În secţiunea (5), de forţă tăietoare nulă (de moment „extrem relativ pe interval”):
qa 2 1
M 5  M 2  AT25   qa  a  0 .
2 2
În rest diagrama de momente încovoietoare este simetrică.
Fig. 3.20
Se înlocuiesc legăturile cu reacţiuni. Din ecuaţia de echilibru (de momente) în raport cu

punctul corespunzător secţiunii (2), rezultă:
V1  4a  2qa 2  8qa  2a  2qa  a  0 , deci V1  4qa .
Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe verticală (după axa z) obţinem: V2  6qa .

Calculul forţelor tăietoare: T1  V1  4qa
T2 (la stânga secţiunii (2)), T2  V1  2q  4a sau T2  4qa  8qa  4qa . (Variaţia
forţei tăietoare pe intervalul 1-2 este liniară).
Forţa tăietoare se anulează în secţiunea (4), de la mijlocul intervalului 1-2.
T2  T2  V2  4qa  6qa  2qa sau T2  2qa (direct, privind spre dreapta).
Calculul momentelor încovoietoare:
1
M 1  2qa 2 ; M max  M 4  M 1  AT1 4 sau M max  2qa 2  4qa  2a  2qa 2 .
2
M 2  2qa  a  2qa 2 (direct uitându-ne spre (3)) şi M 3  0 . Variaţia M 32 este liniară.

Fig. 3.21
Se înlocuiesc legăturile cu reacţiuni. Din ecuaţia de echilibru (de momente) în jurul punctului
(4), rezultă: V1  15,4kN .
Se calculează şi se construieşte diagrama de forţe tăietoare.
Pe intervalul 4-3:
T43  10,6  20 x , din care rezultă x 0 T 0  0,53m , care marchează şi secţiunea de moment
43
maxim.
Fig. 3.22
Din ecuaţiile de echilibru (de momente şi proiecţii) rezultă: V2  18,4kN şi V4  7,6kN

Pe intervalul 4-3, T43  7,6  20 x , din care obţinem x 0 T 0  0,38m .
43
Se construiesc diagramele de forţe tăietoare şi momente încovoietoare.
3.6. Grinzi suprapuse, grinzi cu articulaţii interioare sau grinzi Gerber
Apar situaţii în care o parte din încărcarea unei grinzi se descarcă prin intermediul altei grinzi
(figura 3.23 a).
Fig. 3.23
În acest caz, grinda independentă 1-2-3-4 se numeşte grindă principală, iar grinda 4-5-6 care
se descarcă prin intermediul grinzii principale, se numeşte grindă secundară.
Pentru calculul eforturilor secţionale, cele două grinzi se despart (figura 3.23 b)
introducându-se în punctul lor de contact (4), forţele T4 , egale şi de sens contrar.
Legătura lor comună (4) poate fi imaginată din punct de vedere tehnic şi cu o articulaţie
interioară între cele două grinzi (figura 2.23 c). Se poate observa uşor că grinda principală este
static nedeterminată (trei necunoscute: V1 , V3 şi T4 şi două ecuaţii de echilibru), în timp ce grinda
secundară este static determinată (două necunoscute T4 şi V6 şi tot atâtea ecuaţii de echilibru).
Pentru întreaga grindă, gradul de nedeterminare este:
GN= nr. necunoscutelor exterioare – nr. de ecuaţii de echilibru – Σ nart(kbare-1), (3.10)
în care ultimul termen reprezintă condiţia de moment nul în reazemele comune, sau articulaţiile
interioare. În acest termen, nart este numărul total de articulaţii interioare ale grinzii, iar kbare
reprezintă numărul de bare care converg în fiecare dintre aceste articulaţii. După separarea celor
două grinzi, se abordează în primul rând grinda secundară 4-5-6 (static determinată), calculându-
se forţa tăietoare T4 şi reacţiunea V6 . În cazul nostru, T4  V6  F .
T4 fiind acum cunoscut se poate aborda şi grinda principală, calculându-se reacţiunile
V1 şi V3 . În cazul nostru, V1  1,5 F şi V3  3,5F , după care se poate trece la calculul şi
construcţia diagramelor de forţe tăietoare şi momente încovoietoare. În figura 3.23 d, s-a
reprezentat diagrama de momente încovoietoare a grinzii.
Fig. 3.24
Se desface articulaţia (3) şi se introduc forţele tăietoare T3 (egale şi de sens contrar).

Din condiţia de echilibru a grinzii secundare 3-4-5, rezultă T3  V5  2qa . Apoi din condiţia
de echilibru a grinzii principale 1-2-3, rezultă V1  qa şi V2  5qa .
a
Se scrie funcţia forţei tăietoare pe intervalul 1-2 T12  qa  2qx , din care obţinem: x 0T  0  .
12
2
În secţiunea de forţă tăietoare nulă, rezultă momentul încovoietor, extrem relativ pe interval:
1
M max12  qa 2  0,25qa 2 .
4
Fig. 3.25
Din condiţia de echilibru (de momente în jurul punctului (2)), a grinzii secundare,1-2-3,
rezultă T3  1,5qa . Se calculează:
T2  T232   1,5qa  2q  2a  2,5qa ; T32  1,5qa  2qx , din care x 0 T  0,75a .
320
Apoi:
a
M 5  1,5qa  2a  qa 2  2qa 2 , M 2  2qa    qa 2
2
1 2
şi M max 32  1,5qa  0,75a  0,75 qa 2  0,5625qa 2 .
2
3.7. Grinzi încărcate spaţial (în plan vertical şi orizontal)
Să considerăm cazul cel mai simplu, al unei grinzi în consolă, (ca în figura 3.26 a) încastrată
în (1) şi liberă în (2). Pentru convenţiile de semne ale forţelor tăietoare şi momentelor
încovoietoare, precum şi pentru reprezentarea lor în diagrame, se ţine cont de schemele din
figura 3.27 a, b şi c. Acestea sunt în concordanţă cu regulile din mecanică şi anume:
- Pe faţa „pozitivă”, (din stânga forţelor) eforturile sunt pozitive în sensul pozitiv al axelor
x,y şi z (şi invers pe cea „negativă”).
Fig. 3.26 Fig. 3.27
Ca urmare a aplicării regulilor, rezultă diagramele din figurile 3.26 b…f. La acestea se poate
ajunge şi cu ajutorul regulilor din mecanică.
      
Astfel, R12  N12 i  T y12 j  Tz12 k  Fi  Fj  Fk , din care, N 12  F ; T y12  F şi Tz12  F .
  
i j k
       
M 1  M x1 i  M y1 j  M z1 k  l 0 0 , sau M 1  0i  Flj  Flk ,
F F F
din care rezultă M x1  0, M y1   Fl şi M z1  Fl .

Dimpotrivă, dacă consola este liberă în (1) şi încastrată în (2), ca în figura 3.28 a, rezultă
diagramele din figura 3.28 b - f.
Fig. 3.28
Pentru verificarea acestora cu ajutorul regulilor din mecanică, vom calcula:

      
R12  N12 i  T y12 j  Tz12 k  ( Fi  Fj  Fk ) , din care, N 12   F ; Ty12   F şi Tz12   F .
  
i j k
       
M 2  M x2 i  M y 2 j  M z 2 k    l 0 0 , sau M 2  (0i  Flj  Flk ) , sau
F F F
   
M 2  0i  Flj  Flk ,
din care rezultă M x2  0, M y2   Fl şi M z2  Fl .
Se observă că întrucât reducerea s-a făcut pe faţa „negativă” (din dreapta forţelor), expresiilor
 
R12 şi M 2 li s-a aplicat semnul „minus”.
Se cer diagramele de eforturi pentru grinda în consolă, din figura 3.29 a
Fig. 3.29
Pentru verificarea corectitudinii reprezentărilor, se calculează:

   
R13  (0i  0 j  P1k ) , din care rezultă: N 13  0 ; T y13  0 şi Tz13   P1 .
   
R23  (0i  P2 j  0k ) , din care rezultă: N 23  0 ; T y23   P2 şi Tz23  0 .
     
i j k i j k
    
M3  a 0 0  b 0 0 , din care rezultă M 3  (0i  P1 aj  P2 bk ) ,
0 0 P1 0 P2 0
din care rezultă M x3  0, M y3   P1a şi M z 3  P2b .

Se cer diagramele de eforturi pentru grinda încărcată ca în figura 3.30 a, articulată în (1),
rezemată în plan vertical şi orizontal în (2) şi liberă în (3).
Fig. 3.30
Diagramele rezultă direct, aproape fără nici-un calcul, cu excepţia reacţiunii H 2 , care trebuie
determinată cu ajutorul ecuaţiei de momente în plan orizontal, în raport cu punctul (1).
5qa
Astfel din H 2  4a  2qa  5a  0 , rezultă H 2  , şi imediat diagramele T y şi M z .
2
3.8. Probleme
Calculaţi şi construiţi diagramele de eforturi pentru grinzile următoare:
Problema 3.8.1 (Fig.3.31)
Fig. 3.31
Fig. 3.32
Fig. 3.33
Fig. 3.34
Fig. 3.35
Răspuns:
T12  5,5625qa ; T2  0,4375qa ; T3  5,4375qa ; M 1  2qa 2 ; M 2  14,6875qa 2 .
Fig. 3.36
Răspuns:
M y2  6,4kNm ; M y3  32kNm ; M z3  24kNm .
Fig. 3.37
Răspuns:
T12  3,5 pa ; T23  0,5 pa ; T34  4,5 pa ; T4  2 pa ; M 1  2 pa 2 ; M 2  9 pa 2 ;
M 3  7 pa 2 ; M 4  2 pa 2 .
Fig. 3.38
Fig. 3.39
Fig. 3.40
4. TENSIUNI ŞI STĂRI DE TENSIUNE

4.1. Tensiuni
Eforturile secţionale (globale) acţionând ipotetic în centrul de greutate al secţiunii barei,se

distribuie teoretic pe fiecare suprafaţă elementară dA din secţiune, prin „eforturi elementare”,
dN, dTy şi dTz ca în figura 4.1 a. Astfel, pentru forţe:
N   dN , T y   dT y şi Tz   dTz . (4.1)
A A A
Fig. 4.1
Eforturile elementare dN la rândul lor, se distribuie pe fiecare unitate de suprafaţă (cm2 sau
mm2) din secţiune prin tensiuni normale (longitudinale) perpendiculare pe planul secţiunii,  .
Pe suprafeţe elementare dA, această distribuţie a tensiunilor este prin ipoteză, uniformă.
Analog eforturile elementare dTy şi dTz se distribuie pe unitatea de suprafaţă din secţiune,
prin „tensiuni tangenţiale”  xy şi  xz , cuprinse în planul secţiunii, şi uniform distribuite pe
suprafaţa elementară dA, de referinţă.
Ca urmare , cunoscând valoarea eforturilor elementare, tensiunile se pot calcula cu ajutorul

relaţiilor:
dN dT y dTz
 ,  xy  şi  xz  , (4.2)
dA dA dA
unitatea de măsură pentru tensiuni, putând fi:
N kN daN N
Pa , kPa , sau ( MPa) .
m2 m2 cm 2 mm 2
Invers, cunoscând valorile tensiunilor în jurul unui punct din secţiune se pot calcula valorile
eforturilor elementare provenind din aceste tensiuni în vecinătatea aceluiaşi punct, cu ajutorul
relaţiilor:
dN   dA , dT y   xy dA şi dTz   xz dA . (4.3)
În cazul eforturilor secţionale de tipul momentelor (figura 4.1 b), se consideră că acestea se
compun din momente elementare, având direcţia şi sensul celor din care provin. Astfel:
M x   dM x , M y   dM y şi M z   dM z . (4.4)
A A A
La rândul lor, acestea se distribuie pe suprafeţe elementare din secţiune prin „eforturi
elementare” de tipul unor „forţe elementare” dN, dTy şi dTz şi care la rândul lor se distribuie pe
unitatea de suprafaţă din cuprinsul suprafeţei elementare dA, prin tensiuni  sau  .
Este evident, că momentele elementare dMy şi dMz pot fi generate doar de efortul axial
elementar dN, ca momentele acestuia în raport cu axele y şi respectiv z.
dM y  dN z şi dM z   dN y . (4.5)
(semnul minus ţine cont de convenţia de semne din figura 3.6)
În schimb, momentul elementar de răsucire dMx poate fi generat de oricare din eforturile
elementare dTy şi dTz corespunzător celor din figura 4.2.
Fig. 4.2
Astfel:
dM x  dTz  y  dT y  z  dTz r cos   dT y r sin  sau
dM x  (dTz cos   dT y sin  )  r  dT  r , (4.6)
în care dT este un „efort elementar tangenţial”, perpendicular pe raza vectoare r, a suprafeţei

elementare dA, în raport cu centrul de greutate al secţiunii. La rândul lor, eforturile elementare
dN din relaţia (4.5) şi dT din relaţia (4.6) se distribuie pe unitatea de suprafaţă a celei elementare
dA, prin tensiuni uniform distribuite:
dN dT
 şi   . (4.7)
dA dA
Invers, cunoscând valorile tensiunilor  şi  în jurul unui punct din secţiune, se pot calcula
în vecinătatea acestuia eforturile elementare:
dN   dA şi dT   dA (4.8)
şi în conformitate cu relaţiile (4.5) şi (4.6) momentele elementare se pot exprima sub forma:
dM y   z dA, dM z   y dA şi dM x   r dA . (4.9)
4.2. Ecuaţiile de echivalenţă din secţiune
Ţinând cont de relaţiile (4.1)÷(4.9), rezultă următoarele şase ecuaţii de echivalenţă în

secţiune, între eforturile globale şi tensiuni:
N    dA , T y    xy dA , Tz    xz dA
A A A
. (4.10)
M x    r dA , M y    z dA şi M z     y dA
A A A
4.3. Ipoteza lui Jacques (Jakob) I Bernoulli (a secţiunilor plane)
În conformitate cu ipoteza lui Jacques Bernoulli ( I ), secţiunile plane şi perpendiculare pe

axa barei, înainte de deformarea ei sub sarcini, rămân şi în timpul deformării ei elastice, tot plane
şi perpendiculare pe axa deformată a barei.
Această ipoteză permite rezolvarea ecuaţiilor (4.10) şi stabilirea unor relaţii analitice
explicite între tensiuni şi eforturile secţionale. Astfel:
- În cazul solicitărilor axiale (figura 4.3), se constată că tensiunile  N sunt uniform
repartizate (constante) în secţiune.
Fig. 4.3
Ca urmare, N    dA   A , (4.11)
A
de unde rezultă, că la întindere-compresiune,
N
 . (4.12)
A
- În cazul răsucirii barelor de secţiune circulară sau inelară (figura 4.4), în conformitate cu
ipoteza lui Jacques Bernoulli ( I ) tensiunile variază liniar în secţiune,
Fig. 4.4
  ar , (4.13)
de unde rezultă că:
M r    rdA   ar 2 dA  a  r 2 dA  aI p , (4.14)
A A A
deci:
Mr
a  M r I p şi   r. (4.15)
Ip
- În cazul încovoierii sub acţiunea (exclusiv) unui singur moment încovoietor, de exemplu
My ( figura 4.5 ),
Fig. 4.5
My
în conformitate cu aceeaşi ipoteză, variaţia tensiunilor  în secţiune trebuie să fie liniară.
  bz , (4.16)
M y    zdA   bz 2 dA  b  z 2 dA  bI y (4.17)
A A A
şi deci:
My My
b  M y I y , respectiv   z. (4.18)
Iy
În lipsa momentului încovoietor Mz, din ultima ecuaţie (4.10), rezultă că:
M z    b z y dA  b  z y d A  bI yz  0 (4.19)
A A
şi deci: I yz  0 , (4.20)
ceea ce arată, că relaţia (4.18) este valabilă în cazul barelor, având secţiuni cu cel puţin una din
axele y şi/sau z – axe de simetrie (axele y şi z – axe centrale principale, a.c.p.).
M
Axa în punctul căreia  y  0 , se numeşte axă neutră (a.n.). În cazul nostru, a.n. este axa y,
(z=0), suportul vectorului moment My.
Încovoierea definită ca mai sus, se va numi încovoiere plană şi dacă are loc sub acţiunea
exclusiv a momentului încovoietor (fără forţă tăietoare) se numeşte şi „pură”.
Idem, la încovoierea exclusiv datorită momentului încovoietor Mz, pentru bara cu secţiuni
având axele y şi z a.c.p.:
M
 Mz   z y . (4.21)
Iz
În cazul încovoierii duble sub acţiunea simultană a momentelor încovoietoare My şi Mz şi în

ipoteza că axele y şi z ale secţiunii sunt a.c.p. (y şi/sau z – axe de simetrie, I yz  0 ) ca în figura
4.6 tensiunile în secţiune variază liniar, atât cu y cât şi cu z.
Fig. 4.6
În acest caz într-un punct m(y,z) al secţiunii ţinând cont de relaţiile (4.18) şi (4.21) avem:
M y ,M z My My M
   Mz  z  z y. (4.22)
Iy Iz
M y ,M z
Ecuaţia axei neutre, pentru care   0 , este:
My Mz
zn  yn  0 , (4.23)
Iy Iz
adică ecuaţia unei drepte care trece prin G, de pantă:
zn M z I y
tg   . (4.24)
yn M y I z
Mz
În cazul în care  constant pe lungime, încovoierea este oblică aşa cum rezultă din
My
schema încărcării grinzii din figura 4.7.
Fig. 4.7
În acest caz:
Iy
M y  M cos  ; M z  M sin  şi tg  tg , (4.25)
Iz
indiferent de poziţia secţiunii pe lungime.

Dacă M z M y  f  x  , încovoierea se numeşte strâmbă.
Dacă axele y şi z din secţiune sunt oarecare (y şi z nu sunt a.c.p.), atunci Iyz≠0. În acest caz şi
în ipoteza încovoierii (simple) cu un singur moment încovoietor, de exemplu My din sistemul de
ecuaţii:
M y  bz  cy zdA
 A
 , (4.26)
0  A bz  cy  ydA

rezultă sistemul de ecuaţii:
bI y  cI yz  M y
 , (4.27)
bI yz  cI z  0
şi respectiv:
My M y I z z  I yz y 
  . (4.28)
I y I z  I yz2
My
Ecuaţia axei neutre (în acest caz), rezultă din   0 . Dacă z  z n şi y  y n sunt
coordonatele unui punct mn aparţinând axei neutre, rezultă:
z n I yz
I y z n  I yz y n  0 , de unde tg    cons tan t / lungime . (4.29)
yn Iz
În concluzie, avem dea-face şi în acest caz cu o încovoiere oblică, axa neutră fiind însă
diferită de suportul momentului încovoietor My.
Analog, în cazul încovoierii barelor de acest tip sub acţiunea unui singur moment încovoietor
M z:
M I y  I yz z 
 Mz   z y . (4.30)
I y I z  I yz2
În cazul încovoierii grinzii cu axe de referinţă y şi z (y,z≠a.c.p.), sub acţiunea ambelor

momente încovoietoare My şi Mz:
M y ,M z M y I z z  I yz y  M z I y y  I yz z 
   . (4.31)
I y I z  I yz2 I y I z  I yz2
M y ,M z
Ecuaţia axei neutre în acest caz, rezultă din condiţia   0 , panta axei neutre fiind:
z n M z I y  M y I yz
tg   . (4.32)
y n M y I z  M z I yz
4.4. Stări de tensiune
În funcţie de orientarea şi distribuţia tensiunilor în jurul unui punct, deosebim trei stări de
tensiune:
- Starea liniară (uniaxială) de tensiune.
- Starea plană (biaxială) de tensiune.
- Starea spaţială (triaxială) de tensiune.
4.4.1. Starea liniară de tensiune
Este definită prin tensiuni normale σ, orientate (în vecinătatea unui punct) după o singură
direcţie. Întinderea, compresiunea şi încovoierea pură, (figura 4.8) generează stări liniare de
tensiune.
Fig. 4.8
Tensiunile normale σ, sunt orientate întotdeauna în lungul unor fibre imaginare, materiale.
4.4.2. Starea plană de tensiune
Poate fi definită prin:

- În exclusivitate tensiuni normale σ, ortogonale.
- În exclusivitate tensiuni tangenţiale τ.
- Deopotrivă tensiuni normale σ şi tangenţiale τ.
4.4.2.1 Starea plană de tensiune cu tensiuni în exclusivitate normale (σ)
În cazul unui rezervor sub presiune, (figura 4.9), în vecinătatea unui punct m aparţinând
suprafeţei exterioare, se dezvoltă tensiuni normale ortogonale de întindere.
Fig. 4.9
În cazul unei table laminate, starea de tensiune în jurul punctului m, este cea reprezentată în
figura 4.10.
Fig. 4.10
Asupra pilei de secţiune pătrată a unui pod, la o anumită cotă h, acţionează presiunea
hidrostatică a apei, ca în figura 4.11.
Fig. 4.11
4.4.2.2 Starea plană de tensiune, cu tensiuni în exclusivitate tangenţiale (τ)
În cazul răsucirii unei bare tubulare, ca cea din figura 4.12, în vecinătatea unui punct m,
aparţinând suprafeţei laterale a tubului, se dezvoltă o stare plană de tensiune caracterizată în
exclusivitate prin tensiuni tangenţiale τ numită şi stare de „forfecare pură”.
Fig. 4.12
Teorema dualităţii tensiunilor tangenţiale
Se demonstrează, că dacă într-un plan din vecinătatea unui punct m acţionează tensiuni
tangenţiale τ, atunci într-un plan perpendicular pe primul, din vecinătatea aceluiaşi punct,
acţionează tensiuni tangenţiale τ, egale şi „simetric” orientate faţă de cele iniţiale (ca în figura
4.12)
4.4.2.3 Starea plană de tensiune, cu componente normale şi tangenţiale (în

cazul grinzilor)
Să presupunem că în jurul unui punct m din planul (xz) al unui element de volum se dezvoltă
starea de tensiune caracterizată prin tensiunile σ şi τ, ca în figura 4.13.
Fig. 4.13
Starea de tensiune din figura 4.13, este caracterizată prin „tensorul tensiunilor”:
  
T   . (4.33)
  0 
În astfel de situaţii, prezintă interes:

- Determinarea tensiunilor normale   şi tangenţiale   din planul unei suprafeţe

înclinate cu unghiul α, faţă de planul secţiunii transversale (yz) şi a cărei normală n
face unghiul α, cu direcţia axei x a barei (figura 4.14 a).
Fig. 4.14
- Determinarea valorilor maxime şi minime („principale”), ale tensiunilor   :
  max   1 şi   min   2 , (4.34)
şi ale direcţiilor lor  1 şi  2  , în raport cu axa barei.

În acest scop se exprimă eforturile elementare din figura 4.14 b în funcţie de tensiuni şi ariile
suprafeţelor în care acţionează acestea:
dN   dA cos  , dT1   dA cos  ,

(4.35)
dT2   dA sin  , dN     dA şi dT    dA
 
şi se scriu ecuaţiile de echilibru (de proiecţii) ale lor, după direcţiile n şi t .
Efectuând calculele, rezultă:
 
    cos 2   sin 2
2 2 , (4.36)

   sin 2   cos 2
2
din condiţia de extremum pentru   , rezultă:
d 
    0 , (4.37)
d 2 
2
sau tg 2  , (4.38)

în care 
  0,  45 ,  (4.39)
cu soluţiile:
1 2 
 arctg şi   . (4.40)
2  2
Din cele de mai sus rezultă că:

- După direcţiile principale, tensiunile tangenţiale    sunt nule.
- Pentru 2   0 ,   0 , se măsoară în sens orar, iar pentru 2   0 ,   0 , se
măsoară în sens trigonometric.
Introducând tg2α din (4.38) în prima relaţie (4.36), rezultă expresiile tensiunilor principale
 1,2 în funcţie de cele orientate după axele x şi z (ale barei),
 1
 1,2    2  4 2 . (4.41)
2 2
Rezultă că:
Starea de tensiune iniţială, corespunzătoare tensorului T este echivalentă cu starea de
tensiune caracterizată prin tensiunile principale  1,2 orientate după direcţiile principale (1),(2) şi
corespunzătoare „tensorului tensiunilor principale”.
 1 0 
T p   . (4.42)
 0 2
STĂRI DE TENSIUNE PARTICULARE
Întinderea(figura 4.15)
Fig. 4.15
Este caracterizată prin tensiunile    t  0 şi   0 , sau prin tensorul tensiunilor:

 0
T   t . (4.43)
 0 0 
În conformitate cu relaţiile (4.41), tensiunile principale în cazul întinderii sunt:
1   t şi  2  0 , (4.44)
de unde rezultă şi orientarea direcţiilor principale:
x  1 şi z  2  . (4.45)
Generalizând reţinem, că în cazul barelor, în punctele în care tensiunile normale (σ) sunt
pozitive (sau nule), prima relaţie (4.40), indică direcţia principală (1).
În cazul întinderii,    1  0 , deci 1  x , şi tensorul tensiunilor principale va fi deci:
 t 0
T p  . (4.46)
 0 0
Compresiunea (figura4.16)
Fig. 4.16
Este caracterizată prin tensiunile  cp   0 şi   0 sau prin tensorul tensiunilor:
   0
T   cp , (4.47)
 0 0
pentru care rezultă tensiunile principale:
 1  0 şi  2    cp    cp  , (4.48)
Ca urmare, axa x după care sunt orientate tensiunile (de compresiune), reprezintă în acest caz
axa principală (2):
x  2  , (4.49)
Prin generalizare, în punctele din secţiunea transversală a unei bare, în care tensiunile
normale sunt negative, prima relaţie (4.40) corespunde direcţiei principale (2):
  2, (4.50)
iar tensorul tensiunilor se poate scrie sub forma:
0 0 
T p      . (4.51)
0  cp 
Ca urmare, în cazul unui stâlp din beton armat solicitat la compresiune, etrierii (elementele
de legătură a armăturii) orientaţi după direcţia principală (1), nu preiau tensiuni, având doar un
rol funcţional pasiv (de fixare a armăturii) ca în figura 4.17.
Fig. 4.17
Răsucirea
Generează în jurul unui punct m aparţinând suprafeţei laterale a barei cilindrice, o stare de
forfecare pură, caracterizată prin tensiuni tangenţiale τ. (figura 4.18)
Fig. 4.18
Ca urmare, starea de tensiune pe suprafaţa barei cilindrice ar putea fi caracterizată prin

tensorul:
0  
T   . (4.52)
 0
Întrucât   0 ,
  1   4 , (4.53)
iar tensiunile principale sunt:
 1,2   . (4.54)
Tensorul tensiunilor principale, va fi:
 1 0   0 
T p    , (4.55)
 0  2  0   
şi ca urmare:
1   2     0 . (4.56)
Tensorii de tipul celor din relaţia (4.55), pentru care  1   2  0 , se numesc „deviatori”, şi
componentele lor imprimă corpului asupra căruia acţionează doar variaţii de formă f  , fără
variaţii de volum V  .
Încovoierea (sau/şi întinderea), cu forfecare
Este caracterizată în cazul elementelor de construcţii tip bară, prin tensori de forma:
  
T   . (4.57)
  0
Aplicaţia 4.1
10 3 5
Pentru starea plană de tensiune caracterizată prin tensorul T   MPa , se cere:
 5 0
1. Să reprezentaţi starea de tensiune corespunzătoare tensorului T .

2. Să determinaţi tensiunile principale  1,2 şi să scrieţi expresia tensorului tensiunilor
principale.
3. Să stabiliţi direcţiile principale şi să reprezentaţi starea plană, raportată la acestea.
Rezolvare:
1.
Fig. 4.19
 1
2.  1,2   2  4 2 ,   1  18,66 MPa ,  2  1,34 MPa ,
2 2
18,66 0 
T p   MPa  .
 0  1,34
1 2 1 25 
3.   1  arctg  arctg  15  ,  2   1  .
2  2 10 3 2
Fig. 4.20
Direcţia tensiunilor tangenţiale extreme rezultă din condiţia:
d 
0, (4.58)
d 2 
de unde:
 1
tg 2     , (4.59)
2 tg 2
cu soluţiile:
  
2 1  2  sau  1    şi  1  , (4.60)
2 4 2
care definesc direcţiile ortogonale 1 şi 2 după care  1 şi  2 sunt extreme (la 45 faţă de
direcţiile principale (1) şi (2)).
Corespunzător expresiei (4.59) rezultă:
1
 1 2    2  4 2 , (4.61)
2
1  2
respectiv  1 2   . (4.62)
2
Cunoaşterea direcţiilor principale (1) şi (2) este deosebit de importantă, întrucât ele indică
punct cu punct traseul tensiunilor principale (extreme),  1 şi  2 care parcurg materialul
structurii.
4.5. Probleme
Problema 4.5.1
Se cunoaşte starea de tensiune corespunzătoare celei din figura 4.21. Se cer:

1. Tensiunile principale şi tensorul lor.
2. Direcţiile principale şi starea de tensiune în raport cu ele.
Fig. 4.21
Rezolvare:
 1 10 3 1
1.  1,2    2  4 2   300  4  25  5 3  10 ,
2 2 2 2
ca urmare,  1  18,66 MPa şi  2  1,34MPa ,
18,66 0 
T p   MPa  .
 0  1,34
1 2
2. Întrucât  x  0 ,   1  arctg ,
2 
1 2 5 1
 1  arctg  arctg tg  30  15  .
2 10 3 2
Fig. 4.22
Problema 4.5.2
Se cunoaşte starea de tensiune din figura 4.23. Se cer:

Fig. 4.23
Rezolvare:
 1  10 3 1
1.  1,2    2  4 2   300  4  25   8.66  10MPa ,
2 2 2 2
Rezultă:  1  1,34 MPa şi  2  18,66 MPa ,
1,34 0 
T p   MPa  .
 0  18,66
1 2
2. Întrucât  x  0 ,  2  arctg xz ,
2 x
1 25
 2  arctg  15  .
2  10 3
Fig. 4.24
Problema 4.5.3
Se cunoaşte starea de tensiune din figura 4.25. Se cer:

Fig. 4.25
Rezolvare:
 1  10 3 1
1.  1,2    2  4 2   300  4  25   8.66  10MPa ,
2 2 2 2
Rezultă:  1  1,34 MPa şi  2  18,66 MPa ,
1,34 0 
T p   MPa  .
 0  18,66
1 2 1 2 5
2. Întrucât  x  0 ,  2  arctg  arctg  15  .
2  2  10 3
Fig. 4.26
Problema 4.5.4
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   36,18MPa şi   1,063MPa . Se

cer:
1. Reprezentarea stării de tensiune dată.
Răspunsuri: 2.  1  36,21MPa şi  2  0 ,03MPa .

3.    1  1 405,32 .
Problema 4.5.5
daN daN
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   1050 2
şi   110 2 . Se
cm cm
cer:
daN daN
Răspunsuri: 2.  1  11,4 2
şi  2  1061,4 .
cm cm 2
3.    2  5,91 .
Problema 4.5.6
kN
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   0 şi   7 ,696 . Se cer:
cm 2
kN kN
Răspunsuri: 2.  1  7 ,696 şi  2  7 ,696 .
cm 2 cm 2

3.    1   .
4
Problema 4.5.7
daN daN
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   140,9 2
şi   103,6 . Se
cm cm 2
cer:
Problema 4.5.8
daN daN
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   127 2
şi   263,5 2 . Se
cm cm
cer:
Problema 4.5.9
daN daN
În punctul m al unei grinzi s-au determinat tensiunile:   209 2
şi   373 2 . Se
cm cm
cer:
5. DEPLASĂRI ŞI DEFORMAŢII
5.1. Deplasări şi deformaţii în starea liniară de tensiune
În conformitate cu reprezentarea barei întinse (din figura 5.1) deosebim:
Fig. 5.1
Deplasări:
- pe lungime: u=u(x,y,z),
- în secţiune: v=v(x,y,z) (5.1)
şi w=w(x,y,z).
Pe lungime:
Pentru u=ax+by+cz+d,
- din u(0,0,0)=0  d=0 şi deci u=ax+by+cz.
l
- din u(l,0,0)=∆l  ∆l=al şi deci a  .
l
În consecinţă,
l
u x  by  cz . (5.2)
l
∆l, se numeşte “lungire”.
Deplasările relative se numesc deformaţii specifice. Astfel, dacă lungimea finală a
elementului de bară devine dx f , atunci din figura 5.1 rezultă că:
u u
dx  f  dx  u  dx  u  dx  dx , (5.3)
x x
şi lungirea elementului de lungime dx va fi:
u
dx  f  dx  dx   dx . (5.4)
x
Deformaţia (specifică) pe direcţia x este atunci:

( dx ) u l m cm mm m 
x 
dx

x

l  m sau m % , sau m ‰  sau m  .
Cunoscând valoarea deformaţiei (  ) pe lungimea barei, se poate calcula:
- lungirea l   l , şi
- lungimea finală a barei, l f  l  l  l   l  1   l . (5.5)
În domeniul deformaţiilor elastice, pentru oţel, este valabilă “Legea lui Hooke”,
  E , (5.6)
daN
în care Eol  2,1  105 MPa  2 ,1  106 .
cm 2
Pentru alte materiale, modulele de elasticitate rezultă din relaţia:
E ol  1,4E Cu  3E Al  10E beton  21E lemn . (5.7)
În consecinţă E beton  (2,1  3,3)10 4 MPa .

daN
Pentru oţelul OL37 (OB37), la limita de elasticitate σl=210 MPa=2100 , iar deformaţia
cm 2
este:
l  m   mm  3 m
 (l )   10 3    1  10 . (5.8)
E ol  m   m  m
În secţiune:
Se defineşte “contracţia transversală” ∆a (scurtarea laturii a, aparţinând secţiunii):
a  a f  a . (5.9)
Rezultă ca urmare, valoarea “finală” a f a laturii:
a f  a  a . (5.10)
Deformaţia specifică în secţiune, va fi deci:
a
 tr  , (5.11)
a
de unde rezultă:
a   tr a . (5.12)
Ca urmare,
a f  ( 1   tr )a , (5.13)
în care,

 tr     , (5.14)
E
unde  , este coeficientul de contracţie transversală 1    m , este “coeficientul lui Poisson”

introdus de acesta în anul 1829)
În consecinţă:
a f  (1  )a (5.15)
Deformaţia volumică (de volum), ΔV
Prin definiţie,
V  V f  V , (5.16)
în care V şi Vf reprezintă volumul iniţial şi respectiv, la un moment dat.

Pentru bara întinsă din figura 5.1
V  Al  a 2 l , (5.17)
şi
Vf  A f l f  a 2f l f  (1   ) 2 a 2 (1  )l . (5.18)
Efectuând calculele şi neglijând în sume termenii care conţin deformaţii ridicate la puteri
superioare, rezultă expresia deformaţiei volumice specifice e, sau  v :
V
e  v   ( 1  2 ) , (5.19)
V
- pentru constantan (45% Ni, 55%Cu), V  0 , deci  v  0 şi   0,5 ;

- pentru oţel, V  0 , deci  v  0 şi   0,5 ;
- pentru varietăţi largi de oţeluri,   0,285  0,3 ;
- pentru beton,  b  0,2  0,45
- pentru betonul armat (considerat omogen)  b  0,25
Concluzie: În starea liniară de tensiune caracterizată prin tensiuni normale σ orientate după o
singură direcţie acestea produc deformaţii liniare ε şi în consecinţă variaţii de volum.
5.2. Deformaţii în starea plană de tensiune

5.2.1. Deformaţii în starea de forfecare pură
În starea de forfecare pură (figura 5.2) pe feţele unui element de volum, paralelele cu planele
(xy) şi (yz) acţionează doar tensiuni tangenţiale, τ. Efectul acestora este “lunecarea specifică” γxz.
Concluzie: Tensiunile tangenţiale τ produc deformaţii unghiulare şi deci variaţii de formă
(Δf).
Fig. 5.2
În anul 1833, Gabriel Lamé a introdus în teoria elasticităţii “coeficienţii elastici” µ şi λ, care-i
poartă numele:
 2
  şi   . (5.20)
 1  2
Ulterior, în locul notaţiei µ s-a introdus G, astfel încât în domeniul deformaţiilor elastice este
valabilă relaţia:
  G . (5.21)
Între constantele elastice E,G şi ν ale oricărui material omogen şi izotrop există relaţii de
tipul:
E
G . (5.22)
2(1   )
astfel încât comportarea elastică a materialului poate fi perfect definită doar prin două dintre ele.
Pentru oţel OL(OB)37, G ol  0,81 105 MPa , iar pentru beton G b  (0,875  1,3) 10 4 MPa .
5.2.2. Deformaţii în starea plană de tensiune caracterizată prin tensiuni

normale (σ) şi tangenţiale ()
Într-un caz general, o stare plană de tensiune poate fi caracterizată prin tensiuni normale
( x ,  y ) sau ( y ,  z ) sau ( z ,  x ) şi tangenţiale  xy sau  yz sau  zx . În cazul barelor, într-un
plan longitudinal vertical, o stare plană de tensiune este definită prin tensiunea normală    x
şi tensiunile tangenţiale  xz   zx   , astfel încât tensorul tensiunilor:
  
T   , (5.23)
  0
are ca efect variaţii de volum V  şi de formă (Δf).

În raport cu direcţiile principale (1) şi (2) din acelaşi plan, tensorul tensiunilor se poate scrie
în funcţie de tensiunile principale 1 şi  2 .
1 0
Tp   . (5.24)
0 2 
Pentru 1   2   0 , starea plană de tensiune este definită prin “tensorul sferic”:
 0 0
T0   , (5.25)
0 0 
care are ca efect doar variaţii de volum (ΔV) fără variaţii de formă.
Pentru 1   2  0 (  2  1 ), starea plană de tensiune este definită prin tensorul Td numit
şi “deviator”:
1 0 
Td   , (5.26)
 0  1 
care are ca efect doar variaţii de formă (Δf) fără variaţii de volum (ΔV).
Într-un plan (xz), elementul de volum OMPN (de grosime unitate, din figura 5.3) suferă atât
deplasări rigide (u,w), cât şi elastice, corespunzătoare variaţiilor acestora:
 u u w w 
  x, ,   z şi .
 x z z x 
Fig. 5.3
Deformaţia unghiulară 1   2 , este chiar lunecarea specifică  xz   zx ,
 xz   zx  1   2 , (5.27)
în care, pentru deformaţii elastice mici:
u 1
1  tg1  dz . (5.28)
z dz f
Pe de altă parte,
dz f  dz  ( w   z dz)  w  (1   z )dz  dz , (5.29)
u
1  . (5.30)
z
Analog,
w
2  . (5.31)
x
Ca urmare,
u w
 xz   zx   , (5.32)
z x
şi analog
u v v w
 xy   , iar  yz   . (5.33)
y x z y
Limitându-ne la planul (xz), dacă deplasările u şi w sunt funcţii de x şi de z, atunci:
 u u
 du  x dx  z dz
 , (5.34)
w w
dw  dx  dz,
 x z
sau
 u u 
 du   x z  dx  ,
    w (5.35)
dw   w  dz 

 x z 
Matricea din membrul doi al relaţiei (5.35) poate fi sintetizată sub forma:
 u u   x
1  u w   1  u w  
    0   
 x 
z   2  z x   2  z x  
 w    ,
w   1  w u    1  w  u  
     z 0
 x z   2  x z    2  x z  
în care prima matrice din membrul al doilea este tensorul deformaţiilor în planul (xz):
 1 
 x  xz
2  ,
T( xz )  (5.36)
1
  zx z 
2 
iar a doua este o matrice asociată tensorului deplasărilor rigide.

Analog, în planele (xy) şi (yz), tensorii deformaţiilor vor fi:
 1   1 
 x  xy 
2  , T  
y  yz
2  ,
T( xy )  ( yz )
1 1
  yx y    zy z 
2  2 
iar în spaţiu, vom avea:

 1 1 
 x 2
 xy  xz
2 
 1 1 
T    yx y  yz  . (5.37)
2 2 
 1  zx 1
 zy z 
 2 2 
În oricare din planele (xy), (yz) sau (zx), tensorul deformaţiilor poate fi raportat la direcţiile
principale, sub forma:
1 0 
Tp   , (5.38)
 0 2 
şi al cărui efect se manifestă prin variaţii de volum şi de formă.

Dacă 1   2   0 , obţinem tensorul sferic:
 0 0 
T0   , (5.39)
 0 0 
al cărui efect se manifestă doar prin variaţii de volum (ΔV), fără variaţii de formă (Δf).
Dacă  1   2  0 , tensorul deformaţiilor devine deviatorul:
 1 0 
T d   , (5.40)
0  1 
al cărui efect se manifestă doar prin variaţii ale formei (Δf), fără variaţii de volum (ΔV).
5.2.3. Ecuaţiile fizice constitutive între tensiuni şi deformaţii, pentru corpul

omogen, liniar şi izotrop (Legea Hooke generalizată)
Pentru starea plană de tensiune raportată la direcţiile principale şi descompusă ca în figura

5.4,
Fig. 5.4
putem exprima deformaţiile parţiale:
1 
11  ,  21   31  11   1 ,
E E , (5.41)
2 
 22  , 12   32   22   2
E E
de unde rezultă deformaţiile totale rezultante:
 1
 1  11  12  E 1   2 
 1
  2   21   22   1   2  . (5.42)
 E
1
 3   31   32   1   2 
 E
Relaţia (5.42) poate fi scrisă sub forma concentrată:
 1   1  
  1   1 
 2     1    , (5.43)
  E       2 
 3  
sau
p  K p p , (5.44)
în care [K]p este matricea de rigiditate raportată la direcţiile principale.

Din cele de mai sus şi ţinând cont de expresiile tensiunilor principale, rezultă deformaţia
principală, sub forma:
1 1  1  
1     2  4 2  , (5.45)
E 2 2 
care pentru ν≈0,3 (în cazul materialului ideal elastic), devine:
1 
1
E

0,35  0,65  2  4 2 . (5.46)
Din primele două ecuaţii (5.42), obţinem tensiunile principale în funcţie de deformaţiile
principale:
 E
 1  1   2 1   2 
 , (5.47)
E
 2   2   1 
 1 2
relaţii care pot fi scrise sub forma concentrată:
 1  E 1 0 1 
  2 0 1   , (5.48)
 2  1     2 
sau
p  Dp p , (5.49)
în care:
E 1  
Dp  , (5.50)
1   2  1 
este “matricea elastică”.
Aplicaţia 5.1.
10 3 5
MPa  , E=2∙10 MPa, G=0,8∙10 Mpa şi ν≈0,3 se cer:
5 5
Cunoscând tensorul T  
 5 0
1. Valorile deformaţiei  x şi lunecării specifice  xz .
2. Valorile deformaţiilor principale 1 şi  2 şi tensorul lor.
Rezolvare:
 x 10 3 m cm mm m
1.  x   5
 86,6 10 6  86,6 10  4 (sau %)  86,6 10 3 (sau ‰)  86,6 ,
E 2 10 m m m m
 xz 5 180
 xz   5
 6,25 10 5 rad , sau  xz  6, 25  10 5 gr  3,58 10 3 gr  00'12,89" .
G 0,8 10 
 1
2. 1, 2    2  4 2 ; 1  18,66MPa şi  2  1,34MPa ,
2 2
1 1 m m
1  (1   2 )  5
(18,66  0,3  1,34)  95,31  10 6 sau 1  95,31 ,
E 2  10 m m
1 1 m m
2  ( 2  1 )  5
(1,34  0,3 18,66)  34,69  10 6 sau  2  34,69 ,
E 2 10 m m
95,31 0 
Tp   [m / m] .
 0  34,69
5.3. Probleme
Problema 5.3.1
10 3  5
MPa  E=2∙10 MPa, G=0,8∙10 Mpa şi ν≈0,3
5 5
Cunoscând tensorul tensiunilor T  
 5 0
se cer:
1. Valorile deformaţiei εx şi lunecării specifice  xz .
Răspuns:
m
1.  x  86,5 ;  xz  6,25  10 5 rad  00'12,89" .
m
m m
2. 1  95,31 ;  2  34,69 .
m m
Problema 5.3.2
 10 3 5
5 5
 5 0
1. Valorile deformaţiei  x şi lunecării specifice  xz
Problema 5.3.3
 10 3  5
5 5
 5 0
1. Valorile deformaţiei  x şi lunecării specifice  xz
6. CARACTERISTICILE MATERIALELOR
6.1. Curbele caracteristice
Caracteristicile materialelor se determină prin încercări mecanice. Caracteristicile de bază ale

materialelor se determină prin încercări quasistatice (cu viteză mică de creştere a sarcinii în
timp), la solicitări axiale (de întindere sau compresiune) (figura 6.1), pe epruvete standardizate.
Fig. 6.1
Sub acţiunea sarcinilor lent crescătoare Fj, rezultă lungirile lj, respectiv
l j
deformaţiile  j  .
l
Dacă ariile Aj se consideră a rămâne egale cu aria iniţială (A) a secţiunii, pe toată durata
Fj
încercării, atunci relaţia dintre Fj şi lj poate fi confundată cu cea dintre tensiunile  j  şi
A
deformaţiile j.
Relaţiile σj = f(j) sunt proprii fiecărui material în parte şi pot fi reprezentate în diagrame,
numite curbe caracteristice.
Pentru oţelul OL37 (sau oţelul beton OB37), curba caracteristică arată ca cea din figura 6.2.
Fig. 6.2
În curba caracteristică a acestui tip de oţel se disting:

 OP - zona de proporţionalitate dintre tensiuni şi deformaţii;
 OE - zona de elasticitate (de deformare elastică, reversibilă a materialului);
 EC - zona de deformare elasto-plastică a materialului (cu deformaţii parţial
reversibile);
 CC - zona de curgere (de deformare plastică, fără creşterea sarcinilor);
 CR - zona de întărire (de creştere elasto-plastică a deformaţiilor, sub sarcini
crescătoare);
 după R - zona de rupere.
Curba caracteristică de acest tip poate fi schematizată prin cea corespunzătoare zonelor
 OP - zona de proporţionalitate (până la limita de curgere) şi
 PC - zona de curgere.
Stările corespunzătoare limitelor dintre două zone de comportare diferită a materialului sub
sarcini lent crescătoare se numesc „stări limită”, iar tensiunile corespunzătoare lor, „tensiuni
limită”  l  . Tensiunile limită importante ale materialului descris sunt:
- „limita de proporţionalitate”, σp ;
- „limita de elasticitate”, σe (sau σ001);
- „limita de curgere”, σc (sau σ02 sau Rc);
- „rezistenţa la rupere”, σr (sau R).
În cazul oţelului OL37 (sau OB37), valorile „tensiunilor limită” la compresiune sunt
apropiate celor corespunzătoare încercării de întindere, până în apropierea limitei de curgere şi
 l cp 
deci  1 . Mai observăm că tg   E , în care E este modulul de elasticitate
lt 
longitudinală.
În cazul oţelurilor aliate, curbele caracteristice ale acestora se disting prin lipsa zonelor de
curgere ca în figura 6.3.a).
Ele se pot schematiza prin două drepte de pante ( şi ) diferite şi module de elasticitate E
(elastic) şi E (plastic) diferite şi nenule (materialele de acest tip se numesc „elasto-plastice cu
consolidare”).
Fig. 6.3
În cazul lemnului, curbele caracteristice arată ca cele din figura 6.3.b. Lemnul este un
material ortotrop, cu raportul dintre “tensiunile limită“ (la întindere şi compresiune)
 lt
 1,0  1,1 . Curba caracteristică a lemnului nu prezintă zone de proporţionalitate şi ca
 lcp
urmare, în porţiunea corespunzătoare întinderii (sau compresiunii) pot fi definite două module de
elasticitate şi anume:
- modulul de elasticitate tangent (Et=tg α);

- modulul de elasticitate secant (Esec=tg β).
Fonta şi betonul prezintă curbe caracteristice asemănătoare lemnului cu observaţia că
 lcp
 0 corespunzătoare unor caracteristici mecanice slabe la întindere.
 lt
6.2. Ruperea materialelor la compresiune
Materialele metalice (cu excepţia fontei) se distrug prin “lunecare”, datorită tensiunilor
tangenţiale din plane la 45° faţă de direcţia de solicitare, ca în figura 6.4 a), în timp ce fonta,
betonul, cimentul, cărămida şi în general materialele fragile (casante) se distrug prin sfărâmare
datorită fisurilor provocate de creşterea deformaţiilor liniare εt, perpendiculare pe direcţia de
solicitare, ca în figura 6.4 b).
Fig. 6.4
6.3. Clasificarea materialelor
6.3.1. După mărimea deformaţilor până la rupere
Materialele se împart în:

- materiale tenace (cu deformaţii mari până la rupere);
- materiale fragile (casante), cu deformaţii mici până la rupere.
6.3.2. După variaţia pe diferite direcţii a caracteristicilor elastice
Materialele se împart în:

- izotrope, cu aceleaşi valori ale caracteristicilor elastice E, G şi ν, după oricare direcţie
din material;
- ortotrope, cu valori diferite ale caracteristicilor elastice E, G şi ν, după direcţiile
axelor x,y,z ortogonale, dar cu aceleaşi valori ale lor, după una sau alta dintre
direcţiile axelor;
- anizotrope, cu diferite valori ale caracteristicilor elastice după diferitele direcţii din
interiorul materialelor.
7. METODE DE CALCUL ALE CONSTRUCŢIILOR

Elementele de construcţii trebuie să satisfacă condiţii de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate.
Condiţiile de rezistenţă limitează valorile tensiunilor, care nu trebuie să depăşească anumite
limite. Aceste limite se stabilesc în principal pe baza unor criterii deterministe sau
semiprobabiliste. Criteriile deterministe impun exclusiv deformaţii elastice, reversibile, valoarea
de comparaţie a tensiunilor de exploatare fiind rezistenţa admisibilă a materialului (σa ).
Criteriile semiprobabiliste admit în exploatare şi deformaţii elasto-plastice (parţial nereversibile)
sau chiar fisuri nepericuloase. În acest caz, valoarea de comparaţie a tensiunilor de exploatare
este rezistenţa de calcul (Rc) superioară rezistenţei admisibile a materialului.
În continuare, redăm un tabel cu câteva valori ale rezistenţelor „admisibile” şi „de calcul”
pentru materiale frecvent utilizate în construcţii din [2] şi [17], în care t – tracţiune; cp –
compresiune; î – încovoiere, tî – tracţiune din încovoiere.
Rezistenţa Rezistenţa
Nr.crt. Materialul Solicitarea admisibilă de calcul
σa [MPa] R [MPa]
1 OL 37 t,cp,î 70÷140 210÷220
2 OL 44 t,cp,î 80÷160 250÷260
3 OL 52 t,cp,î 90÷180 310÷315
4 Oţel turnat OT 40 t,cp,î 50÷130 150
5 Oţel turnat OT 50 t,cp,î 70÷180 210
6 Fontă Fc 200 tî/cp 30/80 60/180
7 Zidărie de piatră cu
cp - 8,5÷17
mortar de ciment
8 Zidărie uscată cp - 0,8÷1,2
9 Zidărie de
cp - 0,6÷3,0
cărămidă
10 cp - 3÷10
Beton simplu
t - 0,45÷0,9
11 Molid (sau brad) în cp - 13
lungul fibrelor tî - 15
12 Gorun (sau stejar)
cp şi tî - 17÷21
în lungul fibrelor.
8. CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢII LA

SOLICITĂRI AXIALE (COMPRESIUNE SAU ÎNTINDERE)
8.1. Generalităţi
Ca urmare a prezenţei unor eforturi N, în secţiunile de calcul ale elementelor de construcţii se

dezvoltă tensiuni normale (longitudinale) σ, care se calculează cu relaţia:
N
 (≤σa sau R). (8.1)
A
La limită, relaţia (8.1) poate fi folosită pentru dimensionarea (proiectarea) secţiunii:
N N
Anec  sau Anec  , (8.2)
a R
sau pentru calculul “efortului capabil” (maxim) care poate produce deformaţii acceptabile,
N cap   a Aef sau N cap  RAef . (8.3)
Deformaţiile(specifice) ε corespunzătoare tensiunilor σ, pot fi exprimate cu ajutorul legii lui

Hooke:
 N
  , (8.4)
E EA
iar lungirile (sau scurtările) Δl, cu relaţia:
N l
l   l  , (8.5)
EA
în cazul în care secţiunea este constantă pe lungimea elementului.

În cazul în care factorii din relaţia (8.5) sunt variabili pe lungimea structurii, lungirea se va
calcula cu relaţia:
n N l
j j
l   . (8.6)
j 1 E j A j
8.2. Calculul la compresiune al stâlpilor şi coloanelor
Criteriile care diferenţiază modul de calcul (de la caz la caz) sunt:

 natura structurii, care poate fi:
- omogenă (un singur material pe înălţimea structurii)
- neomogenă (cu cel puţin două materiale pe înălţime)
 greutatea proprie, care poate fi considerată:
- neglijabilă în raport cu încărcările utile
- importantă, de acelaşi ordin de mărime cu încărcările
 aria secţiunii, care poate fi:

- constantă pe înălţime
- variabilă continuu sau în trepte, pe înălţime.
8.2.1. Calculul stâlpilor cu structură omogenă, de greutate proprie

neglijabilă şi secţiune de arie constantă pe înălţime
Aplicaţia 8.1
Să considerăm stâlpul din figura 8.1 sub sarcina corespunzătoare unei mase m=160t, în
condiţiile ipotetice din titlul 8.2.1. Se cere să se dimensioneze stâlpul, cuzinetul şi fundaţia, dacă
rezistenţele de calcul pentru stâlp şi cuzinet (din beton) sunt Rst=100daN/cm2 şi Rcuz=64daN/cm2,
iar presiunea admisibilă pe materialul de fundare este paf=Rfund=25daN/cm2.
Fig. 8.1
Rezolvare:
m
N=F=constant, m=160t=160∙103 kg, F=mg≈160∙103∙10 2
sau F≈1600∙103N=160∙103daN
s
N
1. Anecst   1600cm 2  ast=40 cm.
Rst
N 160  10 3
2. Aneccuz   cm 2  a cuz  50 cm .
Rcuz 64
N 160  10 3
3. Anec fund   cm 2  a fund  80 cm.
R fund 25
8.2.2. Calculul stâlpilor cu structură omogenă pe înălţime, greutate proprie

importantă şi secţiune constantă
Să considerăm stâlpul din figura 8.2 sub o sarcină F de înălţime (lungime) l şi dintr-un
material de greutate specifică γ. În condiţiile date, într-o secţiune la distanţa x de capătul superior
al stâlpului, efortul axial va fi:
N=F+Gx=F+γVx=F+γAstx. (8.7)
Fig. 8.2
După cum se vede, în acest caz efortul axial este variabil pe înălţimea stâlpului. Valoarea
maximă a efortului axial (la baza stâlpului) este:
Nmax=F+γAl, (8.8)
iar tensiunea în secţiunea de efort maxim şi condiţia de rezistenţă (de siguranţă) se exprimă sub
forma:
N F
 st max  max    l  Rcp . (8.9)
A A
Din această condiţie rezultă şi expresia ariei necesare a stâlpului:
F F
Anec   ' , (8.10)
Rcp   l Rcp
'
în care Rcp este rezistenţa de calcul “redusă”, care ţine cont de influenţa greutăţii proprii a
stâlpului.
Aplicaţia 8.2
Se cere dimensionarea stâlpului din figura 8.2 de înălţime l=5m şi secţiune pătrată, dacă
rezistenţa de calcul a materialului(beton) este R bcp =101daN/cm2, şi greutatea specifică
γb=2daN/dm3.
Rezolvare:
Se calculează: Rb' cp  Rb cp   b l  101  2  10 3  5  10 2  100 daN / cm 2 .
F
Rezultă: Ast nec  .
Rb' cp
Dacă masa suportată de stâlp este m=160t, se ajunge la acelaşi rezultat ca în cazul aplicaţiei
8.1. Se observă că pentru o înălţime l uzuală eroarea de calcul care s-ar putea face, dacă nu s-ar
ţine cont de greutatea proprie, ar fi (în acest caz) de 1%, ceea ce este acceptabil. Această eroare
ar fi şi mai mică în cazul cuzinetului şi fundaţiei, ale căror înălţimi sunt şi mai mici decât în
cazul stâlpului. Acestea se dimensionează însă în acest caz, pentru valoarea unui efort:
'
N cuz  N 'fund  F  Al .
Dacă înălţimea construcţiei este foarte mare, greutatea proprie devine extrem de importantă
şi nu mai poate fi neglijată. În cazul ipotetic în care (în acest caz) încărcarea utilă ar putea fi
neglijată în raport cu greutatea proprie, condiţia de rezistenţă (8.9) devine:
γ∙l≤Rcp. (8.11)
Condiţia (8.11) impune o valoare maximă a înălţimii l a construcţiei, pentru o anumită

valoare a rezistenţei de calcul Rcp şi a greutăţii specifice γ a materialului folosit.
Rcp
l max  . (8.12)

Aplicaţia 8.3
Să se calculeze înălţimea maximă a unei construcţii din beton de secţiune constantă, dacă
Rb cp  100 daN / cm 2 şi γb=2daN/dm3.
Rezolvare:
Rb cp 100
l max   3
 500  10 2 cm , deci l max  500m .
b 2  10
Astfel se explică de ce înălţimea maximă a construcţiilor actuale variază în jurul acestei

valori a lui lmax, ca de exemplu a celebrului bloc-turn din Taipei (508 m) şi a turnului de
televiziune din Toronto (549 m). Pentru consolidarea unor construcţii de acest tip, este evident
însă că acestea sunt prevăzute şi cu un schelet de rezistenţă metalic.
Aplicaţia 8.4
Să se calculeze înălţimea maximă a unei construcţii metalice (din oţel) de secţiune constantă,
dacă Rol cp  ( 700  1400 ) daN / cm 2 şi γol=7,85 daN/dm3.
Rezolvare:
Dacă admitem pentru rezistenţa de calcul a oţelului valoarea Rol cp  785 daN / cm 2 , atunci:
R ol cp 785
l max   3
 10 5 cm  10 3 m  1 km .
 cp 7,85  10
După cum se vede, scheletul din oţel al construcţiilor înalte permite creşterea înălţimii lor,
până la circa 1km (ca în cazul celebrului proiect japonez Sky-City).
8.2.3. Calculul turnurilor “de egală rezistenţă”, cu structură omogenă,

greutate proprie importantă şi secţiune variabilă pe înălţime (figura
8.3)
Din condiţia egalităţii între sporul de efort axial dNx (între două secţiuni la distanţa dx) şi
greutatea elementară dGx a elementului de lungime dx şi punând condiţia ca rezistenţa de calcul
la compresiune să fie aceeaşi în toate secţiunile turnului (Rcp=constant pe lungime), rezultă în
final expresia ariei Ax în funcţie de valoarea ariei de referinţă A0, greutatea specifică a
materialului (γ), distanţa (x) şi rezistenţa de calcul la compresiune (Rcp).
 x 
 
 R cp   x 
A x  A 0e  
 A 0 exp .
R 
 cp 
Fig. 8.3
În particular, pentru o înălţime l a turnului, aria bazei acestuia este:
 l 
An  A0 exp . (8.13)
R 
 cp 
După cum se vede forma conturului turnului în aceste circumstanţe este exponenţială. Este
cazul turnurilor de răcire a centralelor electrice.
8.2.4. Calculul turnurilor din tronsoane de secţiune constantă, de structură

omogenă şi greutate proprie importantă (figura 8.4)
Fig. 8.4
Pentru o arie A1 dată, se calculează:
A1l
A2  , (8.14)
Rcp  l
şi
G1  ...  Gn 1
An  , (8.15)
Rcp   l
sau
 l n 1
An   Aj ,
Rcp   l j 1
(8.16)
sau
n 1
 Aj
j 1
An  . (8.17)
Rcp
1
l
8.2.5. Calculul stâlpilor (coloanelor) de structură neomogenă, de secţiune

constantă pe înălţime şi de greutate proprie neglijabilă în raport cu
încărcările utile (figura 8.5)
Fig. 8.5
Este cazul clasic (uzual) al stâlpilor din beton armat. Sarcina F se distribuie în beton şi
armătură, prin eforturile Nb şi Nol astfel încât:
Nb+Nol=F. (8.18)
Tensiunile în beton şi armătură pot fi calculate cu ajutorul legii lui Hooke:

σb=Ebεb şi σol=Eolεol. (8.19)
Dar în concordanţă cu ipoteza secţiunilor plane, deformaţiile în secţiune, pentru cele două
materiale sunt aceleaşi.
εb=εol=ε. (8.20)
În relaţia (8.20), expresiile deformaţiilor sunt:
Nb N ol N b  N ol F
    , (8.21)
Eb Ab E ol Aol Eb Ab  Eol Aol S
în care,
S=EbAb+EolAol, (8.22)
este modulul de rigiditate la solicitări axiale.

Din relaţiile precedente rezultă:
FE b FE ol  E ol  FEb
b  şi  ol      n b , (8.23)
S S  Eb  S
în care,
E ol
n , (8.24)
Eb
este coeficientul de echivalenţă în secţiune.
Prima relaţie (8.23) se mai poate scrie sub forma:
FEb F F 1
b     , (8.25)
Eb Ab  Eol Aol Ab  nAol Ab 1  n
în care,
Aol
 .
Ab
se numeşte coeficient de armare.
De regulă, µ=(3  11)‰=0,003  0,011.
Aplicaţia 8.5.
Se cere să se calculeze tensiunea din beton  b  într-un stâlp din beton armat care suportă o
încărcare de F=1600kN, dacă secţiunea este cea din figura 8.5, cu   20mm , n=10 şi a=40cm.
Rezolvare:
d 2
Aol  8  2d 2  2 ( 2 )2  25cm 2 , Ab  a 2  Aol  ( 40 ) 2  25  1600  25  1575cm 2 .
4
Rezultă:
Aol 25
   0,016 .
Ab 1575
ceea ce ar sugera că stâlpul este supraarmat.

În aceste condiţii,
F 1600  10 2 daN daN

b    88 2 şi  ol  n b  880 .
Ab  nAol 1575  10  25 cm cm 2
După cum se constată din rezultat, armarea „descarcă” materialul mai slab (betonul), fără a
pune în pericol armătura.
8.3. Calculul la întindere a elementelor de ancorare (tije, cabluri, etc.)
Elementele de ancorare împreună cu elementul ancorat (stâlpul,etc.) se pot constitui în

sisteme static determinate sau static nedeterminate. Gradul de nedeterminare G.N. al unui astfel
de sistem se stabileşte cu relaţia cunoscută din mecanică. Dacă sistemul este plan, atunci:
G.N.=nr. necunoscutelor exterioare – 3. (8.27)
Sistemele cu G.N.=0 sunt static determinate.

Sistemele cu G.N.>0 sunt static nedeterminate.
8.3.1. Sisteme cu ancore static determinate
Aplicaţia 8.6 (figura 8.6)
Pentru sistemul din figură cu stâlpul absolut rigid (Estâlp→∞), se cere:

- efortul axial din ancoră;
- dimensionarea tijei de ancorare, de secţiune circulară (d) pentru σa=1000daN/cm2;
- tensiunea efectivă din ancoră, după rotunjirea valorii d;
- deformaţia (specifică) εef, pentru E≈2∙106daN/cm2;
- lungirea Δl a ancorei;
- deplasarea orizontală δ a punctului de prindere a ancorei pe stâlp.
Fig. 8.6
Ancora şi stâlpul se consideră articulate între ele, fiecare din ele fiind articulate în fundaţie.
Se înlocuieşte articulaţia stâlpului cu reacţiunile H şi V, şi se pune în evidenţă efortul N din
ancoră, după secţionarea imaginară a acesteia.
Gradul de nedeterminare al sistemului (de forţe) este GN=3(N,V şi H)-3(ec. Echilibru)=0.
Sistemul este static determinat.
Rezolvare:
1. Din ecuaţia de echilibru (de momente) în raport cu articulaţia inferioară a stâlpului,
Fa 40  3
(N cos α)b=Fa şi deci N  , adică N   60 kN .
b cos  1
4
2
N 60  10 2 2 d 2
2. Anec    60 cm   d  2 ,76 cm  27 ,6 mm. Se alege d=30mm.
a 10 3 4
d 2  ( 3 ) 2
pentru care Aef    7 ,068 cm 2 .
4 4
N 60  10 2
3.  ef    849 daN / cm 2 (   a ) .
Aef 7 ,068
 ef 849 m m
4.  ef   6
 425  10 6    425 .
E 2  10 m m
b 4
5. l   ef l . Din b=l sin α,  l  ,l  4,6188 m .
sin  3
2
l  425·10 6 ·4,6188·10 3  1,96 mm .
l 1,96
6. Din Δl=δ cos α,    ,   3,93 mm .
cos  1
 
2
8.3.2. Sisteme cu ancore, static nedeterminate
Aplicaţia 8.7
Se consideră sistemul stâlp-ancore din figura 8.7. Se cere:

A2
1. Determinarea eforturilor N1 şi N2 din cele două ancore, pentru un raport  k dat.
A1
2. Dimensionarea ancorelor, pentru σa cunoscut.
Fig. 8.7
Rezolvare:
Se înlocuieşte articulaţia stâlpului cu reacţiunile V şi H şi se pun în evidenţă eforturile N1 şi
N2 din ancore, prin secţionarea imaginară a lor. Gradul de nedeterminare (G.N.) este:
G.N.=4(N1,N2,V şi H)-3(ecuaţii de echilibru)=1.
Sistemul este (simplu) static nedeterminat.
1. Pentru rezolvarea (ridicarea nedeterminării) problemei, se scriu relaţiile corespunzătoare

aspectului a) static, b) geometric şi c) fizic al ei.
a) Aspectul static al problemei
Se scrie ecuaţia de echilibru (de momente) a forţelor, în raport cu articulaţia stâlpului:
(N1 cos α)b+(N2 cos β)b=Fa,

din care rezultă:
a
N 1 cos   N 2 cos   F . (8.28)
b
b) Aspectul geometric al problemei
Considerăm că stâlpul se roteşte în jurul articulaţiei lui, şi că deplasarea articulaţiei comune a

ancorelor (δ) are loc după orizontală (tangenta la cercul de rază b). Considerăm de asemenea că
ancorele ajung în poziţiile reprezentate cu linii întrerupte şi că unghiurile superioare α şi β se
conservă (deplasările fiind foarte mici în raport cu dimensiunile stâlpului şi ancorelor). Mai
considerăm, că lungirile Δl1 şi Δl2 ale ancorelor se pot obţine proiectând articulaţia comună a
ancorelor pe direcţiile cu linii întrerupte ale ancorelor (în noua poziţie a lor). Cu acestea relaţiile
aspectului geometric al problemei, sunt:
Δl1=δ cos α şi Δl2=δ cos β, (8.29)

din care rezultă:
l1 cos 
 . (8.30)
l 2 cos 
c) Aspectul fizic al problemei
ţine cont de expresiile lungirilor ancorelor:
N 1l1 N l
l1  şi l 2  2 2 . (8.31)
EA1 EA2
Introducând expresiile (8.31) în (8.30), obţinem:
N 1l1 EA2 cos  N l cos 

·  , sau 1 · 1 ·k  ,
EA1 N 2 l 2 cos  N 2 l2 cos 
din care rezultă:
kl1 cos  k ·sin  ·cos 
N 2  N1   N1 . (8.32)
l 2 cos  sin   cos 
Introducând N2 din relaţia (8.32) în ecuaţia (8.28), rezultă:
 k  sin   cos 2   Fa sin   cos 2   k  sin   cos 2  Fa

N 1  cos     , sau N 1  ,
 sin   cos   b sin   cos  b
de unde obţinem:
Fa  sin   cos 
N1  şi N 2 .
b(sin   cos 2   k  sin   cos 2  )
2. Dimensionarea ancorelor
N1
- se calculează A1  şi rezultă A2=k·A1.
a
N2
- se verifică  ef 2  , care trebuie să fie mai mic ca σa.
A2
N2 A
- dacă  ef 2   a , atunci se calculează A2  şi rezultă A1  2 .
a k
max N j
- pentru k=1, A  , în care j=1,2.
a
8.4. Probleme
Problema 8.4.1 (figura 8.8)
Fie bara OBC infinit rigidă, articulată în O şi legată în B şi C, prin intermediul a doi tiranţi de
aceeaşi rigiditate (EA). Cunoscând p=60kN/m, a=0,5m şi E=2,1∙106daN/cm2, se cer:
a) Eforturile în tiranţii 1 şi 2.
b) Să se dimensioneze tiranţii, astfel încât σmax=1500daN/cm2.
c) Să se calculeze deplasarea verticală a punctului D, situat la distanţa a de punctul C.
(Târgu Mureş, 1996)
Fig. 8.8
Rezolvare:
a) Calculul eforturilor
- Din ecuaţia de momente în raport cu punctul O,
( N 1 sin 45 )·2a  N 2 ·6a  4 pa·4a ,

rezultă:
1,41N1+6N2=16pa.
- Din asemănarea triunghiurilor OBB’ şi OCC’, obţinem:
 2 6a l 3l1
  3 , sau 2 ·cos 45  3 , sau l 2   3 2l1 .
 1 2a l1 cos 45
N1l1 N l
- Înlocuind Δl1 şi Δl2 cu expresiile lor l1  şi l 2  2 2 , relaţia precedentă
EA EA
devine:
3 2l1 3 2 ·2 2a
N 2 l 2  3 2 N 1l1 , sau N 2  N1  N 1 , sau N2=6N1.
l2 2a
- Introducând N2 în ecuaţia de momente, rezultă:
1,41N1+36N1=16pa, deci N1=0,427pa şi N2=2,566pa.
max( N 1 , N 2 ) N 2 ,566·60·50
b) Anec   2   5,132 cm 2 .
 max  max 1500
5
c) Din asemănarea triunghiurilor ODD’ şi OCC’, obţinem  D  l 2 .
6
Înlocuind valoarea lui Δl2, rezultă δD=0,595 mm.
Bara AC este infinit rigidă. Se cer:

a) Să se determine aria A2, astfel încât eforturile din tiranţii 1 şi 2 să fie egale.
b) Să se determine Pcap, astfel încât în cel mai solicitat tirant să nu se depăşească
σmax=210MPa.
Se dau: A1=40 fire cu diametrul d=2mm, a=1,2m, l=3,0m.
(Bucureşti, 1997)
Fig. 8.9
Rezolvare:
a) Din asemănarea triunghiurilor ABB’ şi ACC’, rezultă:
2
l1 l 2 Nl Nl 2 2  2
2a

5a
, sau 5l1  2l 2 , sau 5
EA1
2
EA2
, de unde A2  A1  40
5 5 4
 16 mm 2 .  
b) Din ecuaţia de momente de echilibru în raport cu articulaţia A, rezultă:
N·2a+N·5a=P·3,5a de unde P=2N.

Ca urmare:
Pcap  2 N min  2 max Amin  2 max A2 .
de unde:
Pcap=2∙210∙16π=21100N=21,1kN.
Problema 8.4.3 (fig. 8.10)
Se dă sistemul de bare din figură şi P=200kN. Bara CBO se consideră infinit rigidă.
a) Considerând A1=A2=A, să se dimensioneze secţiunea barelor astfel încât
σmax=2100daN/cm2 (210MPa).
b) Considerând A1=A şi A2=2A, să se calculeze deplasarea punctului C (E=2,1∙106daN/cm2)
(Piteşti, 1998)
Fig. 8.10
Rezolvare:
a) Din ecuaţia de momente în raport cu articulaţia O,
4
(N1cos α+N2)·5=200·8 şi pentru cos   , obţinem 4N1+5N2=1600.
5
Din relaţia între Δl1 şi Δl2, Δl1= Δl2∙cosα, şi ţinând cont de expresiile lungirilor
Nl N l
l1  1 1 şi l 2  2 2 , obţinem 25N1=16N2.
EA EA
Rezolvarea sistemului de ecuaţii în eforturi, duce la soluţiile:
N 1  135,45 kN şi N 2  211,64 kN .
max N i N2 211,64·10 3
Anec     1007 ,8 mm 2  A.
 max  max 210
c) Din asemănarea triunghiurilor OCC’ şi OBB’, rezultă:
8 N' l
 C   B , în care  B  2 2 .
5 EA2
Noile eforturi N 1' şi N 2' rezultă ca soluţii ale sistemului de ecuaţii:
4 N 1'  5 N '2  1600 N 1' l1 N 2' l 2

 ' '
sau  ·cos  ,

 1 l   l 2  cos  EA 1 EA 2
echivalentă cu:
25 N 1'  8 N 2' .
Ca urmare, rezultă:
N 2'  254 ,8 kN şi  C  3,85 mm.
Problema 8.4.4 (figura 8.11).
Fie bara infinit rigidă OBC, articulată în O şi legată în B şi C cu doi tiranţi din oţel, având
aceeaşi arie A. Se dau: E=2,1∙106daN/cm2 (2,1·105MPa), a=0,8m, tiranţii fiind din oţel pătrat cu
latura de 2 cm. Se cer:
a) Să se determine forţa Pmax din condiţia ca tensiunile maxime în tiranţi să nu depăşească
valoarea de 2100daN/cm2 (210MPa).
b) Deplasarea verticală a punctului B.
c) Să se calculeze variaţia de temperatură Δt la care trebuie încălzit tirantul CD, astfel încât
deplasarea verticală a punctului C să fie de 10% faţă de deplasarea din forţa P (se va scrie
explicit deplasarea punctului C din forţa P şi din variaţia de temperatură Δt, determinată),
α=1,2∙10-5 (°C)-1.
(Timişoara, 1999)
Fig. 8.11
Rezolvare:
a) Din ecuaţia de momente în raport cu articulaţia O,
(N1cos 45)2a+N2·4a=P·3a,
obţinem prima ecuaţie în eforturi,

2 N 1  4 N 2  3P .
Din asemănarea triunghiurilor OBB’ şi OCC’,
 B 2a 1 l1 1
  , sau  ,
 C 4a 2 sin 45 l2 2

rezultă relaţia:
4l1  2l 2 .
Înlocuind expresiile lungirilor
N 1l1 N l
l1  şi l 2  2 2 ,
EA EA
obţinem a doua ecuaţie în eforturi,
3P 12 P
N1  şi N 2  .
17 ,41 17 ,41
Din condiţia de siguranţă
max ( N 1 , N 2 ) N 2
 max   a ,
A A
obţinem:
12 Pmax
N 2   a A sau aA,
17 ,41
de unde rezultă
17 ,41 a A 17 ,41·2100·4
Pmax    12187 daN  121,87 kN ,
12 12
pentru care
3Pmax
N1   21 kN şi N 2  84 kN .
17 ,41
b) Din triunghiul BB1B’, obţinem:
l1 N 1l1 4 N 1a 4·21·10 3 ·0 ,8·10 3

B      0 ,8 mm .
sin 45 EA sin 45 EA 2 ,1·10 5 ·4·10 2
c) Situaţia corespunzătoare enunţului, este reprezentată în figura 8.12, în care noile eforturi sunt
N 1' şi N 2' , noile deplasări ale punctelor B şi C sunt  B' şi  C' , deplasarea  C P este cea datorată
sarcinii P (de la punctul a)  C t   l 2 t este deplasarea datorată dilatării barei DC, iar
N 2' l2
 C  N2   .
EA
Fig. 8.12
Din relaţiile între deplasările din figură,
 C t   l 2 t   C'   C ( N '2 ) ,
obţinem:
 C'   C ( N '2 )
t  ,
l 2
în care:
4a N' l
 C'  0 ,1 C P ,  C P   B  2 B  1,6 mm şi  C ( N '2 )  2 2 .
2a EA
Din ecuaţia de momente în raport cu articulaţia O, obţinem prima ecuaţie între noile eforturi,
2 '
( N 1' cos 45  )2a  N 2' ·4a  0 , sau N 2'  N1 .
4
Din asemănarea triunghiurilor OBB’ şi OCC’, obţinem:
 l( N ' )
 C'  2 B'  2 1
 0 ,1 C P  0,1·1,6.
cos 45 
Înlocuind
N 1' l1
l( N ' )  ,
1
EA
obţinem:
2 EA·0,1·1,6
N 1'   2100 N  2 ,1 kN ,
4l1
şi
2
N 2'  2,1  0,724 kN  742 N .
4
Ca urmare,
N 2' l 2 742·2·0 ,8·10 3
 C t   l 2 t  0 ,1·1,6   0,1·1,6  ,
EA 2 ,1·10 5 ·4·10 2
sau
 l 2 t  0,174 mm ,
din care
0,174 0,174
t    9 ,06C .
 l 2 1,2·10 5 ·2·0 ,8·10 3
Pentru sistemul din figură, solicitat prin forţa P=100kN, se cer:

a) Eforturile N1 şi N2, pentru E1=E2=E şi A1=A2=A.
b) Valoarea ariei A, pentru σmax=210MPa (2100daN/cm2)
c) Deplasarea orizontală a punctului D, pentru cazul în care
A1  5 cm 2 , A 2  4 cm 2 şi E  2,1·10 6 daN / cm 2 (2,1·10 5 MPa )
(Reşiţa, 2000)
Fig. 8.13
Rezultate:
a) N1  N 2  102 kN .
b) A nec  4,86 cm 2 .
c) N1'  109,35 kN ; N '2  87,48 kN ;  D  5,89 mm .
Fie bara rigidă OBCD, articulată în O şi legată în B şi C, cu tiranţii din oţel, din figură. Se
dau P=100kN, a=0,8m, E=2,1·106daN/cm2 (2,1·105MPa) şi l=1,2m.
Să se determine:
a) Valorile eforturilor în tiranţi.
b) Ariile secţiunilor tiranţilor (A1=A; A2=2A) din condiţia ca tensiunea maximă
σmax=2000daN/cm2.
c) Deplasarea verticală a punctului D, dacă cei doi tiranţi au ariile A1=A2, unde A2
reprezintă valoarea calculată la punctul precedent.
(Cluj-Napoca, 2001)
Fig. 8.14
Rezultate:
a) N1=167kN; N2=83,68kN.
b) A1=8,368 cm2 ; A2=4,184 cm2.
c) Pentru N1'  129,37 kN şi N '2  129,65 kN,  D  5,88 mm.
Pentru bara din figură se cere:

a) Să se calculeze valoarea forţei P, astfel încât să se anuleze rostul δ.
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale N, dacă bara este încărcată în secţiunea 2 cu o
forţă F=3P (în care P este valoarea forţei determinată la punctul a).
Se dau: l=0,4m; A1=1,5A; A2=A=6cm2 şi E=2,1∙106daN/cm2 (2,1·105MPa)
(Bucureşti, 2002)
Fig. 8.15
Rezultate:
a) P=47,25kN.
Fie bara infinit rigidă OBC articulată în O şi legată în B şi C, cu doi tiranţi de aceeaşi
rigiditate. Cunoscând l=2 m, a=1 m, P=150kN şi E=2,1∙106daN/cm2 (2,1·105MPa), se cere:
a) Să se dimensioneze cei doi tiranţi, din condiţia σmax=1600daN/cm2 (160MPa).
b) Să se calculeze deplasarea pe verticală a punctului D, dacă A1=A şi A2=1,5A, unde A
este valoarea determinată la punctul a).
(Bacău, 2003)
Fig. 8.16
Bara rigidă OD este articulată în O şi susţinută în B şi C de doi tiranţi din oţel, ca în figură.
Se dau: a=1m şi E=2,1∙106daN/cm2 (E=2,1·105MPa).
Se cere:
a) Calculul eforturilor din tiranţi, pentru A2=1,5A1
b) Calculul forţei Pcap, dacă A1=4 cm2 şi A2=6 cm2, σa=2100daN/cm2 (210MPa)
c) Calculul deplasării verticale a capătului liber D, în cazul în care A1=A2=6 cm2.
Fig. 8.17
9. RĂSUCIREA (TORSIUNEA)
9.1. Diagrame de momente de răsucire (de torsiune)
Convenţia de semne pentru momente de torsiune este cea din figura 9.1.
Fig. 9.1
Aplicaţia 9.1
Pentru bara din figura 9.2 a) încărcată cu cuplurile (care produc răsucire) din secţiunile 2 şi 3,
diagrama de momente de răsucire s-a reprezentat în figura 9.2 b).
Fig. 9.2
Momentele s-au calculat după cum urmează:
M r 32  3·0,2  0 ,6 kNm
.
M r 21  3·0 ,2  2·0,4  0 ,2 kNm
9.2. Răsucirea barelor de secţiune circulară (inelară)
Fig. 9.3
Dacă luăm în considerare bara de secţiune circulară din figura 9.3, solicitată la răsucire,
putem defini următoarele elemente geometrice şi fizice (mecanice) importante:
- γmax – „lunecarea specifică” maximă, pe suprafaţa laterală a barei, între o generatoare
şi poziţia ei deformată, ca urmare a răsucirii barei.
- Δφ – unghiul de răsucire relativă într-o secţiune oarecare la distanţa l faţă de o
secţiune de referinţă.
- θ – rotirea specifică într-o secţiune oarecare, la distanţă “unitate”, faţă de secţiunea de
referinţă.
d
 . (9.1)
dx
- În punctele din secţiune aparţinând unui cerc de rază r, se dezvoltă tensiuni

tangenţiale τ (“tau”),
τ=Grθ, (9.2)
în care G – modulul de elasticitate transversală (În cazul oţelului, G≈0,81∙106daN/cm2, sau

0,81·105MPa).
În funcţie de momentul de torsiune (răsucire), tensiunile τ se calculează cu relaţia:
Mr
 r, (9.3)
Ip
în care Ip – momentul de inerţie polar.
Pentru secţiunea circulară de diametru d:
d4
Ip  , (9.4)
32
Pentru secţiunea “inelară“ de diametru exterior d şi interior di:
4
d 4   d i  
Ip  1     . (9.5)
32   d  
În punctele de pe suprafaţa laterală (exterioară) a barei:
Mr
 max  , (9.6)
Wp
în care Wp – modulul de rezistenţă polar.
Pentru secţiunea circulară plină de diametru d:
d3
Wp  . (9.7)
16
Pentru secţiunea “inelară” de diametru exterior d şi interior di:
d3   di 4 
Wp  1     . (9.8)
16   d  
În cazul dimensionării secţiunii se calculează:
Mr
W p nec 
a
 
 .... cm 3 , (9.9)
din care se calculează diametrul d, respectiv diametrele (exterior d şi interior di) secţiunii.
Din condiţia de siguranţă
M
 max  r   a , (9.10)
Wp
se poate calcula momentul de răsucire capabil:
M r cap   a ·W p ef . (9.11)
Rotirea specifică θ se poate calcula în funcţie de momentul de torsiune Mr, cu relaţia:
Mr
 , (9.12)
GI p
în care produsul GIp poartă numele de “rigiditate la răsucire a barei”.

Din definiţia (9.1) putem scrie:
d M r
  , (9.13)
dx GI p
din care rezultă “rotirea specifică elementară”:
M r dx
d  . (9.14)
GI P
şi respectiv unghiul de răsucire relativă:
M r dx
   d   . (9.15)
l l GI P
Dacă pe intervalul de lungime l momentul de răsucire (Mr) şi rigiditatea la răsucire (GIp) sunt
constante, atunci:
M l
  r . (9.16)
GI P
Pentru o bară ca cea din figura 9.4,
Fig. 9.4
n n M r jl j
    j   . (9.17)
j 1 j 1 GI P j
9.3. Răsucirea barelor de secţiune dreptunghiulară
Fig. 9.5
În planul secţiunii dreptunghiulare, tensiunile tangenţiale se distribuie parabolic în lungul

laturilor şi quasihiperbolic după direcţia axelor y şi z.
În colţurile secţiunii tensiunile sunt nule. Tensiunile sunt maxime la mijlocul laturilor.
Tensiunea la mijlocul laturii mari  xzMr max   max este mai mare decât tensiunea  xyMr max   min , la
mijlocul laturii mici.
Tensiunea maximă la mijlocul laturii mari se calculează (după diferiţi autori) cu relaţiile:
Mr Mr
 max   xzMr max  , (9.18)
Wr
în care
Wr=αhb2, (9.19)
se numeşte modul de rezistenţă de răsucire, iar α este un coeficient, ale cărui valori variază în
h
funcţie de raportul (vezi tabelul 9.1).
b
Tabelul 9.1
h/b
1 1,5 1,75 2 2,5 3 4 ... ∞
 1 0,21 1
α 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267  3  h b  ... 3
 
γ 1 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753 0,745 ... 0,742
 1 0,21 1
β 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263  3  h b  ... 3
 
Tensiunea maximă la mijlocul laturii mici se calculează cu relaţia:
Mr
 min   xyMr max   max
Mr
, (9.20)
în care γ este un coeficient, ale cărui valori sunt funcţie de raportul laturilor (h/b) (vezi tabelul
9.1).
Rotirea specifică θ se calculează cu relaţia:
Mr
 , (9.21)
GI r
în care Ir este “momentul de inerţie de răsucire”.
I r   hb 3 . (9.22)
Valorile coeficientului β sunt date în tabelul 9.1.

9.4. Răsucirea liberă a barelor cu pereţi subţiri
O bară se numeşte cu pereţi subţiri, dacă raportul laturilor h/b este mai mare ca 10. În această
categorie intră mai toate „profilele subţiri” laminate standardizate (cornierul cu aripi egale şi
inegale,profilul U, profilul I sau dublu T, profilul T, etc.) precum şi secţiunile barelor chesonate
(confecţionate din tablă).
În aceste situaţii, se obişnuieşte ca laturile h (cea mare) şi b (cea mică) ale diferitelor porţiuni
ale profilului, să se noteze cu s (în loc de h) şi cu t (în loc de b).
9.4.1. Răsucirea liberă a barelor cu pereţi subţiri, cu contur median deschis
Fig. 9.6
În cazul acestor bare, conturul median al secţiunii barei este deschis. Tensiunile tangenţiale
au valori maxime în punctele de pe suprafaţa laterală a profilului şi formează un flux continuu al
tensiunilor tangenţiale (care se închide în secţiune).
Pentru fiecare ramură a profilului, tensiunile se calculează cu relaţia:
Mr
j  tj, (9.23)
Ir
în care
1 n 3
Ir  
3 j 1
s jt j . (9.24)
Tensiunile sunt maxime în punctele de pe suprafaţa ramurii de grosime maximă

Mr Mr M
 max  t max   r , (9.25)
Ir I r t max Wr
în care
Ir
Wr  , (9.26)
t max
este modulul de rezistenţă “de răsucire”.
Din condiţia de siguranţă (de rezistenţă)
Mr
 max    ar ( sau R f ) , (9.27)
Wr
se poate calcula (în cazul dimensionării), modulul de rezistenţă de răsucire:
Mr
Wr nec  . (9.28)
 ar
Fig. 9.7
Se cere să se dimensioneze secţiunea din figură a unei bare solicitate la răsucire, sub acţiunea
unui moment de torsiune (de răsucire) Mr=0,6kNm, astfel încât valoarea maximă a tensiunii să
nu depăşească τa=200daN/cm2.
Rezolvare:
Se calculează
M r 0 ,6·10 4
Wr nec   2
 30 cm 3 .
a 2·10
Dar
Ir 1
Wr 
t max
şi I r 
3
 3

20t 4  20t 2t   60t 4 .
Ca urmare, din
60t 4
Wr nec   30t 3  30 cm 3 ,
2t
rezultă t=1cm=10mm.
Fig. 9.8
Pentru secţiunea inelară din figură, de grosime t, aparţinând unei bare solicitate la răsucire, se
cere să se scrie expresia tensiunii τcd şi rotirii specifice θcd.
Rezolvare:
Momentul de inerţie de răsucire, este:
1 2
I r c .d  2rt 3  rt 3 . (9.29)
3 3
Modulul de rezistenţă de răsucire, este:
I r c .d 2 2
Wr c .d   rt . (9.30)
t 3
Expresia tensiunii tangenţiale va fi:
Mr 3M r
 c .d   . (9.31)
Wr cd 2rt 2
Expresia rotirii specifice va fi:
Mr 3M r
 c .d   . (9.32)
GI r c .d 2Grt 3
9.4.2. Răsucirea liberă a barelor cu pereţi subţiri, cu contur median închis
Fig. 9.9
În cazul acesta, tensiunile (variabile pe lungimea conturului median) formează un flux

continuu al tensiunilor, în interiorul peretelui profilului.
Expresiile tensiunilor (τcî) şi rotirii specifice (θcî) au fost stabilite de Rudolf Bredt (după
1896).
Tensiunea tangenţială în dreptul unei porţiuni a profilului, de grosime t, se calculează cu
relaţia:
M
  r , (9.33)
2t
în care Ω este aria suprafeţei din planul secţiunii, închisă în interiorul conturului median.
Tensiunile sunt maxime în cea mai subţire porţiune a profilului.
Mr M
 max   r , (9.34)
2t min Wr
în care
Wr  2t min , (9.35)
este expresia modulului de rezistenţă “de răsucire”, în cazul profilului subţire cu contur median
închis.
Rotirea specifică se calculează cu relaţia:
Mr
 , (9.36)
GI r
în care
4 2
Ir  n , (9.37)
sj
t
j 1 j
este expresia momentului de inerţie “de răsucire”, al profilului subţire cu contur median închis.
Pentru secţiunea din figură, aparţinând unei bare cu profil cu contur median închis, solicitată
la răsucire, se cere să se scrie expresiile tensiunilor (τcî) şi rotirii specifice (θcî).
Fig. 9.10
În conformitate cu relaţiile de mai sus,

Wr cî  2( r 2 )t (9.38)
şi
Mr
 cî  . (9.39)
2r 2 t
Comparând expresia (9.39), cu cea a tensiunii din acelaşi profil, dar crestat (deschis),
obţinem:
 cd 3r
 ,  1 . (9.40)
 cî t
Rotirea specifică se calculează cu ajutorul momentului de inerţie “de răsucire”,
I r cî 
 
4  r2
2
 2 r 3t . (9.4l)
2 r t
Comparând rotirile specifice pentru aceleaşi două secţiuni, rezultă:
2
 cd I r
 r cî  3  ,  1 . (9.42)
 cî I r cd t
Concluzia: Profilele subţiri cu contur median deschis nu sunt apte (potrivite) pentru a
constitui bare care să preia momente de torsiune.
9.5. Probleme
Fig. 9.11
Bara din figură este în echilibru, sub acţiunea cuplurilor din B, C şi D. Să se determine:
a) Sarcina Q la echilibru şi valoarea forţei F, dacă secţiunea barei este dreptunghiulară
(5xl5cm), pentru τa=60N/mm2, α=0,267 şi β=0,263.
b) Rotirea relativă între secţiunile B şi C, în cazul a), pentru G=0,81∙105MPa.
c) Forţa F, dacă bara are secţiunea din două profile U24 (cu A=42,3 cm2, Iy=3600 cm4 şi
I z1  248cm 4 pentru un profil), solidarizate prin cordoane de sudură.
d) Rotirea relativă între B şi C, în cazul c).
(Ploieşti, l993)
Rezolvare:
a) Din ecuaţia de echilibru:

Qb=3Fb-2Fb, rezultă Q=F [N].
Cu valoarea Q=F, se construieşte diagrama de variaţie a momentelor de răsucire, pe

intervalul B-C-D. Momentul de răsucire de calcul al barei este deci Mr=0,6F∙103 [Nmm] şi
acesta trebuie să fie echivalent momentului de răsucire capabil M r cap   aW r .
În ipoteza secţiunii dreptunghiulare,
Wr  hb 2  0 ,267·150·( 50 )2  1,00125·10 5 mm 3 .

Ca urmare, din egalitatea
0,6 F ·10 3  60·1,00125·10 5 , rezultă F  1,00125·10 4 N  10kN .
b) Rotirea relativă se calculează cu relaţia:

M r BC ·l BC
 BC  , în care I r   hb 3 .
GI r
Cu valorile date rezultă:
0,6·1,00125·10 4 ·10 3 ·0 ,2·10 3

I r  0,263  150 ·50  4 ,93·10 mm şi  BC
3 6 4
 5 6
 3,008·10 3 rad .
0 ,81·10 ·4 ,93·10
c) În ipoteza secţiunii constituite din profile U24,
M r cap   aWr   a 2t min şi din egalitatea

.
0,6 F  10 3  60·2·227·160 ,5·9,5 rezultă F  6,992·10 4 N  69,2kN
d) Rotirea relativă se calculează( în acest caz) cu relaţia:
M r BC l BC 4 2
 BC  , în care I r  4 .
GI r sj
t
j 1 j
Cu acestea, rezultă
M r BC l BC 4 sj 0 ,6·6 ,922·10 4 ·10 3 ·0 ,2·10 3  160 ,5 227 

 BC  ·  2  
4G 2
j 1 tj 
4·0,81·10 5 3,643·10 
4 2
 13 9 ,5 
sau
 BC  1,4·10 3 rad .
Fig. 9.12
Fie bara dreaptă 1-3-2, având pe intervalul 1-3 secţiunea I-I şi pe intervalul 3-2, secţiunea II-
II, solicitată în secţiunea 3 de un moment M r 0 M t 0   2 kNm.
Cunoscând G=0,81·105MPa (8,1·105daN/cm2), se cer:
a) Momentul de torsiune M r 1 M t 1  şi M r 2 M t 2  ştiind că rotirea relativă


12  0 ,5  0 ,5 rad .
180
b) Diagrama M r M t  în lungul barei.
c) Tensiunea τmax, în bara 1-3.
Rezolvare:
a) Din condiţia:
13   32  12 ,
rezultă:
M r 1 a M r 1  M r 0 b 
  0 ,5 ,
GI r I GI r II 180
în care
2
1 1 4 2 418,5·32 
Ir I
3
3
3
 
  s j t j  2·20·2 3  30·33  376 ,66 cm 4 , I r II  4
sj
  22 918 cm 4 .
 32 18,5 
j1 t j
2 
 1,5 2 

Rezultă:
M r 1 ·40

 
M r 1  2·10 4  60 0,5
 ,
8,1·10 5 ·376 ,66 8,1·10 5 ·22918 180
din care obţinem:
M r 1  6,55·10 4 daNcm  6,55 kNm
şi
M r 2  M r 0  M r 1  2  6 ,55  4 ,55 kNm .
Cu aceste valori rezultă diagrama momentelor de răsucire din figura 9.12 b).
M r 13 6 ,55·10 4
c)  max  ·t max  ·3  520 daN / cm 2 .
Ir I 376 ,66
Pentru bara cu secţiunea realizată în variantele 1,2 şi 3, se cer:

a) Calculul momentului de torsiune(răsucire) capabil din condiţia τmax=Rf (Rf=1300
daN/cm2).
b) Calculul momentului de torsiune(răsucire) capabil din condiţia θa=0,1°/m.
G=8,1·105daN/cm2.
(Bucureşti, 1997)
Fig. 9.13
Rezolvare:
Pentru varianta 1:
Mr
a) Din  max   Rf ,
2t min
obţinem: M r cap a )  2t min ·R f  2·19,2·41,2·0 ,8·1300  1645363 daNcm
sau M r cap a )  164,5 kNm .
Mr
b) Din    a  M r cap b )  G a I r ,
GI r
2
4 2 419,2·41,2 
în care Ir  4 s
  18540 cm 4 .
j  19,2 41,2 
 t
j 1 j
2
 1,2
 
0 ,8 
  
Rezultă: M r cap b )  8,1·10 5  0 ,1 ·10  2 ·18540  261978 daNcm
 180 
sau M r cap b )  26 ,2 kNm ,
deci M r cap a )  M r cap b ) .
Pentru variantele 2 şi 3
Mr
a) Din  max  ·t max  R f ,
Ir
Rf Ir
obţinem: M r cap a )  ,
t max
1 4 1
în care Ir  
3 j 1
3
 3 3

s j t j  ·2 400,8  201,2  36 ,7 cm 4 ,
3
1300·36,7
Rezultă: M r cap a )   39758 daNcm  3,97 kNm .
1,2
Mr
b) Din   a ,
GI r
  
obţinem M r cap b )  G a I r  8,1·10 5  0 ,1 ·10  2 ·36 ,7  518,6 daNcm
 180 
sau M r cap b )  0 ,0518 kNm ,
deci M r cap a )  M r cap b )
şi în concluzie M r cap1a )  M r cap 2 sau 3a ) şi M r cap1b )  M r cap 2 sau 3b ) .
Pentru bara de lungime l=1,2 m cu secţiunea din figură, se cere:

a) Momentul de torsiune (răsucire) capabil astfel încât τmax=1000daN/cm2 şi unghiul de
răsucire relativă al capătului liber.
b) Procentul din Mrcap preluat de fiecare element al secţiunii.
Se dau: t=8mm şi G=8,1∙105daN/cm2.
(Piteşti, 1998).
Fig. 9.14
Răspunsuri:
a) M r cap  2,859 kNm şi Δφ=0,0925844 rad=5°18’16,9”
b) 4,478% şi respectiv 2x47,76%.
Fig. 9.15
Fiind dată o bară realizată în două variante de alcătuire 1 şi 2, se cer:


a) Raportul rotirilor specifice 1 , considerând că ambele secţiuni sunt solicitate de acelaşi
2
moment de torsiune (răsucire) Mr.
M r1
b) Raportul momentelor de torsiune (răsucire) capabile, .
Mr2
(Timişoara, 1999)
Răspunsuri:

a) 1  1,31·10 2 ;
2
M r1
b)  15,75 .
Mr2
Fig. 9.16
O bară solicitată la torsiune (răsucire) liberă, cu un moment de răsucire constant, este

realizată în două variante de alcătuire, ca în figură. Se cunoaşte G≈8∙105daN/cm2. Se cere:
a) Pentru secţiunea 2, să se calculeze momentul de răsucire capabil M r 2 , din condiţia de
rezistenţă, pentru  max   a  R f  1000 daN / cm 2 .
b) Pentru un moment de răsucire M r 1  3M r 2 , să se calculeze tensiunea tangenţială maximă
pentru secţiunea l.
c) Dacă în cele două variante de secţiune barele ar avea lungimi diferite l1 şi l2 să se
determine raportul lor l1 l 2  , astfel încât unghiul de răsucire relativă Δφ între capetele barelor să
fie acelaşi.
(Bucureşti, 2002)
Fig. 9.17
Fie o bară solicitată la torsiune (răsucire) cu secţiunea realizată în două variante. Se cere:
a) Valoarea raportului M rcap2 M rcap1 , pentru τmax = τa.
b) Valoarea raportului  2 1 , pentru aceeaşi valoare a momentului de torsiune (răsucire).
(Bacău, 2003)
Fig. 9.18
Pentru bara din figură solicitată la torsiune (răsucire) liberă, se cer:

a) Valorile momentelor de torsiune (răsucire) M r1 şi M r2 din condiţia ca unghiul de

răsucire relativă să fie  A B  2   rad . G=8,1 105daN/cm2.
90
b) Fluxurile tensiunilor tangenţiale şi valorile lor în ramurile secţiunilor.
Se cunosc: M r 0  1,5 kNm , t  8 mm , l1  3m şi l 2  1m .
10. ÎNCOVOIEREA
10.1. Încovoierea pură a grinzilor de secţiune omogenă
10.1.1. Încovoierea plană şi pură a grinzilor de secţiune omogenă, cu axe
de referinţă principale.
Fig. 10.1
Ipotezele care stau la baza studiului încovoierii pure (şi „plane”) sunt următoarele:
 Momentul încovoietor (My) este constant pe lungimea grinzii.

 Forţa tăietoare (Tz) este nulă în secţiunea studiată.
 Efortul axial (total) din secţiune (N) este nul.
 Axele de referinţă y şi z ale secţiunii sunt axe centrale principale (sau axe de simetrie).
Scopul studiului încovoierii este de a determina:
 Expresiile deformaţiilor (ε) şi tensiunilor (σ) în puncte ale secţiunii.

 Ecuaţia şi poziţia axei neutre din secţiunea studiată (Axa neutră este axa din secţiunea
grinzii, în punctele căreia deformaţiile şi tensiunile sunt nule, adică axa în jurul căreia se
roteşte secţiunea studiată a grinzii solicitate la încovoiere). Axa longitudinală (x)
deformată, se numeşte fibra neutră sau fibră medie deformată.
 Expresia tensiunilor normale (sau longitudinale) în funcţie de momentul încovoietor şi
caracteristicile geometrice ale secţiunii.
Studiul încovoierii plane şi pure duce la următoarele rezultate:
 Curbura fibrei neutre (fibrei medii deformate) este:

1 d
 , (10.1)
 dx
d
în care φ este rotirea la încovoiere iar dφ, rotirea elementară la încovoiere. Evident
dx
este derivata în raport cu variabila (x) pe lungimea grinzii, a funcţiei rotirii la încovoiere.
 Deformaţia longitudinală (ε) în fibre la distanţa z de planul xGy, rezultă ca fiind:
z
 . (10.2)

 Tensiunile normale (longitudinale) în fibrele la distanţa z de planul xGy, rezultă ca fiind:
E
 z. (10.3)

Din expresiile (10.2) şi (10.3) se observă, că atât deformaţiile ε cât şi tensiunile σ variază
în secţiune liniar (cu z), pe înălţimea grinzii, valorile extreme ale tensiunilor fiind cele din
punctele extreme ale secţiunii.
 Ecuaţia axei neutre în cazul încovoierii plane, este:
z=0. (10.4)
După cum se vede, în cazul încovoierii plane şi pure, axa neutră este suportul vectorului
moment, My şi se confundă cu axa centrală principală y.
 În funcţie de momentul încovoietor, se demonstrează că expresia curburii devine:
1 d M y
  , (10.5)
 dx EI y
în care E este modulul de elasticitate longitudinală, iar Iy este momentul de inerţie al

secţiunii în raport cu axa neutră. Expresia EIy se numeşte rigiditatea la încovoiere a
grinzii.
 Tensiunile normale (longitudinale) σMy („σ din My”) în fibre la distanţa z de „planul
neutru” (mulţimea axelor neutre) se calculează cu formula lui Navier,
My
 My  z. (10.6)
Iy
Dacă asupra unei grinzi acţionează doar sarcini în planul orizontal şi care determină apariţia
în secţiune a unor momente încovoietoare Mz (figura 10.2), axa neutră va fi z, iar tensiunile
normale (longitudinale) σMz se calculează cu formula lui Navier, care devine în acest caz:
Mz
 Mz   y. (10.7)
Iz
Relaţiile (10.6) şi (10.7) sunt algebrice. Ca urmare, My şi Mz trebuiesc considerate cu semnul

lor (corespunzător celui din diagrama de momente) iar z şi respectiv y sunt coordonatele (cu
semn) ale punctelor din secţiune în care se calculează tensiunile.
Fig. 10.2
Tot din relaţiile (10.6) şi (10.7) se observă, că pentru o anumită valoare a momentului
încovoietor, tensiunile sunt cu atât mai mici, cu cât momentul de inerţie (Iy sau Iz) este mai mare.
Pentru o anumită valoare a ariei secţiunii, momentul de inerţie este cu atât mai mare, cu cât
suprafeţele din secţiune sunt mai depărtate de axa neutră. După cum se vede şi din figura 10.2,
tensiunile extreme apar în punctele din secţiune cele mai depărtate de axa neutră, astfel încât
putem scrie:
My My My
 My  z max   , (10.8)
max Iy I y z max Wy
în care Wy este modulul de rezistenţă axial al secţiunii, în raport cu axa neutră.

Analog,
Mz
 Mz  . (10.9)
max Wz
În cazul în care axa neutră este axă de simetrie a secţiunii (ca de exemplu axa y), atunci:
 max   max   min . (10.10)
Dacă condiţia de mai sus nu mai este îndeplinită, atunci:
 max   min . (10.11)
Condiţia de siguranţă (de rezistenţă) a grinzii solicitate în plan vertical, se scrie sub forma:
M y max
 My    ai ( sau Ri ) . (10.12)
max Wy
Relaţia (10.12) permite calculul „momentului capabil” M y cap (adică a celui mai mare
moment încovoietor capabil a produce deformaţii relativ mici şi strict elastice, reversibile).
M y cap  W y ef · ai . (10.13)
Aceeaşi relaţie (10.12) poate fi folosită (la limită) şi pentru dimensionarea secţiunii grinzii,
caz în care se calculează:
M y max
W y nec  , (10.14)
 ai
şi care permite aflarea dimensiunilor principale ale secţiunii grinzii.
Fig. 10.3
Pentru grinda încărcată ca în figură, se cere:

a) Calculul modulelor de rezistenţă, pentru cele trei variante ale secţiunii grinzii.
b) Calculul tensiunii maxime, în cazul secţiunii dreptunghiulare , pentru t=1cm.
c) Calculul momentului capabil, dacă σai=1100daN/cm2.
d) Calculul valorii parametrului t, pentru σai=1200daN/cm2.
Rezolvare:
a) În cazul tuturor secţiunilor, A1  A2  A3  36t 2 .

În schimb,
3 2
a 3 6t  bh 2 4t 9t  I3 y
W1 y    36t 3 ; W2 y    54t 3 şi W3 y  ,
6 3 6 6 z max
3 3
6t 10t  4t 6t  428t 4
în care I3 y    428t 4 şi W3 y   85,6t 3 .
12 12 5t
Evident,  3My max va fi mai mic decât  1My max .
3 5,4·10 4 daN
b) Pentru t=1cm, W2 y  54 cm şi    1000 .
max
54 cm 2
daN
c) Pentru  ai  1100 , M cap  54·1,1·10 3  59 ,4·10 3 daNcm sau M cap  5,94 kNm .
cm 2
daN 5,4·10 4
d) Pentru  ai  1200 2
, W y nec  3
 45 cm 3  54t 3 ,
cm 1,2·10
de unde rezultă t=0,941cm=9,41mm.

În cazul secţiunilor cu o singură axă de simetrie, (figura 10.4) tensiunea se calculează cu relaţia:
My
 My  z max   ai (10.15)
max Iy
Fig. 10.4
şi din condiţia de rezistenţă (10.15) rezultă:
Iy
M cap   ai . (10.16)
z max
şi respectiv
My
I ynec  z max . (10.17)
 ai
10.1.2. Încovoierea pură a grinzilor de secţiune omogenă, în raport cu axe

de referinţă (y şi z) oarecare
Fig. 10.5
Într-un asemenea caz, tensiunea „normală” (longitudinală) intr-un punct oarecare m(y,z) al
secţiunii se calculează cu „formula lui Navier generalizată”:
M y I z z  I yz y 
m  . (10.18)
I y I z  I yz2
Ecuaţia axei neutre rezultă din condiţia  m n  0 , în care mn(yn,zn) este un punct aparţinând
axei neutre,
I z z n  I yz y n  0 . (10.19)
Panta axei neutre faţă de axa y, va fi:
z n I yz
tg   , (10.20)
yn Iz
şi depinde exclusiv de caracteristicile geometrice ale secţiunii. Axa neutră nu mai este suportul
vectorului moment (y), iar într-o astfel de situaţie încovoierea nu mai este plană, ci „oblică”.
Pentru grinda din figură solicitată la încovoiere sub acţiunea momentului M y stabiliţi:
a) Panta axei neutre.
b) Expresiile tensiunilor extreme.
c) Momentul capabil, pentru t=10 mm şi σai=100MPa.
Se dau: Iy=136t4, Iz=64t4 şi Iyz=48t4.
Fig. 10.6
Rezolvare:
I yz 48t 4 3
a) tg    ,    3652'11" .
Iz 64t 4 4
b) Tensiunile extreme apar în punctele D’ şi D” din secţiune, şi se calculează cu relaţia (10.18).

Astfel:
 D' 
64t 4
·5t  48t 4 ·0 M y 
5 My
·   max ,
136t 4 ·64 t 4  48t 4   2
100 t 3
 D" 
64t 4
 3t   48t 4 ·2t M y

4 ,5 M y
·   min .
136t 4 ·64t 4  48t  4 2
 100 t 3
c) Momentul capabil rezultă din condiţia de siguranţă (de rezistenţă)
 max
  D'   ai
My
sau   ai ,
20t 3
din care M y cap  20t 3 ai  20·10 3 ·10 2  2·10 6 Nmm  2 kNm .

10.2. Încovoierea cu forţă tăietoare a grinzilor de secţiune omogenă

10.2.1. Încovoierea cu forţă tăietoare a grinzilor cu secţiunea “plină” şi
simetrică în raport cu suportul forţei tăietoare
Fig. 10.7
Ipotezele care stau la baza acestui studiu sunt următoarele:

 Suportul forţei tăietoare se află pe axa de simetrie a secţiunii (z).
 Pe intervalul de calcul studiat, forţa tăietoare este constantă şi produce în secţiuni tensiuni
tangenţiale, având direcţia şi sensul forţei tăietoare din care provin.
 În conformitate cu teorema dualităţii tensiunilor tangenţiale, în orice punct al secţiunii,
pot fi puse în evidenţă tensiuni tangenţiale longitudinale (de lunecare) egale cu cele din
planul secţiunii şi simetric orientate în raport cu ele.
Concluziile studiului conduc la relaţia pentru calculul tensiunii tangenţiale, în puncte la
aceeaşi distanţă (z0) de axa neutră (y) a secţiunii (stabilită de D.J.Juravski) şi anume:
Tz S y  A 
 xzTz  0
, (10.21)
bZ 0  ·I y
în care:
 Tz – este forţa tăietoare din secţiune;
 b z 0  – este lăţimea secţiunii în dreptul punctelor în care se calculează tensiunile
tangenţiale (la distanţa z0 de axa neutră);
 Iy – este momentul de inerţie al întregii secţiuni în raport cu axa neutră;
 S y A  – este momentul static în raport cu axa neutră (y) a suprafeţei din planul secţiunii
0
cuprinsă între punctele în care se calculează tensiunile tangenţiale şi una din laturile
secţiunii.
Cu notaţiile din figură,
S y  A   A0 zG0 , (10.22)
0
în care
A0 – aria suprafeţei al cărei moment static este S y A  şi
0
zGo – distanţa la axa neutră (y), a centrului de greutate al ariei A0.
În cele ce urmează, ne propunem să stabilim legea de variaţie a tensiunilor tangenţiale în

planul secţiunii dreptunghiulare (a unei grinzi) în care acţionează forţa tăietoare Tz.
Fig. 10.8
Rezolvare:
În conformitate cu relaţia (10.22) şi cu notaţiile din figură,
2
h  h 1  h  b  h 2
S y A  
 b  z 0      z 0      z 0  ,
0
2  2 2  2  2  4 
ceea ce indică o variaţie parabolică a tensiunilor tangenţiale pe direcţia forţei tăietoare. În

h
punctele laturilor paralele cu axa neutră, pentru z 0   , S y  A   0 , iar în punctele axei neutre,
2 0
2
bh
pentru z 0  0 , S y  A    S y  A  , de unde rezultă că tensiunile tangenţiale sunt nule în
0
8 0 max
punctele laturilor paralele cu axa neutră şi maxime în punctele axei neutre, unde au valoarea
Tz Tz ·bh 2 ·12 T
 zx max  3
 1,5 z ,
8·b·bh A
în care A este aria secţiunii dreptunghiulare (bh).

Diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale s-a reprezentat în figură.
Stabiliţi variaţia tensiunilor tangenţiale pentru secţiunea din figură şi desenaţi diagrama
tensiunilor tangenţiale, cu valori.
Fig. 10.9
Rezolvare:
Pentru Tz=T şi Iy cunoscut,
T ·12t 2 ·4t Tt 2 Tz 6t Tz Tt 2 T  2 2 3t  Tt 2
 xzTzt  8 ;  xzi   xzt  24 ,  xzTzmax  12t ·4 t  6t   28 ,5 .
6t·I y Iy 2t Iy 2t · I y  2 Iy
Desenaţi diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale, pentru secţiunea din figură.

Fig. 10.10
Rezolvare:
T ·2·4t 2 ·2t Tt 2 4 Tz Tt 2
 Tz
xz a )  4 ;  Tz
xz b )  
· xz  1,6 ,
4t·I y Iy 10 a ) Iy
T Tt 2
 Tz
xz max 
10t·I y
 
16t 3  10t 2 ·0,5t  2,1
Iy
.
Desenaţi diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale, pentru secţiunea din figură.
Fig. 10.11
Rezolvare:
5t
T ·10t 2 2 2 2 2
 Tz 2  12 ,5Tt ;  Tz  T ·12t ·2t  4Tt ;  Tz  3 Tz  12Tt .
xz max  xz t xz i xz t
2t·I y Iy 6t·I y Iy Iy
10.2.2. Încovoierea cu forţă tăietoare a grinzilor cu pereţi subţiri (Suportul

forţei tăietoare pe axa de simetrie a secţiunii)
Dacă raportul între lungimea şi lăţimea porţiunilor drepte ale secţiunilor s j t j  este
s j t j  10 , secţiunea poate fi considerată “profil subţire”. Este cazul grinzilor constituite din
profile laminate, sau platbande îmbinate prin cordoane de sudură, nituri, şuruburi, buloane, etc.
În acest caz, în porţiunile al căror contur median este paralel cu suportul forţei tăietoare, se
dezvoltă tensiuni tangenţiale având direcţia forţei tăietoare, în celelalte porţiuni, tensiunile fiind
orientate în lungul conturului median al acestora şi constituind împreună cu primele, un flux
continuu al tensiunilor, între „punctele de zero” ale secţiunii. Punctele de zero sunt capetele
profilelor „deschise” sau punctele de intersecţie ale suportului forţei tăietoare cu conturul
median, în situaţia în care acesta este „închis”.
Tensiunile tangenţiale se calculează cu o relaţie asemănătoare celei a lui Juravski,
Tz S y
 Tz  , (10.23)
tI y
în care:
 Tz este forţa tăietoare orientată după axa verticală (z);
 Sy este momentul static, în raport cu axa neutră, a suprafeţei din secţiune limitată de unul
din punctele de zero şi punctul în care se calculează tensiunea tangenţială;
 t este grosimea (perpendiculară pe conturul median) profilului, în punctul de calcul al
tensiunii;
 Iy este momentul de inerţie al întregii secţiuni, în raport cu axa neutră din secţiune.
Fig. 10.12
Calculaţi şi reprezentaţi diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale în profilul I din figura

10.12, sub acţiunea forţei tăietoare Tz.
Rezolvare:
În inima profilului se dezvoltă tensiuni tangenţiale  xzTz , iar în tălpi,  xyTz şi care împreună cu
primele, formează un flux continuu al tensiunilor tangenţiale în interiorul întregului profil.
În desen, profilul poate fi reprezentat prin conturul său median, întrucât rapoartele între
lungimile (sj) şi grosimile porţiunilor drepte (tj) sunt mari.
Tensiunea tangenţială  xyTz în puncte ale tălpilor, la distanţa η de cel mai apropiat punct de
zero (capătul deschis din stânga-sus al profilului), este:
Tz h Th
 xyTz  ·t t  z  . (10.24)
tt I y 2 2I y
După cum se observă din relaţia (10.24), tensiunea tangenţială, în porţiuni al căror contur
median este perpendicular pe suportul forţei tăietoare, variază liniar (cu η).
În capătul deschis (pentru η=0),  Tz
xy  0 .
b Tz bh
În dreptul axei z (pentru   ),  Tz
xy max  .
2 4I y
În punctul M, aparţinând deopotrivă atât tălpii cât şi inimii, se poate considera că:
Tz h T bh t t
 xzTz min  tt b  z . (10.25)
ti I y 2 2I y ti
Tensiunea  Tz
xz max se calculează cu relaţia (10.23):
Tz  h h h T h t h
 Tz
xz max   tt b  ti
Tz
 sau  xz max  z  t b   . (10.26)
ti I y  2 2 4 2I y  ti 4
Evident, pentru tt=ti=t,
Tz bh Tz h  h
 Tz
xz min  şi  Tz
xz max  b  .
2I y 2I y  4
Calculaţi şi reprezentaţi diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale în “profilul închis” din

figură, sub acţiunea forţei tăietoare Tz.
Fig. 10.13
Rezolvare:
Punctele de zero sunt marcate cu simbolul ø.
Tz b h Tz bh Tz T b h Tz bh t t
 xyTz max  tt  ;  xz min  z t t  ,
t t I y 2 2 4I y ti I y 2 2 4I y t i
Tz  b h h h  Tz h  t t h
 Tz
xz max   tt  ti   b   .
ti I y  2 2 2 4  4I y  ti 2
Evident, pentru ti=tt, obţinem:
Tz bh Tz h  h
 Tz
xz max  b  .
4I y 4I y  2
Calculaţi şi reprezentaţi diagrama de variaţie a tensiunilor tangenţiale în “profilul mixt” din

figură, sub acţiunea forţei tăietoare Tz.
Fig. 10.14
Rezolvare:
Punctele de zero au fost marcate cu simbolul ø.
Tz b h Tz bh Tz T h T bh t t
 Tz Tz
xy max   xy min  tt  ;  xz min  z t t b  z ,
tt I y 2 2 4I y ti I y 2 2I y ti
Tz  h h h  Tz h  t t h
 xzTz max   t t b  ti   b   .
ti I y  2 2 4  2I y  ti 4
Evident, pentru tt=ti, obţinem:
Tz bh Tz h  h
 Tz
zx max  b  .
2I y 2I y  4
10.2.3. Încovoierea cu forţă tăietoare a grinzilor cu pereţi subţiri (Suportul

forţei tăietoare perpendicular pe axa de simetrie a secţiunii). Centrul
de lunecare
În situaţia în care secţiunea grinzii are o singură axă de simetrie (ca în figura 10.15), iar
planul forţelor este perpendicular pe aceasta, în secţiune se dezvoltă tensiuni tangenţiale  xyTz şi
 xzTz în conformitate cu regulile cunoscute.
Fig. 10.15
Suma tensiunilor  xzTz este chiar forţa tăietoare Tz, care acţionează în “inima” materială a
grinzii. Suma tensiunilor  xyTz generează în “tălpi” forţe Fy care formează un cuplu de moment
(Fyh) în orice punct al planului secţiunii. Momentul Fyh este de natura unui moment de răsucire.
Ca urmare, în astfel de situaţii, încovoierea este însoţită în secţiune de o solicitare
complementară (nedorită) de răsucire.
Problema care se pune în consecinţă este următoarea: În ce punct al axei de simetrie ar trebui
aplicată sarcina (Fz) astfel încât răsucirea să fie evitată.
Punctul acesta se numeşte “centru de lunecare” (sau “de încovoiere” sau de “încovoiere-
răsucire”) şi se află la o distanţă ec (deocamdată necunoscută) de suportul material real al forţei
tăietoare, Tz de inima profilului. Pentru determinarea distanţei ec dintre axa inimii şi centrul de
lunecare C, se reduc în raport cu centrul de lunecare forţele rezultate din tensiuni. Din această
reducere rezultă momentele de sens contrar Tzec şi Fyh.
În lipsa răsucirii, acestea trebuie să fie egale şi de sens contrar.
Din egalitatea Tzec=Fyh,
Fy
rezultă ec  h.
Tz
Fy   Tz
xy med · At ,
în care At este aria secţiunii tălpii, At = tb,
Tz b h
iar  Tz
xy med  ·t .
tI y 2 2
Tz tb 2 h tb 2 h 2
Cu acestea Fy  şi deci ec  .
4I y 4I y
Cunoaşterea poziţiei (ec, a) centrului de lunecare (sau „de încovoiere”) este de cea mai mare
importanţă practică, în cazul grinzilor solicitate perpendicular pe axa de simetrie a secţiunii.
Să se determine poziţia centrului de lunecare pentru secţiunea din figură.
Fig. 10.16
Din solicitarea grinzii cu forţe Fz rezultă tensiuni  Tz ' ''

xz , xy , xy . Rezultantele acestor tensiuni
sunt forţele Tz , F y' şi F y'' . Reducând forţele în centrul de lunecare (C) obţinem (în lipsa răsucirii):
F y''  F y'
 '' '

Tz e c  F  F ·h şi deci ec 
y y h.
Tz
Tz tb22 h T tb 2 h
Întrucât Fy''  şi Fy'  z 1 ,
4I y 4I y
Tz th 2 T thl
rezultă Fy''  Fy' 
4I y
 4I y

b2  b12  z b2  b1  ,
th 2 l
şi deci ec  b2  b1  .
4I y
Determinaţi poziţia centrului de lunecare pentru secţiunea din figură.
Fig. 10.17
Rezolvare:
Din relaţia T z ec  4 F y'' a  2 F y' a  22 F y''  F y' a rezultă:
 
2 2 Fy''  Fy' a
,
ec 
Tz
Tz t( 2a )2 ·4a 4Tz ta 3 T t( 2a ) 2 ·2a 2Tz ta 3

în care Fy''   şi Fy'  z  .
4I y Iy 4I y Iy
8Tz ta 3 2Tz ta 3 6Tz ta 3 12ta 4

Ca urmare 2 Fy''  Fy'    şi ec  .
Iy Iy Iy Iy
Determinaţi poziţia centrului C, pentru secţiunea din figură.
Fig. 10.18
Rezolvare:
Tensiunile  'xz generează o forţă Fz' , iar tensiunile  'xz' o forţă Fz'' . Suma lor este chiar forţa
tăietoare din secţiune, Tz.
Fz'  Fz''  Tz .
Din egalitatea Fz' ec  Fz'' l  ec  , rezultă:
F z
'

 Fz'' ec  Fz'' l ,
Fz'' l
de unde ec  ,
Tz
2
în care: Fz''   xzTz med · At'' şi  xzTz med   xzTz max .
3
2 Tz b 2
'' Tz b 2 Tz tb 3 tb 3l
Ca urmare F 
z tb  tb  şi ec  .
3 8I y 12 I y 12 I y 12 I y
Determinaţi poziţia centrului C pentru secţiunea din figură.

Fig. 10.19
Rezolvare:
Din egalitatea T z  Fz'  2 Fz'' şi condiţia Fz' e c  2 F y a  2 Fz'' ec  2a   2 F y a  2 Fz'' ec  4 Fz'' a
rezultă:
Fz'  2 Fz'' ec  Tz ec  Fy  2Fz'' 2a ,
Fy  2 Fz''
de unde: ec  2 a,
Tz
'' Tz Tz T z z Tz z 2
în care F 
z xz med ·ta şi  xz  tz  .
tI y 2 2 I y
1 1 Tz a 2 T ta 3
Ca urmare, Fz''   Txzzmax ta  ta  z .
3 3 2I y 6I y
Rezultă, de-asemenea:
Tz  a 2 3Tz ta 3
Fy   xyTz med ·2ta   ta  ta ·2ta  .
tI y  2  Iy
3Tz ta 3 T ta 3 10Tz ta 3
Deci, Fy  2 Fz''  2 z 
Iy 6I y 3I y
10ta 4 20ta 4
şi respectiv ec  2  .
3I y 3I y
10.3. Probleme
Pentru grinda cu secţiunea din figură se cer:

a) Diagramele de eforturi.
b) Dimensionarea grinzii de secţiune constantă pe lungime, pentru p=1N/mm, l=1m şi
σa=150MPa.
c) Diagramele de tensiuni σ şi τ în secţiunea 1 pe direcţia (A)-(A).
d) Tensiunile principale şi direcţiile lor în punctul M al secţiunii 1.
(Ploieşti, 1993)
Fig. 10.20
Rezolvare:
a) Diagramele au fost reprezentate în figură.

b) În vederea dimensionării s-au calculat poziţia centrului G, momentul de inerţie
Iy=15,91a4 şi modulul de rezistenţă Wy=6,58a3.
Din condiţia de siguranţă (de rezistenţă):
W y nec 
M y max
 
 
2 pl 2 2·1· 10 3
2
 6 ,58a 3 ,
a a 150
rezultă a=12,65mm.
c) Diagramele de tensiuni au fost reprezentate în figura 10.21
Fig. 10.21
În mod evident,  max

  min   a  150MPa .
1,583
Rezultă  max  150  98,24 MPa .
2 ,417
Tz 1 S y 1 1,5 pl·5a 2 ·e y 1 1,5·1·10 3 ·5·1,083 5

1     0 ,63MPa ;  2   1  1,063MPa ,
b1 I y 5a·15,91a 4 5·15,91  12 ,65
2
3
 max 
Tz S y max

 
1,5 pl 5a 2 ·e y 1  3a e y1  0 ,5a  2
2
b2 I y 3a·15,91a 4
sau  max 

1,5·1·10 3 5·1,083  1,50 ,583
2
  1,16MPa ,
2
3·15,9112,65
Tz S y 4 1,5 pl·2a·2a  e y 4 1,5·10 3 ·2·1,417 2

4   4
 2
 1,671MPa ;  3  1,671  1,11MPa .
b4 I y 2a·15,91a 15,9112 ,65 3
d) Din diagramele de tensiuni, în punctul M, rezultă:
e y 1  0 ,5a 0,583
 M  98,24  98,24  36 ,18MPa , (>0) şi  M max   1,063MPa , (>0).
e y 1  0 ,5a 1,583
Direcţiile principale sunt indicate de unghiul:
1 2 1 2·1,063
  1  arctg M  arctg  140' 5,32'' ,
2 M 2 36,18
 1
iar tensiunile principale sunt  1,2    2  4 2 , adică
2 2
36 ,18 1
 1,2   36 ,182  41,0632  18,09  18,12 .
2 2
De unde rezultă 1  36,21MPa şi  2  0,03MPa .
Stările de tensiune raportate la direcţiile x,z şi la cele principale (1), (2) au fost reprezentate
în figura 10.22.
Fig. 10.22
Fig. 10.23
O grindă dreaptă are secţiunea transversală I-I. Din încărcări exterioare, în secţiune a rezultat
o tensiune  max  1500daN / cm 2  max  150MPa  .
Să se determine σmax în grindă, dacă asamblarea platbandelor s-a efectuat ca în secţiunea II-
II. În ambele variante momentul încovoietor este acelaşi.
Rezolvare:
Se calculează coordonata zG a centrului de greutate al secţiunii I-I care este aceeaşi cu cea a
secţiunii II-II, întrucât secţiunea II-II s-a obţinut din secţiunea I-I prin translaţia unei părţi a ei
după direcţia axei y. Rezultă zG=48mm şi respectiv zmax=138mm,
e y 1  z G  48 mm şi e y 2  48 mm .
Se calculează de asemenea I y  1317 ,6 cm 4 .
Din expresia tensiunii:

My
My
 max  z max ,
Iy
 max I y 1500·1317 ,6
rezultă valoarea momentului M y    1,432·10 5 daNcm .
z max 13,8
În cazul secţiunii II-II, din motivele arătate, Iy este acelaşi ca în cazul secţiunii I-I. Pentru
calculul momentului de inerţie Iz se calculează yG=15 mm şi rezultă e z 1  e z 2  15 mm .
În continuare se calculează Iz=420 cm4 şi Iyz=-259,2 cm4.
Tensiunile normale (longitudinale) în secţiunea II-II se calculează cu relaţia:
M y I z z  I yz y 
  .
I y I z  I yz2
Ecuaţia axei neutre a secţiunii rezultă pentru σ=0, din care obţinem panta ei,
z n I yz  259 ,2
tg     0,617 ,
yn Iz 420
ceea ce corespunde unghiului θ=-31,68°.
Diagrama tensiunilor normale s-a reprezentat în figura 10.24.

Fig. 10.24
Tensiunile extreme apar în punctele D'  y D'  13,8 cm; z D'  1 cm  şi

D"  y D"  5,4 cm; z D"  6 cm  şi au valorile:
1,432·10 5 420·1,38  259,2 daN

 max D'  2
 1631 2
1317 ,6·420  259,2 cm
şi
1,432·10 5  420·5,4  259 ,2·6  daN
 min D"  2
 1126 .
1317 ,6·420  259,2 cm 2
Fie grinda cu schema statică şi secţiunea transversală din figură. Ştiind că a=0,5m şi
E=2,1·106daN/cm2, se cer:
a) Să se traseze diagramele T şi M.
b) Să se determine încărcarea p, ştiind că τmax=120daN/cm2. Trasaţi alura diagramelor τ în
secţiune (fără valori).
c) Dacă într-un punct din secţiune σ=-1050daN/cm2 şi τ=110daN/cm2, să se determine
tensiunile şi direcţiile principale în acel punct.
Fig. 10.25
Rezolvare:
a) Diagramele T şi M au fost reprezentate în figură.

b) Secţiunea echivalentă şi diagramele τ, au fost reprezentate în figura 10.26.
Fig. 10.26
Tz max
S y max
Din condiţia    max ,
ti I y
în care:
 daN 
Tz max
 4pa  4p  2  a cm   4p·50  200pdaN ,
 cm 
S y max  0,6·13,2·7,8  1,2·7,5·3,75  95,526cm 3 ,
3 3
13,216,2 1215
t i  1,2cm şi I y    1301,68cm 4 ,
12 12
200p·95,526
rezultă:  120 , deci p=9,81daN/cm.
1,2·1301,68
c) Ţinând cont de faptul că σ=-1050daN/cm2 şi τ=110daN/cm2, rezultă
1 2 1 2·110
   2  arctg  arctg  5,91 ,
2  2  1050
(în sens trigonometric faţă de axa x, conform convenţiei).
 1 1050 1
 1,2    2  4 2    10502  4·1102 ,
2 2 2 2
din care:
1  11, 4daN / cm 2 şi  2  1061,4daNcm 2 . (figura 10.27)
Fig. 10.27
Se consideră grinda simplu rezemată din figură cu a=0,5m. Se cere:

a) Trasarea diagramelor de eforturi.
b) qcap, astfel încât σmax=2100daN/cm2
c) Diagramele de tensiuni σ (din încovoiere) şi τ (din forţa tăietoare) din secţiunea
periculoasă, cu precizarea valorilor maxime.
(Bucureşti, 1997)
Fig. 10.28
Răspunsuri:
a) T12   qkN ; T23  1,05qkN ; T35  0,45qkN ; T5  qkN ; T6  0 .

M 1  0 ; M 2   qkNm ; M 3  1,1qkNm ; M 4  0,65qkNm ; M 4  0 ,4qkNm .
M 5  0 ,5qkNm ; M 6  0 .
b) z G  153,75mm; I y  19455cm 4 ; W y  714,7cm 3 ; q  136 ,5kN / m .
c)  min  118,5MPa ;  max  50MPa .
Pentru grinda simplu rezemată cu console, din figură, încărcată în planul longitudinal de
simetrie, se cere:
a) Trasarea diagramelor de eforturi.
b) Determinarea parametrului de încărcare P, astfel ca σmax=3000daN/cm2(300N/mm2).
c) Trasarea diagramei σ, cu valorile extreme.
d) Trasarea diagramelor τ cu valorile extreme în secţiunea cu efort Tmax.
e) Direcţiile şi tensiunile principale în punctul K al secţiunii (1).
(Piteşti, 1998)
Fig. 10.29
Răspunsuri:
a) T12  3PkN ; T23  3,286 PkN ; T34  1,286 PkN ; T45  0 ,714 PkN ; T56   PkN  .
M 2  6 PkNm; M 3  0,572 PkNm ; M 4  4 ,428 PkNm ; M 5  3PkNm .
b) z G  24 ,09cm; I y  73359cm 4 ; W y  1861,43cm 3 ; P  93,07kN .
c)  max
  min  3000daN / cm 2 ;  max  1834daN / cm 2 .
Tz
d)  xy  sus   120,3daN / cm 2 ;  xyTz  jos   120,8daN / cm 2 .
 xzTz sus   802daN / cm 2 ;  Tz 2 Tz 2
xz max  904daN / cm ;  xz  jos   604 ,4daN / cm .

e) În (1) M=0 şi σ=0 şi τK=-769,6daN/cm2 ; α=α1=- şi 1   2   K .
4
Se dă grinda simplu rezemată cu consolă din figură, cu q=20kN/m, a=0,8m şi valorile

maxime admise pentru tensiuni σ=2100daN/cm2(210MPa) şi τ=1200daN/cm2(120MPa). Se cer:
a) Diagramele T şi M.
b) Verificarea la σmax şi trasarea diagramei σ, cu valori.
c) Verificarea la τmax şi trasarea diagramelor cu valori.
d) Direcţiile şi tensiunile normale principale, în punctul (K) al secţiunii (5).
(Timişoara, 1999)
Fig. 10.30
Răspunsuri:
a) T1A   4qa ; T A2   2qa; TB  2qa;

M A  4qa 2 ; M max 2 B   2qa 2 .

b) z G  8,4cm; I y  7084,8cm 4 ;  max
  min  1648dan / cm 2 .
Tz
c)  xy min
 33daN / cm 2 ;  xyTz max  72,3daN / cm 2 ;
 xzTz min  211daN / cm 2 ;  xzTz max  238daN / cm 2 .
d) În 5, pentru Tz=2qa şi My=-qa2;  K  140,9daN / cm 2 şi  K  103,6daN / cm 2 .
Rezultă    2  2753' 30" ;  1  54,8daN / cm 2 şi  2  195,7daN / cm 2 .
Pentru grinda din figură, se cere:

a) Pmaxim, dacă  max  210MPa .
b) Diagramele σ şi τ, în punctul (B), stânga.
c) Direcţiile şi tensiunile principale în punctul (K) al secţiunii (A), dreapta.
Se dă a=1m.
(Reşiţa, 2000)
Fig. 10.31
Pentru grinda simplu rezemată cu consolă, având secţiunea din figură, se cer:
a) Diagramele de eforturi.
b) Verificarea la σmax (R=2000daN/cm2 ; 200MPa).
c) Verificarea la τmax (Rf=1000daN/cm2 ; 100MPa).
d) Diagramele de tensiuni σ şi τ cu valori, în secţiunea (B) stânga.
e) Determinarea direcţiilor şi tensiunilor principale în punctul (M), al secţiunii (B) stânga.
Se dau: p=25kN/m; a=0,8m şi t=0,8 cm
(Cluj-Napoca, 2001)
Fig. 10.32
Fie grinda simplu rezemată cu consolă, cu încărcările şi secţiunea din figură. Se cere:
a) Să se calculeze valoarea încărcării q, astfel ca în secţiunea B, tensiunea σmax≤600daN/cm2
(60MPa).
b) Să se traseze diagramele de eforturi.
c) Distribuţia tensiunilor σ, în secţiunea de moment maxim.
Se dă a=1,0m
(Bacău, 2003)
Fig. 10.33
Stabiliţi poziţia centrului de lunecare, pentru secţiunea din figură.

(Bucureşti, 1997)
Fig. 10.34
Rezolvare:
Din condiţia de moment de răsucire nul,
Fz' ec  2 Fz" b  ec   Fy h ,
1
rezultă: ec 
Tz

Fy h  2 Fz" b , 
Tz  " h 3h b h
în care Fy   xyTz med · Ay  t z  ty t y b .
tyI y  2 4 2 2
Ca urmare:
Tz hb  3 "  T 41,2·19 ,2
Fy   tz h  tyb  z 1,5·0 ,8·41,2  1,2·19 ,2  ,
4I y  2  Iy 4
Tz
Deci Fy  14334 .
Iy
2 " 2 Tz S y max "

 
Fz"   "xz med
A"z 
3
 
 xz max
A"z 
3 t "z I y
Az .
Ca urmare,
3
2 Tz " h 3h " h Tz t "z h 3 Tz 0,841,2  T
Fz"  "
t z t z    6993 z .
3 tz I y 2 4 2 8I y Iy 8 Iy
1
Rezultă: ec  14334·41,2  2·6993·19,2  321998 1 cm.
Iy Iy
3 2 2
t " 2h 
3
h 0 ,82·41,2   41,2 
Pe de altă parte, I y  z  2t y b    2·1,2·19 ,2 
12 2 12  2 
sau I y  56853 cm 4 ,
pentru care ec=5,66 cm.
Stabiliţi poziţia centrului de lunecare, pentru secţiunea din figură.

Se dă t=8mm.
(Piteşti,1998)
Fig. 10.35
Rezolvare:
Din condiţia de moment nul în raport cu C,

Tz ec  F y"  F y' h , 
F y"  F y'
obţinem: ec  h,
Tz
în care,
 
Fy'   'xy med
A'y ; Fy"   "xy   med
A"y ; Fy"  Fy'   "xy   med
 
A"y   'xy med
A'y ,
în care,
1 ' 1 "
 
'
xy med 
2
 
 xy max
şi  "xy med 
2
 
 xy max
.
Tz
 
'
xy max  2t ·5t· h  Tz 5t·h şi  "xy   
Tz ·15t·h
.
2t I y 2 2I y max
2I y
5 Tz th 15 Tz th
 '
xy med 
4 Iy
şi  "xy   med

4 Iy
.
Rezultă
Fy"  Fy'   "xy   med
 
A"y   'xy med
A'y
sau
Tz t 3 h Tz t 3 h
F  F  112 ,5  12 ,5
"
y
'
y  100 .
Iy Iy
Ca urmare,
100t 3h 2
ec  ,
Iy
şi pentru Iy=6088t4,
2
100t 3 17t 
ec   4 ,747t  3,795 cm .
6088t 4
Stabiliţi poziţia centrului de lunecare pentru secţiunea din figura10.36.

(Timişoara, 1999)
Fig. 10.36
Rezolvare:
Din ecuaţia de momente în jurul punctului C,
F y' ec  Fz ·21t  2 Fy" 13,5  ec  ,
t
rezultă: ec 
Ty

21Fz  27 Fy" , 
T y  10 ,5t 2 13,5t  Ty t 4

în care Fz   Ty
xz med Az   2t  t ·
10 ,5t  t ·
13,5t sau Fz  ·2445
tI z  2 2  I z
1 Ty t 4
şi "
F  
y  Ty
xy med A   xyTy
"
y
3
  max
·2t·10 ,5t 
Iz
·386 .
Introducând valorile Fz şi Fy" în ec, obţinem:
t5 6 ,1767·10 4 t 5
ec  21·2445  27·386 
Iz Iz
3 3
t 21t  2 t 21t  2
şi pentru Iz    2t·13,5t 10,5t   5292 t 4 ,
12 12
rezultă ec  58,35mm  5,835cm .
Stabiliţi poziţia centrului de lunecare pentru secţiunea din figură.

(Cluj-Napoca, 2001)
Fig. 10.37
Răspuns: ec=19,68mm=l,968cm.

(Bucureşti, 2002)
Fig. 10.38
Răspuns: ec=10,263cm=102,63mm.

(Bacău, 2003)
Fig. 10.39
Problema 10.3.16. (figura 10.40)

(Târgu-Mureş, 2005)
Fig. 10.40
11. CALCULUL SĂGEŢILOR ŞI ROTIRILOR LA ÎNCOVOIERE,

PRIN METODE ENERGETICE
În cazul unei grinzi solicitate la încovoiere (figura 11.1), deplasările centrelor de greutate pe
verticală (după axa z), wk, se numesc săgeţi, iar unghiurile dintre axa nedeformată (x) a barei şi
tangenta la fibra neutră (axa deformată a barei), φk , se numesc rotiri. În cazul grinzilor uzuale, se
admit săgeţi maxime admisibile wa=(2,5÷3,33)10-3l şi rotiri maxim admisibile φa≈2·10-2 rad.
Fig. 11.1
Ecuaţia diferenţială (aproximativă) pentru săgeţi, în ipoteza rigidităţii (EIy) constante pe

lungimea grinzii, este:
EI y w"   M y , (11.1)
în care:
E – este modulul de elasticitate longitudinală a materialului grinzii.
Iy – momentul de inerţie axial al secţiunii grinzii în raport cu axa neutră.
d 2w
w"  2 – curbura simplificată (aproximativă) a grinzii.
dx
My – funcţia momentului încovoietor pe intervalul de calcul dat.
Convenţia de semne pentru săgeţi şi rotiri este cea din figura 11.2.
Fig. 11.2
11.1. Metoda Maxwell (1860–1865 )–Mohr(1868), pentru calculul

săgeţilor (wk) şi rotirilor (φk)
Pentru o grindă ca cea din figura 11.3, de secţiune constantă pe întreaga lungime a ei,
produsul dintre rigiditatea (EIy) şi săgeata din secţiunea (k) a grinzii, are expresia (fără
demonstraţie):
n
EI y wk    M y m y dx , (11.2)
lj
j 1
în care:
Fig. 11.3
My – funcţia momentului încovoietor, pe fiecare interval de calcul al grinzii.

my – funcţia momentului încovoietor fictiv pe aceleaşi intervale de calcul ale grinzii, sub
sarcină unitară fk=1 aplicată în secţiunea de calcul a săgeţii, pe direcţia şi sensul ei. Pentru
calculul rotirii în secţiunea (k) se aplică în locul sarcinii fictive fk=1 un moment fictiv mk=1 pe
direcţia şi sensul ei. Integrarea produselor Mymydx se face pe fiecare interval de calcul comun, iar
suma acestor integrale se face pentru toate intervalele de calcul (comune) ale grinzii sub cele
două tipuri de încărcări (reală şi fictivă).
Dacă grinda este construită în trepte de rigiditate constantă pe treaptă, (figura 11.4), atunci
relaţia pentru calculul săgeţii va fi:
Fig. 11.4
n
1
wk    M y m y dx . (11.3)
j 1 E j I jy lj
Dacă modulul de elasticitate (E) este acelaşi pentru toate treptele, atunci:
1 n 1
wk  
E j 1 I jy 
lj
M y m y dx . (11.4)
Dacă grinda (de rigiditate constantă pe întreaga ei lungime) este solicitată în plane
perpendiculare reciproc (de exemplu z şi y) ca în figura 11.5, atunci deplasarea căutată este:
Fig. 11.5
 k  wk2  vk2 , (11.5)
în care wk este deplasarea verticală, iar v k este deplasarea orizontală din punctul (k).
În relaţiile de mai sus, s-a neglijat integral efectul asupra deplasărilor al altor solicitări, ca
cele axiale, forfecarea şi răsucirea.
Pentru grinda din figură, calculaţi săgeata şi rotirea în secţiunea (1).
Fig. 11.6
Rezolvare:
l Fl 3
Se calculează M y   Fx ; m y w   x şi EI y w1   Fx 2 dx  .
1 0 3
Fl 3
Rezultă: w1  ,
3EI y
a4
în care E  2  10 6 daN cm 2 şi I y   108cm 4 .
12
w1 
 
10 2 · 10 2
3
 0 ,154cm  1,54mm .
3·2·10 6 ·108
Săgeata admisibilă este cuprinsă între (2,5÷3,33)l·10-3.

Pentru wa  3·10 3 l  3·10 310 3  3mm , obţinem w1  1,54mm  wa  3mm , ceea ce confirmă
verificarea condiţiei de rigiditate pentru săgeţi, în acest caz.
Pentru calculul rotirii în secţiunea (1), se consideră a doua schemă de încărcare din figură. Se
calculează my=-1 şi rezultă:
l
EI y 1   Fxdx 
Fl 2
şi respectiv 1 
Fl 2

 
10 2  10 2
2
 0 ,23·10  2 rad   a  2·10  2 rad ,

6
0 2 2 EI y 2·2·10 ·108
ceea ce confirmă verificarea condiţiei de rigiditate pentru rotiri, în acest caz.
Pentru grinda din figură, calculaţi w2 şi φ3.
Fig. 11.7
Rezolvare:
Se calculează funcţiile My, m y w2  şi m y  3  :
Int x My m y w2  m y  3 
 l F 1 x
1-2 0, 2  2
x
2
x
l
 l F 1 x
3-2 0, 2  2
x
2
x 1
l
l F 1 Fl 3 Fl 3
Rezultă: EI y w2  2 x xdx  şi w2  .
0 2 2 48 48 EI y
l 2 F x x Fl 2 Fl 2
EI y  3   x  1  dx  şi  3  .
0 2 l l 16 16 EI y
Aplicaţia 11.3 (Fig. 11.8)
Pentru grinda din figură, calculaţi w2 şi 1 .
Fig. 11.8
Rezolvare:
Se calculează funcţiile momentelor:

Int x My m y w2  m y  3 
1 x
1-2 0,2a Fx x 1
3 3a
2 x
3-2 0, a 2Fx x
3 3a
4 Fa 3 4 Fa 2
Rezultă: EI y w2  şi EI y 1  .
3 3
Aplicaţia 11.4 (fig. 11.9)
Pentru grinda din figură, calculaţi w1 şi w3.
Fig. 11.9
Rezolvare:
Se calculează momentele:
Int x My m y w1  m y w3 

1-2 0, a -2Fx x 0
x
2-3 0,2a 2,5Fx-2Fa a+x
2
x x
4-3 0,2a 1,5Fx
4 2
4 Fa 3 10 Fa 3
Se calculează săgeţile: w1  şi w3  .
EI y 3EI y
Pentru grinda din figură, calculaţi săgeata w2.
Fig. 11.10
Rezolvare:
Se calculează reacţiunile V1=6kN şi V3=18kN. Se calculează funcţiile momentelor

încovoietoare.
M12=6x
x2
M 32  18 x  24  18 x  12 x 2
2
x
m12  m32 
2
Se calculează săgeata:
1

EI y w2   6 x  18 x  12 x 2
0
 2x dx  2,5kNm 3
.
a 4 10 8
Pentru E≈2∙105MPa şi secţiunea pătrată, de latură a=100mm cu I y    8,33·10 6 mm 4 ,
12 12
2,5·1012
rezultă: w2   1,5mm .
2·10 5 ·8,33·10 6
Pentru grinda din figură, calculaţi săgeata w1.
Fig. 11.11
Rezolvare:
Se constituie tabelul:
Int x My m y w1  M y ·m y w1 

1-2 0, a 0 -x 0
2-3 0, a -Fx -(a+x) F(ax+x2)
5 Fa 3
Se calculează: EI y w1  .
6
Pentru grinda din figură, se cere valoarea reacţiunii V1 şi săgeata w2.

Fig. 11.12
Rezolvare:
Grinda este static nedeterminată, cu gradul de nedeterminare:

GN=4nec-3ec.echil.=1, deci simplu static nedeterminată.
Pentru încărcarea din figura 11.12 b) şi încărcarea fictivă 11.12 c), se pune condiţia ca
deplasarea w1 să fie nulă. Se constituie tabelul:
Nr. int. x My m y w1 

1-2 0, a V1x x
2-3 0, a V1(a+x)-Fx a+x
Şi se pune condiţia EIyw1=0.
a a
Obţinem:    
V1  x 2  a 2  2ax  x 2 dx  F  ax  x 2 dx  0 ,
0 0
5F
din care rezultă: V1  (fig. 11.12 d).
16
Pentru calculul săgeţii w2, se consideră schema de încărcare din figura 11.12 d) şi schema de
încărcare fictivă din figura 11.12 e). Se constituie tabelul:
Int. x My my(w2) My m y w2

5F
1-2 0, a x 0 0
16
F F
2-3 0, a
16
5a  11x  -x
16
11x 2  5ax 
şi se calculează
Fa 7 Fa 3
EI y w2  
0 16

11x 2  5ax dx  96
.
11.2. Calculul grafic al integralelor Maxwell – Mohr (metoda

Veresceaghin, 1870)
Pentru calculul grafic al integralelor Maxwell – Mohr, se construiesc diagramele momentelor

încovoietoare ale încărcărilor reale (My) şi fictive (my). Astfel, în cazul în care dorim să calculăm
săgeata şi rotirea în secţiunea (k) a grinzii din figura 11.13, se construiesc diagramele My, my(wk)
şi my(  k).
Fig. 11.13
Dacă secţiunea grinzii este constantă pe întreaga lungime a ei, atunci expresia săgeţii (wk)
respectiv rotirii  k rezultă din relaţiile:
n n
EI y wk   A j m j wk  şi EI y k   A j m j  k  , (11.6)
j 1 j 1
(fără demonstraţie), în care Aj sunt ariile suprafeţelor din diagrama de momente încovoietoare My
a încărcării reale a grinzii, iar m j wk  şi m j  k  sunt segmentele din dreptul centrelor de
greutate Cj ale acestor arii, în diagramele de momente corespunzătoare încărcărilor fictive pentru
calculul săgeţii wk sau rotirii  k . Important este ca ariile reală şi fictivă corespondente să fie
definite pe acelaşi interval de calcul, comun celor două (câte două) diagrame perechi (My şi
m y wk  şi respectiv My şi m y  k  ).
Diagrama de referinţă pentru definirea unui interval de calcul comun este întotdeauna
diagrama fictivă ( m y w k  sau m y  k  ).
Un interval de calcul corespunde întotdeauna porţiunii de aceeaşi pantă a diagramei fictive.
Intervalul de calcul poate fi subdivizat, dacă pe lungimea acestuia diagrama reală (My) prezintă
pante diferite.
Astfel, in figura 11.13, din punctul de vedere al diagramelor m y wk  sau m y  k  acestea
prezintă între secţiunile de la capetele grinzii (1 şi n) doar două intervale de calcul. Dar datorită
faptului că între secţiunile(j) şi (m) diagrama My a încărcării reale prezintă pante diferite,
intervalele 1-k şi k-n trebuiesc împărţite în continuare în câte alte două intervale (1-j şi j-k şi
respectiv k-m şi m-n). Mai mult, întrucât pe intervalele j-k şi k-m suprafeţele Aj sunt trapeze ale
căror arii şi poziţii ale centrelor de greutate sunt dificil de stabilit, acestea se subîmpart în
continuare (la rândul lor) în câte două triunghiuri.
Astfel, cu toate că iniţial, pe lungimea diagramelor fictive aveam doar câte două intervale
distincte, ţinând cont de cele de mai sus, vom avea în final şase intervale de calcul (şi respectiv
produse Ajmj) în expresiile săgeţii (şi respectiv rotirii).
Pentru cazuri uzuale, în tabelul următor se indică ariile şi poziţiile centrelor de greutate ale
suprafeţelor Aj ale diagramelor de momente posibile.
Semnul produselor Ajmj este produsul semnelor Aj şi mj.
Pentru grinda din figură se cere să se calculeze săgeata şi rotirea în secţiunea (1).
Fig. 11.14
Rezolvare:
Se construieşte diagrama My a încărcării reale şi diagramele m y w1  şi m y 1  , ale

încărcărilor fictive. Se constată că pe intervalul 1-2, avem câte un singur interval de calcul
comun, atât pentru perechile de diagrame M y  m y w1  cât şi M y  m y 1  . Ca urmare,
3
 1  2  Fl  1  Fl 2
EI y w1    Fl·l   l   şi EI y 1    Fl ·l  1  .
 2  3  3  2  2
Pentru grinda din figură, se cere să se calculeze săgeata w2 şi rotirea 1 .
Fig. 11.15
Rezolvare:
Se construiesc diagramele My, m y w2  şi m y 1  . Perechea de diagrame M y  m y w2  ,

prezintă două intervale de calcul distincte comune şi simetrice. Ca urmare,
3
 1 Fl l  2 l  Fl
EI y w2  2 ·    .
 2 4 2  3 4  48
Din punctul de vedere al diagramei my(  1) aceasta prezintă pe întreaga lungime a grinzii un
singur interval de calcul (o singură pantă). Ca urmare, putem considera ca arie Aj întreaga
suprafaţă a diagramei My (al cărei centru de greutate Cj este uşor de stabilit). În consecinţă,
2
 1 Fl  1  Fl
EI y 1   l    .
 2 4  2  16
Pentru grinda din figură se cere expresia săgeţii w2 şi rotirii  3.
Fig. 11.16
Rezolvare:
Se construiesc diagramele momentelor încovoietoare My, m y w2  şi m y  3  . Se observă că

diagramele My şi m y w2  au intervale de calcul comune. În cazul acesta,
3
1
EI y w2  2Fa 2a  2  2a   1 2Fa 2 2  2a   4 Fa .
 
2 3 3  2 3 3  3
Pentru calculul rotirii  3 avem la dispoziţie două variante.

Varianta 1. Observăm că diagrama my(  3) se desfăşoară (cu pantă constantă) pe întregul
interval (1)-(2)-(3), dar diagrama My prezintă pe această lungime două intervale de calcul
distincte. Ca urmare, se împarte şi diagrama my(  3) în două fracţiuni pe intervalul (1)-(2) sub
forma unui triunghi şi pe intervalul (2)-(3) ca un trapez. Acesta la rândul lui se împarte în două
triunghiuri, ca în figură. Se calculează valorile segmentelor din dreptul centrelor de greutate ale
suprafeţelor componente ale diagramei My. Segmentul corespunzător triunghiului din dreapta se
2 2 1
compune la rândul lui din două segmente,   şi 1 ca în figură. Cu acestea obţinem:
3 3 3
2
EI y  3 
1
2 Fa 2a· 2  2   1 Fa 2  2  2   1 1  5 Fa .
2 33 2 3  3  3  3
Varianta 2. În varianta a 2-a se ia în calcul întreaga suprafaţă a diagramei My cu centrul de

greutate faţă de vârful triunghiului my(  3) la distanţa egală cu media coordonatelor vârfurilor,
5a
xc  . Ca urmare, segmentul din diagrama my(  3) din dreptul centrului de greutate a întregii
3
5a 1 5
diagrame My va fi ·  , de unde rezultă:
3 3a 9
2
1
EI y  3  2 Fa 3a·5  5Fa .
2 9 3
Pentru grinda din figură se cere expresia săgeţii w1 .
Rezolvare:
Şi în acest caz avem la dispoziţie două variante de lucru.
Varianta 1. Construim diagrama de momente My în baza „principiului suprapunerii efectelor

sarcinilor”. Construim diagramele parţiale My(F) datorată exclusiv acţiunii sarcinii F (în (1)) şi
My(2F), datorată exclusiv sarcinii 2F (în (3)). Evident, suma algebrică a lor, va fi chiar diagrama
My reprezentată mai jos.
Construim diagrama my(w1) şi constatăm că prezintă intervale comune cu cele ale diagramei
My(F), şi un singur interval de calcul pe distanţa (2)-(4).
Fig. 11.17
Ca urmare lucrând cu diagramele parţiale My(F) şi My(2F), pe de-o parte şi cu diagrama

my(w1) ca diagramă auxiliară, obţinem:
3
1
EI y w1   Fa a 2 a  1  Fa 4a 2 a  1 2Fa 4a a  Fa .
2 3 2 3 2 2 3
Varianta 2. Modificăm diagrama My (conform liniilor întrerupte), pentru a avea diagrame

continue cu aceeaşi pantă, pe intervalul (2)-(3). Luând de bază diagrama My (modificată) şi
my(w1) obţinem (ţinând cont şi de simetria digramei My pe (2)-(4)):
1 2 1 2 1 a 1 3 a Fa 3
EI y w1 
2
 
 Fa 2 a   Fa 2a a 
3 2
   Fa 4 a  , adică acelaşi rezultat.
3 3 2 2 2 2 3
Aplicaţia 11.12. (fig. 11.18)
Pentru grinda din figură se cer expresiile EIyw3, EIyφ3-ε (la stânga articulaţiei (3)) şi EIyφ3+ε
(la dreapta articulaţiei (3)).
Fig. 11.18
Rezolvare:
Se „desface” articulaţia, lăsând forţa F la stânga ei şi introducând forţele tăietoare T3 la

stânga şi T3 la dreapta ei.
Din condiţia de echilibru a grinzii secundare (3)-(5), rezultă T3=V5=F.
Se construieşte diagrama My.
Pentru calculul săgeţii w3 se consideră grinda cu sarcina fictivă f3=1 aplicată în articulaţie, şi
se construieşte diagrama de momente my(w3).
Rezultă:
1 2 4 Fa 3
2
 3

EI y w3  2  2 Fa 2  a  
3
.
Pentru calculul rotirii φ3-ε se aplică la stânga articulaţiei momentul fictiv mk=1 şi se
construieşte diagrama de momente my(φ3-ε).
Rezultă:
2
1

EI y  3   2 Fa 2
2
 23  1   1  5Fa3 .
 
Pentru calculul rotirii φ3+ε se aplică la dreapta articulaţiei momentul fictiv mk=1, se desface
articulaţia şi se introduc de-o parte şi de alta a ei forţele tăietoare t3.
1
Din condiţia de echilibru a grinzii secundare a grinzii rezultă t 3  . Se construiesc
2a
diagramele de momente fictive my(φ3+ε).
Rezultă:
2
1 2 2 1 1  1  Fa

EI y  3  2  2 Fa
2
     Fa 2a   
3 2 2
.
 2 6
Pentru grinda din figură se cere expresia săgeţii w3 şi rotirii 1 .
Fig. 11.19
Rezolvare:
Se construiesc diagramele My, my(w3) şi my(φ1).

Rezultă:
2 ql 2 l 5 l 5ql 4 2 ql 2 1 ql 3
EI y w3  2  şi EI y1  l  .
3 8 2 8 4 384 3 8 2 24
Pentru grinda din figură se cer expresiile săgeţilor EI y w1 şi EI y w4 .
Fig. 11.20
Rezolvare:
Se construieşte diagrama de momente încovoietoare My. Se consideră schemele statice pentru

calculul săgeţilor w1 şi w4 şi se construiesc diagramele de momente fictive my(w1) şi my(w4).
Ţinând cont de regulile expuse anterior, rezultă:
1 2 1 2 1 1 7qa 4
EI y w1  2qa 2 ·a a  2qa 2 ·2a a  qa 2 ·2a a 
2 3 2 3 2 3 3
şi
1 1 1 2 1 3 19
EI y w4  2qa 2 ·2a a  qa 2 ·2a a  qa 2 ·a a  qa 4 .
2 3 2 3 3 4 12
Pentru grinda din figură, se cere expresia săgeţii EIyw4.
Fig. 11.21
Rezolvare:
Varianta 1. Se lucrează cu diagramele parţiale M y 2qa 2 , M y 2qa , M y 2q13 , M y 2q 43  şi

diagrama fictivă my(w4).
1 1 1 2 1 2 1 3 8
EI y w4   ·2qa 2 ·4a 2a  2qa 2 ·4a·a  4qa 2 ·4a·a  4qa 2 ·4a 2a  4qa 2 ·2a 2a   qa 4 .
2 3 2 3 2 3 3 4 3
(săgeata reală este orientată în sens contrar forţei fictive).
Varianta 2. Se lucrează cu diagrama de momente reală My împărţită în şapte arii şi cu

diagrama fictivă my(w4). Se obţine acelaşi rezultat, dar pe o cale care este mult mai complicată.
11.3. Probleme
Problema 11.3.1 (fig. 11.22)
Pentru grinda din figură, se cer expresiile săgeţii w1 şi rotirii φ2.

(Târgu-Mureş, 1996)
Fig. 11.22
Rezolvare:
2 5 1 3 23 1 3 2 3 1  1 3 2 3 13 
EI y w1  2 2 pa 2 ·2a a  3 pa 2 a a  3 pa 2 a a a   9 pa 2 a a a
3 8 2 2 34 2 2 3 4 32  2 2 3 2 34 
EI y w1  15,1458 pa 4
1 3
EI y  2  12 pa 2 a  9 pa 3
2 2
Problema 11.3.2 (fig. 11.23)
Pentru grinda din figură se cere săgeata în secţiunea (6).

(Bucureşti, 1997)
Fig. 11.23
Rezolvare:
Varianta 1. În varianta 1 de lucru, cu ajutorul diagramelor My parţiale
 1 1 1 2 1 2 1  1 2 1 
EI y w6  qa 4   4·4 0 ,8  2 ,4·4 0 ,8  2,4·2  0 ,8  1,2   1,6·2  1,2  0 ,8  
 2 3 2 3 2  3 3  2  3 3 
1 2 1  1 2 1 2 1  1 2 1 
 1,6·4  1, 2  2   7,2·4 0,8  7,2·2  0,8  1,2   4,8·2  1,2  0,8  
2  3 3  2 3 2  3 3  2  3 3 
1 2 1  1 2 1 2 1  1 2 1 
 4,8·4  1, 2  2   0,4·4 0,8  0,4·2  0,8  1,2   0,6·2  1,2  0,8  
2 3 3  2 3 2 3 3  2 3 3 
1 2 1  1 2 1 2 1  1 2 1 
 0,4·4  1,2  2   0,8·4 0,8  0,8·2  0,8  1,2   1,2·2  1,2  0,8  
2 3 3  2 3 2 3 3  2 3 3 
1 2 1  1 2 1  1 3 
 1,2·4  1,2  2   2·4  2  1,2   2·2 2
2 3 3  2 3 3  3 4 
Problema 11.3.3 (fig. 11.24)
Pentru grinda din figură, se cere săgeata în secţiunea D.

(Piteşti, 1998)
Fig. 11.24
Rezolvare:
Varianta 1. În varianta 1 de calcul (cu ajutorul diagramei My),
 1 14 1 24 1  2 4 1 10 
EI y wD    6·2  0,572·2  0 ,572·3  
 2 37 2 37 2 3 7 3 7 
1  2 10 1 4  1 2 10 1 1 10 
 4 ,428·3    4 ,428·2  3·2 P  13,04 P
2 3 7 3 7 2 3 7 2 3 7 
Varianta 2. În varianta 2 de calcul (cu ajutorul diagramelor parţiale),
 1 1 10 1 12 2 10 1 12 2 10 1 24 1  4 10 
EI y wD    6·5  ·5  2·  4·2  4·3    
 2 3 7 2 7 3 7 2 7 3 7 2 37 27 7 
1 2 10 1 15 2 10 1 15 2 10 1 1 10 
 4·2  5  2  3·2 P  13,04 P.
2 3 7 2 7 3 7 2 7 3 7 2 3 7 
Problema 11.3.4 (fig. 11.25)
Pentru grinda din figură, se cere săgeata în secţiunea (3).

(Timişoara, 1999)
Fig. 11.25
16qa 4
Răspuns: w3  .
9 EI y
Problema 11.3.5 (fig. 11.26)

(Cluj-Napoca, 2001)
Fig. 11.26
128 pa 4
Răspuns: w3 
3EI y
Problema 11.3.6 (fig. 11.27)

(Bucureşti, 2002)
Fig. 11.27
pl 4
Răspuns: w3 
648EI y
Problema 11.3.7 (fig. 11.28)

(Bacău, 2003)
Fig. 11.28
Problema 11.3.8 (fig. 11.29)
Pentru grinda din figură, se cere deplasarea totală în punctul (3), dacă E=2,1∙106 daN/cm2,
Iy=25807cm4 şi Iz=12507cm4.
Fig. 11.29
12. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ (ÎNCOVOIEREA OBLICĂ)

12.1. Generalităţi
În cazul în care efectul încărcărilor se concretizează în secţiune prin două momente

încovoietoare (My şi Mz), solicitarea (de încovoiere) poartă numele de încovoiere dublă (ca în

figura 12.1). În acest caz, momentul încovoietor M i (perpendicular pe planul forţelor) se
descompune în componentele:
M y  M i cos  şi M z  M i sin  , (12.1)
care sunt momentele încovoietoare raportate la axele y şi z ale secţiunii.
Fig. 12.1
Încovoierea dublă poate apărea şi datorită unor încărcări, care acţionează de la început în
două plane ortogonale, ca în figura 12.2.
Fig. 12.2
În cazul situaţiei din figura 12.2 a), în oricare dintre secţiunile grinzii, raportul:
M z H1 x H1
tg    , (12.2)
M y V1 x V1
este constant. Acelaşi lucru se întâmplă în secţiuni aparţinând grinzii din figura 12.2 b), pe
intervalele (1)-(2) şi (4)-(3). În aceste situaţii unghiul α este constant pe interval şi încovoierea se
va numi „oblică”.
În cazul grinzii din figura 12.2 b) pe intervalul (2)-(3), M y 23  2 F a  x   3Fx  F 2a  x 
şi
Mz F a  x  ax
tg     f x  . (12.3)
M y F 2a  x  2a  x
Într-un astfel de caz, α este variabil pe interval şi încovoierea se numeşte „strâmbă”.
Fig. 12.3

În cazul în care secţiunea este circulară, ca în figura 12.3, suportul momentului rezultat M i
de valoare:
M i  M y2  M z2 , (12.4)
este orientat (indiferent de direcţie) după o axă de simetrie a secţiunii. Ca urmare, efectul
încovoierii duble în cazul barei de secţiune circulară, este o încovoiere „plană”.
12.2. Tensiuni normale (longitudinale) la încovoierea dublă
Fig. 12.4
Dacă considerăm, situaţia din figura 12.4, tensiunile din momentele încovoietoare într-un
punct m(y,z) din secţiunea grinzii vor fi:
M My Mz
m y  z şi  mM z   y. (12.5)
Iy Iz
Tensiunea normală (longitudinală) totală în punctul m(y,z), este:
My Mz
 z y. (12.6)
Iy Iz
Ecuaţia axei neutre (n,n) este:
My Mz
zn  yn  0 , (12.7)
Iy Iz
în care zn şi yn sunt coordonatele unui punct mn, aparţinând axei neutre (n,n).
Panta axei neutre, faţă de axa y, este:
zn I y
tg   tg . (12.8)
yz I z
Dacă tgθ>0, axa neutră traversează cadranele I şi III ale secţiunii, iar dacă tgθ<0, cadranele II
şi IV.
Tensiunile extreme apar în punctele cele mai depărtate din secţiune faţă de axa neutră
(punctele D’ şi D” din figura 12.4).
Tensiunea (în modul) maximă este:
My Mz My Mz 1  Wy 
 max
  max   min  z max  y max , sau  max
   My  Mz ,
Iy Iz Wy Wz Wy  Wz 
M ech Wy
sau  max
 , în care M ech  M y  Mz , (12.9)
Wy Wz
în care Mech se numeşte „moment echivalent”.

În cazul secţiunii dreptunghiulare, de laturi b||y şi h||z,
h
M ech  M y  Mz . (12.10)
b
În cazul secţiunii pătrate, de latură a,
M ech  M y  M z . (12.11)
În cazul altor secţiuni, Mech se calculează corespunzător relaţiei de definiţie, (12.9).
12.3. Probleme
Pentru consola cu secţiunea din figură, se cere să se determine în secţiunea „periculoasă” a

ei, poziţia axei neutre şi tensiunea (în modul) maximă, σmax. Se dă t=8mm.
(Piteşti, 1998)
Fig. 12.5
Rezolvare:
Se construiesc diagramele de momente încovoietoare My şi Mz. Se constată că secţiunea

periculoasă este în încastrarea (3). Se calculează coordonata zG a centrului de greutate al
secţiunii. Rezultă zG=4,21t. Se calculează momentele de inerţie principale, Iy=1222,12cm4 şi
Iz=2493,6cm4.
Expresia tensiunii (în daN/cm2), într-un punct oarecare m(y,z) al secţiunii, devine:
My Mz  36000 z 32000 y

Iy
z
Iz
y
1222 ,12

2493,6

, sau   29,457 z  12,833 y  daN / cm 2 . 
Panta axei neutre (faţă de axa y) va fi dată de unghiul θ,
zn  12,833 
  arct  arctg     2332' 25" .
yn  29 ,457 
Axa neutră traversează cadranele II şi IV ale sistemului de axe y,z ale secţiunii.
Tensiunile extreme apar în punctele:
D’ [yD’=-7,6 cm; zD’=-7,368 cm] şi D"  y D"  7 ,6 cm; z D"  8,632 cm .
Cu acestea,
 max D'   29 ,457·7 ,368  12 ,833·7 ,6  314 daN / cm 2
şi
 max D"   29 ,457·8,632  12,833·7 ,6  351,8 daN / cm 2 .
Pentru consola cu secţiunea din figură, se cere:

a) Diagrama de variaţie a tensiunilor în secţiunea din încastrare.
b) Deplasarea capătului liber (1) al consolei.
(Reşiţa, 2000)
Fig. 12.6
Răspunsuri:
a)   50 ,6 z  84 ,1 y daN / cm 2 ;   5857'58".
 D'  1377 daN / cm 2 ;  D"  1203 daN / cm 2 .
b) w1  1,047 mm; v1  1,495 mm;  1  1,825 mm.
Pentru grinda din figură se cere:

a) Să se traseze diagramele de eforturi.
b) Verificarea grinzii, pentru σa=2100daN/cm2 (210MPa). În secţiunile cele mai solicitate se
va trasa axa neutră şi diagrama tensiunilor normale (longitudinale) σ, cu valori.
c) Deplasarea totală a (centrului de greutate al) secţiunii (3), dacă E=2,1∙106daN/cm2
(2,1·105MPa).
Se dau: a=1m; q=60kN/m; t=10mm.
Fig. 12.7
13. ÎNCOVOIEREA DUBLĂ (OBLICĂ) CU EFORT AXIAL

CENTRIC
În figura 13.1 s-a reprezentat schema statică a unei astfel de solicitări şi diagramele de
variaţie ale tensiunilor parţiale şi totale.
Fig. 13.1
Expresia tensiunii într-un punct al secţiunii este:
N My M
  z z y (13.1)
A Iy Iz
Ecuaţia axei neutre este:
N My M
 zn  z yn  0 (13.2)
A Iy Iz
în care yn şi zn sunt coordonatele punctelor de intersecţie ale axei neutre cu axele de referinţă y şi
z din secţiune:
Pentru yn=0,
Iy N N
zn    i y2 . (13.3)
A My My
Pentru zn=0,
Iz N N
yn   i z2 . (13.4)
A Mz Mz
în care
Iy Iz
i y2  şi i z2  , (13.5)
A A
sunt pătratele razelor de inerţie ale secţiunii.

Dacă în secţiune avem doar efort axial (N) şi moment încovoietor (My), atunci tensiunea într-
un punct al secţiunii este:
N My
   z, (13.6)
A Iy
iar variaţia tensiunilor individuale (din N şi din My) şi totale (din ambele eforturi) a fost
reprezentată în figura 13.2.
Fig. 13.2
Ecuaţia axei neutre din secţiune devine în acest caz:
N My
 zn  0 , (13.7)
A Iy
iar coordonata fibrei neutre (medii deformate) devine:
Iy N
zn   , (13.8)
A My
sau
N
z n  i y2 . (13.9)
My
în care i y2 este pătratul razei de inerţie în raport cu axa y.

14. ÎNTINDEREA (COMPRESIUNEA) EXCENTRICĂ

Să considerăm cazul în care o bară este solicitată la întindere excentrică de o forţă F aplicată
într-un punct m0(y0,z0) din secţiune (figura 14.1).
Fig. 14.1
Forţa F se reduce în centrul de greutate al secţiunii la ea însăşi şi la momentele încovoietoare:
M y  Fz 0 şi M z   Fy 0 . (14.1)
Într-un punct m(y,z), apar deci tensiunile:
N F M My Fz z M Fy y
N   ; y  z  0 şi  M z   z y  0 . (14.2)
A A Iy Iy Iz Iz
Tensiunea totală în punctul m va fi:

My F Fz 0 z Fy 0 y F  z z y y
   N    Mz     1  02  02  . (14.3)
A Iy Iz A  iy i z 
Ecuaţia axei neutre, căreia îi aparţine un punct mn(yn,zn), va fi:
z 0 z n y0 y n
1  2  0. (14.4)
i y2 iz
Intersecţia axei neutre cu axele de referinţă y şi z are loc în punctele de coordonate:
i z2 i y2
z n  0, y n   şi y n  0, z n   . (14.5)
y0 z0
Tensiunile extreme în punctele D’ şi D”, vor fi:
F  z 0 z max   
   
y 0 y max  şi  min ( D" )  F 1  z 0 z min  y 0 y min .
 max ( D' )  1 2  (14.6)
A  iy i z2 
 A  i y2 i z2 

14.2. Compresiunea excentrică a stâlpilor, coloanelor şi fundaţiilor
În figura 14.2, se consideră un bloc de fundare solicitat la compresiune, sub acţiunea unei
forţe F, aplicată excentric în punctul m0(y0,z0).
Fig. 14.2
Expresia tensiunii într-un punct oarecare m(y,z) al tălpii fundaţiei, va fi:
F  z 0 z y 0 y 
m   1 2  2 , (14.7)
A  iy i z 
în care
Iy b2 I h2
i y2   şi i z2  z  . (14.8)
A 12 A 12
Ecuaţia axei neutre, căreia îi aparţine mn(yn,zn), va fi:
z0 zn y0 yn
1   0, (14.9)
i 2y i z2
şi care intersectează axele de referinţă y şi z în punctele de coordonate:
 i2   2

 y n  0; z n   y  şi  z n  0; y n   i z  . (14.10)
 z0   y 0 
  
Tensiunile extreme apar în punctele:
 h b  h b
D'  y D'   ; z D'    şi D"  y D"  ; z D"   .
 2 2  2 2
Ca urmare, tensiunea în punctul D’ rezultă pozitivă (de întindere), iar în punctul D”, negativă
(de compresiune).
Axa neutră împarte talpa fundaţiei în două zone solicitate diferit (cu + la întindere şi cu – la
compresiune) ca în figura 14.3. (vedere de sus).
Fig. 14.3
Tensiunile de întindere n-ar putea fi preluate decât cu ajutorul unor ancore încastrate atât în
blocul de fundare cât şi în alte medii ( de sub fundaţie). Pentru evitarea unor astfel de situaţii se
impune ca locul geometric al punctelor de aplicaţie a forţelor excentrice să fie astfel, încât axa
neutră să nu intersecteze suprafaţa tălpii fundaţiei. Acest loc geometric se numeşte “sâmbure
central”.
14.3. Sâmburele central
Pentru cazul suprafeţei dreptunghiulare (fig.14.4), conturul sâmburelui central rezultă din
condiţia ca axa neutră să rămână permanent tangentă la conturul suprafeţei.
Fig. 14.4
Ecuaţia axei neutre este:

y0 yn z 0 z n
1  2  0. (14.11)
i z2 iy
Pentru axa neutră, în poziţia (n1)-(n1) şi pentru un punct (1) (al ei), de coordonate
h
y n1   şi z n 1  0 , rezultă punctul de aplicaţie al forţei excentrice (F1) pe conturul sâmburelui
2
central m01 , de coordonate:
i z2 h
z 01  0 şi y 01    . (14.12)
y n1 6
În final, conturul sâmburelui central rezultă ca fiind cel al unui romb, de semidiagonale
h b
 şi  .
6 6
În cazul secţiunii circulare de diametru d, conturul sâmburelui central este cel al unui cerc de
rază d/8.
În cazul secţiunii în formă de T, din fig.14.5, limitele pe axa y ale conturului sâmburelui
central, se obţin din ecuaţia axei neutre.
Fig. 14.5
Astfel, pentru punctul (1) al axei neutre de coordonate z n1  0 şi y n1  3t , rezultă limita din
17
dreapta a conturului sâmburelui central în punctul m01 , de coordonate z 01  0 şi y 01  t .
9
Punctului (2) (al axei neutre (n2)-(n2)), de coordonate z n 2  0 şi y n 2  5t , îi corespunde limita
din stânga a conturului sâmburelui central în punctul m0 2 , de coordonate z 0 2  0 şi
17
y0 2   t .
15
Pentru forma fundaţiei din figură, sub acţiunea unei forţe excentrice F cu punctul de
aplicaţie pe axa y, se cer: distribuţiile tensiunilor σ pe direcţia axei y, corespunzătoare
excentricităţilor e, de valori.
a) e=0;
h
b) e  ;
12
h
c) e  ;
6
h
d) e  .
3
Fig. 14.6
Rezolvare:
Expresia tensiunii în acest caz, devine:

F  ey 
 1  2  , (14.13)
A  iz 
(considerând tensiunile de compresiune pozitive).
F
a) Pentru e=0,      m  const .
bh
h h F  y
b) În cazul e  (< ),    1   , cu valorile din figură.
12 6 bh  h 
h F y
c) Pentru e  , (la limita sâmburelui central),   1  2  , cu  max  2 m .
6 bh  h
h h F y
d) Pentru e  (> ),   1  4  .
3 6 bh  h
În acest caz axa neutră intersectează secţiunea, o parte a ei trebuind să preia tensiuni de
întindere.
Dacă însă fundaţia nu poate prelua întinderi, tensiunile de compresiune se REDISTRIBUIE
în lungul unei zone active de lungime hza=3c, (astfel încât suportul forţei excentrice să treacă
h h h
prin centrul de greutate a noii distribuţii). În acest caz, c   e  , h za  , iar tensiunea
2 6 2
2 F 4 F
maximă devine  'max   .
h za b bh
Pentru fundaţia de greutate Gf din figură, sub acţiunea unei forţe excentrice F, pe axa y, se cere:
h
a) Greutatea fundaţiei Gf pentru excentricitatea forţei y 01  , astfel încât axa neutră să nu
4
h
intersecteze suprafaţa fundaţiei ( e  ).
6
h
b) Tensiunea maximă σmax la limită( e  ).
6
'
c) Tensiunea maximă  max , pentru Gf determinat la punctul a), dacă excentricitatea forţei
h
devine y 0 2  iar fundaţia nu preia întinderi.
2
Fig. 14.7
Rezolvare:
În cazul în care asupra fundaţiei acţionează mai multe forţe excentrice, locul forţei unice (F)
n
este preluat de efortul axial total N   F j , iar expresia tensiunii devine:
j 1
N  ey 
 1  2  . (14.14)
A  iz 
Excentricitatea „e” în aceste caz, devine cea a efortului axial total (N), al cărei moment în
raport cu axa z este chiar Mz=Ne.
h M Fh h F
a) Din condiţia e  în care e    , rezultă G f  .
6 N 4G f  F  6 2
N
b) Tensiunea maximă, în situaţia de la punctul a), devine  max  2 med , în care  med  şi
A
F 3F 3F 3F
în care N  G f  F  F  . Ca urmare,  max  2  .
2 2 2bh bh
M 'z Fh
c) În noua situaţie, excentricitatea devine e'  , în care M 'z  . Cu aceasta,
N 2
h h 
e'    ! .
3 6 
Dacă fundaţia nu preia întinderi, tensiunile(presiunile) se redistribuie pe o „zonă activă” de

 h 
lungime hza  3c ,  c   e'  , astfel încât centrul de greutate a distribuţiei tensiunilor să se afle
 2 
pe suportul efortului axial excentric, N.
Pentru cazul nostru rezultă:
h h ' 2 N 6F
c , hza  şi  max   .
6 2 hza b bh
Pentru fundaţia din figură, sub acţiunea forţelor excentrice Gstâlp=100kN (fixă) şi
Gîncărc.(mobilă)=300kN, excentrice(iniţial) cu y 01  1,5m şi y 0 2  2 ,5m , se cere:
a) Greutatea fundaţiei Gf, astfel încât în talpa fundaţiei să existe doar tensiuni de
compresiune(presiuni).
b) Tensiunea maximă în cazul a).
c) Pentru noua excentricitate a sarcinii mobile y '0 2  3m , se cere valoarea tensiunii maxime
 'max , ştiind că fundaţia nu preia întinderi.
Rezolvare:
h M
a) Din condiţia e  , în care e  ,
6 N
M=300·2,5-100·1,5 sau M=600kNm şi N=(Gf+400)kN, rezultă:
600
e  1 m , şi deci G f  200 kN .
G f  400
Fig. 14.8
h N
b) Tensiunea maximă în acest caz, la limită, pentru e  , va fi  max  2 med  2 ,
2 A
în care N=600 kN şi A=6·3=18 m2.
Cu acestea, rezultă:
600
 max  2  66 ,6 kPa .
18
c) În noua situaţie, pentru y '0 2  3m , rezultă:

M ' 750 h
M’=900-150=750kNm, şi e'    1,25 m   1 m!
N 600 6
Pentru că fundaţia nu preia întinderi, presiunile (tensiunile de compresiune) se redistribuie pe

o “zonă activă” de lungime hza=3c, în care:
h
c  e'  3  1,25  1,75 m .
2
Rezultă hza  3·1,75  5,25 m , iar tensiunea maximă devine:
2N 2·600
 'max  
h za b 5,25·3

 76 ,2 kPa kN / m 2 .
Fig. 14.9
Pentru barajul din figura 14.9 ( de lăţime b=1m), se cere să se determine:

a) Adâncimea „d” a apei, astfel încât pe talpa barajului să nu apară tensiuni de întindere.
b) Tensiunea maximă, dacă d=H.
Rezolvare:
a) Pentru ca pe talpa barajului să nu apară întinderi, trebuie ca excentricitatea e să satisfacă

condiţia:
M h
e  1m.
N 6
d 1 1
M F  Fd ; F  p max bd ; p max   a d .
3 3 2
Cu acestea, rezultă:
1 1 5d 3
F  a d 2 şi M   a d 3  kNm .
2 6 3
Pe de altă parte,
N   bVB   b bhH  25·6·12  1800 kN .
Rezultă:
M d3
e 
N 1080
d3
Şi din condiţia 1,
1080
Obţinem d  10,2 m .
b) Pentru d=H, obţinem:

3
e' 
H3

12  1,6 m  h !
1080 1080 6
Ca urmare, presiunile pe talpa barajului se redistribuie pe lungimea zonei active hza=3c,
h
În care c  e'  3  1,6  1,4 m .
2
Rezultă:
2 N 2·1800
hza  4,2 m şi  'max    857 kPa .
hza b 4,2
Pentru barajul din figură (de lăţime b=1m), se cere să se determine:

a) Adâncimea „d” a apei, astfel încât pe talpa barajului să nu apară tensiuni de întindere.
Fig. 14.10
Rezolvare:
a) Condiţia impusă în enunţ se scrie sub forma:
M h d h 1
e
N 6 3 3 3

  1 m , în care M  F  G 'B , deci M  Fd  G 'B h , 
1
unde: F p max bd ; p max   a d ,
2
1 1 h 25
şi deci: F   a d 2  5d 2 , G 'B   bVB   b H b  12·6  450 kN .
2 2 2 4
1 5
Rezultă: M 
3
   
5d 3  450·6  d 3  540 kNm ; N  G 'B  G "B  3G 'B  3·450  1350 kN .
3
Obţinem e 
 

5 d 3  540 d 3  540
 1 m şi deci d≤11,05 m.
3·3·450 810
b) Pentru d=H=12 m, excentricitatea devine e' 

123  540  1,46 m  h ! .
810 6
h
Presiunile se redistribuie pe hza  3c , în care c   e'  1,54 m .
2
2N
Rezultă hza  3·1,54  4 ,62 m şi  'max   584 kPa .
hza b
Fig. 14.11
Pentru barajul din figură (de lăţime b=1m), se cere să se determine:

a) Adâncimea „d” a apei, astfel încât pe talpa barajului să nu apară întinderi.
Rezolvare:
M h
a) În condiţia e   1m
N 6
d 1 1
M F  G 'B ·2; F  p med ·bd  p max  d ; p max   a d , F   a d 2  5d 2 ,
3 2 2
5d 3 5
' '
G   bV  25·2·8  400 kN şi deci M 
B B
3
 800  d 3  480 .
3
 
Pe de altă parte,
N  G 'B  G "B  40  25·6·2  700 kN şi deci e 

 

5 d 3  480 d 3  480
.
3·700 420
d 3  480
Din condiţia  1 m , obţinem d≤9,65 m.
420
b) Pentru d=10m, excentricitatea devine:
1000  480 h
e'   1,24 m  ! .
420 6
h
Presiunea se redistribuie pe lungimea hza=3c, în care c   e'  3  1,24  1,76 m .
2
2N
Rezultă hza  3c  5,28 m şi  'max   265 kPa .
hza b
14.4. Probleme
Pentru stâlpul şi fundaţia de beton din figură (  beton  25 kN m 3 ), se cer:

a) Limitele între care se poate deplasa forţa P, pe axa y, astfel încât pe talpa de fundaţie să
nu apară întinderi.
b) Tensiunile maxime pe teren, pentru poziţiile extreme ale forţei P.
(Bucureşti, 1997)
Fig. 14.12
Răspunsuri:
a)  0,528 m  e N  0,74 m; (faţă de zf).
 0,85 m  y 0 p  1,606 m; (faţă de zf).
b)  max  221,3kN / m 2 şi 310 kN / m 2 .
Problema 14.4.2 (figura14.13)
Pentru stâlpul şi fundaţia de beton din figură, cu greutatea specifică  b  25 kN m 3 , se cere:

a) Pentru H=0, să se determine înălţimea stâlpului, astfel încât în secţiunea de contact dintre
stâlp şi blocul de fundaţie, în punctul (k), σk=0. Pentru valoarea determinată, se va trasa şi
diagrama σ. (Se dă a=0,3m).
b) Pentru P=40kN şi l=4m, să se determine mărimea forţei orizontale H, astfel încât pe talpa
fundaţiei să apară tensiuni de compresiune, la limită. Se va calcula şi valoarea σmax.
(Timişoara, l999)
Fig. 14.13
Răspunsuri:
P 6P
a) l ;  .
7 a 2 max
7a 2
b) H  15,19 kN ;  max
 87 ,92 kPa .
Pentru barajul din figură,  b  22 kN m 3 , de lăţime 1m, supus împingerii apei

(  a  10 kN m 3 ), se cere:
a) Să se determine valoarea minimă a lui x, astfel încât în secţiunea de la baza barajului să
nu apară tensiuni de întindere (întreaga secţiune activă).
b) Să se calculeze şi să se reprezinte diagrama σ în secţiunea de la bază, pentru valoarea lui
x calculată anterior.
c) În cazul în care   max  1,3  max , unde  max este tensiunea maximă de la punctul
precedent, să se determine, cu cât poate creşte nivelul apei.
(Cluj-Napoca, 2001)
Fig. 14.14
Ansamblul masiv din figură este realizat din beton simplu  b  24 kN m 3 , şi reazemă pe un
teren care nu preia întinderi, prin intermediul suprafeţei b-b. Se cere:
a) Să se calculeze şi să se reprezinte diagrama σ în secţiunea a-a.
b) Să se determine valoarea forţei F2 din condiţia ca în secţiunea b-b să nu apară tensiuni de
întindere.
c) Dacă forţa F2 este egală cu jumătate din valoarea celei determinată la punctul b), să se
calculeze şi să se reprezinte diagrama σ în secţiunea b-b.
(Bucureşti, 2002)
Fig. 14.15
Problema 14.4.5 (figura14.16)
Stâlpul din zidărie cu secţiune T este aşezat pe o fundaţie din beton, ca în figură. Se dau:
a=15cm,  1  18 kN m 3 ;  2  22 kN m 3 .
Se cere:
a) Să se găsească H, astfel ca talpa de fundaţie să fie în întregime comprimată; să se traseze
diagrama tensiunilor σ în acest caz.
b) Dacă H=8m, să se traseze diagrama presiunilor pe talpa de fundaţie.
(Bacău, 2003)
Fig. 14.16
Anexa 1
Unităţi de măsură
Varianta Varianta Varianta
1 2 3
Sarcini şi încărcări concentrate [Fj]
kN daN N
Forţe tăietoare [Tj]
kN daN N
Sarcini şi încărcări distribuite [p,q]
m cm mm
Momente concentrate şi
kNm daNcm Nmm
Momente încovoietoare [Mj]
Momente de inerţie [Ij] m4 cm4 mm4
Module de rezistenţă [Wj] m3 cm3 mm3
Tensiuni [σj,τj] kN daN N
[kPa] [MPa]
Presiuni [pj] m2 cm 2 mm 2
m   cm   mm 
 100 %  100 %  100 %
m   cm   mm 
Deformaţii liniare [εj]
m m cm mm
1  10 6   100 %   1000 (‰)
m m m m
15. BIBLIOGRAFIE
1. Avram, C., ş.a. Rezistenţele şi deformaţiile betonului, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971.
2. Bia, C., Ille, V., Soare, M.V., Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, E.D.P., Bucureşti,
1983.
3. Cadar, I., Clipii, T., Tudor, A., Beton armat, Ed. Orizonturi universitare, Timişoara, 1999.
4. Dumitrescu, D., Popăescu, A., Beton precomprimat, Ed. Acad. Române, Bucureşti, 1987.
5. Hâncu, D., Betoane de mare rezistenţă aditivate, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 1999.
6. Ieremia, M., Rezistenţa materialelor, Ed. U.T.Construcţii Bucureşti,1987.
7. Ieremia, M., Elasticitate, Plasticitate, Neliniaritate, Ed. Printech Bucureşti, 1987.
8. Jalil, W.A., Calcul pratique des structures, Ed. Eyrolles – Paris, 1977.
9. Kümbetlian, G., Mândrescu, G., Rezistenţa materialelor. Fundamente, Ed. Fundaţiei Andrei
Şaguna, Constanţa, 1998.
10. Levy, M., Salvadori, M., De ce cad construcţiile? Ed. Tehnică Bucureşti, 1998.
11. Mazilu, P., Posea, N., Iordănescu, E., Probleme de rezistenţa materialelor, Ed. Tehnică
Bucureşti, 1969 (vol.I) şi 1975 (vol.II).
12. Mişicu, M., Încovoiere şi torsiune, Ed. Acad. Române, Bucureşti, 1973.
13. Mocanu, D.R., Rezistenţa materialelor, E.D.P., Bucureşti, 1979.
14. Posea, N., Rezistenţa materialelor, E.D.P., Bucureşti,1979.
15. Precupanu, D., Fundamente de rezistenţa construcţiilor, Ed. Corson, Iaşi, 2000.
16. Roşu, G., Îndrumător tehnic pentru calitatea lucrărilor hidrotehnice, E.D.P., Bucureşti, 1999.
17. Soare, M.V., Bia, C., Ille, V., ş.a. Rezistenţa materialelor în aplicaţii, Ed. Tehnică Bucureşti,
1996.
18. Teodorescu P.P., Ille, V., Teoria elasticităţii şi introducere în mecanica solidelor
deformabile, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976-1980.
19. Ţepeş, F., Statica Construcţiilor, Ovidius University Press, 2002.
20. Voinea, R., Voiculescu, D., Simion, Fl., P., Introducere în mecanica solidului, cu aplicaţii în
inginerie. Ed. Acad. Române, Bucureşti, 1977.

culegereRMfinal VOL1 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

culegereRMfinal VOL1 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Garabet Kümbetlian Sunai Gelmambet

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura ……………., Constanţa 2005

1. SOLICITĂRI COMPUSE GENERALE

1.1.1. Parametri stărilor de tensiune, în starea liniară de tensiune

In starea liniara de tensiune (fig.1) în domeniul deformaţiilor elastice reversibile,

- tensiunea tangenţială extremă (la 45)

- iar energia potenţială de deformaţie (totală) înmagazinată în corpul izolat,

1.1.2. Parametrii stărilor de tensiune în starea plană de tensiune, pentru

Obiectul de studiu al disciplinei „Rezistenţa Materialelor” îl constituie elementele de

Secţiunile barelor, se raportează la axele y şi z, din planul lor.

2. CARACTERISTICILE GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

2.1. Ariile şi momentele statice

Pentru secţiunea de arie A şi centru de greutate G, axele y şi z sunt axe centrale.

Aria secţiunii este:

A   dA   dA [în cm2 sau mm2]. (2.1)

Poziţia centrului de greutate G, în raport cu axele y 0 || y şi z 0 || z , este dată de coordonatele:

în care, S y0 şi S z0 sunt momentele statice ale secţiunii de arie A.

- în raport cu axele centrale y şi z

S y   zdA  0 şi S z   ydA  0 . (2.3)

S y0   z 0 dA   e y  z dA  Ae y şi S z0   y 0 dA   e z  y dA  Ae z . (2.5)

2.2. Momentele de inerţie ale secţiunilor barelor

- pentru secţiunea circulară plină (fig.2.2 a):

- pentru secţiunea inelară cu cercuri concentrice (fig.2.2 b):

2.2.2. Momentele de inerţie axiale

Cazuri particulare de secţiuni

Secţiunea circulară plină

Secţiunea inelară, cu cercuri concentrice

Secţiunea dreptunghiulară plină (fig.2.3)

Pentru secţiunea pătrată de laturi b=h=a

Pentru profilele laminate standardizate (tipizate), valorile momentelor de inerţie axiale în

Variaţia momentelor de inerţie axiale, cu translaţia axelor (Formula lui Steiner)

şi rezultă distanţele e y j  zG j  zG . (2.14)

Momentul de inerţie axial cerut va fi:

Se descompune suprafaţa în două dreptunghiuri, notate cu (1) şi (2), de centre de greutate G1

iar e y1 şi e y2 depind de poziţia pe axa z (de simetrie), a centrului de greutate G.

Rezultă z G  2t  e y1 , e y2  4t  2t  2t şi cu ajutorul teoremei lui Steiner (2.18) obţinem:

I 1 y  4t 4  2t  12t 2  52t 4 , I 2 y  36t 4  2t  12t 2  84t 4 şi

I y  I1 y  I 2 y  52t 4  84t 4  136t 4 . (2.21)

Iz rezultă direct: I z  I 1z  I 2 z  36t 4  4t 4  40t 4 . (2.22)

În acest scop se completează tabelul următor:

I 1z  I 1z1  e z21 A1  36t 4  t 2 12t 2  48t 4 ; I 2 z  I 2 z2  e z22 A2  4t 4  t 2 12t 2  16t 4

şi I z  I 1z  I 2 z  48t 4  16t 4  64t 4 . (2.23)

Pentru profile laminate standardizate, valorile I y , I z etc., sunt date în tabele.

2.2.3. Momentele de inerţie centrifugale

În conformitate cu notaţiile din figura 2.1, momentul de inerţie centrifugal al suprafeţei

I yz   yzdA (cm4 sau mm4), (2.24)

şi poate fi mai mare, mai mic sau egal cu zero.

4) Ca o consecinţă a primelor două proprietăţi, momentele de inerţie centrifugale ale

a)Secţiune circulară b)Secţiune dreptunghiulară

c)Profilul cornier cu aripi egale, d)Profilul cornier cu aripi

I y  0,41cm 4  I z ; I yz  0 I y  148cm 4 ; I z  71cm 4 ; I yz  0

Teorema lui Steiner, pentru momente de inerţie centrifugale

Cu notaţiile din figura 2.1,

din care rezultă că:

Dacă axele y şi z sunt a.c.p., I yz  0 şi I y0 z0  e y e z A . (2.26)

Semnul momentului de inerţie centrifugal I yz , depinde de semnul produselor e y j e z j ,unde e y j

2.2.4. Variaţia momentelor de inerţie cu rotaţia axelor.

I y1  I1   z12 dA ; I z1  I 2   y12 dA şi I y1 z1  I12  0 .

Se cere să se calculeze momentele de inerţie I y , I z şi I yz , în raport cu axele de referinţă y şi

şi dezvoltând funcţiile trigonometrice, obţinem:

Înlocuind y şi z în relaţiile (2.29), obţinem:

I y  I z1 sin 2  1  I y1 cos 2 1  I 2 sin 2  1  I 1 cos 2 1  I1 cos 2  1  I 2 sin 2 1